Dosarul nr.

21r-1196/22 Judecător: Ivan

Parii
nr. electronic 1-22094715-02-21r-10112022 Judecătoria Orhei, sediul *****
DECIZIE
(d i s p o z i t i v)
16 februarie 2023 mun.
Chişinău
Colegiul Penal al Curţii de Apel Chişinău
Având în componenţa sa pe:
Preşedintele şedinţei de judecată, judecătorul Silvia Cecan
Judecătorii Silvia Gîrbu
Sergiu Daguța
Cu participarea:
Avocatului Aurel Malairău
Judecând în şedinţă publică în ordine de recurs, recursul directorului
Penitenciarului nr. 17 *****, comisar principal de justiție, Veaceslav Dascal și
recursul condamnatului Pangalos Stanislav, declarate împotriva încheierii
Judecătoriei Orhei, sediul ***** din 19 octombrie 2022, prin care a fost admisă
parţial plângerea condamnatului Pangalos Stanislav, s-a constatat faptul că
condamnatul Pangalos Stanislav, a fost deţinut cu statut de condamnat, în
Penitenciarul nr. 17 *****, în perioadele: 16.07.2018-05.01.2022 şi 17.01.2022 -
09.08.2022, o perioadă cumulativă de 1473 (una mie patru sute şaptezeci şi trei)
zile, în condiţii contrare prevederilor art.3 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În condiţiile art. 4734 alin. (4) din
Codul de procedură penală, s-a redus pedeapsa condamnatului Pangalos Stanislav,
cu 147 (una sută patruzeci şi şapte) zile, în care condamnatul s-a aflat în detenţie în
Penitenciarul nr. 17 *****, în condiţii contrare prevederilor art.3 CEDO. În
privinţa perioadei rămase de 3 (trei zile) zile, calculate în condiţiile art. 4734 alin.
(4) din Codul de procedură penală, s-a acordat cu titlu de compensare
condamnatului Pangalaos Stanislav, suma de bani în mărime de 150 (una sută
cincizeci) lei, adică, câte o unitate convenţională pentru o zi în care condamnatul a
suferit încălcarea condiţiilor de detenţie, care urmează a fi încasată din contul
bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova.
Odată ce Pangalos Stanislav este condamnat la pedeapsa detenţiei pe viaţă, instanţa
a considerat termenul redus în baza art. 4734 alin. (4) din Codul de procedură
penală, drept termen efectiv ispăşit de condamnat. Capătul de plîngere privind
constatarea încălcării drepturilor privind condiţiile de detenţie a condamnatului,
garantate de art.3 CEDO, pentru deţinerea lui Pangalos Stanislav în Penitenciarul
nr. 17 *****, în celula cu nr. 87, începînd cu 10.08.2022, s-a respins ca
neîntemeiată. Capătul de plîngere privind constatarea încălcării drepturilor privind
condiţiile de detenţie cu statut de prevenit şi condamnat, garantate de art.3 CEDO,
pentru deţinerea lui Pangalos Stanislav în Penitenciarele nr.13 Chişinău, nr. 9
Pruncul şi nr. 17 *****, pentru perioada 22.09.2010-16.07.2018, s-a respins ca
tradiv depus.
În conformitate cu prevederile art. art. 469-472, 449 pct.1) lit. a) din Codul de
procedură penală, Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău,-

D E C I D E:

Respinge ca nefondate, recursul directorului Penitenciarului nr. 17 *****,

comisar principal de justiție, Veaceslav Dasca și recursul condamnatului Pangalos
Stanislav și menţine fără modificări încheierea Judecătoriei Orhei, sediul ***** din
19 octombrie 2022, prin care a fost admisă parţial plângerea condamnatului
Pangalos Stanislav, s-a constatat faptul că condamnatul Pangalos Stanislav, a fost
deţinut cu statut de condamnat, în Penitenciarul nr. 17 *****, în perioadele:
16.07.2018-05.01.2022 şi 17.01.2022 - 09.08.2022, o perioadă cumulativă de 1473
(una mie patru sute şaptezeci şi trei) zile, în condiţii contrare prevederilor art.3 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În
condiţiile art. 4734 alin. (4) din Codul de procedură penală, s-a redus pedeapsa
condamnatului Pangalos Stanislav, cu 147 (una sută patruzeci şi şapte) zile, în care
condamnatul s-a aflat în detenţie în Penitenciarul nr. 17 *****, în condiţii contrare
prevederilor art.3 CEDO. În privinţa perioadei rămase de 3 (trei zile) zile, calculate
în condiţiile art. 4734 alin. (4) din Codul de procedură penală, s-a acordat cu titlu
de compensare condamnatului Pangalaos Stanislav, suma de bani în mărime de
150 (una sută cincizeci) lei, adică, câte o unitate convenţională pentru o zi în care
condamnatul a suferit încălcarea condiţiilor de detenţie, care urmează a fi încasată
din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii
Moldova. Odată ce Pangalos Stanislav este condamnat la pedeapsa detenţiei pe
viaţă, instanţa a considerat termenul redus în baza art. 4734 alin. (4) din Codul de
procedură penală, drept termen efectiv ispăşit de condamnat. Capătul de plîngere
privind constatarea încălcării drepturilor privind condiţiile de detenţie a
condamnatului, garantate de art.3 CEDO, pentru deţinerea lui Pangalos Stanislav în
Penitenciarul nr. 17 *****, în celula cu nr. 87, începînd cu 10.08.2022, s-a respins
ca neîntemeiată. Capătul de plîngere privind constatarea încălcării drepturilor
privind condiţiile de detenţie cu statut de prevenit şi condamnat, garantate de art.3
CEDO, pentru deţinerea lui Pangalos Stanislav în Penitenciarele nr.13 Chişinău,
nr. 9 Pruncul şi nr. 17 *****, pentru perioada 22.09.2010-16.07.2018, s-a respins
ca tradiv depus.
Decizia este irevocabilă.
Preşedintele şedinţei, judecătorul: Silvia Cecan
 Judecătorii: Sergiu Daguța

Dorin Dulghieru

Dosarul nr. 21r-1196/22 Judecător: Ivan

Parii
nr. electronic 1-22094715-02-21r-10112022 Judecătoria Orhei, sediul *****
DECIZIE
16 februarie 2023 mun.
Chişinău
Colegiul Penal al Curţii de Apel Chişinău
Având în componenţa sa pe:
Preşedintele şedinţei de judecată, judecătorul Silvia Cecan
Judecătorii Silvia Gîrbu
Sergiu Daguța
Cu participarea:
Avocatului Aurel Malairău
Judecând în şedinţă publică în ordine de recurs, recursul directorului
Penitenciarului nr. 17 *****, comisar principal de justiție, Veaceslav Dascal și
recursul condamnatului Pangalos Stanislav, declarate împotriva încheierii
Judecătoriei Orhei, sediul ***** din 19 octombrie 2022, prin care a fost admisă
parţial plângerea condamnatului Pangalos Stanislav, s-a constatat faptul că
condamnatul Pangalos Stanislav, a fost deţinut cu statut de condamnat, în
Penitenciarul nr. 17 *****, în perioadele: 16.07.2018-05.01.2022 şi 17.01.2022 -
09.08.2022, o perioadă cumulativă de 1473 (una mie patru sute şaptezeci şi trei)
zile, în condiţii contrare prevederilor art.3 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În condiţiile art. 4734 alin. (4) din
Codul de procedură penală, s-a redus pedeapsa condamnatului Pangalos Stanislav,
cu 147 (una sută patruzeci şi şapte) zile, în care condamnatul s-a aflat în detenţie în
Penitenciarul nr. 17 *****, în condiţii contrare prevederilor art.3 CEDO. În
privinţa perioadei rămase de 3 (trei zile) zile, calculate în condiţiile art. 4734 alin.
(4) din Codul de procedură penală, s-a acordat cu titlu de compensare
condamnatului Pangalaos Stanislav, suma de bani în mărime de 150 (una sută
cincizeci) lei, adică, câte o unitate convenţională pentru o zi în care condamnatul a
suferit încălcarea condiţiilor de detenţie, care urmează a fi încasată din contul
bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova.
Odată ce Pangalos Stanislav este condamnat la pedeapsa detenţiei pe viaţă, instanţa
a considerat termenul redus în baza art. 4734 alin. (4) din Codul de procedură
penală, drept termen efectiv ispăşit de condamnat. Capătul de plîngere privind
constatarea încălcării drepturilor privind condiţiile de detenţie a condamnatului,
garantate de art.3 CEDO, pentru deţinerea lui Pangalos Stanislav în Penitenciarul
nr. 17 *****, în celula cu nr. 87, începînd cu 10.08.2022, s-a respins ca
neîntemeiată. Capătul de plîngere privind constatarea încălcării drepturilor privind
condiţiile de detenţie cu statut de prevenit şi condamnat, garantate de art.3 CEDO,
pentru deţinerea lui Pangalos Stanislav în Penitenciarele nr.13 Chişinău, nr. 9
Pruncul şi nr. 17 *****, pentru perioada 22.09.2010-16.07.2018, s-a respins ca
tradiv depus.
Procedura de citare a părţilor a fost îndeplinită.
Examinând probele din dosar, în raport cu argumentele invocate în recursul
declarat, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău,-

