I.Ch nr.

01/02-155
14.12.2021l

Deputat în Parlamentul
Republicii Moldova

În conformitate cu prevederile art. 73 din Constituția Republicii Moldova și

art. 47 din Regulamentul Parlamentului adoptat prin Legea nr. 797/1996, se
înaintează cu titlu de inițiativă legislativă proiectul de lege pentru modificarea
Codului penal al Republicii Moldova.

Anexă:

1. Proiectul de lege – 2 file;

2. Nota informativă – 8 file.

Deputați în Parlament

Republica Moldova, MD-2004, Chişinău info@parlament.md

Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt 105 www.parlament.md
 Proiect

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

LEGE
pentru modificarea Codului penal al Republicii Moldova

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Art. I. - Codul penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002 (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 72-74 art. 195 din 14.04.2009), cu modificările
ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Articolul 126 se modifică după cum urmează:
- La alineatul (1), sintagma: ” 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate” se
înlocuiește cu sintagma ”40 de salarii medii lunare pe economie prognozate” .
- La alineatul (11) sintagma: ” 40 de salarii medii lunare pe economie prognozate” se
modifică cu sintagma ”100 de salarii medii lunare pe economie prognozate”.

2. Articolul 190 se modifică și va avea următorul conținut:

Articolul 190 Escrocheria

” (1) Acţiunea premeditată de dobîndire ilicită a averii străine, prin inducerea cu
bună știință a persoanei în eroare, prezentîndu-i ca fiind adevărată o faptă mincinoasă sau
ca mincinoasă o faptă adevărată, folosind nume sau calităţi mincinoase, soldată cu
transmiterea injustă a bunului către făptuitor sau către o altă persoană și îmbogățire
nejustificată,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 1000 unităţi convenţionale sau cu
muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de
pînă la 3 ani.

(2) Aceiași acțiune săvîrşită:

a) cu folosirea de documente, înscrisuri sau date vădit false;
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu folosirea situaţiei de serviciu,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi convenţionale sau cu
închisoare de la 1 la 5 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani.

(3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvîrșite în scopul dobîndirii bunurilor de
patrimoniu cultural naţional mobil, din siturile arheologice sau din zonele cu potenţial
archeologic,

2
 se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1850 la 2350 unităţi convenţionale sau cu
închisoare de la 4 la 7 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite
funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(4) Acţiunile prevăzute la alin. (1)–(3) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de
o organizaţie criminală,
se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 8 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la
1350 la 3350 unităţi convenţionale.

(5) Acţiunile prevăzute la alin. (1)–(4) săvîrşite în proporţii mari,

se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

(6) Acţiunile prevăzute la alin. (1)–(4) săvîrşite în proporţii deosebit de mari,

se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 12 ani cu privarea de dreptul de a ocupa
anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani.

Art.II. Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova.

