GRILE DIVORȚ

1. În cazul divorțului remediu:

a. pronunțarea desfacerii căsătoriei este condiționată de culpa soțului pârât
b. pronunțarea desfacerii căsătoriei este dată de imposibilitatea continuării căsătoriei, cel
puțin pentru unul dintre ei, indiferent de culpă
c. pronunțarea desfacerii căsătoriei este dată de imposibilitatea continuării căsătoriei
pentru ambii soți și de culpa unuia dintre soți

2. În cazul divorțului notarial, cererea soților poate fi respinsă dacă:

a. soții au copii minori
b. din raportul de anchetă socială rezultă că acordul soților în privința locuinței copilului
nu este în interesul acestuia
c. unul dintre soți renunță la cererea de divorț

3. Divorțul prin acord pe cale judiciară:

a. poate fi pronunțat doar dacă soții nu au copii
b. poate fi pronunțat doar dacă soții au realizat deja partajul bunurilor comune în timpul
căsătoriei
c. poate fi pronunțat dacă a trecut cel puțin 1 an de la încheierea căsătoriei

4. Data desfacerii căsătoriei:

a. este data eliberării certificatului de divorț în cazul divorțului pe cale administrativă
b. este data la care se introduce cererea de divorț la instanța competentă
c. este data la care hotărârea de divorț a rămas definitivă

5. Cererea de divorț cuprinde obligatoriu următoarele mențiuni:

a. numele copiilor minori, indiferent că sunt comuni, ai unuia dintre soți sau adoptați, sau
precizarea că soții nu au copii minori
b. numele copiilor minori ai soților sau precizarea că soții nu au copii minori
c. solicitarea realizării partajului

6. Cererile accesorii cererii de divorț asupra cărora se pronunță obligatoriu

instanța sunt:
a. doar cererea privind exercitarea autorității părintești
b. cererea privind contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare a copiilor
c. despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a
desfacerii căsătoriei și cea privind locuința copilului

7. Lipsa nejustificată a pârâtului în fața instanței de fond:

a. duce la respingerea cererii de divorț
b. duce la respingerea cererii reconvenționale dacă aceasta este făcută
c. nu atrage nicio sancțiune, cererea fiind judecată și în lipsa acestuia

8. În materia divorțului:
a. în cazul în care instanța constată că din cauza unor motive temeinice raporturile dintre
soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, poate pronunța
divorțul din culpa comună a soților chiar dacă numai unul dintre aceștia a formulat
cerere de divorț, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soți
b. în cazul unei cereri întemeiate pe motivul că a existat o cerere de separație în fapt între
soți care a durat cel puțin 2 ani, dacă pârâtul este de acord cu divorțul, instanța va
pronunța o hotărâre prin care va reține culpa lor comună
c. divorțul notarial prin acordul soților poate fi admis chiar dacă față de unul dintre soți
s-a luat măsura tutelei speciale

9. În procedura divorțului:
a. dreptul de a cere desfacerea căsătoriei este recunoscut exclusiv soţilor, cu excepția
cazului în care unul dintre ei beneficiază de tutelă specială
b. asupra unora dintre cererile accesorii sau incidentale instanţa de divorţ este obligată să
statueze chiar şi din oficiu
c. determinarea instanţei competente teritorial urmează regulile dreptului comun

10. Pot fi martori în procesul de divorț:

a. orice persoană interesată
b. descendenții, doar dacă au peste 18 ani
c. rudele și afinii, cu excepția descendenților

11. Căsătoria se desface:

a. din cauza viciului de consimțământ violența
b. dacă unul dintre soți moare din cauza violențelor exercitate de celălalt soț în timpul
căsătoriei
c. dacă unul dintre soți nu mai poate continua căsătoria în care este supus violenței
continue de către celălalt soț, astfel, raporturile dintre ei fiind grav vătămate

12. Pentru ca instanța să pronunțe divorțul prin acordul părților pe cale judiciară:
a. trebuie să existe consimțământul soților în acest sens
b. soții să nu fie protejați prin consiliere judiciară sau tutelă specială
c. căsătoria care se cere a fi desfăcută să fie valabil încheiată