C O N S T A T Ă:

1. La data de 04.07.2022 condamnatul Pangalos Stanislav a depus în instanţa de

judecată plîngere referitor la condiţiile de detenţie care, conform jurisprudenţei
Curţii Europene a Drepturilor Omului, afectează drepturile prevenitului şi
condamnatului garantate de art.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, invocînd că în începînd cu anul 2010 şi
pînă în prezent s-a deţinut în Penitenciarele nr.13 Chişinău, nr. 9 Pruncul şi nr.
17 ***** în condiţii inumane şi degradante.
2. Prin încheierea Judecătoriei Orhei, sediul ***** din 19 octombrie 2022, a fost
admisă parţial plângerea condamnatului Pangalos Stanislav, s-a constatat faptul
că condamnatul Pangalos Stanislav, a fost deţinut cu statut de condamnat, în
Penitenciarul nr. 17 *****, în perioadele: 16.07.2018-05.01.2022 şi 17.01.2022
- 09.08.2022, o perioadă cumulativă de 1473 (una mie patru sute şaptezeci şi
trei) zile, în condiţii contrare prevederilor art.3 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În condiţiile art. 4734 alin. (4)
din Codul de procedură penală, s-a redus pedeapsa condamnatului Pangalos
Stanislav, cu 147 (una sută patruzeci şi şapte) zile, în care condamnatul s-a
aflat în detenţie în Penitenciarul nr. 17 *****, în condiţii contrare prevederilor
art.3 CEDO. În privinţa perioadei rămase de 3 (trei zile) zile, calculate în
condiţiile art. 4734 alin. (4) din Codul de procedură penală, s-a acordat cu titlu
de compensare condamnatului Pangalaos Stanislav, suma de bani în mărime de
150 (una sută cincizeci) lei, adică, câte o unitate convenţională pentru o zi în
care condamnatul a suferit încălcarea condiţiilor de detenţie, care urmează a fi
încasată din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al
Republicii Moldova. Odată ce Pangalos Stanislav este condamnat la pedeapsa
detenţiei pe viaţă, instanţa a considerat termenul redus în baza art. 4734 alin. (4)
din Codul de procedură penală, drept termen efectiv ispăşit de condamnat.
Capătul de plîngere privind constatarea încălcării drepturilor privind condiţiile
de detenţie a condamnatului, garantate de art.3 CEDO, pentru deţinerea lui
Pangalos Stanislav în Penitenciarul nr. 17 *****, în celula cu nr. 87, începînd
cu 10.08.2022, s-a respins ca neîntemeiată. Capătul de plîngere privind
constatarea încălcării drepturilor privind condiţiile de detenţie cu statut de
prevenit şi condamnat, garantate de art.3 CEDO, pentru deţinerea lui Pangalos
Stanislav în Penitenciarele nr.13 Chişinău, nr. 9 Pruncul şi nr. 17 *****, pentru
perioada 22.09.2010-16.07.2018, s-a respins ca tradiv depus.
3. Nefiind de acord cu încheierea Judecătoriei Orhei, sediul ***** din 19
octombrie 2022, directorul Penitenciarului nr. 17 *****, comisar principal de
justiție, Veaceslav Dasca a înaintat cerere de recurs prin care a solicitat
admiterea recursului, casarea încheierii și pronunțarea unei noi hotărîri prin
care plîngerea condamnatului să fie respinsă.
4. În motivarea cererii de recurs s-a invocat că potrivit jurisprudenţei constante a
CEDO, termenul-limită de şase luni are menirea de a promova securitatea
raporturilor juridice, asigurând ca toate cauzele care ridică chestiuni în temeiul
Convenţiei să fie examinate într-un termen rezonabil şi că deciziile anterioare
să nu poată fi contestate la infinit - în cazurile în care există o situaţie continuă,
termenul de şase luni începe să curgă de la încetarea situaţiei (B. and D. v. the
