Sărbătorile Sfintei Cruci

Așa după cum și Sf. Apostol Pavel în Epistola către Galateni ne arată că:
,, Cuvântul de Cruce este sminteală pentru iudei, nebunie pentru păgâni, dar
pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea și Cuvântul lui Dumnezeu”. ( Gal.
VI,14) . Dacă în antichitatea greco-romană crucea era un obiect de tortură asociat
celor mai mari făcători de rele, prin Jertfa Sa pe Lemnul Crucii, aceasta devine
armă de temut împotriva diavolului și izvor de binecuvântare fără de care nici un
creștin nu se poate mântui din ghearele morții și puterea celui rău. Din acest motiv
Sf. Apostol Pavel va afirma: ,, Iară mie să nu îmi fie a mă lăuda decât numai în
Crucea Domnului nostru Iisus Hristos ”.
În perioada persecuțiilor păgâne creștinii se recunoșteau întrei ei prin semnul Sf.
Cruci sau imaginea peștelui. În cultul divin public al Bisericii Ortodoxe avem două
mari Sărbători închinate Sf. Cruci:
1.) Înălțarea Sf. Cruci prăznuită la 14 septembrie . Sunt câteva evenimente
marcante care au determinat nașterea acestei Sărbători. În primul rând Sf.
Împărat Constantin cel Mare obține victoria împotriva lui Maxențiu de la
Pons Milvius în 312 înainte de a intra în Roma, în urma arătării minunate a
semnului Sf. Cruci pe cer ziua în amiaza mare și a însemnării: ,, εν τοντω
νικα” , adică = prin acest semn vei învinge. Înspăimântat de această vedenie
înfricoșătoare, a doua zi Însuși Mântuitorul Hristos i se arată noaptea în vis
și îi poruncește să pună acest semn pe scuturile și steagurile de luptă.
După Edictul de la Milano din 313 prin care Biserica creștină primește
libertate de cult, Sf. Împărăteasă Elena pe propria-i cheltuială pornește o
campanie de aflare a Sf. Cruci a Mântuitorului. Astfel în anul 119 împăratul
păgân Hadrian zidește un templu păgân pe Muntele Golgota cu scopul vădit
de a șterge și acoperi din memoria colectivă a creștinilor acest loc și faptele
ce se petrecuseră acolo. După dărâmarea templului și aflarea Sf. Cruci, Sf.
Macarie episcopul Ierusalimului va arăta pentru prima oară poporului bine-
credincios Lemnul Sf. Cruci la data de 14 septembrie, în Biserica nou zidită
de Sf. Constantin cel Mare și numită a Învierii, astfel luând naștere cea mai
importantă Sărbătoare închinată Sf. Cruci.
Al doilea eveniment legat de cinstirea Sf. Cruci este legat de readucerea ei
din Persia de la Ctesifon în urma biruinței armatelor romane conduse de
generalul Heraclius în anul 628 împotriva regelui persan Cosroes al II-lea.
Un an mai târziu în anul 629 Sf. Cruce va fi așezată din nou cu evlavie și
arătată poporului la 14 septembrie 629 în Biserica Sf. Învieri. În cinstea
acestui praznic marii imnografi creștini precum Sf. Andrei Criteanul, Sf.
 Cosma de Maiuma, Sf. Ioan Damaschin, vor compune imne de laudă la
această sărbătoare .
2.) Duminica Crucii din săptămâna a III-a a Postului Mare.
Această sărbătoare recapituelază semnificația spirituală a tainei Sf. Cruci în
viața creștinului de la naștere și până la mormânt. Ca și la praznicul Înălțării
Sf. Cruci avem rânduiala scoaterii și închinării Sf. Cruci însă cu un ritual
mai simplificat.
3.) Scoaterea Lemnului Sf. Cruci prăznuită la 1 August în amintirea eliberării
minunate a cetății Constantinopolului prin procesiunea făcută cu lemnul Sf.
Cruci.
FRAGMENT DIN LEMNUL SF. CRUCI – M-REA XIROPOTAMU

ICOANA ÎNĂLȚĂRII SF. CRUCI