13. În cazul divorțului din culpă:

a. instanța poate decide culpa comună chiar dacă soțul pârât nu face cerere
reconvențională
b. nu este neapărat necesar să existe motive temeinice
c. culpa trebuie să fie comună pentru a putea fi pronunțată o hotărâre în acest sens

14. Divorțul pentru separare în fapt:

a. presupune asumarea culpei de către soțul reclamant
b. presupune culpa soțului pârât care a părăsit locuința familiei
c. presupune posibilitatea soțului pârât de a solicita daune pentru prejudiciul cauzat de
divorț soțului reclamant

15. În cazul divorțului-remediu pentru motive de sănătate:

a. starea de sănătate a soțului care solicită divorțul face imposibilă continuarea căsătoriei
b. nu trebuie dovedită decât starea de sănătate precară, în speță boala de care suferă
c. soțul sănătos poate face această cerere dacă boala de care suferă celălalt soț face
imposibilă continuarea căsătoriei

16. În materie de competență în cazul divorțului pe cale judiciară:

a. competența materială aparține judecătoriei
b. competența teritorială revine instanței în circumscripția căreia se află ultima locuință
comună a soților, doar dacă unul dintre ei locuiește în continuare în circumscripția
instanței respective
c. dacă soții s-au căsătorit în Danemarca, unde au locuit împreună o perioadă, ultimul
domiciliu comun al lor fiind în municipiul Oradea, dar niciunul nu mai locuiește acum
în Oradea, competentă este instanța din Suceava unde domiciliază acum reclamanta,
având în vedere că pârâtul este închis în penitenciarul de maximă siguranță Jilava

17. Divorțul pentru separare în fapt trebuie timbrat în condițiile legii:

a. cu 100 de lei
b. cu 200 lei
c. cu 50 de lei dacă soții se împacă

18. Este obligatorie în procesul de divorț:

a. întâmpinarea
b. cererea reconvențională
c. prezentarea personală a părților în fața instanței de divorț

19. Dacă reclamantul lipsește nejustificat la termenul de judectă în primă instanță:

a. cererea este respinsă ca nesusținută dacă se prezintă doar pârâtul
b. cererea este respinsă ca nesusținută dacă nu se prezintă nici pârâtul
c. cauza se suspendă dacă se prezintă doar pârâtul

20. În materia divorțului:

a. renunțarea reclamantului la judecată nu atrage încetarea procesului de divorț în cazul
divorțului prin acord
b. reclamantul nu mai poate introduce o nouă cerere de divorț dacă a renunțat o dată la
judecata unei astfel de cereri
c. reclamantul poate renunța la judecarea cererii chiar dacă pârâtul se opune dacă acesta
nu a făcut cerere reconvențională

21. Decesul unuia dintre soți în timpul procesului de divorț:

a. determină instanța de tutelă să ia act de încetarea căsătoriei și să dispună închiderea
dosarului
b. dă posibilitatea ca în cazul divorțului pentru motive temeinice, moștenitorii
reclamantului decedat să continue acțiunea de divorț doar dacă se constată culpa
exclusivă a soțului pârât
c. dă posibilitatea ca în cazul divorțului pentru pentru separarea în fapt de cel puțin 2 ani,
moștenitorii reclamantului decedat să continue acțiunea de divorț doar dacă se constată
culpa exclusivă a soțului pârât

22. Dacă soții nu se învoiesc asupra tuturor cererilor accesorii:

a. instanța va respinge cererea de divorț
b. instanța poate pronunța o hotărâre cu privire la divorț, soluționând doar cererile
privind numele, exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței copilului și a
contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare a copiilor
c. instanța poate pronunța o hotărâre cu privire la divorț, soluționând doar cererile
privind încetarea regimului matrimonial, partajul bunurilor comune, exercitarea
autorității părintești și stabilirea locuinței copilului
23. Căsătoria încetează:
a. prin hotărârea definitivă de divorț
b. prin declararea judecătorească a morții unuia dintre soți
c. prin înțelegerea soților în fața notarului

