Universitatea din Oradea

Facultatea de Drept

Răspunderea penală și contravențională

pentru poluarea apei

Student: Balog Beatrix Boglárka

Specializarea: Drept
Anul II, Grupa 1

Oradea
2023
 Cuprins
I) Introducere
II) Obiectul infracțiunii de poluare a apei
III) Latura obiectivă și subiectivă
IV) Surse de poluare a apei
V) Pedepse aplicabile
VI) Jurisprudență
VII) Concluzii
 I. Introducere

Temeiul legal pe care se bazează răspunderea penală și contravențională a poluării apei

este Legea apelor nr. 107/19961 , Publicat în Monitorul Oficial nr. 244 din 8 Octombrie 1996
și Codul Penal2.

Conform alineatului 1 al acestei legi, “apele reprezintă o resursă naturală regenerabilă,

vulnerabilă și limitată, element indispensabil pentru viață și pentru societate, materie primă
pentru activități productive, sursă de energie și cale de transport, factor determinant în
menținerea echilibrului ecologic.”

Poluarea apei înseamnă introducerea directă sau indirectă, a unor substanțe, care pot
dăuna sănătății umane, precum și calității ecosistemelor acvatice sau celor terestre dependente
de cele acvatice, activități care pot conduce la pagube materiale ale proprietății virgule sau care
pot dăuna sau obstrucționa serviciile, precum și alte folosințe legate de apă.

Răspunderea penală, alături de celelalte forme ale răspunderii juridice specifice

dreptului mediului este un mijloc represiv important pentru protecţia şi dezvoltarea mediului.

Prin implicarea legii penale în protecţia mediului, se urmăreşte realizarea în primul rând
a uneia din funcţiile sale fundamentale, respectiv funcţia preventivă.

Este importantă și necesară incriminarea faptelor prin care se poluează apa, deoarece
poluarea acesteia pune în pericol grav sănătatea și viața oamenilor, a animalelor și a plantelor.

II. Obiectul infracțiunii de poluare a apei

Obiectul juridic generic îl constituie relațiile sociale privitoare la folosirea rațională și

protejarea apelor, puritatea naturală, protecția cantitativă și calitativă a acestora, avându-se în
vedere deosebitele pericole.

Astfel, dacă prin acțiunea de poluare a apei au fost puse în pericol multiple valori, sau
a cauzat decesul animalelor, resurselor piscicole, persoanelor, numărul valorilor lezate nu se
apreciază în funcție de numărul acțiunilor săvârșite, ci de consecințele prejudiciabile survenite,
acțiunea fiind una singură.

1 Legea nr. 107/1996 a suferit mai multe modificări, dintre care le amintim pe cele aduse prin: Legea nr.
192/2001, Legea nr. 310/2004, Legea nr. 112/2006, O.U.G. nr. 12/2007, aprobată prin Legea 161/2007, O.U.G.
nr. 130/2007, O.U.G. nr. 64/2011, O.U.G. nr. 3/2010
2 (Legea nr. 286/2009), publicată în M. Of. Nr. 510 din 24 iulie 2009
 Obiectul material al infracțiunii poate fi definită ca fiind lucrul, bunul sau persoana
contra sau împotriva cărora s-a îndreptat acțiunea sau inacțiunea incriminată.

Între bunurile lumii materiale, valorile materiale și relaţiile sociale există o legătură
indisolubilă. Rupt de oameni şi de relaţiile sociale, obiectul material, deşi asocial prin substanţa
sa, nu poate exista. 3

III. Latura obiectivă și subiectivă

Prin latura obiectivă a infracțiunii trebuie înțeles totalitatea condițiilor cerute de norma
de incriminare privitoare la actul de conduită pentru considerarea existenței infracțiunii.

Astfel, articolul 15, alineatul 1 din Legea 107/1996 spune că “poluarea în orice mod a
resurselor de apă este interzisă.” De asemenea, alineatul 4 precizează că “limitele de încărcare
cu poluanţi a apelor uzate evacuate în resursele de apă se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi a Ministerului Sănătăţii.”

Latura subiectivă exprimă atitudinea psihică a făptuitorului ce precede și însoțește

acțiunile sau inacțiunile sale infracționale, atitudine influențată și controlată de funcția
intelectivă, volitivă și afectivă a psihicului uman ce, odată fiind exteriorizată, permite
determinarea vinovăției, motivului și scopului săvârșirii infracțiunii.

În privința laturii subiective, vinovăția se poate manifesta sub forma intenției directe
sau indirecte, a culpei sau chiar a praeterintenție.

