Beniamin Fărăgău

Ghid de Studiu
DEUTERONOM – PROGRAMA DE STUDIU BIBLIC

INTRODUCERE.
Îndrumătorul de faţă are două părţi. În prima parte este
prezentată o vedere de ansamblu, precum şi o detaliere tematică a
programului de studiu biblic pentru anul întâi. Partea a doua cuprinde
treisprezeze lecţii de studiu biblic din cartea Deuteronom, iar pe coperta
din spate veţi găsi o privire de ansamblu a programului de studiu pe
următorii trei ani.
Îndrumătorul îşi propune să ajute membrii bisericilor noastre în
pregătirea pentru lecţiile de studiu biblic. La fiecare lecţie sunt date
câteva elemente: textul, titlul, ideea centrală şi scopul lecţiei, precum şi o
listă de întrebări şi un gând aplicativ. Titlul lecţiei este formulat aplicativ
şi sugerează direcţia în care trebuie concentrată atenţia noastră atunci
când ne vom strădui să actualizăm textul lecţiei. În ideea centrală vom
găsi adevărul major al textului, aplicat la una dintre nevoile probabile ale
bisericii, iar scopul lecţiei sugerează obiectivul pe care dorim să-1
atingem prin lecţia respectivă de studiu biblic.
Pregătirea lecţiei trebuie să înceapă cu citirea întregului context.
Contextul este indicat în dreptul textului lecţiei (de exemplu, la lecţia 3,
textul lecţiei este Deut. 10:12-11:32, iar contextul este Deut. 6-11).
Întrebările au fost incluse, pe de o parte, ca să ne ajute să înţelegem
textul lecţiei, pe de altă parte, ca să ne ajute să nu ne abatem de la
subiectul propus prin titlul lecţiei atunci când lecţia va fi discutată în
biserică. Acest ultim scop va fi facilitat şi de faptul că cel care conduce
lecţia de studiu biblic se va folosi de aceleaşi întrebări atunci când va
pregăti lecţia. Lista de întrebări este exemplificativă, nu exhaustivă, de
aceea putem scoate din ea sau putem adăuga la ea întrebările noi care se
vor ridica pe parcursul studierii textului în lumina temei propuse.
În încheiere dorim să amintim că acest ghid de studiu este doar un
scurt rezumat a cărţii Shema Israel1. Alege viaţa alegându-L pe
adevăratul Dumnezeu!
Ea cuprinde în plus o prezentare a considerentelor care au stat la
baza întocmirii programului de studiu biblic pe următorii trei ani, o
privire de ansamblu a cărţii Deuteronom, comentarii şi actualizări ale
textelor fiecărei lecţii precum şi o serie de anexe, cuprinzând informaţii
din domeniul hermeneuticii textului şi din domeniul istoriei, geografiei,
arheologiei s, i culturii legate de perioada la care se referă textul biblic,
care au fost incluse pentru a facilita înţelegerea mai profundă a textului.
Cartea va putea fi procurată, contra cost, prin comandă, direct de la
Editura Logos: Pentru primul an de studiu propunem trei cărţi:
Deuteronom, Isaia şi Evanghelia după loan. Cele trei cărţi sunt definitorii
pentru atingerea obiectivelor propuse.
Importanţa lor pentru zidirea bazei vechi testamentale, care ne va
ajuta să înţelegem mai bine adevărurile Noului Testament, este atestată
de faptul că Deuteronom, Isaia şi cartea Psalmilor sunt cărţile cel mai
frecvent citate atât de Domnul Isus, cit şi de autorii Noului Testament.
Iar importanţa lor pentru creionarea unei priviri de ansamblu asupra
planului lui Dumnezeu reiese tocmai din caracterul fundamental al
adevărurilor pe care le tratează: legământul, mântuirea prin suferinţa
Robului Domnului, împărăţia lui Dumnezeu etc. Modul în care sunt
organizate lecţiile de studiu biblic, întrebările la care ele caută răspuns,
precum şi dezbaterile care vor avea loc ne vor ajuta în atingerea ultimelor
două obiective: comunicarea clară şi coerentă a adevărului descoperit şi
integrarea lui în viaţă.
Vom termina ciclul cu o serie de psalmi. O parte dintre ei vor fi
psalmi mesianici, prin care să recapitulăm ceea ce am învăţat, iar
cealaltă parte, Anul 1 – Privire de ansamblu psalmi ai Exodului, prin
care să pregătim ceea ce urmează. Veniţi să trecem în revistă conţinutul
celor trei cărţi.
Cartea Deuteronom ne plasează la graniţele Canaanului, în
perioada imediat premergătoare cuceririi ţării. Moise se află în faţa unei
noi generaţii. Afară de el însuşi, de Iosua şi de Caleb, toţi cei care la
ieşirea din Egipt avuseseră peste douăzeci de ani au murit în pustie,
după hotărârea Domnului (Num. 14). În curând urma să moară şi Moise.
