Universitatea “Danubius” – Galați

Facutatea de Drept– IF – SEMESTRUL 1

Anul II – CRIMINOLOGIE
STUDENT : Nicu Raluca

TEMA 1
 CONCEPTUL DE CRIMĂ
Noţiunea de crimă folosită în studiile de criminologie are o accepţiune mai largă şi se referă
la infracţiune în general şi nu la noţiunea de crimă folosită în limbajul curent ce are un sens mai
restrâns şi face referire la infracţiunea contra vieţii ori alte fapte mai grave. Noţiunea de crimă
implică mai multe sensuri:
 sensul comun – prin crimă se desemnează, de regulă, o infracţiune intenţionată
îndreptată împotriva vieţii persoanei, fie că este vorba de omor, de omor calificat,
pruncucidere; aceeasi denumire o regăsim utilizată în cazul unor infracţiuni care au un
alt obiect juridic principal, dar care au ca rezultat moartea unei persoane.
 sensul penal – în sens penal crima desemnează o infracţiune gravă, pentru care
legiuitorul stabileşte pedepse diferite şi proceduri speciale, in raport cu celelalte
infracţiuni; Acest sens este dat de împărţirea tripartită a infracţiunii în: crime, delicte şi
contravenţii, clasificare utilizată în primele coduri penale ale României moderne. În
doctrina penală noţiunea de crimă a fost şi este utilizată şi in sensul general de
infracţiune, de faptă penală.
 sensul criminologic – în sens criminologic noţiunea de crimă are o accepţiune largă,
referindu-se la infracţiune în general. Este însa inexact a pune semnul egalităţii între
infracţiune şi noţiunea de crimă utilizată în criminologie. Datorită oscilaţiei în timp şi
spaţiu a legii penale, cu puţine excepţii, ceea ce ieri era considerat drept crimă astăzi nu
mai este si invers, ceea ce un stat sancţionează ca infracţiune altul nu o face şi invers.
Nu se poate vorbi astăzi de o definiţie a crimei , completă si unanim acceptată de către
doctrina criminologică. În sens criminologic noţiunea de crimă trebuie să pornească de la
conceptul de infracţiune din dreptul penal, însă trebuie să meargă dincolo de acesta. Conform art.
15 alin. (1) din Codul penal, pentru ca o faptă să fie considerată infracţiune trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
 să fie prevăzută de legea penala;

 să fie săvârșită cu vinovăție;

Codul Penal al României Pagină 1

https://graduo.ro/licente/drept/notiuni-teoretice-de-criminologie-si-crima-organizata
Universitatea “Danubius” – Galați
Facutatea de Drept– IF – SEMESTRUL 1
Anul II – CRIMINOLOGIE
STUDENT : Nicu Raluca

 să fie nejustificată.;

 să fie imputabilă persoanei care a săvârșit-o.

În funcţie de structura crimei

 crime după obiect ( obiectul fiind o persoană, un bun etc.),
 crime după subiect (după forma de vinovăţie , după mobilul de răzbunare, lăcomie etc.),
 crime după latura obiectivă (crima de rezultat şi crima de pericol )
 crime după latura subiectivă(crime din intenţie sau culpă, crime spontane sau premeditate
etc.).
În funcţie de rapiditatea consumării actului criminal, unele crime se înfăptuiesc ca o
consecinţă a unei crize psihice acute (a unui raptus psihic, cum ar fi reacţia soţiei – victimă
împotriva soţului – agresor), întâlnindu-se, într-o abordare criminologică multiple astfel de crize:
fiziologice, parafiziologice sau patologice, în relaţie cu o crimă – crizele de pubertate, crizele
menstruale, crizele de sevraj toxicoman, crizele de afect patologic.
În funcţie de reacţia legii faţă de crimă, unele crime pot fi premeditate, maligne, iar altele
cu pericol social mai mic, benigne (eutanasia) etc.
În funcţie de făptuitor, crimele pot fi individuale şi participative( ca autor, instigator,
complice), mai ales la infracţiunile grave, crime în doi(un cuplu criminal putând acţiona la
sugestie, inducţie sau tocmit, ca în cazul crimelor săvârşite de minori , amanţi etc., crime de
grup, adică ceea ce se numeşte crimă organizată mare, cu o conducere a grupului delincvent cu
informatori, cu executori şi realizată astăzi la nivel internaţional, cum ar fi terorismul, traficul de
droguri sau de arme, şi crima organizată mică ( ce include furtul din buzunare, furtul prin efracţie
a bandei, furturile de autovehicule şi escrocheriile sau înşelăciunile).
 CONCEPTUL DE “REACŢIE SPECIALĂ A SOCIETĂŢII ÎMPOTRIVA
CRIMINALITĂŢII”.
Conceptul de reacţie socială, combină două aspecte separate, respectiv: reacţia oficială a
instituţiilor de control social şi a instituţiilor judiciare, pe de o parte, şi, în acelaşi timp, reacţiile
personale ale indivizilor şi ale grupurilor sociale, pe de altă parte.

Codul Penal al României Pagină 2

https://graduo.ro/licente/drept/notiuni-teoretice-de-criminologie-si-crima-organizata
Universitatea “Danubius” – Galați
Facutatea de Drept– IF – SEMESTRUL 1
Anul II – CRIMINOLOGIE
STUDENT : Nicu Raluca

Se are în vedere, în acest sens, în primul rând faptul că, indivizii şi grupurile îşi
construiesc norme comportamentale, bazate pe propriile lor valori şi interese, astfel încât, ei
reacţionează la anumite comportamente, care le violează normele şi valorile, deoarece le
consideră deviante.
În al doilea rând, indivizii şi grupurile care au norme şi valori comportamentale diferite,
intră într-o competiţie, în care fiecare încearcă să îşi impună propriile norme, inclusiv în faţa
instituţiilor de control social. Succesul unuia sau altuia dintre indivizii şi grupurile aflate în
această competiţie, este direct proporţional, cu gradul de putere, pe care îl posedă şi cu voinţa de
folosire a acestei puteri. În al treilea rând, politicile oficiale, sunt rezultat al acestui conflict şi al
procesului de compromisuri între grupuri.
Deşi există o multitudine de teorii şi opinii, care susţin că, comportamentul uman este
influenţat de impulsuri de natură socială, psihologică sau biologică, care îi determină pe oameni
să comită fapte de natură infracţională, teoriile controlului social nu le agreează, acestea
susţinând că "comportamentul criminal aparţine naturii umane, iar dacă nu ar exista
constrângerea oferită de lege, omul ar comite infracţiuni în mod natural".+

CONCLUZII

În limbaj comun, prin crimă se înțelege, de regulă, o din infracțiunile îndreptate împotriva
vieții persoanei. Noțiunea de crimă are o acceptare mult mai largă referindu-se la infracțiunea în
general.

Valoarea controlului social şi a reacţiei sociale, constă în considerarea sa ca un adevărat

mecanism, după care societatea îşi ţine sub control membrii săi, astfel încât, controlul social
ajunge să definească ce este comportamentul deviant, raportat la ce este bine şi ce este rău,
inclusiv ce înseamnă încălcarea legii. În cadrul acestui mecanism social, de ţinere sub control a
membrilor societăţii, legea, normele, obiceiurile, moravurile, etica şi morala, sunt considerate ca
fiind forme ale controlului social, care impun diferite forme de reacţie socială, în cazul încălcării
lor, prin neconformare.

Codul Penal al României Pagină 3

https://graduo.ro/licente/drept/notiuni-teoretice-de-criminologie-si-crima-organizata