Deși se susține că infracțiunea de poluare a apei este întotdeauna săvârșită din intenție
față de faptă, totuși nu excludem că aceasta s-ar putea comite și din imprudență față de faptă,
însă e vorba mai mult de încredere exagerată întâlnită doar în cazurile de poluare accidentală.

Majoritatea activităților de poluare a apei sunt realizate conștient și volitiv de către

făptuitor considerând în mod ușuratic că consecințele nu vor surveni, iar în majoritatea
cazurilor, că acestea nu vor fi observate. Aceste semne ale laturii subiective, de fapt, indică la
ideea că majoritatea infracțiunilor de poluare a apei sunt săvârșite din imprudență față de
consecințe.

3 http://www.cnaa.md/files/theses/2018/53933/marcel_boscaneanu_thesis.pdf
 IV. Surse de poluare a apei
1. Poluarea fizică a apei

Poluanții de natură fizică sunt cei care includ majoritatea deșeurilor toxice ce poate
ajunge în apă. Depunerile și deșeurile radioactive, apele folosite în uzine atomice, cele care
folosesc la răcirea instalațiilor și apele termale sunt doar câteva exemple ale poluării.

2. Poluarea chimică a apei

Poluarea apei cu pesticide, devărsări de reziduuri petroliere, cu substanțe cancerigene,

detergenți sau alte substanțe specifice diferitelor industrii se numește poluare chimică.
Deșeurile sunt considerate toxice dacă sunt otrăvitoare, radioactive, explozive, mutagene, ce
cauzează daune cromozomilor, care provoacă defecte congenitale, sau bioacumulative.

3. Poluarea biologică a apei

Unul dintre principalii poluanți ai apei este canalizarea orașului, deoarece, este
principala sursă de agenți patogeni și substanțe organice aflate în putrefacție.

4. Poluarea radioactivă a apei

Deșeurile radioactive sunt și ele extrem de nocive și includ elemente și compuși care
produc sau absorb radiații ionizante și orice material care interacționează cu astfel de elemente
și compuși.

5. Poluarea termică a apei

Căldura este considerată a fi un poluant al apei, deoarece, scade capacitatea acesteia de

a reține oxigenul și crește rata mortalității peștilor.

V. Pedepse aplicabile

Actualul Cod Penal articolul 356, alineatul 1 prevede că “infectarea prin orice mijloace
a surselor sau rețelelor de apă, dacă apa devine dăunătoare sănătății oamenilor, animalelor sau
plantelor, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.”, iar articolul 4 precizează că și tentativa
este pedepsită.

De asemenea, alineatul 2, prevede că “dacă fapta este săvârșită din culpă, pedeapsa este
închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă.”

Art. 3 se referă la pedeapsa pentru persoana juridică precizându-se că “prin excepție de

la dispozițiile articolului 137 alineatul 2, în cazul infracțiunii prevăzute în prezentul articol,
suma corespunzătoare unei zile-amendă pentru persoana juridică este cuprinsă între 500 lei și
25.000lei.”4

Potrivit Legii apelor 107/1996, este sancționată atât poluarea intenționată cât și cea
accidentală.

Legea nr.107/1996, grupează faptele ilicite săvârșite in legătură cu protecția apelor in

doua categorii, acordând prioritate răspunderii contravenționale si penale:

-contravenții, un număr de 53 de fapte, sancționate cu amendă;

-infracțiuni, un număr de 27 de fapte sancționate alternativ cu închisoare sau amendă

penală, săvârșite cu intenție sau din culpă.

În cele mai multe situații, infracțiunile stabilite sunt infracțiuni de pericol, fiind
considerat de legiuitor un pericol semnificativ ce trebuie sancționat penal, simpla nerespectare
a unor restricții si măsuri stipulate. Infracțiunile prevăzute de Legea nr.107/1996, se constată
de către organele abilitate în cest sens și de către personalul competent să constate
contravențiile.

Subiecte ale răspunderii juridice in acest domeniu la nivel internațional, sunt statele si
organizațiile guvernamentale sau organizațiile nonguvernamentale.