În această ultimă carte a sa, el aduce noua generaţie înaintea lui
Dumnezeu şi a Legii Lui, ca prin reînnoirea legământului să-i
pregătească pentru ispitele cu care urmau să fie confruntaţi în noul
spaţiu geografic în care intrau: Ţara Promisiunilor lui Dumnezeu. Deşi
Moise face tot ceea ce-i stă în putere în vederea pregătirii poporului
pentru relaţia cu Dumnezeu, experienţa celor 40 de ani de pustie a fost
suficientă pentru ca el să înţeleagă că era ceva iremediabil stricat în om.
Dacă exista vreo nădejde ca poporul să trăiască în ascultare de
Dumnezeu, această nădejde era în Dumnezeu, nu în popor.
„Domnul a zis lui Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii
tăi.
Poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii străini ai
ţării în care intră. Pe Mine Mă va părăsi şi va călca legământul Meu, pe
care l-am încheiat cu el. În ziua aceea Mă voi aprinde de mânie împotriva
lui.
Îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde faţa de ei…„ „ (Deuteronom 31:16,
17).
Dar oricât de tragic vor fi sunat aceste cuvinte în auzul lui Moise,
şi mai ales în auzul lui Iosua, care urma să preia conducerea poporului,
exista ceva în caracterul lui Dumnezeu care oferea totuşi nădejde. Cu un
capitol înainte, Dumnezeu spusese poporului: „Când se vor întâmpla
toate aceste lucruri… Dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău şi
dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu
şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi… Chiar dacă ai fi risipit
până Ia cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge
Domnul, Dumnezeul tău şi acolo se va duce să te caute… Domnul,
Dumnezeul tău îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale şi vei
iubi pe Domnul, Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul
tău…” (Deuteronom 30:1-6).
Numai o tăiere împrejur a inimii, făcută de însuşi Dumnezeu,
putea fi soluţia definitivă pentru inima rebelă a omului.
Isaia ne plasează la o altă graniţă, de data aceasta una istorică nu
geografică, la graniţa exilului asirian, exil în care urmau să dispară zece
din cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Istoria lor ulterioară a
confirmat întru totul cuvintele cu care s-a încheiat cartea Deuteronom.
Poporul „s-a sculat şi a curvit după dumnezei străini”, părăsindu-L pe
Domnul, pe Sfântul lui Israel. Paharul era plin şi mânia lui Dumnezeu
era gata să se reverse. În acest context este trimis profetul Isaia cu
mesajul său.
 Încăpăţânarea poporului în neascultare a făcut ca verdictul lui
Dumnezeu să cadă peste el ca un trăsnet (îs. 6:10-13). Ceea ce ne
surprinde însă este că în mijlocul pedepsei se întrevede o licărire de
speranţă: „Dar, după cum terebintul şi stejarul îşi păstreză butucul din
rădăcină, când sunt tăiaţi, tot aşa, o sămânţă sfântă se va naşte iarăşi
din poporul acesta” (v. 13).
Promisiunea pe care a făcut-o Dumnezeu în Deuteronom 30:6 lăsa
să se întrevadă nădejdea unei tăieri împrejur a inimii, nu a trupului, prin
care relaţia legământului să poată fi înnoită.
În Ioan, această extraordinară promisiune făcută cu aproape 1500
de ani în urmă, prinde contururi inconfundabile în crucea pe care
Dumnezeu a împăcat lumea cu Sine. Evanghelia lui Ioan este scrisă într-
o perioadă în care se ridicaseră mulţi hristoşi falşi, mulţi „anticrişti”,
cum îi numeşte bătrânul apostol. Ieşind din mijlocul bisericii, ei au lăsat
biserica răvăşită de întrebarea: „Care este adevăratul Hristos?” (1 Ioan
3:18, 19). Pentru a răspunde la ea, Ioan se întoarce în Vechiul Testament
şi arată că Isus din Nazaret a fost singurul care prin viaţa şi prin
lucrarea Sa S-a dovedit a fi împlinirea tuturor promisiunilor pe care
Dumnezeu le-a făcut prin profeţii Săi. Iată de ce – spune Ioan – numai
crezând că Isus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu, avem viaţă în Numele
Lui.
În cele trei cărţi se conturează înaintea noastră planul unic al lui
Dumnezeu.
Acel legământ unilateral şi irevocabil încheiat cu Avraam urma să
devină „Da! Şi Amin!” în Isus Hristos.
Deuteronom – o privire de ansamblu.
Textul lecţiei: Deut. 5:23-6:9; 29:16-29; 30:15-20/de citit întreaga
carte Deuteronom.
