Metoda mea de creștere a reginelor

I. De ce ar trebui să ne creștem singuri reginele?

Orice apicultor știe cât de importante sunt reginele și își dorește ca un procent cât mai mare dintre
familiile sale să fie puternice, productive și să aibă anumite caracteristici dezirabile (prolificitate,
iernare bună, rezistență la boli, blândețe, instinct redus de roire, etc.). Din nefericire, majoritatea
apicultorilor au în stupină un procent destul de mic de familii puternice și productive, iar adeseori
auzim expresii de genul „ce bine ar fi dacă ar fi toate familiile ca asta!”
Problema e că foarte mulți apicultori nu își cresc singuri reginele. Aceștia fie înmulțesc din botci de
roire, salvare sau, în cele mai fericite cazuri, din botci de schimbare liniștită, fie cumpără regine.
Nu insist asupra avantajelor și dezavantajelor botcilor crescute în mod natural de albine. Principala
problemă e că nu apar când vrem noi. Putem forța creșterea lor, dar nici atunci nu avem controlul.
Unele metode sunt greoaie (forțarea roitului), barbare (schilodirea mătcilor pentru a stimula
schimbarea liniștită), sau duc la obținerea de regine de calitate îndoielnică și foarte eterogenă
(creșterea de salvare). Mai mult, sunt consumatoare de timp și albine și nu permit creșterea unui
număr mare și previzibil de mătci.
În cazul mătcilor cumpărate, problema e că sunt relativ scumpe (nu prea are rost are să cheltuim
bani pentru ceva ce putem face și singuri, mai ales în aceste vremuri când prețul mierii e scăzut iar
natura e tot mai capricioasă), nu sunt disponibile când vrem noi (e destul de dificil să prinzi o
programare la un crescător consacrat după salcâm, când vrem cu toții să facem roiuri), adeseori sunt
„crescute la normă” și împerecheate în condiții economice, în micronuclee cu puține albine. Mai
mult, pot fi un vector de transmitere a unor boli, iar cele crescute în nuclee mici pot fi infestate cu
nosema.
Valoarea unei mătci e dată de valoarea genetică și valoarea biologică. De obicei, crescătorii oferă
mătci cu o valoare genetică bună sau foarte bună, dar adeseori valoarea biologică este scăzută, în
special în cazul mătcilor crescute la începutul sezonului și împerecheate în micronuclee.
De aceea, eu pledez pentru ca fiecare stupar să își crească singuri mătcile și să apeleze la crescătorii
de mătci pentru a aduce genetică de calitate în stupină, nu pentru a cumpăra mătci de producție.
Problema multor apicultori e că în literatura de specialitate găsesc de obicei metode intensive de
creștere a mătcilor, ce nu sunt potrivite pentru nevoile lor. Mai mult, unii „guru” ai apiculturii fac
tot posibilul să facă creșterea mătcilor să pară extrem de complicată. În aceste condiții, voi încerca
să schițez mai jos o metodă simplă și eficientă prin care se pot face botci și mătci de calitate de către
orice apicultor. Metoda e potrivită pentru cei ce fac creșteri la interval de 2-3 săptămâni și produc
de la câteva zeci până la câteva sute de mătci pentru nevoile lor și ale unor prieteni.