PREȘEDINTELE PARLAMENTULUI

3
 NOTĂ INFORMATIVĂ
la legea pentru modificarea Codului penal al Republicii Moldova

1. Denumirea autorului şi, după caz, a participanților la elaborarea

proiectului.
Proiectul de lege pentru modificarea unor acte normative este elaborat și
prezentat de către un grup de deputați în Parlamentul Republicii Moldova în
condițiile articolului 73 din Constituția Republicii Moldova precum și în
condițiile art. 47 din Regulamentul Parlamentului, aprobat prin Legea
nr.747/1996.
2. Condițiile ce au impus elaborarea proiectului de act normativ şi
finalitățile urmărite.
2.1. Potrivit datelor statistice oferite de Biroul Național de statistică, în anul
2020 fiecare a doua infracţiune înregistrată este din categoria infracțiuni contra
patrimoniului 44,6%.
Conform Raportului privind aplicarea sancțiunilor penale în Republica
Moldova, cele mai mulți î-și ispășesc pedeapsa în penitenciarele țării persoanele
condamnate în baza infracțiunilor contra patrimoniului după cum urmează:
Infracțiune Numărul de Numărul de Numărul de
deținuți la deținuți la deținuți la
01.10.2018 01.01.2020 01.07.2020
Articolul 145. Omorul intențional 1695 1288 1074
Articolul 147. Pruncuciderea
Articolul 151. Vătămarea 574 494 367
intenționată gravă a integrității
corporale sau a sănătății
Articolul 164. Răpirea unei persoane 115 108 60
Articolul 165. Traficul de ființe 125 105 74
umane
Articolul 171. Violul 553 521 332
Articolul 172. Acțiuni violente cu 414 381 210
caracter sexual (403 + 11) (371+10)
Articolul 173. Hărțuire sexuală
Articolul 186. Furtul 1804 1574 660
Articolul 187. Jaful 995 800 482
Articolul 188. Tîlhăria 188 793 466
Articolul 190. Escrocheria 515 388 296
Articolul 201 . Violența în familie
1
434 334 218
4
 Articolele 217-219 Activități 632 781 460
ilegale/trafic de droguri
Articolul 264. Încălcarea regulilor de 121 99 112
securitate a circulaţiei sau de
exploatare a mijloacelor de transport
de către persoana care conduce
mijlocul de transport
Articolul 2641 Conducerea mijlocului 163 110 60
de transport în stare de ebrietate
alcoolică cu grad avansat sau în stare
de ebrietate produsă de alte substanţe
Articolul 287. Huliganismul 398 350 153

