PROCEDURA DIVORȚULUI

1.Aspecte introductive
Procedura divorțului are o importanță semnificativă atât în dreptul familiei, dar și în
cadrul procedurilor speciale datorită efectelor pe care aceasta le produce.
Încetarea și desfacerea căsătoriei sunt două noțiuni total diferite ,de aceea trebuie să
subliniem distincția dintre ele.1
Așadar, căsătoria încetează în două cazuri, prin decesul sau prin declararea judecă-
torească a morții unuia dintre soți.
În schimb, desfacerea căsătoriei poate fi făcută prin divorț ,doar în condițiile legii.
Motivele de divorț sunt prevăzute de art.373 C.civ. Potrivit acestui text de lege, di-
vorțul poate avea loc:
a)prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de
celălalt soț;
b)atunci când, din cauza unor motive întemeiate, raporturile dintre soți sunt grav
vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
c)la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani;
d)la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea
căsătoriei.2
Așadar, în reglementarea actuală, divorțul poate avea loc, fie pe cale administrativă,
fie prin procedură notarială, atunci când există acordul soților, fie pe cale judiciară. 3

2.Procedura judiciară a divorțului

2.1 Instanța competentă.
În ceea ce privește competența materială, cererea de divorț este de competența
judecătoriei.

1 Claudia Roșu, Drept procesual civil.Partea specială, Ediția 11, revizuită și adăugită, Editura C.H.Beck,
2021, pagina 114.
2 Articolul 373 din noul Cod civil.
3 Gabriela Răducan, Drept procesual civil.Căile de atac.Procedura necontencioasă judiciară.Proceduri
speciale, Editura Hamangiu, 2017, pagina 291.
În ceea ce privește competența teritorială, art.915 alin.(1) C.proc.civilă stabilește o
derogare de la dreptul comun, stabilind mai multe reguli de determinare a acesteia și
ordinea în care aceste reguli se aplică.
Competența teritorială nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamantul neavând
un drept de opțiune între instanțele menționate în acest articol, el este obligat să
aleagă instanța competentă în funcție de ordinea prevăzută de text. 4 Astfel:
a)în primul rând , competența aparține instanței în circumscripția căreia se află cea
din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
-cei doi soți să fi avut o locuință comună și
-cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe la
data introducerii cererii de divorț.5
Prin sintagma “ultima locuință comună “ se înțelege locuința în care au conviețuit
soții. Dovada ultimei locuințe comune se poate face cu actele de identitate ale soților
din care rezultă domiciliul comun sau reședința comună sau prin declarație pe propria
răspundere care trebuie să fie autentică a fiecăruia dintre soți, din care să rezulte care
a fost ultima locuință comună a acestora.6
b)dacă nu sunt îndeplinite condițiile de la lit.a), instanța competentă este cea în cir-
cumscripția căreia își are domiciliul pârâtul, doar dacă acesta are locuința în țară și
dacă aceasta este cunoscută.
c)când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente inter-
național, instanța competentă este cea în circumscripția căreia își are domiciliul recla-
mantul.
d)dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au domiciliul în țară, părțile pot să fie de co-
mun acord și să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România, iar dacă
nu ele nu cad de comun acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sec-
torului 5 al municipiului București.

4 Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei, Andreia Constanța, Carmen Negrilă, Veronica Dănăilă, Delia
Narcisa Theohari, Dumitru Marcel Gavriș, Flavius George Păncescu, Marius Eftimie, Mirela Stancu, Noul
Cod de procedură civilă.Comentariu pe articole, Vol.II, Editura Hamangiu , 2016, pagina 728.
5 Ibidem
6 Gabriela Răducan, Drept procesual civil.Căile de atac.Procedura necontencioasă judiciară.Proceduri
speciale, Editura Hamangiu ,2017, pagina 292-293.
2.2. Sesizarea instanței
A)Legitimarea procesuală
-Regula:desfacerea căsătoriei prin divorț poate fi cerută numai de soți, acțiunea de di-
vorț având un caracter strict personal.
Nu pot promova această acțiune creditorii soților, procurorul și nici moștenitorii un-
uia dintre soți după decesul acestuia împotriva soțului supraviețuitor. 7
Avem o excepție care ne permite continuarea acțiunii de divorț de către moștenitorii
soțului reclamant doar atunci când cererea de divorț se întemeiază pe culpa pârâtului,
instanța având puterea să o admită doar dacă o să constate culpa exclusivă a pârâtului.
-Excepția:cererea de divorț poate fi făcută și prin reprezentant legal sau personal în
cazul în care soțul pus sub interdicție judecătorească dovedește că are discernământul
neafectat.8
B)Cererea de divorț
Cererea de divorț cuprinde, pe lângă elementele prevăzute de lege pentru cererea de
chemare în judecată ( 1-numele și prenumele ,domiciliul sau reședința părților, ori,
pentru persoane juridice, denumirea și sediul lor, 2-numele, prenumele și calitatea
celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele,
prenumele acestuia și sediul profesional, 3-obiectul cererii și valoarea lui, 4-arătarea
motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea, 5-arătarea dovezilor pe
care se sprijină fiecare capăt de cerere, 6-semnătura 9) , numele copiilor minori ai
celor doi soți ori adoptați de aceștia sau, în lipsa , mențiunea că asemenea copii nu
există.
La cererea de divorț se vor mai adăuga ,în copie , certificatul de căsătorie și certifi-
catele de naștere ale copiilor minori, atunci când este cazul. 10
La cererea de divorț se poate alătura ,atunci când este cazul, și înțelegea soților rezul-
tată din mediere cu privire la desfacerea căsătoriei.11