24. Căsătoria se consideră desfăcută:

a. de la data comunicării hotărârii definitive primăriei competente să facă mențiunea pe
marginea actului de căsătorie
b. de la data înscrierii deciziei notarului competent în Registrul național de evidență a
certificatelor de divorț
c. de la data eliberării certificatului de divorț de către ofițerul de stare civilă competent

25. Motivele de divorț:

a. sunt stabilite limitativ de norme speciale
b. sunt prevăzute de Codul civil
c. sunt stabilite nelimitativ de jurisprudență

26. În cazul divorțului prin acordul părților:

a. dacă unul dintre soți depune cererea la notar și celălalt la ofițerul de stare civilă,
ofițerul de stare civilă și notarul se vor adresa instanței pentru stabilirea competenței
b. dacă unul dintre soți depune cererea la notar și celălalt la ofițerul de stare civilă,
competența va aparține notarului dacă soții au copii
c. competentă este doar instanța de tutelă

27. Ascultarea copilului ce a împlinit 10 ani:

a. este obligatorie la divorțul prin acord în fața instanței
b. este obligatorie la divorțul prin acord în fața notarului
c. este obligatorie la divorțul prin acord în fața ofițerului de stare civilă

28. În cazul în care din probe reiese doar culpa reclamantului:

a. instanța poate pronunța desfacerea căsătoriei din vina acestuia în orice condiții
b. instanța va respinge cererea acestuia ca neîntemeiată
c. instanța va pronunța desfacerea căsătoriei dacă pârâtul a introdus cerere
reconvențională

29. Competența judecării divorțului în primă instanță:

a. revine tribunalului din punct de vedere material
b. aparține oricărei judecătorii din România dacă reclamantul și pârâtul care nu au
locuința în țară se înțeleg în acest sens
c. aparține judecătoriei în raza căreia se află ultima locuință comună a soților dacă cel
puțin unul dintre ei mai locuiește în acea circumscripție

30. Dacă unul dintre soți s-a recăsătorit, căile extraordinare de atac sunt deschise:
a. în cazul divorțului prin acordul soților
b. în cazul divorțului din cauza stării de sănătate a soțului bolnav
c. în cazul divorțului din culpă

31. Soluțiile date de instanță în materia divorțului pot fi:

a. pronunțarea divorțului pentru separare în fapt mai mare de 2 ani din culpa soțului
reclamant, chiar dacă pârâtul se declară de acord cu divorțul
b. pronunțarea divorțului la cererea soțului a cărui stare de sănătate face imposibilă
continuarea căsătoriei, fără a se reține cupla reclamantului sau a pârâtului
c. pronunțarea divorțului prin accord, cu arătarea culpei unuia sau ambilor soți

32. Soluțiile date de instanță în materia divorțului pot fi atacate:

a. cu recurs, în 30 de zile de la comunicare
b. cu apel, neexistând un termen legal de apel
c. cu apel, în 30 de zile de la comunicare

33. În materia apelul împotriva hotărârii date în primă instanță:

a. cauza se suspendă dacă ambele părți lipsesc la judecată, iar pârâtul intimat nu a
solicitat judecarea în lipsă
b. apelul reclamantului se va respinge ca nesusținut dacă acesta lipsește de la judecată și
se prezintă doar pârâtul
c. apelul pârâtului se va judeca chiar dacă se înfățișează la judecată doar reclamantul

34. În materia apelulului împotriva hotărârii date în primă instanță:

a. întâmpinarea este obligatorie
b. competența de soluționare a apelului revine tribunalului
c. părțile se pot împăca în apel, astfel instanța stingând acțiunea de divorț

35. Contestația în anulare:

a. poate fi introdusă de părți chiar dacă între timp unul dintre foștii soți s-a recăsătorit
b. este introdusă la aceeași instanță a cărei hotărâre se atacă
c. poate fi introdusă dacă soții sunt nemulțumiți de soluția primită în apel