Sursa: https://rm.coe.int/report-criminal-sanctions-rom/1680a1c6f1

Aceasta se datorează inclusiv faptului că legea penală prevede în

majoritatea cazurilor în calitate de pedeapsă pentru infracțiunile contra
patrimoniului în proporții mari și deosebit de mari – închisoarea, fără a fi posibil
aplicarea pedepselor alternative închisorii.
La momentul actual potrivit art. 126 al. 1 și 1 1 Cod penal, se consideră
proporții mari valoarea bunurilor sustrase sau dobândite, care depășește 20 de
salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern
în vigoare la momentul săvârșirii faptei. La moment aceasta ar constitui
echivalentul a 174 320 lei sau echivalentul a 8764 euro (conform ratei de schimb
stabilită de BNM la 24.11.2021).
Se consideră proporții deosebit de mari valoarea bunurilor sustrase sau
dobândite ilegal care depășește 40 de salarii medii lunare pe economie
prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârșirii
faptei. La moment aceasta ar constitui echivalentul a 348 640 lei sau echivalentul
a 17 528 euro (conform ratei de schimb stabilită de BNM la 24.11.2021).
În unele cazuri pedepsele aplicate pentru infracțiunile contra patrimoniului
în proporții mari și deosebit de mari, reieșind din proporțiile stabilite la art. 126
CP sunt prea aspre și nu corespund gravității pericolului social al faptei comise.
Modificarea cuantumului proporțiilor de la art. 126 CP va micșora numărul
de infracțiuni grave și deosebit de grave, respectiv pedepsele cu închisoare
aplicate pentru faptele infracționale contra patrimoniului.
Modificările propuse vor decriminaliza unele infracțuni, vor clasifica unele
fapte din infracțiuni grave și deosebit de grave în infracțiuni ușoare și mai puțin
grave din diferite capitole ale codului penal. Astfel organele de urmărire penală
se vor concentra mai cu seamă la cercetarea infracțiunilor de proporții, va exista
o altă prioritare.
2.2. Dispoziția art. 190 Cod penal, în redacția existentă, prevede
5
răspunderea penală pentru infracțiunea de escrocherie, adică dobândirea ilicită a
bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor
persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca
mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale
obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant
al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea
acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs
daune considerabile.
Dispoziția articolului 190 alin. (1) din Codul penal este imprevizibilă și prin
urmare, permite o interpretare extensivă. În descrierea elementelor infracțiunii de
escrocherie, legislatorul operează cu noțiuni din dreptul civil, care nu sunt
definite prin prisma legislației penale.
Conform art. 8 CP, caracterul infracțional al faptei se stabilesc de legea
penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei.
Potrivit art. 3 al. 2) CP, 2) interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea
prin analogie a legii penale sânt interzise.
Răspunderea penală de la articolului 190 din Codul penal este condiționată
de existența unui act juridic, nul sau anulabil, încheiat prin vicierea
consimțământului. În aceste condiții, la stabilirea componenței de infracțiune
prevăzută de articolul 190 din Codul penal trebuie să se constate mai întâi dacă
actul juridic este nul, sau anulabil, inclusiv prin prisma prevederilor legislației
civile, în ce parte actul juridic este nul sau anulabil și anume în privința naturii, a
calităților substanțiale ale obiectului, a părților, să se constate dacă identitatea
părților actului juridic este sau nu motivul determinant al încheierii actului
juridic, dacă încheierea actului juridic a fost sau nu determinată de
comportamentul dolosiv sau viclean.
Din conținutul dispoziției art. 190 al. 1) CP nu este suficient de clar dacă
producerea daunelor considerabile se referă doar la fapta de încheiere a actului
juridic prin comportament dolosiv sau viclean, sau și la celelalte acțiuni
prevăzute de dispoziția art. 190 CP.
Prin dispoziția art. 190 al. 1) CP se indică că infracțiunea de escrocherie
poate fi comisă și prin comportament dolosiv care a condus la încheierea unui act
juridic care a produs daune considerabile, dar nu orice comportament dolosiv (cu
rea credință) poate constitui o infracțiune de escrocherie, în aceste prevederi s-ar
putea încadra inclusiv faptele de neexecutare a obligațiilor civile care derivă
dintr-un contract încheiat și care a provocat pagube considerabile. Neexecutarea