7 Gabriela Răducan, Drept procesual civil.Căile de atac.Procedura necontencioasă judiciară.Proceduri

speciale, Editura Hamangiu, 2017, pagina 298.
8 Ibidem.
9 Articolul 194 din noul Cod de procedură civilă.
10 Gabriel Boroi, Mirela Stancu, Drept procesual civil, ediția a 5-a ,revizuită și adăugită, Editura Hamangiu,
2020, pagina 947.
11 Ibidem.
Cererea de divorț este supusă taxei judiciare de timbru, în funcție de temeiul de drept
invocat.Taxa este de 200 lei atunci când avem divorțul prin acordul soților, de 100 lei
atunci când avem divorțul din culpa soților ,respectiv de 50 lei atunci când avem di-
vorțul din motive de sănătate.12
C)Cererea reconvențională
Soțul pârât poate să facă și el cerere de divorț, cel mai târziu până la primul termen de
judecată la care a fost citat în mod legal, pentru faptele petrecute înainte de această
dată.Pentru faptele petrecute după această dată pârâtul va putea face cerere până la în-
ceperea dezbaterilor asupra fondului în cererea reclamantului.13
În ceea ce privește competența de soluționare a cererii reconvenționale, cererea de di-
vorț a pârâtului se va face la aceeași instanță și se va judeca împreună cu cererea
reclamantului, în materia divorțului nefiind posibilă disjungerea cererii recon-
venționale de cererea principală.
În cazul în care motivele divorțului s-au ivit după începerea dezbaterilor asupra fon-
dului la prima instanță și în timp ce judecata primei cereri se află în apel, cererea re-
convențională a pârâtului va putea fi făcută direct la instanța învestită cu judecarea
apelului.14
Neintroducerea cererii reconvenționale în termenele menționate anterior atrage
decăderea soțului pârât din dreptul de a cere divorțul pentru acele motive.
2.3.Particularități privind faza judecății
A)Depunerea cererii.Fixarea primului termen de judecată.Citarea
Cerere de divorț nu mai trebuie depusă obligatoriu doar personal de către soțul recla-
mant, putând fi trimisă și prin poștă, curier, fax, somație sau scanată și trimisă prin
poștă electronică, ori depusă de un mandatar.
Cererea de divorț este supusă verificării și regularizării și poate fi anulată dacă nu în-
deplinește cerințele stabilite în normele generale și speciale.

