Cupa micului fotbalist

Era o zi minunată de primăvară. Soarele strălucea, trimitea săgeți călduroase spre Pământ,
pentru a trezi și revigora întreaga natură.
M-am trezit foarte devreme. Primul gând s-a îndreptat spre evenimentul important de peste
zi. Urma să particip la un turneu împreună cu echipa mea de fotbal. Aveam multă energie, eram
pregătit să alerg aproape toată ziua. Mama îmi pregătise un mic dejun delicios.
Pe teren i-am regăsit pe colegii de echipă și pe domnul antrenor. Emoțiile creșteau în
intensitate, mă întrebam dacă voi rezista multe meciuri. Înaintea primei confruntări, dumnealui ne-a
întrebat:
- Sunteți pregătiți să câștigați?
- Da! Am răspuns fără ezitare, într-un glas.
- Sunteți pregătiți să luăm locul I?
- Sigur!
Ne-am ocupat posturile și am aplicat tactica pe care ne-a aratat-o la antrenament . Am trecut
peste faza grupelor destul de lejer. Până în semifinală am muncit, am alergat după fiecare minge, am
luptat și am câștigat fără emoții.
Ne-am calificat în finală. Oboseala ne-a cuprins pe toți, a fost un meci greu, dar fluierul
arbitrului s-a auzit când conduceam cu patru la unu. Trofeul era al nostru. Săream de bucurie și ne
îmbrățișam. Am salutat adversarii și i-am felicitat pentru efortul lor. Știm cât de mult durează
pregătirea unui meci, însă era momentul nostru. Am savurat victoria.
Acasă am simțit nevoia să mă odihnesc. Revedeam ca prin vis secvențe de joc. Eram
mulțumit, însă știu că sportul cere multe sacrificii. Uneori prietenii mei se joacă, iar eu mă antrenez
sau merg în cantonamente. Nu e ușor, însă îmi doresc să fiu un sportiv foarte bun.

În prag de vară

Frunzele se mișcau adulmecând mirosul verii care se apropia. Cerul fremăta de

lumină. Dincolo de orizont, soarele scria povestea unui anotimp fermecat.
Pâlcurile de culoarea smaraldului înveseleau zarea. Pomii zâmbeau larg în geana de
lumină trandafirie a Împăratului Luminii. Livada bunicilor împrăștia miresme dulci, în timp
ce glasuri iscusite răsunau în văzduhul limpede. Crengile aplecate, promiteau un rod
timpuriu. Eram uimit, arătau ca niște brațe încărcate. Merele văratice erau pârguite, dar n-
aveam voie să ne desfătăm cu aroma lor până la Sfântul Ilie. Aruncam priviri pofticioase și
pline de năduf.
Privirea jucăușă a zburat spre cireșii cu fructe de culoarea rubinului. Ce duci și
aromate erau! Cercelușii roșii stăteau îngrămădiți, încercând să prindă câte o rază de soare.
Liniștea acestui tablou viu-colorat a fost întreruptă de trilurile unei privighetori. A
format ca prin minune un mic cor cu două ciocârlii și un sticlete. Tinerii greierași acompaniau
cu un dulce țârâit.
Au cântat un imn de mulțumire Soarelui pentru căldura, lumina și liniștea care
domneau pretutindeni. Tinerii greierași acompaniau cu un dulce țârâit.