II. Obținerea botcilor:

Ziua 1 (de obicei o zi de marți sau miercuri, pentru a avea botci mature în al doilea weekend de la
transvazare). La prima populare a nucleelor, când folosesc mătci virgine, transvazez într-o zi de luni
sau marți. Dacă transvazăm marți larve de vârstă potrivită, mătcile vor ecloza în a doua duminică de
după transvazare:
- când ajung de la serviciu, pe la ora 5 după amiază, aleg o familie puternică cu multe rame de puiet
care va deveni starter (preferabil să nu aibă cat);
- pun lângă această familie o ladă goală, preferabil cu fund antivarroa, cu urdinișul închis;
- localizez rama pe care e matca și o mut cu tot cu matcă în lada goală;
- caut 3 rame cu polen și miere/nectar pe care le voi lăsa în lada ce va deveni starter;
- mut restul ramelor în lada adusă, unde e deja rama cu matcă. Minim 4 din aceste rame, mai exact
minim 4 pe care este puiet larvar, le scutur înainte să le mut. Avem nevoie de această albină tânăra
pentru a hrăni viitoarele larve transvazate;
- stupul pe care am mutat matca și majoritatea ramelor îl restrâng cu o diafragmă (preferabil din
polistiren extrudat) și eventual îl împachetez pentru păstrarea căldurii (mai ales la început de sezon
când unele nopți sunt destul de reci, având grijă să rămână aer pentru a nu sufoca albinele ce vor
rămâne închise 24 de ore (pentru asta sunt foarte practici stupii cu fund antivarroa);
1
- stupul închis cu matcă îl mut la umbră, sub un pom, sau într-un alt
loc unde să nu fie afectat de arșiță sau de frigul nopților de mai (după
caz);
- pregătesc ramele și leațurile de creștere, pun botcile pe suporți (botci
de ceară sau de rășină de tip Nicot), mă asigur că leaturile se fixează
bine în ramele de creștere (dacă nu, presez în capetele lor sau în
adânciturile ramelor niște ceară care va fixa leațurile) și că am la
îndemână lanțeta de transvazare și o sursă de lumină rece (preferabil
o lampă de cap cu led);
- merg la familia donatoare, de unde urmează să transvazez larvele, și
caut o ramă cu ouă și larve. La granița dintre zona de ouă și cea de
larve se găsesc de obicei larve de câteva ore. Acestea trebuie să fie
transparente (înainte de prima năpârlire), doar cu puțin mai
lungi decât un ou, sa fie puțin încovoiate (cu formă de banană, nu
cele la care capetele se ating și sunt alb-sidefii, netransparente,
care sunt prea bătrâne). Culoarea lăptișorului nu este un
indicator potrivit pentru vârsta larvelor, așa cum susțin unii, ci
mărimea, forma, culoarea și localizarea larvelor. Dacă e cules în
natură (ori s-au făcut în zilele precedente hrăniri de stimulare cu
sirop/sirop invertit), dacă există multe doici în familia donatoare și
dacă acestea nu trebuie să hrănească un număr mare de larve raportat
la numărul de doici, micuțele larve vor sta pe o picătură de lăptișor
ușor albicios. Dacă nu, lăptișorul va fi puțin și transparent (așa cum e
în general când se sparge cuibul cu 4 zile înainte cu o ramă clădită și
numărul de larve ecluzate în același timp e mare);
- rama cu larve de o zi se periază de albine (nu se scutură) și se duce
într-o încăpere sau un loc umbros unde se va face transvazarea. Dacă e soare puternic sau vânt, rama
se va înveli într-o țesătură umezită (tifon, prosop, etc.) pentru a preveni uscarea larvelor;
- transvazarea se face cu diferite lanțete. Eu prefer pickerul chinezesc cu lamă retractabilă, deoarece
acesta permite transvazarea larvelor minuscule cu tot cu picătura de lăptișor pe care stau, fără a le
atinge. Cu alte lanțete, e dificilă transvazarea unor larve mici și transparente și din această cauză am
observat că mulți ajung să transvazeze larve mai mari, albe, care au trecut de prima năpârlire. Din
nefericire, majoritatea pickingurilor chinezești au o lamelă prea dură. Recomand cumpărarea lor de
la magazine care au stocuri mari sau de la târgurile apicole unde avem posibilitatea de a le încerca
pe unghie pentru a vedea cat de ușor se îndoaie lamela. Dacă înainte de utilizare le ținem puțin timp
cu lamela de corn în apă călduță, acesta va deveni mai maleabilă. De asemenea, dacă tragem lamela
umezită cu salivă printre unghie și deget, îi putem da o ușoară curbură pentru ca aceasta să se îndoaie
în direcția potrivită. Mai nou, au apărut pickinguri cu lamelă din silicon;
- după transvazare, ramele cu leaturile portbotci se duc în starter. Deoarece de la formarea starterului
a trecut deja ceva timp, vom găsi starterul plin cu albine aflate într-o stare specifică de neliniște.
Punem cu grijă ramele cu botci în cele două intervale dintre cele trei rame, având grijă să nu strivim
