Cariera didactică

O profesie extraordinar de satisfăcătoare dar și exigentă, antrenantă, liberă, care te solicită până

în punctul unei febre musculare.

A fi profesor nu înseamnă doar a presta servicii în cadrul unei instituții și a transmite

informația pe care ai acumulat-o de-a lungul carierei. Dascălul și elevii săi devin o a doua familie

unii pentru ceilalți. Prinși grămadă, aceștia cresc împreună, depășesc greutăți, descoperă și

evoluează. Chiar și profesorul, odată imersat în jocurile ingenioase ale copiilor, participă pentru a

se bucura alături de învățăceii săi, pentru a îi cunoaște și pentru ca relația lor să fiu una

armonioasă. Fiecare copil vede, simte și înțelege lumea diferit, de aceea este nevoie ca

învățătorul său să îi fie alături, să îl călăuzească și să îl sprijine, făcându-l să se simtă apreciat,

iubit, unic.

Tind să cred (și sper) că dorința, pentru care oamenii aleg să activeze în acest domeniu,

izvorăște din aprecierea și afecțiunea față de ființa umană / de aproape. Meseria de educator /

învățător / profesor este mult mai complexă și mai importantă decât este văzută în prezent de

către societate. Aceasta nu se rezumă la: „patru ore de lucru pe zi”, „vacanțele sunt vacanțe”, „ai

vacanță toată vara”, răspunsuri pe care le întâlnesc des în discuții ce implică subiectul „școală”.

De asemenea, „hainele” de profesor nu te părăsesc în momentul în care pășești pragul școlii spre

casă.

1
 Profesorul poartă nobila misiune de a forma personalități active, autonome, creative și

capabile de o gândire critică. Lecturând articole despre educației și analizând opinii care s-au

formulat de-a lungul timpului, am întâlnit un citat celebru cu care am rezonat neașteptat de

profund. Sfântul Ioan Gură de Aur spune astfel: „Nu există artă mai frumoasă decât arta

educaţiei. Pictorul şi sculptorul fac doar figuri fără viaţă, dar educatorul crează un chip viu;

uitându-se la el, se bucură şi oamenii, se bucură şi Dumnezeu.” Sunt în totalitate de acord cu

această perspectivă. Educatorul (grădinița) clădește încrederea în propriile forțe, încurajează și

construiește baza fundamentală a copilului, asupra căreia învățătorii și profesorii continuă apoi

modelarea.

Privind prin sfera socială, profesia de dascăl nu este printre cele mai căutate sau cotate

meserii, însă nu se regăsește nici la baza piramidei. În prezent meseria de profesor te plasează în

clasa de mijloc, loc unde nu exerciți putere ori influență majoră, însă nu rămâi neînsemnat.

Ca o urmare a evoluției continue, a numeroaselor situații de criză și a momentelor de cumpană,

societatea actuală a modificat treptat rolul și scopul profesorului. Cadrul didactic devine un

mediator, un model de urmat, care preia informațiile, le filtrează prin prisma necesității și le

transmite mai departe. Astfel, generațiile tinere învață să fie responsabile, să se organizeze și, cel

mai important, învață să învețe.

         Din experiența personală, am observat ca oamenii sunt reticenți când vine vorba de

schimbare. Deseori, aceasta nu este dorită din motive precum: se preferă lucrul cunoscut în

favoarea celui nou, asupra lucrurilor noi nu ai confortul controlului deplin, consumul de energie

este mult mai mare, ieșirea din rutina poate cauza stres, iar lista poate continua. Însă, în ciuda

acestor atitudini, consider că modul de predare și atitudinea față de procesul educațional din

2
secolul XXI a fost îmbunătățit conform cerințelor timpului prezent. În secolul XX se puteau

observa următoarele elemente: procesul de învățare era axat asupra studiului individual, elevii

urmăreau monologul profesorului fără implicări, accentul era asupra cantității de informație

reținute, iar profesorul era în poziție de livrator al informației fără implicări adiționale. Pe de altă

parte, în secolul XXI aceste elemente se modifică: procesul educațional este centrat asupra

lucrului în echipă, a gândirii și analizei critice, studenții învață activ fiind implicați în procesul de

descoperire al informațiilor, iar profesorii își schimbă poziția în călăuză, îndrumător.

         În concluzie, consider cariera didactică ca fiind un drum încărcat, obositor în care

profesorul joacă multiple roluri precum: îndrumător, prieten, mamă, tată, medic, etc., însă, la

sfârșitul zilei, dacă se trage linie și se analizează progresul, se poate observa că dascălul a evoluat

de asemenea, a descoperit lucruri noi, s-a descoperit pe sine.

A fi educator / învățător / profesor înseamna a vrea sa fii super erou. Să ajuți, să te lași la rândul

tău ajutat, să vorbești, să asculți, să iubești ceea ce faci și, nu în ultimul rând, să îți dorești să te

dezvolți constant atât ca persoană cât și profesional pentru a fi cea mai buna versiune a ta în

momentul în care elevii tăi au nevoie de tine.