MANAGEMENT IN APICULTURA

Multi apicultori doresc sa faca din stuparit o afacere profitabila,care sa le asigure

veniturile necesare unui trai decent.In contextul noilor provocari economice pasul
poate fi unul castigator daca viziunea de ansamblu asupra afacerii este corecta.Un
articol aparut intr-un cotidian strain, cel mai important cotidian financiar din lume,
este elocvent.Cititi-l si sigur o sa aveti de castigat :
FERMA DE FAMILIE CU 12 MILIOANE DE LUCRATOARE ACTIVE
George Tonkin nu vrea sa se retraga,chiar daca lucreaza aproape 100 de ore pe
saptamana si a atins o varsta la care cei mai multi de-abia asteapta sa se
odihneasca." Am impresia ca acum, la 60 de ani , lucrez mai multe ore decat atunci
cand am pus pe picioare aceasta afacere,in urma cu 30 de ani" , , spune Tonkin,care
conduce impreuna cu sotia lui,Margaret,o ferma apicola in Devon(provincie din
Anglia).
Familia Tonkin poseda 470 de stupi in cadrul unei zone intinsa pe 35 km de casa
lor din Hatherleigh,langa Okehampton,in care peste 12 milioane de albine lucreaza
pentru ei in miez de vara.Insa problemele economice cu care se confrunta sunt
foarte mari: magazinele universale vand miere de import cupajata mai ieftin decat
poate vinde familia Tonkin.Cu toate acestea,Tonkin manifesta si pastreaza un
entuziasm molipsitor.
O alta complicatie o reprezinta vicleanul si periculosul parazit varroa acel acarian
care,neurmarit indeaproape,poate distruge destul de repede o intreaga colonie de
albine.Tonkin a incercat sa controleze parazitul cu ulei de menta,un preparat netoxic
pe care il administreaza toamna in sirop,atunci cand albinele nu produc miere."In
teorie,uleiul de menta se amesteca cu feromonul pe care albinele il
elimina,deranjand acarienii,care apoi parasesc gazdele (albinele) ",explica el.
Ocupandu-se de albine,recoltand miere din faguri,ambaland-o,conducand o mica
intreprindere care lucreaza pe baza de comenzi prin posta si ocupandu-se de
scripte,toate acestea depasesc posibilitatile unui singur om.Pentru a-si usura
sarcina,in cladirile fermei,care se afla in imediata apropiere a locuintei familiei
Tonkin,lucreaza 3 angajati doar cateva ore pe zi,iar un al patrulea lucreaza 2 zile pe
saptamana,ajutand in special la livrari totodata cautand si descoperind piete de
desfacere.
Margaret Tonkin,o botanista,s-a implicat mai putin in ultimii ani in aceasta afacere
dupa ce a contractat un vertij menier (ameteli),insa continua sa tina contabilitatea.
Activitatea in ferma este in principal munca fizica intensa;putine operatiuni sunt
mecanizate cu exceptia recoltarii mierii din faguri si imbutelierea ei.Multe din
procesele menite sa adauge valoare cum ar fi prezentarea mierii in recipiente din
ceramica sau portelan iau timp.Etichetele trebuie legate cu un snur decorativ
auriu,capacele trebuie fixate (etanseizate)strans cu ceara pentru a nu patrunde deloc
aerul.Tonkin face si lumanari din ceara de albine,crema de lustruit mobila sau
parchetul si cateva tipuri de preparate cosmetice.
In timpul unei saptamani obisnuite,Tonkin va controla stupii in 28 de
amplasamente (vetre) pentru a se asigura ca albinele sunt in buna stare.El isi
petrece numeroase zile pe drum intr-o furgoneta,livrand miere si celelalte produse
derivate,inclusiv sapun-in compozitia acestuia folosindu-se ceara sa de albine,-fiind
insa produs de o intreprindere specializata. El deserveste o zona de la sudul liniei
dintre Bristol si Londra,incluzand si livrarea catre firma Fortunum & Mason si