Titlul lecţiei: „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă
iubeşte” (Ioan 14:21).
Ideea centrală a lecţiei: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu
toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău… Şi pe aproapele
tău, ca pe tine însuţi!”
Scopul lecţiei: Să ofere o imagine de ansamblu asupra cărţii şi să
sublinieze importanţa trăirii spre slava lui Dumnezeu, prin păzirea
poruncilor Lui.
Structura căiţii.
Legea mozaică respectă forma tratatelor din prima partea a
mileniului al doilea Î. Hr., ceea ce este un argument în plus pentru
originea şi datarea Pentateuhului. Această formă a tratatului de
suzeranitate o regăsim în Deuteronom. S-ar părea că Moise a structurat
întreaga carte după acest tipar.
— 5 – Titlul sau prezentarea părţilor
— 4:49 – Prologul istoric
— 26 – Stipulaţiile legământului
— Scrierea şi citirea Legii la intrarea în ţară
— Binecuvântările şi blestemele
— 30:18.
— Jurământul, ceremonialul şi sancţiunile
— 20 – Martorii
— 34 – Predarea ştafetei lui Iosua, împreună cu Cartea legii, ce
trebuia depozitată în chivot şi citită periodic după ce vor fi intrat în ţară.
Mesajul cărţii.
Provocarea uriaşă cu care israeliţii urmau să fie confruntaţi era
închinarea la dumnezeii străini ai Canaanului. De aceea întreaga carte îi
motivează şi-i pregăteşte pentru această confruntare. Viaţa lor în ţară,
atât ca durată cât şi ca binecuvântare, urma să depindă de credincioşia
lor faţă de Cel care i-a smuls din mina lui Faraon. Dumnezeu reînnoieşte
legământul cu noua generaţie, subliniind termenii relaţiei şi avertizându-
i de consecinţele nerespectării legământului. De aceea, mesajul şi scopul
cărţii ar putea fi rezumate astfel: Israele, alege viaţa, alegându-L pe
adevăratul Dumnezeu!
Scopul scrierii căi-ţii să-i motiveze şi să-i ajute ca, în noile condiţii,
să rămână credincioşi singurului Dumnezeu, în pofida ispitelor cu care
urmau să fie confruntaţi în ţara care le stătea înainte.
Rezumatul cărţii în Matei 22:37-40, întregul Deuteronom a fost
adunat de Domnul Isus în câteva fraze: „Să iubeşti pe Domnul,
Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul
tău… Şi pe aproapele tău, ca pe tine însuţi!” Iar ca lucrul acesta să fie
posibil: Păzeşte-te de propria-ţi dorinţă de îndumnezeire!
Vei reuşi aceasta dacă vei aduna poruncile lui Dumnezeu în inima
ta, dacă le vei pune în inima copiilor tăi (cap. 6) şi dacă nu vei uita că nu
din pricina mărimii tale intri în ţară (cap. 7), nu puterea braţului tău ţi-a
umplut masa de binecuvântări (cap. 8), nu datorită bunătăţii tale îţi dă
Domnul biruinţele (cap. 9), recunoscând astfel că Domnul este singurul
Dumnezeu şi că în mina Lui este viaţa ta (cap. 10, 11).
> Păzeşte-te de ispitele cu care vor veni alţii la tine, ca să te
îndemne să mergi după alţi dumnezei!
 Vei reuşi aceasta dacă vei păstra ca loc de închinare numai locul
pe care-l va alege Domnul ca să-Şi aşeze Numele acolo (cap. 12), dacă
iubirea de Dumnezeu va fi mai presus de iubirea de soţ sau de soţie, de
copii sau de prieteni (cap. 13) şi dacă te vei păzi de practicile idolatre, în
aparenţă nevinovate, dar care te vor duce cu timpul după alţi dumnezei
(cap. 14).
> Dovedeşte-ţi credincioşia faţă de Dumnezeu prin modul în care te
raportezi: > la bunurile tale (cap. 15); > la timpul tău (16:1-17); >¦ la
prezentul tău (16:18-18:8); > la viitorul tău (18:9-22).
Capitolele 6-18 au încercat deci să spună poporului ce trebuie să
facă pentru a-L iubi pe Domnul cu toată inima, cu tot sulfletul şi cu
toată puterea lui. Capitolele 19-26 se ocupă de relaţia dintre semeni,
adăugind poruncii de mai sus pe o a doua, asemenea celei dinţii: „Să
iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.
