Universitatea Pedagogica ,,Ion Creanga”

Eseu:

,,Motivația”

Realizator: Grosu Tatiana

Chișinau,2017
Motivaţia este un „concept fundamental în psihologie şi, în genere în ştiinţele despre om,
exprimând faptul că la baza conduitei umane se află întotdeauna un ansamblu de mobiluri –
trebuinţe, tendinţe, afecte, interese, intenţii, idealuri – care susţin realizarea anumitor acţiuni,
fapte, atitudini”. Motivatia poate fi definita ca procesul de selectie, orientare si mentinere a
comportamentului uman, in functie de anumite nevoi si satisfactii. Motivatia in munca
reprezinta disponibilitatea unui individ de a depune un efort intens si sustinut, pentru a realiza
obiectivele organizationale, cu speranta ca efortul depus va conduce la realizarea unor
obiective individuale. Exista o veche zicala care spune ca poti duce un cal la apa, dar nu-l poti
face sa bea daca nu ii este sete. La fel se intampla si in cazul oamenilor, vor face doar ceea ce
vor sau ceea ce sunt motivati sa faca. Tocmai de aceea, oamenii trebuie motivati sau condusi
catre motivatie, fie de ei insisi, fie de stimuli exterior

Practic, stim foarte bine cat de greu este sa impingi pe cineva la actiune, mai ales daca trebuie
sa folosesti numai puterea convingerii si nu ai instrumentele pentru a-l forta. Fiecare om
actioneaza pentru motivele lui, nu pentru ale noastre.

Prin efectele sale, motivatia dinamizeaza individul ,ii faciliteaza adaptarea, ii orienteaza
conduita si da o anumita culoare activitatii depuse. Daca unui individ i se impune o anumita
activitate de care nu este atras si care nu ii face placere, acesta va avea un comportament pasiv
si, intrucat activitatea nu ii starneste interesul, va obosi foarte repede. Daca, in schimb,
motivatia este puternica, rezistenta la efort creste si senzatia de oboseala, care corespunde
unor fenomene fiziologice reale, apare mult mai tarziu, deoarece motivatia stimuleaza
actiunea, iar placerea actiunii constituie ea insasi un avantaj.  Se poate spune ca motivatia
difera de la o persoana la alta; ba mai mult, se poate manifesta diferit chiar si la aceeasi
persoana, in perioade diferite ale existentei sale.

         Anumite motivatii sunt innascute, in timp ce altele sunt dobandite sau impuse de
situatia imediata. Motivatiile legate de foame, sete, somn, de exemplu, sunt innascute,
in timp ce motivatiile profesionale sunt dobandite.

Componentele sistemului motivaţional sunt numeroase, variază ca origine, mod de satisfacere

şi funcţii. Aşa cum s-a afirmat, motivaţia umana include trebuinţe, motive, interese,
convingeri, tendinţe, intenţii, dorinţe, aspiraţii

Trebuinţele sunt componente ale motivaţiei care semnalizează o stare de dezechilibru

fiziologic sau psihologic. Modelul ierarhic al trebuinţelor umane (A .Maslow) ne
demonstrează faptul că trebuinţele umane sunt organizate într-o structură ierarhică, la baza
fiind plasate trebuinţele fiziologice, iar în vârful piramidei trebuinţele referitoare la realizarea
de sine.

Psihologia modernă recunoaşte doua tipuri de motivaţie:

intrinsecă – în care persoana urmăreşte o activitate (sau chiar mai multe) strict cognitivă, când
acţiunile întreprinse sunt pentru sine; de ex.  aspiraţia spre competenţă profesională, socială .

extrinsecă – în care persoana urmăreşte, prin activităţile depuse anumite recompense

morale:prestigiu, notorietate, faima, bani, statut, poziţie .
Noi avem nevoie continuu de motivaţii pozitive şi nu de acele motivaţii pe care ni le pot oferi
alţi oameni, bunătatea, frumuseţea, dragostea sau buna purtare a celor din jur, ci de propriile
noastre motivaţii. Motivaţiile personale pot rămane tainice, le putem ţine în lăuntrul nostru, ca
pe nişte bijuterii frumoase şi rare, doar să le avem. Asta contează cu adevărat, asta ne dă
energie şi puterea de a merge pe drumul vieţii, de a rezista prin ploaie şi prin vant, prin
momentele de cumpănă şi prin cele derutante, prin clipele de coşmar şi, de ce nu, chiar prin
cele imposibil de frumoase, prin cele pe care ne temem că le-am putea pierde. Motivaţia are
puterea să ne ţină drepţi şi puternici, ea ne despovărează şi ne ajută să nu cedăm atunci cand
ne simţim epuizaţi, să trecem cu fruntea plină de sudoare prin greutăţi, dar cu speranţa că “ca
trece si asta’’
Noi ne dăm adesea motivaţii pentru a ne întreţine negativitatea, resentimentul, suferinţa şi
sentimentul că nu avem ieşire dintr-o situaţie de viaţă nefericită şi asta e tot motivaţie, dar nu-i
una energizantă, nu-i una care ne poate dezlega de sentimentul disperării, ci una ce ne leagă
mai intens şi mai grav de disperare. Nu contează ce anume ne stimulează să trăim mai frumos,
nu contează dacă vrem mai mult în plan material, în plan spiritual, dacă ne gandim la alţii sau
la noi înşine; important este să putem trăi la un alt nivel de speranţă, să păşim curajoşi către
ceva ce se poate face şi să ştim că noi putem face anumiţi paşi pentru a ajunge acolo unde ne
dorim. Energia ne vine din dorinţă, din vis, din aspiraţie, din înţelegere, din speranţă, din paşii
pe care-i facem către un scop, către un sens.