Selfritges.*/
In tot cursul anului,el este nevoit sa indeplineasca o varietate de sarcini care ii
ocupa timpul,cum ar fi:intretinerea stupilor,verificarea igienei lor,a starii de sanatate
si a matcilor de reproductie pentru a-si mentine efectivul de albine.Nici una dintre
matci nu este mai batrana de 2 ani.
In anul trecut,cifra de afaceri a fost de 71000 lire sterline.Din aceasta,el a realizat
un profit de 14500 lire sterline.Transportul a costat 6000 lire sterline.Cele doua
furgonete au efectuat un numar considerabil de kilometri:una a facut 74000 km in
ultimile 18 luni,iar cealalta 24000 km in anul trecut.
Alte cheltuieli au inclus 22000 lire sterline pentru vasele de ceramica sau portelan
in care se vinde mierea,in special in magazinele care comercializeaza
cadouri,delicatese si produse ale Trustului National**/.Cel mai scump borcan
(ambalaj) costa 6 lire sterline,cel mai ieftin 1 lira.Tonkin este mahnit de faptul ca unii
clienti de-ai sai vand borcane Portmeirion mai scump decat aceleasi borcane pe care
el le umple cu miere.El are un contract comercial limitat cu hoteluri carora le vinde
miere in containere (ambalaje) individuale din plastic si mai vinde produsul in
borcane de sticla cu capacitatea de 453 g (un pound) la detailisti cu 2 lire.
"Nu sunt prea interesat sa vand magazinelor universale pentru ca nu vreau sa
afectez relatiile comerciale cu clientii mei existenti",afirma el."Magazinele universale
ma fac sa reduc pretul,ceea ce devine neeconomic sa le vand lor si ar face ca ceilalti
clienti ai nostri sa nu ne mai cumpere produsele".
"Daca am vinde in vrac am da faliment.Cei care ar cumpara in vrac ar plati intre
50 de peni si o lira sterlina 453 g (un pound) de miere,in functie de recolta anilor
respectivi.Daca am produce 10 t,am primi pentru aceasta cantitate numai 22400
lire,calculand la o lira 453 g de miere".Intr-un an ei au recoltat numai o tona si
jumatate de miere;intr-un an bun, recolta poate ajunge la 20 de tone.Anul trecut au
realizat 7 tone.
Dintr-un an slab,cand vara este racoroasa si umeda,cum a fost in acest an,el a
trebuit sa-si hraneasca albinele cu sirop de zahar pentru a putea sa
supravietuiasca.El cumpara zahar in vrac de la fabricile de zahar."Este probabil mai
ieftin sa cumpar zahar de la magazinele universale,care il vand in pierdere,insa abia
pot sa cumpar o tona de zahar de la Tesco", spune Tonkin.El plateste aproape 700 de
lire pentru o tona (de zahar) prin intermediul unui broker,chiar daca acesta in piata
bunurilor de consum costa circa 270 lire.Intr-un an bun el poate cumpara o tona,dar
intr-un an slab poate cumpara 10 tone.
Cea mai mare parte a zaharului este data albinelor toamna sau la inceputul
primaverii daca nectarul este intr-o cantitate mica."Uneori,toamna,un stup poate
consuma (prelucra si depozita) pana la 9 litri de sirop in 12 ore",explica el,"desi
aceasta hrana poate scoate stupul (albinele) din iarna".
"Am avut unii ani ingrozitori,cand a trebuit sa rationalizam livrarile.Doar recent
avem surplusuri care ne-au permis sa mentinem livrarile constante.Piata,insa,nu
este deloc dinamica.Oamenii mananca in zilele noastre alimente mai picante si nu
mai servesc ceaiul traditional de la ora cinci."
Tonkin plateste fermierilor pe teritoriul carora se afla stupii sai o chirie anuala de
55 kg de miere.Trei saptamani,primavara,el duce 60 de stupi in Somerset,intr-o
livada de meri de 60 de hectare,unde fermierul ii plateste 20 de lire pentru fiecare
stup ce asigura polenizarea pomilor.
Tonkin,care a studiat agronomia la Aberystwyth,a invatat apicultura lucrand 5 ani
la un apicultor din Oxfordshire unde a intalnit-o pe Margaret cu care s-a si
casatorit.Cuplul s-a mutat in Tara Galilor in 1966 pentru a fi aproape de Newcastle

Emlyn,unde un apicultor cu 200 de stupi ii propusese sa-i devina partener."Am

refuzat.Insa apicultorul mi-a spus atunci: cel mai bun lucru pe care pot sa-l fac ar fi
sa-ti vand albinele.Imi amintesc ca mi le-a vandut extraordinar de ieftin-cam 600 lire
sterline.Pentru ca sa incep,am imprumutat de la tatal meu 2000 de lire,care in cele
din urma s-au dovedit a fi un cadou.".
Impreuna cu sotia,in 1968 s-a mutat la Hatherleigh dand fermei denumirea de
Vivian's Honey Farm,dupa unul din numele lui.Nu a contractat nici odata vreun
imprumut si nu si-a depasit niciodata contul din banca."Bancile doresc sa ne
imprumute bani",spune Margaret."Dar noi preferam sa nu fim datori.Bancile
obisnuiau sa ne ia un comision de 70 de peni pentru fiecare cec pe care il
introduceam;insa,deoarece aveam atat de multe cecuri in valori mici,am negociat cu
banca un aranjament ca sa platim cu mai multe cecuri odata pentru 70 de peni".
Tonkin accepta ideea ca ei nu vor fi niciodata bogati si ca orele multe de munca
sunt datorate faptului ca sunt proprii lor slujbasi."Cand ne vom retrage va trebui sa
ne bazam pe ceea ce am agonisit pentru noi insine",afirma el."Si de aceea am cotizat
ca membri ai mai multor tipuri de case de pensii,ceea ce ne va ajuta sa ne
descurcam"