Încă de la prima citire a capitolelor ce urmează observăm că stăm
în faţa unei liste, conţinând un amalgam de porunci. La o privire mai
atentă însă, am putea împărţi aceste porunci în trei grupe distincte, ce
definesc iubirea de aproapele şi care pot fi rezumate prin poruncile: >
Respectă-i viaţa (19:1-4; 20; 21:1-9; 22:8; 23:15, 16; 24:16); > Respectă-i
demnitatea (19:16-21; 20:1-9; 21:10-23; 22:13-21; 24:1-4, 6, 7, >
Respectă-i bunurile (22:1-4; 23:19, 20, 24, 25; 24:6, 10-15, 17, 18;
Atunci când studiem această parte a Deuteronomului, trebuie să ţinem
cont de faptul că toate aceste porunci sunt adresate lui Israel ca naţiune
şi nu indivizilor. Diferenţa mare între Biserică şi Israel este, pe de o
parte, faptul că noi, Biserica, suntem un popor împrăştiat în mijlocul
naţiunilor şi nu o naţiune guvernată de legile lui Dumnezeu, aşa cum era
Israelul, iar pe de altă parte, raptul că noi aparţinem Noului Legământ,
nu Vechiului Legământ. Acesta diferenţă va determina modul în care ne
vom lua aplicaţiile din text.
Exemple de întrebări pentru planificarea lecţiei:
1. Care sunt părţile mari ale cărţii Deuteronom şi ce anume din
cultura vremii lui Moise a determinat forma scrierii ei?
2. Ce ne spune despre intenţia lui Dumnezeu faptul că El a
„împrumutat” forme culturale accesibile pentru cei cărora le-a vorbit?
3. Care a fost motivaţia lui Dumnezeu în darea Legii?
4. Ce anume trebuia să facă poporul pentru ca, ascultând de
Dumnezeu, să se poată bucura de fericirea prezenţei Lui?
5. De ce este important să cunoaştem ambele feţe ale Dumnezeului
nostru, atât dragostea cât şi dreptatea Lui?
 6. În lumina libertăţii de alegere pe care Dumnezeu a dat-o
omului, care este rolul pedepsei lui Dumnezeu?
7. Privind ultimele capitole ale vieţii lui Moise, ce înseamnă să
trăieşti spre slava lui Dumnezeu?

O i-”-i l=l Textul lecţiei: Deuteronom 4:1-40/i de citit Deuteronom

1-5
Titlul lecţiei: Cunoaşte-L pe Dumnezeu şi păzirea poruncilor Lui va
fi o bucurie, nu o povară!
Ideea centrală a lecţiei: învaţă să-L cunoşti pe Dumnezeu din
istoria faptelor Lui şi vei înţelege că ascultarea de El este o dovadă de
înţelepciune şi o sursă de binecuvântare.
Scopul lecţiei: Să ajungem la concluzia că Legea, fiind pe măsura
Dumnezeului care a dat-o, este o expresie a harului şi nu a capriciilor
Sale. Să constituie un îndemn pentru reconsiderarea atitudinii refractare
ce s-a format în noi faţă de Legea lui Dumnezeu.
Exemple de întrebări pentru pregătirea lecţiei:
1. Care sunt evenimentele pe care le alege Moise din istoria celor
40 de ani şi cum se foloseşte de ele ca să pregătească inima poporului
pentru darea Legii?
2. De ce este importantă cunoaşterea istoriei Vechiului Testament
pentru cunoaşterea lui Dumnezeu?
3. Cum am putea explica nevoia legilor şi poruncilor într-o relaţie
cu un astfel de Dumnezeu?
DEUTERONOM – Lecţia 2
4. De ce este ascultarea de Dumnezeu dovada înţelepciunii noastre
în faţa celor ce ne văd?
5. De ce a insistat Dumnezeu atât de mult asupra poruncii a doua
în acel context istoric şi ce ar putea să însemne ea pentru noi astăzi?
6. Care dintre cele trei trăsături esenţiale ale Dumnezeului nostru
– nevăzut, unic şi personal – este ameninţată atunci când încercăm să ne
facem o reprezentare vizibilă a Lui şi în ce fel?
7. Ce se întâmplă cii relaţia dintre noi şi Dumnezeu atunci când ne
facem o reprezentare vizibilă a Lui?
8. Materializarea lui Dumnezeu într-o înfăţişare vizibilă este
dovada stricării noastre, ne spune textul. Cum aţi putea explica lucrul
acesta?
9. Cum L-ai putea descrie pe Dumnezeu din istoria implicării Lui
în viaţa lui Israel?
 10. Cum explici relaţia dintre cunoaşterea Lui şi ascultarea de El?
11. Atunci consecinţele neascultării erau materializate în pedepse
imediate.
Ce se întâmplă azi, când nu trăim în ascultare de Dumnezeu?
12. Ce anume din ceea ce ai aflat despre Dumnezeu în acest text te
face să crezi că păzirea poruncilor Lui este o dovadă de înţelepciune în
faţa semenilor tăi şi o sursă de binecuvântare pentru tine? Ce anume te
motivează la ascultare de El?