De asemenea, articolul 89 spune că “Amenzile aplicate persoanelor fizice sau

persoanelor juridice străine se plătesc în lei, la cursul de schimb valutar în momentul efectuării
plăţii.”5

4 Cod Penal, Codul de procedură penală, Legile de executare, Ed. a 18-a, îngrijită și adnotată de Ioan Paul Chiș
și Victor Văduva. București, Editura Hamangiu, 2022
5 Legea apelor 107/1996, Publicat în Monitorul Oficial Nr. 244 din 8 Octombrie 1996
 VI. Jurisprudență

CAUZA TĂTAR ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 67021/01)

Această versiune a fost rectificată în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curţii

la 17 martie 2009

Hotărâre

Strasbourg

27 ianuarie 2009

Reclamanţii, domnii Vasile Gheorghe Tătar şi Paul Tătar, tată şi fiu, sunt resortisanţi
români născuţi în 1947 şi, respectiv, 1979. La momentul faptelor, aceştia locuiau în Baia Mare,
într-un cartier de locuinţe situat în vecinătatea exploatării miniere aurifere aparţinând societăţii
„Aurul” Baia Mare S.A., la 100 m de uzina de extracţie şi de iazul de decantare Săsar (25
hectare) şi la 8,5 km de celelalte iazuri de decantare.

La 30 ianuarie 2000, o mare cantitate de apă poluată care conţinea, printre altele,
cianură de sodiu a fost deversată în râul Săsar, apoi în râurile Lăpuş şi Someş. Apa poluată din
Someş a fost deversată în râul Tisa. Aceasta a traversat graniţa dintre România şi Ungaria, a
trecut pe lângă Szolnok, a traversat graniţa dintre România şi Serbia şi Muntenegru, şi a intrat
din nou pe teritoriul României, la Porţile de Fier, pentru a se deversa ulterior în Dunăre. În 14
zile, apa poluată a parcurs 800 km. În cele din urmă, aceasta s-a deversat în Marea Neagră, prin
Delta Dunării.

Conform raportului UNEP/OCHA, cantitatea de cianuri emanate era estimată între 50

şi 100 tone, la care se adăugau metalele grele eliberate. În zona de exploatare a iazurilor
aparţinând societăţii Aurul, se înregistra o concentraţie ridicată de cianuri libere, precum şi de
zinc, cupru, fier şi magneziu.

Al doilea reclamant a prezentat primele simptome de astm în 1996. Conform

reclamanţilor, această afecţiune s-a agravat în 2001, ca urmare a poluării generate de societatea
Aurul. Persoanele interesate au depus la dosar un certificat medical din 21 noiembrie 2001 care
confirmă un astm moderat persistent. La 18 iunie 2002, un al treilea certificat medical a
confirmat existenţa respectivei afecţiuni şi l-a declarat pe cel de-al doilea reclamant inapt
pentru îndeplinirea serviciului militar obligatoriu. La 14 august 2007, a fost reconfirmată
afecţiunea celui de-al doilea reclamant (astm moderat persistent). O copie a certificatelor
medicale a fost depusă la dosar.

Reclamanții au solicitat suma de 50.000 euro reprezentând daune morale, iar cel de-al
doilea reclamant a pretins și un prejudiciu material în cuantum de 146.789 euro. Curtea nu a
acordat reclamanților nicio suma de bani cu titlu de daune materiale si morale.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, reclamanții au solicitat să fie despăgubiți cu suma

de 7.916 euro, Curtea obligând statul la plata sumei de 6.266 euro, diferența în cuantum de
1.500 euro reprezentând ajutor acordat de Consiliul Europei.

VII. Concluzii

În ceea ce priveşte art. 41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care

precizează că “ Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a Protocoalelor
sale şi dacă dreptul intern al Înaltei Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă
a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacție
echitabilă.” consider că este revoltător că nu s-a acordat reclamanţilor nici o reparaţie cu titlu
de prejudiciu moral. Considerată împreună cu eforturile depuse de reclamanţi, starea de
incertitudine în care au fost lăsate persoanele în cauză de-a lungul anilor reprezintă o suferinţă
morală care merita o reparaţie.

În concluzie, trebuie să conservăm și să protejăm mediul, nu pentru noi, ci pentru

generațiile viitoare. Este nevoie de o armonizare a legislațiilor naționale cu privire la
răspunderea de mediu, pentru că, în cele din urmă problematica mediului nu este doar o
problemă națională, ci una universală, poluarea necunoscând frontiere.
 Bibliografie:

Legea apelor 107/1996, Publicat în Monitorul Oficial Nr. 244 din 8 Octombrie 1996

Cod Penal, (Legea nr. 286/2009), publicată în M. Of. Nr. 510 din 24 iulie 2009

Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Adrian Barbu Ile, Dreptul Mediului, Ed. C.H. Beck, București, 2017

http://www.cnaa.md/files/theses/2018/53933/marcel_boscaneanu_thesis.pdf

https://www.univnt.ro/wp-content/uploads/doctorat/rezumate_doctorat/Manta_Claudiu.pdf

https://stratos.ro/poluarea-apei/

http://ier.gov.ro/wp-content/uploads/cedo/Cauza-Tatar-impotriva-Romaniei.pdf