12 Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei, Andreia Constanța, Carmen Negrilă, Veronica Dănăilă, Delia
Narcisa Theohari, Dumitru Marcel Gavriș, Flavius George Păncescu, Marius Eftimie, Mirela Stancu, Noul
Cod de procedură civilă.Comentariu pe articole, Vol.II, Editura Hamangiu, 2016, pagina 731.
13 Articolul 917 alin.(1) din noul Cod de procedură civilă.
14 Gabriel Boroi, Mirela Stancu, Drept procesual civil, ediția a 5-a ,revizuită și adăugită, Editura Hamangiu,
2020, pagina 947.
Fixarea termenului de judecată va avea loc în condițiile dreptului comun, întâmp-
inarea fiind obligatorie.
Citarea părților se va face potrivit regulilor de drept comun.Cu toate acestea, există
particularități în ceea ce privește procedura de citare a soțului pârât, în sensul că dacă
aceasta a fost îndeplinită prin afișare, iar soțul pârât nu s-a prezentat la primul termen
de judecată, instanța este obligată să facă cercetări și să verifice dacă pârâtul mai
locuiește acolo, iar dacă constată ca nu mai locuiește acolo, va dispune citarea lui la
locuința sa efectivă, precum și dacă este cazul, la locul de muncă. 15
B)Obligativitatea prezenței personale a părților
Conform art. 921 alin.(1) C.proc.civ. ,în fața instanțelor de fond, părțile se vor în-
fățișa în persoană.16
Prin excepție, părțile se pot înfățișa prin mandatar, avocat , sau după caz, prin tutore
ori curator, în următoarele situații:
a)dacă unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate;
b)dacă unul dintre soți este împiedicat de o boală gravă;
c)dacă unul dintre soți este pus sub interdicție;
d)dacă unul dintre soți are reședința în străinătate;
e)în orice altă situație care îl împiedică să se prezinte personal. 17
În ceea ce privește încercarea de împăcare a soților, instanța va încerca la fiecare în-
fățișare împăcarea acestora.
Conform art. 921 alin.(3) C.proc.civ.,în toate cazurile, instanța este obligată să îl as-
culte pe copilul minor, potrivit prevederilor Codului civil.18
C)Prezența obligatorie a reclamantului
Pentru judecata în primă instanță a procesului de divorț se cere prezența obligatorie a
reclamantului.
Dacă, la primul termen de judecată, în primă instanță se înfățișează doar pârâtul, iar
reclamantul lipsește nejustificat, cererea de divorț va fi respinsă ca nesusținută. Însă,
15 Gabriela Răducan, Drept procesual civil.Căile de atac.Procedura necontencioasă judiciară.Proceduri
speciale, Editura Hamangiu, 2017, pagina 302.
16 Art. 921 alin. (1) noul Cod de procedură civilă.
17 Gabriela Răducan, Drept procesual civil.Căile de atac.Procedura necontencioasă judiciară.Proceduri
speciale, Editura Hamangiu, 2017, pagina 304.
18 Art. 921 alin. (3) din noul Cod de procedură civilă.
dacă acesta este prezent, dar lipsește pârâtul, cererea se va judeca potrivit regulilor de
drept comun și nu se va putea respinge ca nesusținută.19
Respingerea cererii de divorț ca nesusținută se bazează pe o prezumție de renunțare a
reclamantului la judecată.
Atunci când în cursul judecății , indiferent de instanță lipsesc ambele părți, procesul
se va suspenda.
De asemenea, este obligatorie prezența reclamantului și în fața instanței de apel,
atunci când acesta formulează apel împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de
divorț, altfel, se va respinge ca nesusținută.
D)Măsuri provizorii pe timpul judecării divorțului
Instanța poate să ia prin ordonanță președințială, pe tot parcursul procesului , măsuri
provizorii în legătură cu stabilirea locuinței copiilor minori, obligația de întreținere,
încasarea alocației de stat pentru copii și în legătură cu folosirea locuinței familiei.
E)Ședința de judecată
Judecata se desfășoară în ședință publică.
În cazul în care aceasta ar aduce atingere moralității, ordinii publice, intereselor mi-
norilor, vieții private a părților ori intereselor justiției, instanța, la cerere sau din ofi-
ciu , poate dispune ca aceasta să se desfășoare în întregime sau în parte fără prezența
publicului .20

F)Regimul probelor
În materie de divorț, pot fi audiate ca și martori rudele și afinii părților până la gradul
III inclusiv, cu excepția descendenților.
Această soluție a fost dată de legiuitor deoarece acestea fiind persoanele cele mai
apropiate de soți, sunt în măsură să cunoască cel mai bine adevăratele raporturi dintre
ei.21
G)Judecarea unor cereri accesorii

19 Gabriel Boroi, Mirela Stancu, Drept procesual civil, ediția a 5-a ,revizuită și adăugită, Editura Hamangiu,
2020, pagina 949.
20 Idem, pag. 951.
21 Gabriela Răducan, Drept procesual civil.Căile de atac.Procedura necontencioasă judiciară.Proceduri
speciale, Editura Hamangiu , 2017, pagina 316.
În cadrul procesului de divorț se pot clarifica și anumite cereri accesorii care au fost
formulate fie prin cererea de chemare în judecată, fie prin cererea reconvențională,
precum:
-exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și ed-
ucare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale cu
acesta;
-numele soților dupa divorț;
-locuința familiei;
-despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a
desfacerii căsătoriei;
-obligația de întreținere sau prestația compensatorie între foștii soți;
-încetarea regimului matrimonial și , după caz, lichidarea comunității de bunuri și
partajul acestora.22
H)Particularități privind actele procesuale de dispoziție în procesul de divorț
Prima particularitate este reprezentată de faptul că reclamantul poate renunța la jude-
cată în tot cursul judecății, chiar dacă pârâtul se împotrivește. 23
A doua particularitate stabilește că soții se pot împăca în tot cursul judecății, chiar
dacă nu au fost plătite taxele de timbru.24