Nevăzând chipuri cioplite în jurul nostru, suntem tentaţi să
credem că textul în faţa căruia stăm este nerelevant contextului nostru.
Dar oare lumea în care trăim noi este mai puţin idolatră decât lumea lui
Moise? Numai cei care nu ştiu să vadă dincolo de aparenţe vor îndrăzni
să răspundă afirmativ. Iar dacă adevărul este că faţă de contextul
deuteronomic schimbările sunt numai de formă, nu de fond, atunci
textul este. Extrem de relevant pentru noi astăzi.

JJObl V… I I!
—> <- >yi gg l=Textul lecţiei: Deuteronom 10:12-11:32/
! De citit Deuteronom 6-11
Titlul lecţiei: Nu uita ce ţi-a făcut Domnul şi vei fi motivat să
răspunzi cu iubire la iubirea Lui!
Ideea centrală a lecţiei: Pentru ca, iubindu-L pe Dumnezeu, să te
poţi bucura de binecuvântarea prezenţei Lui, nu uita ce a făcut El pentru
tine!
Scopul lecţiei: Să ne atragă atenţia asupra importanţei „aducerilor
aminte” în trăirea unei vieţi de ascultare. Vârtejul „zilei de astăzi„ ne face
să uităm repede „ziua de ieri”, mai ales atunci când este vorba de
binecuvântările lui Dumnezeu, de tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru
noi.
Exemple de întrebări pentru pregătirea lecţiei:
1. Cum am putea rezuma cele spuse de Moise în fiecare dintre
capitolele
— 11, completând afirmaţiile care urmează?
Cap. 6 Adună poruncile Lui în inima ta…
Cap. 7 Nu mărimea ta…
Cap. 8 Nu puterea ta…
Cap. 9 Nu bunătatea ta…
 Cap. 10 Ci Domnul, Dumnezeul Tău îţi dă ţara şi toate
binecuvântările ei, Cap. 11 Deci nu uita, de El atârnă totul: ţara,
numărul zilelor tale în ea şi belşugul tău.
DEUTERONOM – Lecţia 3
2. Noi ne numim credincioşi nou testamentali şi loan ne spune în
prima sa epistolă că „dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor
Lui” (5:3).
Cum este descrisă iubirea de Dumnezeu în textul nostru? Ce
diferenţă este între ceea ce aştepta Dumnezeu de la ei, atunci şi ceea ce
aşteaptă El de la noi, acum?
3. Ce anume trebuia să nu uite poporul Israel, pentru ca să fie
motivat la ascultare de Dumnezeu?
4. În ce fel ne ajută să trăim în ascultare de Dumnezeu faptul că
ne aducem mereu aminte de ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi?
5. Ei şi-au adus aminte de istoria ieşirii din Egipt, de tot ceea ce a
făcut Dumnezeu pentru ei în pustie. Ca şi credincioşi nou testamentali,
de ce anume trebuie să ne aducem aminte noi?
6. Dacă şi pentru ei, ca şi pentru noi, a iubi pe Dumnezeu
înseamnă a păzi poruncile Lui, cum trebuie să ne raportăm noi,
credincioşii nou testamentali, la Legea vechi testamentală?
7. In ce fel ne ajută cunoaşterea istoriei lor ca să ne înţelegem
propria noastră istorie?
8. Cum ar trebui să fie aducerea aminte a faptelor lui Dumnezeu
făcute pentru noi şi în mijlocul nostru ca să fim motivaţi la ascultare şi,
ascultând, să ne putem bucura de relaţia cu Dumnezeu, de viaţă?
După cum pe israeliţi, istoria răscumpărătoare a lui Dumnezeu
trebuia să-i motiveze la ascultare de poruncile şi de legile Lui, tot aşa ea
trebuie să ne motiveze şi pe noi la ascultare. Şi noi, ca şi ei, avem stâlpii
noştri de aducere aminte. Poporul Israel a fost izbăvit din Egipt ca să
devină un popor pus deoparte pentru Domnul, un popor care să trăiască
în ascultare de poruncile Lui. Tot aşa, şi noi am fost izbăviţi prin Isus
Hristos, care „S-a dat pe Sine pentru noi ca să ne răscumpere din orice
fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă
pentru fapte bune” (Tit ledtfia 41
|§=Textul lecţiei: Deuteronom 12:1-28/de citit Deut. 12-14
Titlul lecţiei: Cinsteşte-L pe Domnul în locul pe care Şi L-a ales El
ca să aşeze acolo Numele Lui!
 Ideea centrală a lecţiei: Locul de întâlnire al omului cu Dumnezeu
este Persoana Iui Isus Hristos şi prin El, noi, Biserica Lui, am fost zidiţi
împreună ca să fim un lăcaş al lui Dumnezeu prin Duhul.