36. Contestația în anulare:

a. se introduce în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii
b. poate fi introdusă și după termenul de 15 zile, dar nu mai târziu de 1 an de la data la
care hotărârea a rămas definitivă
c. presupune obligativitatea depunerii întâmpinării

37. În materia căilor de atac de retractare:

a. hotărârea dată în contestația în anulare este supusă apelului
b. termenul de revizuire este de 1 an care curge de la momente diferite, în funcție de
motivele de revizuire
c. cererea de revizuire este admisibilă cu privire la cererile accesorii divorțului, chiar
dacă soții s-au recăsătorit

38. După divorț locuința minorului:

a. poate fi schimbată, în toate cazurile, de către părintele la care locuiește, fără a fi
necesară încuviințarea celuilalt părinte
b. poate fi stabilită, în mod excepțional, numai dacă este în interesul superior al copilului,
la o instituție de ocrotire
c. nu se poate schimba

39. În cazul divorțului, regimul matrimonial încetează:

a. de la data introducerii cererii de divorț
b. de la data pronunțării divorțului
c. de la data la care hotărârea de divorț rămâne definitivă

40. Obligația de întreținere între foștii soți:

a. nu poate exista în mod legal
b. există doar dacă foștii soți se înțeleg cu privire la aceasta
c. există doar în condițiile stabilite de lege

41. Se pot solicita despăgubiri la divorț:

a. și de către soțul vinovat de desfacerea căsătoriei
b. doar pentru prejudiciile aduse celuilalt soț de comportamentul din timpul procesului de
divorț
c. doar pentru prejudiciul moral suferit de soțul neculpabil de desfacerea căsătoriei

42. Ca efect al desfacerii căsătoriei:

a. în lipsa acordului soților sau a încuviințării instanței fiecare dintre foștii soți va purta
numele avut înainte de căsătorie
b. nu încetează obligația de sprijin moral care va continua atât timp cât copilul este minor
c. încetează obligația de coabitare a foștilor soți

43. Ca efect al desfacerii căsătoriei, în materia regimului matrimonial:

a. ca regulă, acesta încetează la data introducerii cererii de divorț
b. după data încetării regimului matrimonial nu mai operează prezumția de comunitate în
cazul bunurilor dobândite
c. masa bunurilor devălmașe este în continuare în proprietatea soților până la stabilirea
cotelor-părți

44. Bunurile comune pot fi împărțite:

a. doar odată cu pronunțarea divorțului
b. și înainte de pronunțarea divorțului
c. și ulterior pronunțării divorțului

45. Dacă soții sunt separati în fapt, între data depunerii cererii de divorț până la
desfacerea definitivă a căsătoriei:
a. regulile regimului primar funcționează în totalitate
b. în ceea ce privește regimul primar, în materia obligației de a contribui la cheltuielile
gospodăriei, soții nu mai trebuie să contribuie la cheltuielile legate de întreținerea
fiecrui soț
c. în ceea ce privește regimul primar, în materia obligației de a contribui la cheltuielile
gospodăriei, soții trebuie să participe la întreținerea bunurilor comune

46. La admiterea cererii de divorț:

a. instanța trebuie să soluționeze cererea privind atribuirea locuinței comune
b. instanța trebuie să atribuie unuia dintre soți folosirea locuinței până la partaj dacă soții
nu se înțeleg în acest sens
c. nu există criterii speciale de care instanța trebuie să țină seama la atribuirea
beneficiului locuinței comune/contractului de închiriere

47. Dreptul la despăgubiri, potrivit art. 388 Cod civil, presupune:

a. culpa exclusivă a unuia dintre soți pentru desfacerea căsătoriei
b. culpa ambilor soți la desfacerea căsătoriei
c. presupune o cerere introdusă atât împreună cu cererea de divorț, cât și după divorț

