Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
oameni
Sf. Spiridon şi-a trăit mare parte din viaţă în Cipru, unde s-a şi săvârşit în anul 348, fiind îngropat în
Biserica Sfinţilor Apostoli din Trimitunda. Când saracinii au cotropit insula, ciprioţii au deschis mormântul
sfântului pentru a muta sfintele moaşte la Constantinopol. Atunci au descoperit că trupul sfântului era
întreg iar din mormânt venea un miros de busuioc, semn al sfinţiei vieţii sale. Dupa mai multe mutari
sfintele moaşte au ajuns in Grecia, unde este şi acum înmormântat.
Nenumarate marturii ale clericilor si credinciosilor, de-a lungul timpului arata ca moaştele Sfantului
Spiridon dispar deseori din raclă, iar când reapar, hainele sunt prăfuite şi papucii tociţi de drum. De multe
ori pe tălpi apar pământ şi fire de iarbă. De altfel, papucii sunt schimbaţi în fiecare an de 12 decembrie, la
praznicul Sfântului, care este de aceea şi patronul cizmarilor. El este cunoscut ca "sfântul călător".
Minunea pe care a făcut-o în Corfu împotriva invaziei turce din 1716 este comemorată în 11 august.
Când insula Corfu a aparţinut veneţienilor (catolici), aceştia l-au cinstit pe Sfântul Spiridon cu evlavie,
pentru ajutorul dobândit de la el. Într-o zi i-au schimbat hainele arhiereşti cu un veşmânt cusut cu fire de
aur. Sfântului Spiridon nu i-au plăcut însă straiele aurite, pe care a doua zi veneţienii le-au găsit lângă
sfânta raclă, iar Sfântul Spiridon era din nou îmbrăcat în straiele sale arhiereşti smerite.
Minunea de la Iersualim
La Ierusalim există o Biserică cu hramul Sfântului Ierarh Spiridon. Într-o zi, când preotul a intrat în
Biserică, l-a văzut pe Sfântul Spiridon uitându-se pe fereastră. După ce Sfântul Spiridon a plecat, a rămas
impregnat pe geamul ferestrei chipul său. Această minune se poate vedea şi astăzi.
Minunea caramizii
În timpul persecuţiilor sub împăratul Maximian (295 AD), sfântul a fost arestat şi exilat. În anul 325, a
participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea unde a uimit cu simplitatea cu care a explicat credinţa
ortodoxă.
Atunci, pentru a-i lămuri pe cei ce nu puteau înţelege taina Sfintei Treimi, ia o cărămidă de jos, face
asupra ei semnul crucii şi se roagă “În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh”. După care o strânge în
pumn. Minunea se petrece: din cărămidă se înalţă foc spre cer, apa se scurge printre degete în jos, în
vreme ce în palmă rămâne pământul. Aşa cum în cărămidă, una, se află şi foc şi apă şi pământ, la fel
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt Trei şi Unul în acelaşi timp, explică Spiridon cu simplitate duhovnicească.