Poezia "Tarziu de toamna" de Tudor Arghezi este o arta poetica, deoarece autorul

isi exprima propriile convingerti despre arta literara, despre menirea literaturii
si despre rolul artistului in societate.

Tema poezei este reprezentata de incetarea vietii inconjuratoare cauzate de venirea

anotimpului rece, avand drept consecinta singuratatea eului liric.
Textul poetic este conceput ca fiind un tablou de toamna tarzie, lasand in urma un
peisaj sumbru, melancolic. Avand un caracter adresat, lirismul subiectiv isi face
simtita prezenta prin atitudinea poetica transmisa in mod direct, la nivelul
expresiei, prin marcile subiectivitatii: "Caci prin mijloc, bolnav de mii de ani",
"Tristetea mea stravede printre arbori zarea".
Titlul poezei are o dubla acceptie. In sens denotativ, acesta anunta sfarsitul
toamnei, implicit sosirea iernii. In sens conotativ, este evidentiata incetarea
vietii din mediul inconjurator

-sfarsitul toamnei, implicit sosirea iernii

-linistea sumbra oferita de peisajul gol, lipsit de orice urma de viata
-tabloul fara vlaga, neinteles, cu elemente abstracte (Boschet sau așteptare
oprește-n fund cărarea?"
-iubirea apusa, neintamplata, neintalnita, fata de elementele vii ale naturii