48. Prestația compensatorie:

a. presupune un prejudiciu de ordin patrimonial cauzat soțului nevinovat de desfacerea
căsătoriei
b. este acordată de instanță dacă durata căsătoriei a fost de minim 20 de ani
c. poate fi cerută doar de soțul nevinovat de desfacerea căsătoriei

49. În materia prestației compensatorii la divorț:

a. aceasta poate fi stabilită în bani, sub forma unei rente viagere sau sub forma
uzufructului unor bunuri mobile sau imobile
b. nu poate fi micșorată ulterior la cererea debitorului
c. obligația de plată nu se transmite moștenitorilor

50. Codițiile esențiale ale obligației de întreținere sunt:

a. fostul soț să fie în nevoie din cauza unei incapacități de muncă intervenită înainte sau
în timpul căsătoriei
b. incapacitatea să se fi ivit în termen de 1 an de la desfacerea căsătoriei, infiderent că are
sau nu legătură cu căsătoria
c. dacă s-a desfăcut căsătoria din culpa soțului care solicită întreținere, acesta nu are
dreptul de a o primi

51. Dreptul de a primi întreținere de la fostul soț se poate cumula cu dreptul la:
a. prestația compensatorie
b. despăgubiri
c. salariu

52. Cuantumul pensiei de întreținere:

a. ține seama doar de starea de nevoie a creditorului
b. ca regulă, nu poate depăși ¼ din venitul net al celui obligat la plată
c. poate fi o sumă fixă

53. Autoritatea părintească după divorț este exercitată de regulă de:

a. ambii părinți în comun
b. poate fi exercitată prin înțelegere de un singur părinte
c. un părinte, dacă celălalt renunță la exercitarea autorității părintești

54. Părintele care nu are exercițiul autorității părintești:

a. nu mai are dreptul să consimtă la adopția copilului
b. are dreptul de a veghea la creșterea și educarea copilului
c. este doar cel decăzut din drepturile părintești

55. Autoritatea părintească:

a. încetează prin căsătoria copilului minor
b. poate fi exercitată de o rudă, familie, instituție de ocrotire atât în ceea ce privește
persoana cât și bunurile copilului
c. se exercită doar în interesul superior al copilului

56. Stabilirea locuinței copilului după divorț:

 a. trebuie să fie încuviințată de instanță chiar dacă rezultă din învoiala soților
b. se face de către instanța în mod obligatoriu dacă soții nu se înțeleg în acest sens
c. va fi stabilită de instanță la părintele cu care minorul locuiește în mod statornic

57. La stabilirea locuinței copilului după divorț:

a. instanța ține cont de opinia copilului
b. instanța ține cont de concluziile raportului de anchetă socială
c. instanța ține cont de disponibilitatea fiecărui părinte de a-l implica pe celălalt în
deciziile legate de copil

58. Părintele care nu va locui în mod obișnuit cu minorul:

a. nu mai are niciun drept asupra copilului
b. își păstrează dreptul de a consimți la adopția acestuia
c. are dreptul de a avea legături personale cu acesta

59. Dreptul de a avea legături personale cu minorul:

a. poate lua forma întâlnirilor cu copilul, vizitarea acestuia, găzduirea copilului o
perioadă determinată
b. este stabilit de către instanță în funcție de vârsta copilului, distanța dintre domiciliile
părinților, relațiile afective dintre acel părinte și copil
c. se circumscie dreptului de a avea copii în sensul Convenției Europene a Drepturilor
Omului

60. Părinții au față de copii după divorțul lor:

a. obligația de întreținere în mod solidar
b. obligația de întreținere doar dacă minorul nu are venituri care să-i asigure nevoile
c. obligația de a administra bunurile minorului

61. Încetarea căsătoriei:

a. are ca efect păstrarea numelui de către soțul supraviețuitor
b. are ca efect păstrarea de către soțul supraviețuitor a capacității de exercițiu dobândită
prin căsătorie
c. are ca efect încetarea regimului matrimonial la data rămânerii definitive a hotărârii
declarative de moarte