United Kingdom, nr. 9303/81 decizia Comisiei din 13 octombrie 1986,
Dedsions and Reports (DR) 49, p. 44).
5. În aşa fel, cererile depuse peste termenul de 6 luni, atunci când s-a întrerupt
situaţia continuă de detenţie în condiţii contrare art. 3 CEDO, prin transferul
într- o instituţie sau în altă celulă cu condiţii compatibile cu acest articol,
urmează a fi respinse ca fiind tardive. Atât timp cât situaţia persistă, regula
celor 6 luni nu îşi mai găseşte aplicare (a se vedea c. Iordache vs România,
cererea nr. 6817/02, §50). Judecătorul de instrucţie, pentru fiecare caz în parte,
urmează să stabilească dacă situaţia reclamată constituie o „situaţie continuă”
sau nu.
6. Conceptul unei „situaţii continue” se referă la starea faptelor care include
activităţi continui de către sau din partea statului, pentru a acorda reclamantului
statutul de victimă (a se vedea, Monlion v. France, nr. 11192/84 decizia
Comisiei din 14 mai 1987, DR 52, p. 227, şi Hllton v. the United Kingdom, nr.
12015/86, decizia Comisiei din 6 iulie 1988, DR 57, p. 108).
7. Prin urmare o cerere depusă cu expirarea termenului de saşe luni, de când
persoana nu se mai deţine în condiţii contrare prevederilor art. 3 CEDO nu
poate fi admisă nici la nivel naţional, nici la nivelul CEDO, în susţinerea
acestui raţionament, menţionăm cauza Botnari v. Republica Moldova, cererea
nr. 74441/19.
8. Urmare a probelor prezentate instanţei de judecată Penitenciarul nr. 17-***** a
solicitat respingerea plîngerii condamnatului Pangalos Stanislav ca
neîntemeiată şi nefondată precum şi tardiv înaintată, din considerentele că în
perioada deţinerii în Penitenciarul nr. 17-*****, acesta n-a fost marginalizat
sub nici-un aspect inuman şi/sau degradant, fiindu-i acordat minimul de
condiţii a executării detenţiei, fiind descrise toate condiţiile de detenţie,
concluzionîndu-se că acestea nu pot fi calificate ca inumane şi degradante,
adică contrare prevederilor art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. Condiţiile de deţinere din Penitenciarul
nr. 17-***** fiind probate cu foto-tabelul anexat la materialele cauzei din
celula nr. 87, unde acesta s-a detinut si se deţine la moment.
9. La examinarea plângerii adresate de Pangalos Stanislav, privind condiţiile
precare de detenţie din Penitenciarul nr. 17-*****, în care a fost deţinut şi se
deţine la moment, instanţa de judecată n-a luat în considerare particularităţile
individuale pentru fiecare caz în parte, aceasta fiind examinată prin prisma
condiţiilor generale din instituţiile penitenciare conform datelor din Raportul
anual pentru anul 2017 şi anul 2018 al Comitetului European pentru Prevenirea
Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane, precum şi pe practica Curţii
Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele contra Moldovei, facînd
referire la cauza Mozer c. R. Moldova şi Rusiei din 23.02.2016; cauza Rotaru
c. Moldova din 15.02.2011; cauza Ciorap c. Moldova din 19.06.2007, cauza
Becciev c. Moldovei din 04.10.2005; cauza Holomiov c. Moldova din
 07.11.2007; cauza Ostrovar c. Moldova din 13.09.2005 precum şi alte rapoarte
ale organizaţiilor naţionale şi internaţionale ce ţin de acest aspect.
10. Mai mult decât atât, pe parcursul deţinerii sale în Penitenciarul nr. 17-*****,
acesta n-a adresat plângeri în adresa administraţie penitenciarelor prin care să
invoce dezacordul fată de condiţiile de detenţie.