albinele și să evităm mișcările bruște;
- a doua zi scoatem din starter ramele cu botci și periem cu grijă albinele. Dacă totul a fost făcut
corect până acum, ar trebui să observăm că mai toate botcile sunt acceptate și în ele se află mult
lăptișor alb. La o startare de calitate, mai mult de jumătate din cupulă ar trebui să fie plină cu lăptișor.
De asemenea, crescătura de ceară ar trebui să fie în prelungirea cupulei, fără tendința de a strâmta
brusc botca. Dacă nu e asa, e bine să răsfrângem cu un bețișor crescătura de ceară, franjurând-o;
- după trierea botcilor, mutam botcile startate în familii finisoare, cate 15-20 per familie. Obișnuiesc
să le pun pe 2 rame de creștere, lăsând capetele libere. Rama cu botci se pune între o rama cu puiet
larvar și una cu polen, sau intre rame cu puiet larvar pe fețele dinspre rama cu botci (eu prefer ultima
variantă). De obicei sunt bune familiile finisoare puternice și cu mătci mai bătrâne. Unele familii
finisează mai bine, altele mai rău. La prima creștere din an folosesc mai multe familii finisoare și
pun un număr mic de botci pentru a vedea care cresc mai bine. Dacă au fost bine finisate, botcile
2
trebuie să aibă lăptișor în botci în ziua a 6-a, iar la eclozare trebuie să rămână în ele lăptișor
neconsumat;
- putem proteja botcile încă din această etapă cu gratie Hamemann, dar nu e obligatoriu. Am observat
că matca nu distruge botcile până prin a 7-a zi de la tranvazare. Dacă folosim gratia hanemann,
reducem foarte mult riscul ca albinele să crească faguri printre botci. De asemenea, reducem
numărul de botci abandonate în această fază, însă oricum numărul lor e redus iar eu prefer ca albinele
să renunțe la câteva botci decât să crească botcile care nu sunt perfecte (fac ele trierea pe care ar
trebui oricum să o fac eu);
- dacă nu e cules în natură, trebuie să hrănim cu cantități mici de sirop 1/1. Ideal ar fi să nu creștem
mătci când condițiile nu sunt perfecte;
- în ziua a 6-a de la transvazare, fie mutam botcile într-un incubator, fie le grupăm și le punem într-
o familie între rame cu puiet căpăcit, care va juca rolul de incubator natural. Dacă e o familie cu
matcă, botcile trebuie protejate cu gratii hanemann. După această operațiune, până în ziua a 10-a,
nu umblăm la ele deoarece în unele etape ale metamorfozei sunt sensibile la șocuri;
- începând cu ziua a 10-a, putem folosi botcile la formarea de roiuri sau la nucleele de împerechere;
- pentru prima populare a nucleelor eu folosesc mătci virgine eclozate în incubator. Este important
să fie puse bigudiuri la botci în ziua a 10-a sau a 11-a iar în bigudiuri sa fie pusă hrană (o cantitate
infimă de miere de salcâm). În lipsa hranei, mătcile mor la scurt timp după eclozare. Dacă mătcile
eclozează în bigudiuri în familii, chiar și orfane, adeseori albinele vor reuși să le creeze răniri printre
gratiile bigudiurilor. În lipsa incubatorului, recomand popularea nucleelor exclusiv cu botci mature;
- deoarece incubatoarele speciale pentru mătci sunt scumpe,
recomand doritorilor să își confecționeze singuri un incubator
din PAL melaminat folosind modulul de la incubatorul Puișor
Exotic produs de S.C. Electro Admon S.R.L. (acesta permite
reglarea temperaturii la interval de 0,1 grade Celsius și afișează
umiditatea relativă). Pe mine m-a costat 160 de lei modulul (+18
lei transportul prin curier). Cutia mi-a făcut-o un vecin care face
mobilier de bucătărie din PAL din resturi de material pentru
suma de 50 de lei. Accesoriile m-au mai costat încă vreo 40 de
lei de la un magazin de bricolaj (mâner, șine pentru sertare, 4
opritoare de uși din cauciuc pe care le-am folosit pe post de
picioare). Incubatorul este practic, rata de eclozare e aproape de
fiecare data de 100%, iar capacitatea e de 20 de leațuri de
creștere a cate 13-15 botci cu tot cu bigudiuri fiecare. De asemenea, încap în el și câteva zeci de
cutiuțe din cehești de tip Foti pentru cei ce fac inseminare artificială folosind o anumită metodă.
Evident, incubatorul poate fi făcut și mai mic, dar este foarte practic să putem pune leațurile întregi.
III. Împerecherea mătcilor:
- exista multe controverse despre nucleele de împerechere. Din experiența mea, cel mai bun nucleu
de împerechere e un roi bine populat făcut pe minim 3 rame. Cu cat un nucleu e mai mare, cu atât
mai bine. Un nucleu bun ar trebui să aibă minim 3 rame. Cel mai prost nucleu e cel cu un singur
făguraș, de tip EWK. Acesta a fost conceput pentru un scop specific (expedierea prin poștă la stații