1. X și Y solicită instanței desfacerea căsătoriei prin acordul soților. Instanța constată că

petenții nu au ajuns la o înțelegere privind stabilirea locuinței minorului C, nici
contribuția cu privire la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire
profesională a minorului.
Instanța va pronunța:
a. o hotărâre definitivă cu privire la toate cererile petenților
b. nu poate pronunța o hotărâre dacă petenții nu s-au înțeles asupra stabilirii locuinței și a
contribuției amintite
c. o hotărâre definitivă doar cu privire la divorț

2. X cere instanței să dispună desfacerea căsătoriei sale încheiată în anul 2000 cu Y.

Aceasta arată că s-a făcut cerere de desfacere a căsătoriei la notar, cerere care a fost
respinsă. Ulterior s-a constatat în instanță nulitatea dispoziției nortarului prin care s-a
respins cererea de divorț. Notarul a respins cererea de divorț pentru că în ancheta
psiho-socială s-a menționat că stabilirea locuinței minorului potrivit înțelegerii
părinților nu este în interesul acestuia.
Instanța:
a. va pronunța desfacerea căsătoriei așa cum a solicitat reclamanta
b. va admite acțiunea dar va returna dosarul notarului public
c. respinge cererea ca fiind inadmisibilă

3. X introduce cerere de desfacere a căsătoriei din culpa lui Y, iar instanța în urma
probatoriului administrat admite acțiunea formulată de aceasta. Peste o lună X face
apel, solicitând retragerea cererii de divorț arâtând că Y a decedat de curând.
Instanța:
a. va respinge cererea. Motivați
b. va admite cerererea. Motivați
c. va respinge cererea ca fiind prescrisă. Comentați

4. X introduce cerere de desfacere a căsătoriei încheiată cu Y și revenirea la numele avut

înainte de căsătorie. Din probatoriu a rezultat că Y trăiește în Spania de 3 ani și
locuiește acolo cu altă femeie. Și X are la rândul ei un iubit.
Ce soluție poate pronunța instanța:
a. desfacerea căsătoriei prin acord pentru că ambii au relații cu alte persoane
b. desfacerea căsătoriei pentru că relațiile dintre ei sunt grav vătămate și căsătoria nu mai
poate continua
c. desfacerea căsătoriei după o separare în fapt mai mare de 2 ani

5. X și Y divorțează în fața notarului. Cei doi nu au copii. Z îl cheamă în judecată pe Y

cu care acesta încheiase un antecontract cu privire la un imobil bun comun al soților X
și Y pentru care a achitat întreaga sumă. Z solicită anularea antecontractului și
restituirea sumei de bani dar și constatarea nulității convenției de desfacere a căsătoriei.
Instanța:
a. va respinge cererea pe motiv că divorțul este strict personal
b. va anula convenția de desfacere a căsătoriei pentru că s-a realizat în scopul fraudării
creditorilor
c. va anula convenția de desfacere a căsătoriei pentru că aceasta trebuia încheiată în fața
ofițerului de stare civilă, X și Y neavând copii

6. X și Y se căsătoresc în anul 2010. X este demis în anul martie 2014 de la locul de

muncă pentru o abatere disciplinară gravă. Acesta își îneacă tristețea în alcool. De aceea
Y se mută la părinți jumătate de an mai târziu. În aprilie 2017 Y introduce cerere de
divorț.
Instanța:
a. pronunță desfacerea căsătoriei la cererea unuia dintre soți pentru o separare de cel
puțin 2 ani
b. desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a lui X
c. desfacerea căsătoriei pentru că relațiile dintre ei sunt grav vătămate și căsătoria nu mai
poate continua
7. X introduce cerere de desfacere a căsătoriei încheiată cu Y. Y formulează cerere
reconvențională prin care solicită instanței constatarea nulității absolute a căsătoriei,
motivând că X era în proces de divorț atunci când a încheiat căsătoria cu ea.
Care este soluția instanței? Motivați