Scopul lecţiei: în lumina motivelor care L-au determinat pe
Dumnezeu să dea o astfel de poruncă, să identificăm corespondentul nou
testamental al locului unic de întâlnire al omului cu Dumnezeu.
Tfi JTÎ. FiitiiiExemple de întrebări pentru pregătirea lecţiei:
1. Noi astăzi am considera o crimă ca cineva să vină să dărâme
altare şi biserici. Ele sunt monumente istorice, spunem noi, şi obiecte de
artă. În lumina istoriei Vechiului Testament, care puteau fi motivele ce L-
au determinat pe Dumnezeu să dea o poruncă atât de aspră?
2. Cum anume urma ca acel loc unic de închinare, să-i ajute pe
israeliţi să rămână credincioşi adevăratului Dumnezeu?
3. Ce efect urma să aibă, asupra lor şi asupra copiilor lor, izolarea
pe care o aducea cu sine închinarea la un Dumnezeu nevăzut într-o lume
înţesată de altare şi de chipuri cioplite?
4. Din punct de vedere profetic, în lumina revelaţiei ulterioare pe
care o avem în Epistola către Evrei, care a fost scopul lui Dumnezeu în
alegerea unui singur loc de închinare în Israel?
5. Atunci li se cerea să respecte un singur loc de închinare, iar
locul de închinare era determinat geografic. Care ar fi corespondentul
nou testamental al acestei porunci? Cum trebuie înţeles şi aplicat acest
text de Biserica lui Hristos?
6. În Noul Testament, care este „locul” pe care L-a ales Dumnezeu
ca să-Şi aşeze acolo Numele?
7. Ce implicaţii are faptul că Templul lui Dumnezeu suntem noi,
copiii Lui, şi nu un locaş făcut de mâini omeneşti?
Din capul locului cred că ar fi greşit să echivalăm în mod mecanic
acest loc de închinare din textul pe care-1 studiem cu clădirile în care, în
diferite localităţi, se adună biserica lui Hristos. Suportul biblic pentru
această afirmaţie îl găsim atât în Vechiul Testament cât şi în Noul
Testament. În Isaia Dumnezeu întreabă: „Cerul este scaunul Meu de
domnie şi pământul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea
voi să-Mi zidiţi şi ce loc mi-aţi putea da voi ca locuinţă?” (îs. 66:1).
Solomon însuşi a recunoscut lucrul acesta în rugăciunea sa: „Cerurile şi
cerurile cerurilor nu pot să-Lcuprindă, cu cât mai puţin casa aceasta pe
care Ţi-am zidit-o!”
Pe de o parte, în Noul Testament, Domnul Isus însuşi este locul
prezenţei depline a lui Dumnezeu. Iar cei care vor să se întâlnească cu
Dumnezeu trebuie să vină să se plece la poalele crucii lui Hristos. Pe de
altă parte, pentru noi, credincioşii nou testamentali, acel loc unic de
închinare sau de întâlnire cu Dumnezeu este locul unde doi sau trei s-au
adunat în Numele lui Isus Hristos, pentru că El însuşi este acolo.

J=Textul lecţiei: Deuteronom 17:14-18:22/de citit Deut. 15-18

Dumnezeu.
Titlul lecţiei: încrederea în Dumnezeu te va păzi de ispita iubirii de
bani şi de amăgirile religiilor false.
Ideea centrală a lecţiei: Modul în care te raportezi Ia prezentul şi la
viitorul tău dovedeşte măsura încrederii tale în scopul lecţiei: Să ne
îndrepte atenţia spre Dumnezeul care a promis că ne va purta de grijă,
pentru ca atunci când vom arunca asupra Lui îngrijorările noastre, să
fim ajutaţi în faţa ispitei iubirii de bani şi a amăgirilor religiilor false ce
pătrund în ţară.
Exemple de întrebări pentru pregătirea lecţiei:
1. Oare de ce a pus Dumnezeu aceste condiţii ciudate pentru
împăratul care urma să fie ales pe tron: să n-aibă mulţi cai, multe
neveste şi mult argint şi aur?
2. Noi, ca Biserică, nu mai suntem în situaţia Israelului de
odinioară. În ce fel s-ar putea, totuşi, aplica principiile acestui text la
situaţia noastră?
3. Care ar putea fi paralela nou testamentală care preia acest
principiu şi-1 aplică la Biserica lui Hristos?
4. De ce a fost Dumnezeu atât de aspru faţă de ghicit şi vrăjitorie?
DEUTERONOM – Lecţia 5
5. Mai este şi astăzi o problemă ghicitul şi vrăjitoria la noi în ţară?
In ce constă ea?