obligațiilor care derivă dintr-un contract încheiat nu poate fi calificată ca
infracțiune de escrocherie chiar dacă s-a stabilit că s-au folosit anumite manopere
frauduloase până la și în momentul încheierii contractului, în unele dintre astfel
de cazuri, atunci când au fost dosite anumite informații despre calitățile
substanțiale ale obiectului, survine competența instanțelor de drept civil, care pot
constata nulitatea, inclusiv rezoluțiunea contractului cu aducerea părților la
6
poziția inițială etc. în calitate de remediu juridic.
Condițiile în baza cărora poate fi imputată infracțiunea de escrocherie sunt
similare cu cazurile de nulitate a contractului viciat de eroare și a contractului
încheiat prin dol, prevăzute la articolele 339 și 341 din Codul civil (nulitatea
actului juridic afectat de eroare, sau nulitatea actului juridic încheiat prin dol).
Eroarea ca viciu de consimțământ poate fi invocată și în cazul în care una din
părți au avut o falsă reprezentare a împrejurărilor la încheierea unui act
juridic. Escrocheria, așa cum este reglementată în articolul 190 alin. (1), prezintă
similitudini cu instituția dolului civil, care presupune, de asemenea, o inducere în
eroare. Potrivit articolului 341 alin. (1) din Codul civil, actul juridic a cărui
încheiere a fost determinată de comportamentul dolosiv sau viclean al uneia din
pârți poate fi declarat nul de instanța de judecată chiar și în cazul în care autorul
dolului estima că actul juridic este avantajos pentru cealaltă parte. Instituția
dolului civil operează și în cazul în care autorul dolului estimează că încheierea
actului juridic este avantajoasă pentru cealaltă parte.
Astfel în dispoziția art. 190 al. 1 CP s-au suprapus sancțiunea nulității
actului juridic care reprezintă răspunderea civilă și răspunderea penală, deși
aceste tipuri de răspundere trebuie delimitate în mod strict. Dispoziția art. 190
creează riscul ca neexecutarea unor obligațiuni cu caracter civil să fie calificată
în baza articolului 190 din Codul penal, contrar articolului 1 din Protocolul nr. 4
adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevede că nimeni
nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să
execute o obligație contractuală. Dispoziția art. 190 CP este în stare să conducă,
prin formularea sa, la cazuri de tragere a persoanelor la răspundere penală pentru
neexecutarea obligațiilor civile.
 Legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele
aplicabile. Această cerință este îndeplinită atunci când un justițiabil are
posibilitatea de a cunoaște, chiar din textul normei juridice relevante, iar la
nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe sau cu ajutorul unor
profesioniști ai dreptului, care sunt acțiunile și omisiunile ce-i pot angaja
răspunderea penală și care este pedeapsa aplicabilă, în cazul unor încălcări ale
normei.
Dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul procesului de
creare a dreptului este o parte bine-consolidată și necesară a tradiției juridice. În
același timp va exista întotdeauna un element de incertitudine cu privire la sensul
unei noi dispoziții legale până când va fi interpretat și aplicat de instanțele
naționale (a se vedea, mutatis mutandis, practica CEDO Perinçek v. Elveția, 15
octombrie 2015 [MC], §§ 135, 138; Jobe v. Regatul Unit (dec.), 14 iunie
2011; Dmitriyevskiy v. Rusia, 3 octombrie 2017, § 82).
Pentru ca să existe o normă clară a infracțiunii de escrocherie se propune
prin proiectul de lege ca în mod obligatoriu persoana să fie indusă cu bună știință
în eroare de autorul infracțiunii prin prezentarea ca adevărată a unei fapte
7
mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, să se folosească de nume
sau calități mincinoase, iar drept consecință să ducă la dobândirea ilicită și
nejustificată a averii străine, transmiterea injustă a bunului către făptuitor sau
către o altă persoană și o îmbogățire nejustificată.
Dispoziția actuală de la art. 21 art. 190 prevede răspundere penală doar
pentru dobândirea prin escrocherie a bunurilor de patrimoniu cultural național
din siturile arheologice sau din zonele cu potențial archeologic.
Sit arheologic este terenul care cuprinde vestigii arheologice. Zonă cu
potențial arheologic – este terenul în care existența vestigiilor arheologice este
documentată științific sau este presupusă în baza unor date indirecte (a se vedea
art. 1 din Legea privind protejarea patrimoniului arheologic). Astfel dispoziția
acestui articol este vagă și neclară. În situația în care s-ar comite o escrocherie cu