8. X introduce cerere de desfacere a căsătoriei pe motiv că este bolnavă și nu mai poate

să-și execute sarcinile căsătoriei. S-a arătat că Y și-a neglijat soția și nu i-a acordat
niciun fel de sprijin în această perioadă
Instanța:
a. pronunță desfacerea căsătoriei din cauza stării de sănătate a lui X
b. desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a lui Y
c. desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a lui X

9. X introduce cerere de desfacere a căsătoriei pe motiv că în ceea ce o privește pe soția

sa nu se poate face diferențierea sexuală și de aceea nu mai poate continua căsătoria cu
aceasta.
Y introduce întâmpinare arătând că suferă de o malformație dar asta nu compromite
desfășurarea relațiilor sexuale cu soțul său. Mai mult, arată că soțul său a cunoscut
faptul că are această problemă care o împiedică să procreeze.
Instanța:
a. pronunță desfacerea căsătoriei din cauza stării de sănătate a lui Y
b. respinge cererea pentru că această cauză de diferențiere de sex este cauză de nulitate
nu de divorț
c. pronunță desfacerea căsătoriei pentru că Y nu poate să procreeze

10. Z, reprezentantul legal al lui X introduce cererea de divorț pentru că starea de

sănătate a lui X face imposibilă continuarea căsătoriei acestuia cu Y. X a fost pus sub
interdicție din cauza alienației mintale.
Instanța:
a. pronunță desfacerea căsătoriei din cauza stării de sănătate a lui X
b. respinge acțiunea pentru că Z nu are calitate procesuală
c. respinge cererea pentru că X este pus sub interdicție

11. Reclamanta X cheamă în judecată pe pârâtul Y, soțul său, solicitând instanței

constatarea calității de bun comun al imobilului casă de locuit, situat în Oradea pe
strada Mierlei nr. 5 și al autoturismului BMW seria 5, achiziționate în cursul anului
2015. La dosar au fost depuse probe din care reiese că imobilul a fost achiziționat pe
numele lui Y. De asemenea se mai cere constarea calității de bun comun a partamentului
cu 3 camere situat în Oradea, Str. Privighetorii nr. 14, achiziționat pe numele ambilor
soți, așa cum reiese din contractul de vânzare. Se solicită constatarea calității de bun
propriu a laptopului Asus și a telefonului Samsung aflate în posesia soției, ambele
cumpărate în anul 2011. Pentru acestea, reclamanta nu mai are chitanțe dar declară că
au fost folosite doar de ea în timpul căsătoriei.
X și Y sunt căsătoriți din 2012 sub regimul separației de bunuri.
Prin întâmpinare pârâtul cere să se respingă toate pretențiile reclamantei, declarând că
toate sunt bunurile lui.
Instanța:
1. admite în întregime acțiunea reclamantei
2. admite în parte acțiunea reclamantei și constată calitatea de bun comun a
apartamentului și calitatea de bunuri proprii a laptopului și telefonului mobil
3. respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei
4. admite în parte acțiunea reclamantei și constată calitatea de bun comun a
apartamentului, celelalte bunuri fiind bunuri proprii ale pârâtului

12. Reclamantul X o cheamă în judecată pe pârâta Y solicitând instanței desfacerea

căsătoriei din vina exclusivă a pârâtei. El cere de asemenea ca pârâta să revină la
numele pe care aceasta l-a avut înainte de căsătorie. El arată că pârâta a părăsit
domiciliul conjugal și s-a mutat din Oradea la București unde are o aventură amoroasă
cu un actor cunoscut, astfel căsătoria lor nu mai poate continua.
Pârâta recunoaște aventura și este de acord cu desfacerea căsătoriei și arată că
reclamantul nu a depus niciun efort să o aducă înapoi la domiciliul conjugal.
După primul termen de judecată X face atac de cord și decedează. Fiul acestuia
dintr-o căsătorie anterioară dorește să continue acțiunea de divorț, solicitând reținerea
exclusivă a culpei pârâtei.
Instanța:
1. admite acțiunea de divorț, va desface căsătoria din culpă comună
2. admite acțiunea de divorț, va desface căsătoria din culpa pârâtei
3. dispune închiderea dosarului din cauza decesului reclamantului
4. admite acțiunea, desface căsătoria fără a stabili culpa vreunui soț

