Sunteți pe pagina 1din 2

Eseu argumentativ despre educaţie

Ipoteza

Educaţia primită în şcoală sub îndrumarea unui profesor, alături de cea oferită de către
părinţi, deține un rol extrem de important în dezvoltarea caracterului și a personalităţii, dar şi a
comportamentului tânărului în societate.

Argumentarea

În primul rând, profesorul, împreună cu medicul și preotul, beneficiază de un anumit


statut și reprezintă un model în societate, care influențează dezvoltarea copilului în drumul spre
maturitate.

În al doilea rând, profesorul îndeplinește mai multe roluri în procesul de învățământ. Ca


lider, profesorul conduce grupul de elevi, exercitându-şi influența asupra principalelor
evenimente ce se petrec atât în sala de clasă, cât și în afara ei. El este de asemenea considerat un
prieten şi un confident al elevilor, un consilier al părinţilor și un sprijin în ameliorarea stărilor de
anxietate. Acesta apare și în ipostaza de consilier, căci el este un observator abil al
comportamentului elevilor, un îndrumător responsabil, dar şi un sfătuitor al acestora. Profesorul
deține și rolul de model prin personalitatea sa impunătoare, prin acţiunile și comportamentul său,
devenind un exemplu pozitiv pentru elevi.

Desfăşurându-şi profesia în cadrul şcolii, profesorul continuă să fie un educator şi în afara


ei, urmărind, desigur, strategii și obiective specifice, apelând la mijloace şi forme adecvate. În
măsura în care profesorul îşi îndeplinește misiunea şi o asumă, în afara cadrului profesional pe
care şcoala îl atribuie dascălului, acesta poate fi considerat un educator înzestrat. Cele două
aspecte ale activităţii sale, şcolară şi extraşcolară, nu doar că se suprapun, dar se şi întregesc şi se
completează reciproc, oferind acestei profesii un rol sporit în progresul continuu al educației și al
procesului de învățământ. Educaţia este, așadar, construită pe patru piloni importanţi: profesorul,
activitatea de a învăța să ştii, a învăța să faci și a învăţa să fii, activități centrate pe elev. În
funcţie de această optică și perspectivă, dar şi de implicaţiile învățării asupra elevilor, ale
problematicii lumii contemporane, dascălii din învățământ urmează să îndeplinească noi roluri și
atribuții în sprijinul elevului.

Încheierea

Așadar, aflându-se în faţa unor fiinţe sensibile, adulte sau în devenire, profesorul trebuie
să dea dovadă, la rândul său, de multă sensibilitate și ataşament față de elevii săi, transformându-
se, în final, într-un coparticipant la propriile lor confruntări. Profesorul dă dovadă și de umanism,
iar o expresie concretă a umanismului este considerată dragostea pentru copii. Dragostea
educatorului este diferită de cea maternă. Ea presupune, așadar, respect faţă de potențialul pe
care îl posedă oricare copil, profesorul dorind sincer ca aceste posibilităţi să se dezvolte, având
încrederea deplină în viitorul elevului său. Dragostea dascălului trebuie astfel să-i cuprindă pe
toţi copiii, indiferent de vârstă sau pregătire, fără nicio discriminare.