însușirea bunurilor ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil, dar nu
se află nici în  situri arheologice și nici în zonele cu potențial archeologic, spre
exemplu într-un muzeu, rezultă că nu ar fi aplicabilă dispoziția al. 21 art. 190 CP.
De-a lungul timpului au existat diferite cazuri mediatizate în mass-media
când anumite fapte au fost condamnate penal ca fiind infracțiuni de escrocherie,
deși o parte a societății, inclusiv juriștii, percepeau astfel de cazuri ca fiind de
natură civilă. Pentru a permite instanței de judecată să decidă obiectiv reieșind
din circumstanțele fiecărui caz aparte, este nevoie de micșorat sancțiunile de la
art. 190 CP, ca instanța de judecată să poată aplica o pedeapsă penală fiecărei
persoane în dependență de gradul de vinovăție, implicare la comiterea
infracțiunii și gradul de pericol social pe care-l reprezintă.
3. Descrierea gradului de compatibilitate pentru proiectele care au ca
scop armonizarea legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene
Proiectul nu are ca obiectiv armonizarea legislației naționale cu legislația
Uniunii Europene.
4. Principalele prevederi ale proiectului și evidențierea elementelor noi.
4.4. Obiectul material al infracțiunii va fi orice bun mobil corporal cu o
valoare economică, mijloace financiare, orice categorie de valori (active)
corporale sau incorporale, mobile sau imobile, înscrisuri cu valoare patrimonială,
sau bunul imobil. În cazul când obiectul infracțiunii de escrocherie constituie
bunuri imobile, datorită sintagmei: ”dobândirea ilicită a averii străine”, este
necesar ca aceste bunuri imobile să aparțină cu drept de proprietate victimei până
ca aceasta din urmă să fie deposedată prin inducerea intenționată în eroare.
Conform art. 449, 465, 510 al. 2) Cod civil, în cazul bunurilor imobile,
dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se dobândește la data înregistrării
în registrul bunurilor imobile, producând efecte de la data ora și minutul
depunerii cererii la organul cadastral teritorial. Având în vedere cele expuse, în
cazul infracțiunii de escrocherie ce are obiect material un bun imobil care nu este
înregistrat în Registrul bunurilor imobile cu drept de proprietate al victime, sau
dacă făptuitorul nu a reușit înregistrarea dreptului de proprietate la organul
8
cadastral, faptele prevăzute de art. 190 îndreptate împotriva acestui bun imobil
nu pot constitui infracțiune consumată, ci doar în dependență de circumstanțe –
pregătire, sau tentativă de infracțiune.
4.5. Este de menționat că în redacția existentă a dispoziției art. 190 al. 1)
CP, obiect material al infracțiunii sunt bunurilor altei persoane, ce ar însamna
bunurile unei persoane fizice sau juridice. În proiectul de lege, dispoziția art. 190
al. 1) prevede ”dobîndirea ilicită a averii străine” ceia ce înseamnă fapta de
dobândire a oricăror bunuri străine, inclusiv a entităților care nu au statut de
persoană juridică (naționale sau internaționale).
4.6. Latura obiectivă se exprimă doar prin acțiune (inacțiunea nu va fi
infracțiune de escrocherie), care induce o altă persoană în eroare, creează o
reprezentare falsă, eronată a realității prin: a) prezentarea ca fiind adevărată o
faptă mincinoasă, b) prezentarea ca mincinoasă o faptă adevărată, c) folosește
nume sau calităţi mincinoase.
4.7. Nu va fi suficientă o simplă tăcere chiar dacă făptuitorul va avea
obligația de a informa, nici folosirea unei stări anterioare de inducere în eroare,
va constitui infracțiune doar fapta însoțită de inducere în eroare, care se soldează
cu însușirea averii străine.
4.8. Nume mincinoase - sunt nume reale sau imaginare care nu sunt ale
făptuitorului. Calitățile mincinoase - sunt calitățile pe care nu le are făptuitorul,
calitatea de reprezentant al unei persoane fizice, al unei companii (exemplu
însușirea unor mijloace prezentându-se mincinos drept reprezentant al unei
companii).
4.9. În cazul infracțiunii de escrocherie consumate va fi nevoie ca
făptuitorul sau o altă persoană în folosul căreia a acționat făptuitorul să intre în
posesia ilegală a bunului străin, să aibă posibilitatea reală de a se folosi și a
dispune de acesta la dorința sa, iar victima să-și piardă proprietatea, posesia
bunului, transmițîndu-l făptuitorului sau altei persoane prin fapta dolosivă a
făptuitorului.
Persoana vătămată mai întîi este dusă în eroare și doar după aceasta
făptuitorul dispune asupra patrimoniului victimei.
4.10. Voința posesorului care își remite bunurile către făptuitor nu va fi