I)Hotărârea de divorț
Conform art. 927 C.proc.civ. , hotărârea prin care se pronunță divorțul nu se va mo-
tiva, dacă ambele părți solicită instanței aceasta. 25
Practic, nu se va motiva partea din hotărâre care face referire la motivele care au de-
terminat destrămarea relațiilor de căsătorie.

22 Gabriel Boroi, Mirela Stancu, Drept procesual civil, ediția a 5-a ,revizuită și adăugită, Editura Hamangiu,
2020, pagina 952.
23 Idem, pagina 953.
24 Idem, pagina 942.
25 Art. 927 din noul Cod de procedură civilă.
Ca acest lucru să fie posibil, este nevoie de cererea expresă a ambelor părți care să fie
dată ori pe parcursul judecării cauzei, ori cu ocazia judecării în fond, ori trebuie să fie
conținută într-un înscris separat, semnat de ambele părți.26
J)Căile de atac
În privința căilor de atac, Codul de procedură civilă stabilește mai multe derogări de
la dreptul comun.
Prima derogare ne subliniază că , hotărârea de divorț este supusă numai apelului ,cu
excepția cazurilor în care legea prevede altfel.Termenul de apel este de 30 zile și
curge de la comunicarea hotărârii.
În cazul în care încetează căsătoria ca urmare a decesului unuia dintre soți în cursul
procesului de divorț, precum și atunci când judecata încetează datorită împăcării
părților, hotărârea prin care se dispune încheierea dosarului este definitivă. 27
A doua derogare subliniază faptul că, dacă la judecată se prezintă doar pârâtul, apelul
reclamantului împotriva împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de divorț va
fi respins ca nesusținut.
În schimb, apelul pârâtului va fi judecat, chiar dacă se înfățișează doar reclamantul.
A treia derogare privește căile de atac extraordinare de retractare (revizuirea și con-
testația în anulare) . Astfel, potrivit art. 928 alin. (3) C.proc.civ., dacă unul dintre soți
s-a recăsătorit, hotărârea definitivă prin care s-a desfăcut căsătoria nu este supusă
contestației în anulare și revizuirii în ceea ce privește divorțul. 28
Căsătoria este desfăcută din ziua în care hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a
rămas definitivă.Avem o excepție, atunci când acțiunea este continuată de moșteni-
torii soțului reclamant, în acest caz, căsătoria se consideră desfăcută la data introduc-
erii cererii de divorț.

26 Gabriela Răducan, Drept procesual civil.Căile de atac.Procedura necontencioasă judiciară.Proceduri

speciale, Editura Hamangiu, 2017, pagina 329.
27 Gabriel Boroi, Mirela Stancu, Drept procesual civil, ediția a 5-a ,revizuită și adăugită, Editura Hamangiu,
2020, pagina 956.
28 Art. 928 alin.(3) din noul Cod de procedură civilă.
Efectele desfacerii căsătoriei prin divorț se produc de la data stabilită de lege drept
moment de la care căsătoria este desfăcută numai pentru viitor.Suntem deci în
prezența unei hotărâri constitutive.29
În vederea efectuării formalităților de publicitate a hotărârii de divorț, art. 928 alin.(4)
C.proc.civ. prevede că instanța la care hotărârea de divorț a rămas definitivă o va
trimite, din oficiu, serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor unde a
fost încheiată căsătoria, Registrului național al regimurilor matrimoniale, prevăzut de
Codul civil, și, dacă unul dintre soți a fost profesionist, registrului comerțului. 30

DIVORȚUL REMEDIU
Modalitatea divorțului remediu cuprinde două variante : divorțul prin acordul părților
și divorțul din motive de sănătate.