13. X îl cheamă în judecată pe Y solicitând instanței desfacerea căsătoriei și

încuviințarea păstrării numelui dobândit prin căsătorie. Reclamanta arată că relațiile
dintre ei s-au răcit, că nu își mai vorbesc și că de comun acord au decis că nu mai pot fi
căsătoriți. La dosar este depusă o declarație a soțului pârât prin care acesta se declară
de acord cu desfacerea căsătoriei prin acordul soților, fiind de acord și cu păstrarea
numelui de către soție.
În întâmpinare Y arată că este de acord cu acțiunea soției dar nu se poate prezenta în
instanță pentru că lucrează în Belgia.
Instanța:
1. respinge cererea de divorț
2. dispune desfacerea căsătoriei prin acordul soților și încuviințarea ca reclamanta să
păstreze numele
3. desface căsătoria din culpa ambilor soți și încuviințează ca reclamanta să păstreze
numele

14. X solicită instanței anularea dispoziției notarului public Z prin care acesta a respins
cererea de divorț depusă de X și Y.
Se arată că A și B au dorit să divorțeze de comun acord în fața notarului public. S-au
înleles potrivit legii asupra tuturor aspectelor legate de divorț și asupra tuturor cererilor
accesorii.
Cu toate acestea, notarul a respins cererea de divorț pentru că din raportul de anchetă
socială a reieșit că înțelegerea soților privind stabilirea locuinței minorului nu era în
interesul acestuia.
Instanța:
 1. respinge acțiunea ca inadmisibilă
2. admite acțiunea și dispune restituirea dosarului notarului public pentru a declara
divorțul
3. admite acțiunea formulată de reclamantă și pronunță desfacerea căsătoriei prin acordul
soților

15. X îl cheamă în judecată pe Y și solicită instanței obligarea pârâtului la plata unei

despăgubiri pentru prejudiciul moral pe care l-a suferit prin desfacerea căsătoriei.
În motivare se arată că X și Y au fost căsătoriți timp de 23 de ani și au divorțat
acum 6 luni. Căsătoria a fost desfăcută la cererea pârâtului din culpa ambilor soți.
Prin întâmpinare pârâtul cere respingerea cererii reclamantei susținând că a
existat culpă comună la divorț, de aceea nu sunt aplicabile prevederile art. 388 Cod civil.
Prin cererea reconvențională acesta solicită și el obligarea pârâtei la plata de
despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit în urma desfacerii căsătoriei, motivând că
și-a pierdut prietenii și este marginalizat de membrii cultului religios din care face parte.
Probele arată că ambii au suferit cu adevărat de pe urma divorțului.
Instanța:
1. respinge acțiunea și cererea reconvențională
2. admite acțiunea și cererea reconvențională
3. admite acțiunea formulată de reclamantă și respinge cererea reconvențională
4. respinge acțiunea reclamantei și admite cererea reconvențională

16. X cheamă în judecată pe Y solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de

10.000 de lei cu titlu de prestație compensatorie.
În motivare se arată că X și Y s-au căsătorit în anul 2000 și au divorțat acum 1
an, în 2019.
Căsătoria a fost desfăcută din culpa pârâtei, X suferind foarte mult după divorț,
făcându-se de rușine în societate când toată lumea a aflat că soția îl înșela de 10 ani cu
cel mai bun prieten al său cu care își făceau concediile în fiecare an.
Pârâta se opune admiterii acțiunii arătând instanței că nu are salariu pentru că a
trebuit să plece de la firma unde lucra împreună cu soțul său. Este singură și depresivă
pentru că a părăsit-o și amantul și nu are bani, iar singura sursă de venit este ocazională
atunci când mai predă lecții de pian unor copii.
Instanța:
1. respinge acțiunea reclamantului
2. admite acțiunea reclamantului
3. admite în parte acțiunea formulată de reclamantului, obligându-l la plata prestației
proporțional cu sumele dobândite