6. Prin ce anume diferă profeţia biblică de ghicit şi vrăjitorie?
7. În ce fel a revoluţionat prezentul şi viitorul venirea lui Hristos –
acel Prooroc despre care a vorbit Moise?
8. Cum trebuie să se raporteze creştinul la prezentul şi la viitorul
său?
9. Care sunt câteva dintre promisiunile lui Dumnezeu pe care ne
putem fundamenta încrederea?
Nu puţini sunt cei care în zilele noastre propovăduiesc o
„evanghelie a prosperităţii”. Atunci când citim însă cu atenţie Scriptura,
înţelegem că Dumnezeu este preocupat de ceva care este mult dincolo de
bogăţie sau de sărăcie, de binecuvântare sau de blestem, aşa cum le
înţelegem în lumina Vechiului Testament. Dumnezeu este preocupat de
relaţia noastră cu El, de totala noastră dependenţă de El, de convingerea
noastră că El este singurul Dumnezeu şi că în mâna Lui este viaţa
noastră cu toate aspectele ei.
Esenţa idolatriei constă în înţelegerea relaţiei noastre cu
Dumnezeu pe coordonatele şi în termenii binecuvântării şi blestemului,
în termenii câştigului pe care l-am putea avea în urma relaţiei cu El. In
cartea sa, Isaia se întreabă: „Cine este acela care să fi făcut un
dumnezeu sau să fi turnat un idol şi să nu fi tras nici un folos din el”?
(îs. 44:10). Idolatria încearcă să facă din Dumnezeu un fel de slujitor al
poftelor şi mofturilor noastre.
Rugăciunea celui idolatru este caracterizată de „Doamne, dă-mi” şi
„Doamne, fă-mi!” însă cel care a ajuns să-L cunoască cu adevărat pe
Dumnezeu a înţeles că nu El a fost făcut pentru noi, ci noi am fost făcuţi
pentru El. Dar lucrul acesta nu l-am înţeles pe deplin decât abia atunci
când am învăţat să-L slăvim pe El cu tot ce suntem şi cu tot ce avem: cu
bunurile noastre, cu timpul nostFu, cinstindu-L pe El cu prezentul
nostru şi încrezându-ne în El pentru viitorul nostru.

O pg
/=! Textul lecţiei: Deuteronom 19:1-13; 21:1-9/
Ii de citit Deut. 19-25
Titlul lecţiei: Iubeşte-ţi aproapele respectându-i viaţa!
Ideea centrală a lecţiei: Nelegiuirile nerezolvate azi vor fi pedepsite
de Dumnezeu, atunci când paharul individului, al bisericii, al ţării sau al
întregului pământ se umple.
Scopul lecţiei: înţelegând că nelegiuirile neispăşite vor fi pedepsite
de Dumnezeul cel drept, să fim motivaţi la rugăciune pentru noi, pentru
familiile noastre, pentru bisericile noastre şi pentru ţară.
L=l Exemple de întrebări pentru pregătirea lecţiei:
1. Care era rolul cetăţilor de scăpare în Israel?
2. De ce în Vechiul Testament Dumnezeu a îngăduit răzbunarea,
iar acum El ne porunceşte: „Nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se
răzbune mâna lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea;
Eu voi răsplăti, zice Domnul” (Rom. 12:19).
3. Nu există aici o contradicţie, mai ales că Pavel citează un text
din Vechiul Testament (Lev. 19:18)? Ce lumină ne poate aduce textul din
Rom.
— 7 în această problemă?
 4. Conform Legii vechi testamentale, cel care vărsa sânge nevinovat
trebuia DEUTERONOM – Lecţia 6 omorât. Cum trebuie procedat astăzi
într-un caz similar şi de ce? Care este baza biblică pentru răspunsul pe
care-l dăm?
5. Oare ce se întâmplă cu ţara în care vinovăţia vărsării sângelui
nevinovat, nefiind spălată sau curăţită prin înfăptuirea dreptăţii, se
adună, strop cu strop, în paharul nelegiuirilor ei? Dar cu biserica în care
se întâmplă acelaşi lucru? (Mat. 5:21-26)
6. Care ar fi câteva din principiile Scripturii pe care ar trebui să le
punem la baza conceptului disciplinării în biserică? (Mat. 18:15-20)
Universul este un uriaş sistem ecologic. Iar lucrul acesta este
adevărat nu numai pe plan fizic, ci şi pe plan spiritual, moral şi social.
Dumnezeu se adresează tuturor acestor aspecte prin poruncile Lui
dinDeuteronom 19-25.
Despre dezastrul ecologic pe planul fizic al planetei noastre avem
deja suficiente informaţii ca să nu mai punem la îndoială seriozitatea
situaţiei în care am ajuns. Frământarea noastră este cum să ne
întârziem moartea, nu cum s-o evităm. Cum să mai acordăm şi copiilor
noştri câţiva ani de existenţă pe această planetă? Dar oare câţi dintre noi
ne întrebăm ce se întâmplă în-urma perturbării sistemului ecologic pe
plan moral, spiritual şi social?