11. Subsecvent, invocînd ilegalitatea încheierii judecătorului de instrucție, recurs a
declarat și condamnatul Pangalos Stanislav, care a solicitat admiterea
recursului, casarea încheierii și pronunțarea unei noi hotărîri prin care plîngerea
să fie admisă integral.
12. În motivarea recursului s-a invocat că pentru aplicarea mecanismului
compensatoriu în mod echitabil, având în vedere că alegaţiile condamnatului
Pangalos Stanislav privind condiţiile inumane de detenţie corespund adevărului
pornind inclusiv de la raţionamentele expuse şi constatate, luând în consideraţie
totalitatea efectelor cumulative ale condiţiilor generale raportate la
caracteristicile individuale ale condamnatului, precum şi intensitatea, gravitatea
şi durata încălcării foarte mare, ţinând cont de principiile proporţionalităţii şi
echităţii, pentru o satisfacţie cu adevărat echitabilă la nivel naţional şi pentru a
nu recurge eventual cu o adresare la CtEDO, consider oportun si rezonabil de a
calcula 3 zile de reducere pentru fiecare 10 zile de detenţie.
13. În consecinţă, ducând cont de circumstanţele cauzei şi de motivele sus
invocate, consider imperios necesar admiterea recursului, casarea parţială
încheierii din 19 octombrie 2022 şi pronunţare unei noi decizii prin care să fie
constatat integral termenul aflării în detenţie cu statut prevenit, şi termenul
aflării în detenţie ca condamnat până la data adotdării deciziei pe marginea
examinări recursului dat, luând în consideraţie că condamnatul Pangalos
Stanislav se menţine în continuu în detenţie, în condiţii precare de detenţie
contrare art. 3 din Convenţie.
14. În speţă instanţa urmează să reţină compensaţia maximă deoarece suferinţele
lui Pangalos Stanislav în calitate de prevenit şi respectiv de condamnat a atins
cote maxime pe o durată foarte mare de detenţie în condiţii contrare art. 3 din
CEDO.
15. Or, conform jurisprudenţei naţionale formate deja în acest sens, instanţele în
cazul constatării încălcării drepturilor privind condiţiile de detenţie, garantate
de art. 3 din CEDO, conform jurisprudenţei CtEDO, pentru ca remediul
naţional preventiv compensatoriu pentru condiţiile inadecvate de detenţie să fie
efectiv, urmează să reducă pedeapsa cu închisoare, după cum urmează de la 1
la 3 zile de reduceri pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare calculate
cumulativ, în temeiul art. 4732 alin. (3) şi art. 4734 alin. (4) din Codul de
procedură penală.
16. Doar în aşa mod putem vorbi despre un remediu naţional adecvat şi suficient,
bazat pe o justă şi echitabilă evaluare a circumstanţelor de fapt cu o legătură
rezonabilă de cauzalitate dintre prejudiciul cauzat şi recompensa institutită, şi
care va avea efectul compensatoriu proporţional circumstanţelor constatate.
17. La 28.02.2019, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat mai multe
decizii în cauzele Balan şi alţii v.v Republica Moldova, Bulgacov şi alţii v.v
Republica Moldova, Cobîlceanu şi alţii vs Republica Moldova, Filat şi alţii vs
Republica Moldova, Condreanu şi alţii vs Republica Moldova, Grigoraş şi alţii
vs Republica Moldova, Talambuţa şi alţii vs Republica Moldova, unde
reclamanţii s-au plâns în faţa Curţii în baza art. 3 din CEDO, invocând
condiţiile materiale inadecvate de detenţie şi, în unele cereri, lipsa asistenţei
medicale corespunzătoare, precum şi lipsa unui remediu efectiv pentru
realizarea drepturilor lor.
18. Astfel, făcând referire la decizia pronunţată anterior la data de 28.02.2019 în