valabilă și nici realizată în mod liber. Voința posesorului va fi falsificată prin
înșelăciune, urmărindu-se scopul nu pur și simplu de a-l induce în eroare, ci și de
a-l determina să participe în procesul de luare a bunurilor din propria-i posesie și
transmiterea injustă a bunului către făptuitor sau către o altă persoană.
4.11. Pentru ca să existe infracțiunea de escrocherie, este necesar să existe
legătura cauzală între fapta dolosivă și deposedarea de bun drept consecință.
4.12. Fapta infracțională în noua redacție a art. 190 CP se va consuma la
momentul deposedării bunului și producerii prejudiciului material.
4.13. Latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie se va exprima prin
intenție directă cu scopul de a obține pentru sine sau pentru altcineva un folos
9
material injust și o îmbogățire nejustificată.
4.14. La alin. 2) art. 190 s-a indicat în proiectul de lege, ca fiind agravantă
fapta de escrocherie săvârșită: a) cu folosirea de documente, înscrisuri sau date
vădit false; b) de două sau mai multe persoane; c) cu folosirea situației de
serviciu. Este o prevedere nouă agravanta de escrocherie cu folosirea de
documente, înscrisuri sau date vădit false. În asemenea situații va fi necesar ca
făptuitorul să utilizeze și să prezinte un document oficial, contracte, recipise,
declarații, acte contabile ce conțin informații sau date evident false, despre care
făptuitorul cunoștea că ele sunt false.
4.15. La dispoziția alineatului (3) Cod penal a fost prevăzută fapta de
escrocherie, comisă în scopul dobândiri bunurilor de patrimoniu cultural național
mobil, din siturile arheologice sau din zonele cu potenţial archeologic. Astfel în
această redacție alin (3) CP va prevedea răspundere și pentru sustragerea prin
escrocherie a bunurilor ce fac parte din patrimoniul cultural național mobil.
Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 280/2011 privind protejarea patrimoniului
cultural naţional mobil, patrimoniu cultural naţional mobil este– ansamblu de
bunuri culturale mobile, clasate în patrimoniul cultural naţional cu valoare
deosebită sau excepţională istorică, arheologică, documentară, etnografică,
artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică,
heraldică, bibliofilă, cartografică, epigrafică, estetică, etnologică şi
antropologică, reprezentînd mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi
ale relaţiei omului cu acest mediu, ale potenţialului creator uman.
4.16. În redacția proiectului de lege, alin 3) al art. 190 va cuprinde faptele
de escrocherie care au ca obiect material tot patrimoniul cultural național mobil.
4.17. În redacția proiectului de lege sancțiunile prevăzute la alineatele 2-6
au fost micșorate. Cea mai aspră pedeapsă fiind de până la 10 ani închisoare.
4.18. Aceste modificări de lege vor duce la reexaminarea unor caue penale
cu sentințe de condamnare definitivă, pentru a fi aplicată legea penală mai blîndă
prin prisma art. 10 și 101 Cod penal.
4.19 Pe o mare parte din cauzele penale aflate în procedura organului de
urmărire penală, procurorului, instanțelor de judecată va trebui modificată
învinuirea deoarece însăși numărul alineatelor au fost schimbate și conținutul
acestora la fel au suferit modificări. Acest fapt poate fi efectuat cu resursele
umane existente. Partea pozitivă este că fiecare faptă de escrocherie cercetată
penal va fi reevaluată suplimentar pentru a decide dacă nu este cercetată penal o
faptă de natură civilă.
5. Fundamentarea economico-financiară.
Considerăm că modificările de lege propuse nu necesită cheltuieli
suplimentare de la bugetul de stat.
6. Modul de încorporare a actului în cadrul normativ în vigoare.
Prezentul proiect de lege se încadrează în cadrul normativ în vigoare și nu
necesită modificarea altor acte normative.
10
 7. Avizarea și consultarea publică a proiectului.
Proiectul va fi plasat pe pagina oficială a Parlamentului, va fi consultat cu
Uniunea Avocaților, MAI, Procuratură, instanțele de judecată, mediul academic,
societatea civilă.
8. Constatările expertizei anticorupție.
Proiectul de lege urmează a fi expertizat de Centrul Național Anticorupție în
condițiile legii.
9. Constatările expertizei juridice.
Proiectul de lege urmează a fi supus expertizei juridice în condițiile legii.
10. Constatările altor expertize.
Proiectul nu conține nici un aspect ce vizează reglementarea activității de
întreprinzător, respectiv, nu este necesară elaborarea Analizei Impactului de
Reglementare (AIR).

Deputați

11