Paharul întregului pământ este aproape plin. Şi pentru că întregul
pământ se află în curtea lui Dumnezeu, zile ca cele ale lui Noe sunt
aproape. Zile în care Dumnezeu va trebui să nimicească pământul din
pricina nelegiuirilor care s-au adunat picătură cu picătură, fără ca
cineva să fi rezolvat nelegiuirea pentru ca pământul să nu se încarce de
vinovăţie.
Cine va mijloci pentru pământul acesta, pentru ţara aceasta?
Majoritatea locuitorilor ei sunt gata să iasă pe străzi ca să-şi exprime
mânia şi nemulţumirea. Dar se va găsi oare cineva care să se roage
pentru ea? Oare nu nouă, Bisericii lui Hristos, ne spune Cuvântul lui
Dumnezeu: „Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va
smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl
voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara”?

I E3 Textul lecţiei: Deuteronom 21:10-14; 22:22-30/

! De citit Deut. 21-25
Titlul lecţiei: Iubeşte-ţi aproapele respectându-i demnitatea!
 Ideea centrală a lecţiei: Nu plăcerile noastre subiective, ci
demnitatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu ar trebui să fie temelia pe care
ne clădim relaţiile.
Scopul lecţiei: Acum când în ţara noastră se aţâţă flăcările,
_degradării morale pentru că am înţeles greşit libertatea şi limitele ei, să
învăţăm din Legea Vechiului Testament că iubirea aproapelui înseamnă
să pui demnitatea lui mai presus de plăcerea ta.
Exemple de întrebări pentru pregătirea lecţiei:
1. Care sunt principiile pe care le putem deduce din acest text cu
privire la căsătorie?
2. In lumina situaţiei popoarelor din jur, ce ne spune textul despre
respectarea demnităţii femeii în Israel? Dar despre respectarea demnităţii
părinţilor?
3. În lumina limbajului Vechiului şi Noului Testament, există vreo
paralelă între relaţia noastră cu Dumnezeu şi căsătorie, relaţia copii-
părinţi şi rolul întâiului născut?
DEUTERONOM – Lecţia 7
4. În Biblie, relaţia noastră cu Dumnezeu este pusă în limbajul
căsătoriei.
Isus este Mirele nostru, iar noi, Biserica, suntem mireasa Lui.
Întreaga istorie curge spre acel eveniment escatologic pe care Biblia îl
numeşte „Nunta Mielului”. Oare relaţia noastră cu Dumnezeu n-ar trebui
să se oglindească în relaţiile din familie? Lucrul acesta este adevărat nu
numai cu privire la relaţia dintre soţi, ci şi cu privire la relaţia dintre
copii şi părinţi. Dacă n-am învăţat să-1 respectăm pe tatăl nostru
pământesc, cum îl vom respecta pe Tatăl nostru ceresc?
5. Care era rolul întâiului născut dintr-o familie din Israel?
6. Care a fost funcţia profetică a rolului jucat de întâiul născut şi
în ce mod s-a împlinit ea în Hristos? (Dumnezeu a fost foarte serios cu
rolul răscumpărător al întâiului născut, pentru că El a instituit acest
oficiu, privind înainte la Cel întâi Născut din toată zidirea, la Fiul Său,
care într-o zi avea să răscumpere întreaga omenire din falimentul ei, din
moartea ei.)
7. Cum trebuie interpretat textul din Coloseni 1:15-19 în lumina
acestui adevăr? Ce a vrut să, spună Pavel numindu-L pe Hristos „Cel
întâi Născut din toată zidirea”?
Lumea noastră este în flăcări, spune Billy Graham, în flăcările
orgiilor sexuale şi ale implicaţiilor lor. Darul sexualităţii cu care ne-a
înzestrat Dumnezeu ca să-1 folosim spre bucuria noastră şi spre slava
Lui, am început să-1 terfelim în plăcerile noastre egoiste. Toate darurile
lui Dumnezeu sunt bune, dar numai dacă sunt folosite în cadrul hotărât
de EI.
Sexualitatea ţine de însuşi chipul lui Dumnezeu în noi:
„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, 1-a făcut după chipul lui
Dumnezeu, parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut” (Gen. 1:27).
Nu este la întâmplare deci faptul că Dumnezeu a ales limbajul căsătoriei
ca să descrie relaţia dintre El şi poporul Său. Relaţia sexuală trebuie
înţeleasă în acest context şi abia atunci când ea va fi spre slava lui
Dumnezeu, va fi şi spre bucuria, şi nu spre nenorocirea noastră.

SFÂRŞIT