de împerechere controlată, inspectarea de trântori prin pereții laterali din sticlă, etc.), nu pentru
obținerea de mătci de producție. Pentru calitatea unei mătci este foarte importantă temperatura (mai
ales în perioada de migrație a spermatozoizilor în spermatecă) și evitarea infestării cu nosema. Dacă
o mătcile nu sunt împerecheate în condiții optime, un procent mare din ele vor fi înlocuite liniștit
prematur;
- eu folosesc nuclee destul mari, cu cate 3 jumătăți de ramă 1/1 puse cate 4 într-o cutie și despărțite
cu pereți mobili ce se pot scoate. După unificarea a cate 2 sau a cate 4 compartimente, unitățile
biologice iernează fără probleme. În anul următor, ramele din nucleele iernate se folosesc pentru
constituirea de noi nuclee. De asemenea, mai folosesc și micronuclee cu o rama de 1/2 pliata în 3.
Acestea sunt desființate după ce se termină sezonul de creștere a mătcilor;
- eu populez prima dată nucleele mici cu albine scuturate și cu o matcă eclozată. Pun în toate nucleele
apifonda. După populare, nucleele sunt ținute 3 zile la loc liniștit și întunecat. Atenție, nu în pivniță,
3
unde e prea frig! După 3 zile, le pun în stupină seara și le deschid urdinișele după lăsarea
întunericului. Deși nucleii sunt amplasați la 10-15 de metri de restul stupilor, nu am probleme cu
depopulările;
- ideal ar fi ca mătcile să fie luate din nuclee și înlocuite cu botci mature la interval de 3 săptămâni.
De obicei, ele vor avea puiet căpăcit din ouăle depuse de ele și vor fi bine dezvoltate și fermonizate.
Aceste mătci sunt ușor acceptate în familiile sau roii unde urmează să fie introduse;
- de obicei, din rațiuni economice, crescătorii produc cate o serie de botci la interval de 2 săptămâni.
De obicei, mătcile apucă să depună ouă, iar uneori exista și puiet larvar mic. În condiții similare,
procentul de acceptare a acestor mătci e inferior celui al mătcilor împerecheate la interval de 3
săptămâni;
- cu cât trece mai puțin timp de la scoaterea mătcii din nucleu și introducerea ei în noua unitate
biologică, cu atât este mai bine;
- cu cât nucleul e mai mare, cu atât e mai bine pentru calitatea mătcilor obținute, dar procentul de
botci neacceptate (roase) e mai mare, introducerea de mătci virgine e mai dificilă, marcarea și
recoltarea mătcilor durează mai mult timp, etc. Nucleele mari sunt însă mai puțin afectate de nosema
și reușesc să își facă rezerve de polen și uneori de miere. În ele pot fi ținute mătcile timp îndelungat;
- cu nucleele mici se lucrează mult mai ușor, sunt mai economice, dar calitatea mătcilor e mai scăzută
mai ales când vremea nu e favorabilă. Trebuie hrănite des, altfel există riscul să moară de foame
neavând rezerve proprii. E importat să se ia măsuri pentru prevenirea infestării cu nosema. Mătcile
trebuie recoltate la interval de maxim 6 săptămâni. Nu sunt potrivite pentru păstrarea mătcilor timp
îndelungat;
- nucleele mici, în special cele din polistiren, dacă sunt foarte bine populate, pot să roiască;
- pentru introducerea de mătci virgine, cea mai potrivită metodă practică e introducerea mătcii
virgine într-o botcă specială de plastic nicot la care un capăt e obturat cu o bucățică de ceară încălzită
și presată între degete;
- cea mai sigură metodă practică de introducere a unei mătci împerecheate e formarea unei unități
biologice cu minim 3 rame pe aceeași locație. La 1-2 ore de la formare, timp în care se lasă urdinișul
deschis, se poate introduce cușca de transport cu noua matcă. A doua zi se verifică comportamentul
albinelor pe de cutiuța de transport. Dacă albinele încearcă să hrănească matca și se dau la o parte
când dăm cu degetul pe cutiuță, putem deschide accesul la compartimentul cu apifonda pentru ca
ele să poată elibera matca. Dacă stau strânse în ghem pe cutiuță și nu se dau la o parte când dăm cu
degetul, atunci ele vor omorî matca dacă o eliberăm și au probabil trase botci de salvare. Acestă
metodă se bazează pe faptul că albinele bătrâne se întorc la stupii de origine iar cele tinere acceptă
cu ușurință matca, de aceea extrem de rar se întâmplă să nu fie primită matca.
Probabil că principalul avantaj al creșterii de mătci e că vom fi mult mai dispuși să înlocuim mătcile
slabe sau cele bătrâne și prin urmare vom observa rapid că astfel va crește productivitatea stupinei.
Prin înlocuirea continuă a mătcilor care nu performează, vom avea mai multe familii bune și mai
puține familii slabe. Mai mult, activitatea de creștere a mătcilor e una plăcută, educativă și, de ce nu,
profitabilă.
Succes!
Gabtriel Petruc, Suceava 2019

