„ȘCOALA POSTLICEALĂ FLORENTINA MOSORA”, BUZĂU

ERGOTERAPIE I

PSIHOLOGIE GENERALĂ

TEMA: „Stimularea și energizarea comportamentului”

Nume și prenume: Ungureanu Eugenia

 Procesele informațional operaționale sunt necesare pentru buna desfășurare a
activității, dar nu suficiente. O persoană poate dispune de o percepție bună, de o gândire
dezvoltată, de capacități mnezice și transformative cu un înalt nivel funcțional și totuși să fie
insuficientă, sau să nu obțina performanțe în acțiunile intreprinse. Și aceasta deoarece nu se
află într-o stare de receptivitate optima sau chiar crescută în momentele recepționării, stocării,
prelucrării informațiilor, mai mult decât atât, pentru că nu este împinsa, stimulată, mobilizată
pentru a desfășura activitățile respective. De asemenea, ea se poate descurca în situații
obișnuite, dar nu și în cele noi, neașteptate, perturbatorii. În aceste cazuri din urmă, se impune
cu stringență reactivarea, restructurarea și redistribuirea energetică a organismului,
tensionarea sau detensionarea acestuia. Așadar, pentru ca activitatea să fie eficientă, omul
trebuie sa facă apel la o serie de mecanisme psihice cu rol de stimulare și activare, de
sensibilizare selectivă și imbold, pe de o parte, de energizare si sustinere, pe de alta parte.
Există deci un sistem activator care are efecte de intensificare a activitatii. Acesta este
constituit din motivatie si afectivitate.

1. MOTIVAȚIA

Motivația, ca mecanism psihic reglator, stă la baza comportamentului uman. Ea

raspunde la intrebari fundamentale în întelegerea psihologiei umane și anume întrebării „De
ce?”. Afland care este motivatia cuiva, care sunt nevoile sale psihologice dominante putem
intelege de ce a actionat intr-un anumit mod, ce a urmarit prin actiunea sa si daca o va repeta
sau nu. Asadar cunoasterea motivelor unei persoane este un element esential in predictia
comportamentului sau viitor.

Motivatia reprezinta ansamblul starilor de necesitate ale organismului care

organizeaza si dirijeaza comportamentul pe directia satisfacerii lor.

2. AFECTIVITATEA

Omul nu se raporteaza indiferent la realitate, dimpotriva, obiectele, fenomenele,

evenimentele care actioneaza asupra lui au un ecou, o rezontanta in constiinta sa, trezesc la
viata anumite trebuinte, corespund sau nu nevoilor lui, ii satisfac sau nu interesele, aspiratiile,
idealurile. Intre stimulii interni(pe care i-am reunit sub denumirea de motivatie) si realitatea
inconjuratoare au loc confruntari si ciocniri ale caror efecte sunt tocmai procesele afective. In
timp ce aprobarea sau satisfacerea ceintelor interne genereaza placere, entuziasm, bucurie,
contrazicerea sau nesatisfacerea lor duce la neplacere, nemultumire, indignare, tristete,etc.

Procesele afective sau starile emotionale ne coloreaza viata: suntem gri de invidie,
rosii de furie sau suntem albastrii din cauza tristetii. Starile afective pozitive, precum
dragostea si dorinta, sunt cele care aduc placerea vietii, pe cand cele negative, precum frica,
depresia si furia, pot face in asa fel incat viata noastra sa fie un chin.

Procesele afective sunt stari sau trairi subiective care reflecta relatiile omului cu
lumea inconjuratoare si masura in care necesitatile lui interne sunt sau nu satisfacute.
Ansamblul proceselor afective (emotiile, dispozitiile, sentimentele, pasiunile) sunt reunite sub
numele de afectivitate.