1.DIVORȚUL PRIN ACORDUL PĂRȚILOR PE CALE JUDICIARĂ

Aceste prevederi nu sunt aplicabile cazurilor în care soții au optat pentru divorțul pe
cale administrativă sau notarială.
A)Condiții
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o astfel de cerere sunt :
-ambii soți trebuie să fie de acord cu divorțul;
-soții să nu aibă copii minori născuți din căsătorie sau adoptați;
-cererea se poate adresa alternativ fie ofițerului de stare civilă, fie notarului public de
la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților. 31

B) Depunerea cererii
În cazul în care cererea de divorț se întemeiază pe acordul părților, ea trebuie să fie
semnată de ambii soți sau de către un mandatar comun, cu procură specială auten-

29 Gabriel Boroi, Mirela Stancu, Drept procesual civil, ediția a 5-a ,revizuită și adăugită, Editura Hamangiu,
2020, pagina 957.
30 Art. 928 alin.(4) din noul Cod de procedură civilă.
31 Claudia Roșu, Drept procesual civil.Partea specială, Ediția 11, revizuită și adăugită, Editura C.H.Beck,
2021, pagina 118.
tică.Dacă mandatarul este avocat, atunci el va certifica semnătura soților, potrivit
legii.32
În cadrul acestei cereri, atunci când este cazul, în cererea de divorț soții vor stabili și
modalitățile în care au convenit să fie soluționate cererile accesorii divorțului.
Primind cererea, instanța urmează să verifice consimțământul soților și după aceea,
va fixa termenul pentru soluționarea cererii în camera de consiliu.
C)Soluționarea cererii
La termenul de judecată, instanța va verifica existența consimțământului liber și nevi-
ciat al soților, ceea ce presupune prezența personală a acestora în fața instanței.
De asemenea, instanța va verifica daca nu cumva unul dintre soți este pus sub inter-
dicție.
Dacă soții stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor, instanța va pronunța
divorțul, fără a se administra probe și fără a face mențiune despre culpa
soților.Hotărârea este definitivă.33
Dacă soții nu se înțeleg asupra cererilor accesorii, instanța va trece la administrarea
probelor prevăzute de lege pentru soluționarea acestora.Chiar și în această situație, in-
stanța ,la cererea părților, va pronunța o hotărâre cu privire la divorț pe baza acordu-
lui părților, soluționând totodată și cererile privind exercitarea autorității părintești,
contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor și numele soților
după divorț.34
Dacă o să fie cazul, cu privire la celelalte cereri accesorii instanța va continua jude-
cata, pronunțând o hotărâre supusă căilor de atac prevăzute de lege. 35
Hotărârea pronunțată pe baza acordului părților, fără administrarea niciunei probe
este definitivă, iar hotărârea pronunțată după administrarea probelor este definitivă
numai în ceea ce privește divorțul, dacă legea nu prevede altfel.
D)Cererea acceptată de pârât

32 Idem, pag. 119.

33 Gabriel Boroi, Octavia Spineanu-Matei, Andreia Constanța, Carmen Negrilă, Veronica Dănăilă, Delia
Narcisa Theohari, Dumitru Marcel Gavriș, Flavius George Păncescu, Marius Eftimie, Mirela Stancu, Noul
Cod de procedură civilă.Comentariu pe articole, Vol.II, Editura Hamangiu, 2016, pagina 743.
34 Claudia Roșu, Drept procesual civil.Partea specială, Ediția 11, revizuită și adăugită, Editura C.H.Beck,
2021, pagina 120.
35 Art. 931 alin.(3) din noul Cod de procedură civilă.
Chiar și atunci când cererea de divorț este întemeiată pe culpa soțului pârât, dacă
acesta recunoaște faptele care au dus la destrămarea vieții conjugale, instanța, dacă
reclamantul este de acord, va pronunța divorțul fără să cerceteze temeinicia motivelor
de divorț și fără a face mențiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei. 36
Și în cadrul acestei cereri, dacă soții nu se înțeleg asupra cererilor accesorii, instanța
va trece la administrarea probelor prevăzute de lege pentru soluționarea acestora.In-
stanța poate pronunța hotărârea numai cu privire la divorț și la cererile accesorii.
La fel, hotărârea pronunțată pe baza acordului părților fără administrarea niciunei
probe este definitivă, iar hotărârea pronunțată după administrarea probelor este
definitivă numai în ceea ce privește divorțul37.
Dacă reclamantul nu este de acord cu pronunțarea divorțului fără a cerceta temeinicia
motivelor de divorț și fără a face mențiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei,
cererea va fi soluționată potrivit art.934 C.proc.civ. referitor la divorțul din culpa
soților.38

2.DIVORȚUL DIN MOTIVE DE SĂNĂTATE

Când divorțul este cerut deoarece starea de sănătate a unuia dintre soți face imposi-
bilă continuarea căsătoriei, instanța va administra probe privind existența bolii și
starea sănătății soțului bolnav și va pronunța divorțul, fără a face mențiune despre
culpa soților pentru desfacerea căsătorie.