4
1. Dacă se foloseste un picking cu lamelă moale și flexibilă, se poate transvaza ușor chiar și de pe
faguri proaspăt construiți.

2. E important să luăm
larva cu cât mai mult din
lăptișorul pe care stă.
Cantitatea de lăptișor din
celule și consistența
acestuia depind mult de
cât de bine e hranită
familia donatoare și de
raportul dintre numarul
de doici și numărul de
larve, nu numai de varsta
larvei.

5
3. La 24 de ore de la transvazare, larvele se grupează și se mută în finisori. Dacă unele au prea puțin
lăptișor, e bine să se renunțe la ele. O operațiune care poate fi făcută acum e franjurarea sau ruperea
crescăturii de pe botci. Starterii orfanizati au tendința de a închide repede botca și de a crește botci
„gâtuite”.

4. Botci în ziua a 6-
a de la transvazare.
Se observa și una
care a fost startată,
dar albinele din
finisor au
abandonat creșterea
ei. La acest moment
botcile pot fi mutate
în incubator sau pot
fi triate, grupate și
protejate cu gratie
hanneman pe
ambele părți.

6
5. Calendarul operațiunilor trebuie respectat chiar dacă prindem o zi ploioasă. La prima populare, e
indicat să se folosească mâtci eclozate, nu botci.

6. Pentru transportul
botcilor se poate face o
cutiuță dintr-un burete
găurit cu o preducea de
17 mm (se găsesc la
Dedeman).

7
7. Înainte de creșterea reginelor, ar fi bine să crească trântori. Mai ales în cazul creșterilor timpurii
sau atunci când se împerechează serii mari de regine.

8
8. Pentru marcat reginele, cele mai bune sunt
plăcuțele de opalit (dar procesul e mai migălos),
ojele speciale Quarti și markerele Schneider Maxx
270.

9. Pentru transvazat, eu prefer pickingul

chinezesc cu limba din silicon. Cele mai
bune sunt cele cu numere încrustate pe ele,
indiferent de culoarea siliconului. E bine să
luăm mai multe, deoarece chiar și la același
model există diferențe de grosime a lamelei
de silicon.

10. Indiferent de rasa preferată, dacă transvazăm din mătci F0 selecționate (mătci care au
descendența cunoscută atât pe linie maternă cât și pe linie paternă), vom obține un procent mult mai
mare de mătci de producție cu caracteristici uniforme și performanțe ridicate.