Condițiile cerute pentru această cerere sunt următoarele:

-motivul de divorț este determinat de starea sănătății unuia dintre soți, care face im-
posibilă continuarea căsătoriei;
-probele vor fi propuse și administrare pentru dovedirea existenței bolii și a stării de
sănătate a soțului bolnav.39

36 Claudia Roșu, Drept procesual civil.Partea specială, Ediția 11, revizuită și adăugită, Editura C.H.Beck,
2021, pagina 120.
37 Ibidem.
38 Ibidem.
39 Idem, pag.121.
DIVORȚUL DIN CULPA SOȚILOR
După administrarea probelor, dispuse ca urmare a unei cereri prin care se solicită di-
vorțul din culpă, soluțiile pe care le poate pronunța instanța de judecată sunt urmă-
toarele:
1-divorțul din culpa soțului pârât atunci când, din cauza unor motive temeinice, ra-
porturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă
2-divorțul din culpa ambilor soți, chiar și atunci când numai unul dintre ei a făcut
cerere, dacă din dovezile administrate reiese că amândoi sunt vinovați de destrămarea
căsătoriei
3-dacă pârâtul nu a făcut cerere reconvențională, iar din dovezi rezultă că doar recla-
mantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîn-
temeiată, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite condițiile privind pronunțarea
divorțului din culpa exclusivă a reclamantului pentru separarea în fapt îndelungată. 40
O alta variantă a divorțului din culpă este divorțul pentru separarea în fapt îndelun-
gată.În această situație, când soții sunt separați în fapt de cel puțin 2 ani, oricare din-
tre ei va putea cere divorțul, asumându-și responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei. 41
Cu toate că cererea poate să fie formulată de oricare dintre părți , după ce instanța va
verifica existența și durata despărțirii în fapt, va pronunța divorțul din culpa exclusivă
a reclamantului.
Dacă însă soțul pârât se declară de acord cu divorțul, se vor aplica dispozițiile de la
art.931 C.proc.civ.
În concluzie, aș vrea să fac o scurtă comparație între reglementările vechiului Cod de
procedură civilă și noului Cod de procedură civilă.
Prima comparație subliniază că înainte de 1993, obligativitatea prezenței personale a
soților era prevăzută de lege doar pentru prima instanță, pe când după modificarea din

40 Claudia Roșu, Drept procesual civil.Partea specială, Ediția 11, revizuită și adăugită, Editura C.H.Beck,
2021, pagina 121.
41 Ibidem.
1993 ,obligativitatea prezenței personale a soților este prevăzută atât pentru prima in-
stanță, cât și pentru instanța de apel.42
A doua comparație subliniază că în vechiul Cod de procedură civilă pârâtul nu este
ținut să facă întâmpinare, pe când în noua reglementare nu mai există o dispoziție ex-
presă asemănătoare.43
A treia comparație se referă la competența materială, pe noul Cod de procedură civilă
este competentă judecătoria, pe când pe vechiul Cod de procedură civilă ,competența
era a Tribunalului pentru minori și familie.44
A patra comparație se referă la cererile accesorii și ne arată că în art.611 și 613 din
Codul de procedură civilă din anul 1865 nu erau enumerate toate categoriile de cereri
care pot fi formulate de soți în legătura cu divorțul, noua reglementare se referă ex-
pres la acestea, fie că este vorba despre cereri cu caracter accesoriu, fie că este vorba
despre cereri incidentale.45
O altă comparație care se poate observa spre deosebire de reglementarea anterioară
este reprezentată de inadmisibilitatea exercitării căilor de atac de retractare împotriva
hotărârii de divorț, care privea doar revizuirea, pe când in noua reglementare privește
ambele căi de atac de retractare, adică revizuirea și contestația în anulare.

42 Gabriela Răducan, Drept procesual civil.Căile de atac.Procedura necontencioasă judiciară.Proceduri

speciale, Editura Hamangiu, 2017, pagina 304.
43Idem, pagina 300.
44 Mihaela Tăbârcă, Drept procesual civil, Vol II, Universul Juridic, București, 2005.
45 Gabriela Răducan, Drept procesual civil.Căile de atac.Procedura necontencioasă judiciară.Proceduri
speciale, Editura Hamangiu, 2017, pagina 317.