cauza Draniceru vs Republica Moldova, şi având în vedere noul remediu
preventiv compensatoriu pentru condiţiile inadecvate de detenţie în baza Legii
nr. 163 din 20.07.2017 (în vigoare din 01.01.2019) şi Legii nr. 272 pentru
modificarea Codului de procedură penală, Curtea a considerat că, în principiu,
acesta ar putea remedia în mod adecvat încălcările Convenţiei provocate de
anumite condiţii precare de detenţie. Curtea a considerat că noul remediu
instituit prin Legile nr. 163 şi nr. 272 este adoptat, în principiu, în conformitate
cu criteriile enunţate în cauza Şişanov vs R. Moldova, şi că el ar putea fi
considerat apriori efectiv pentru contestarea condiţiilor inadecvate de detenţie
din Moldova, astfel, încât Curtea a declarat respectivele cereri inadmisibile din
cauza neepuizării remediului naţional în acest sens.
19. Cu toate acestea, Curtea subliniază că această concluzie nu va prejudicia în
niciunfel o eventuală reexaminare, după caz, a chestiunii cu privire la eficienţa
remediului respectiv în funcţie de deciziile pronunţate de către instanţele
naţionale şi a executării lor efective. Ea îşi păstrează competenţa de ultim
control cu referire la plângerile formulate de către eventualii reclamanţi care
vor fi epuizat căile de recurs interne disponibile.
20. În aşa mod, sarcina instanţelor naţionale este de a despăgubi efectiv reclamanţii
în mod special prin reducerea termenului pedepsei, pentru ca acest remediu
naţional să-şi atingă scopul pentru care a fost creat, or, în caz contrar deşi
Republica Moldova a creat acest remediu naţional, în condiţiile în care nu va fi
unul efectiv, riscă din nou condamnări la CtEDO pentru aceleaşi situaţii de rele
tratamente exprimate prin condiţiile inumane şi degradante de detenţie din
Penitenciare.
21. Suplimentar aspectelor invocate, ducând cont de jurisprudenţa naţională şi de
jurisprudenţa CtEDO, reiterând anumite aspecte, subliniem că, rapoartele în
 domeniu, emise atât de către organismele internaţionale (CPT Internaţional,
Consiliul Europei, ONU etc.), cât şi de către organismele naţionale (CpPT
Naţional, Avocatul Poporului, Amnesty International - Moldova, Centrul de
Resurse Juridice din Moldova etc.), prin care se constată că Penitenciarul nr. 13
- Chişinău, Penitenciarul nr. 17 - *****, condiţiile de detenţie ar putea fi
considerate ca fiind un tratament inuman şi degradant, ţinând cont mai cu
seamă de perioade adesea îndelungate de detenţie a persoanelor în arest
preventiv şi regimul împovărător la care aceştia sânt supuşi (Raportul CPT
Internaţional al CoE din 30.06.2016).
22. Astfel, dificultăţile cu care s-a confruntat condamnatul pe parcursul detenţiei
sale în Penitenciarele vizate, au depăşit nivelul inevitabil de suferinţă inerent
detenţiei şi au atins pragul de severitate contrar articolului 3 din Convenţie,
aceste condiţii fiind suficiente pentru constatarea încălcărilor admise în
penitenciarele vizate.
23. Potrivit Hotărârii Curţii Constituţionale nr. 55 din 14.10.1999, art. 4 alin. (2)
din Constituţie şi Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 3 din
09.06.2014, Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a
Libertăţilor Fundamentale, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului, constituie o parte integrantă a sistemului legal intern şi,
respectiv, urmează a fi aplicate direct ca orice altă lege a RM cu deosebirea că
prevederile Convenţiei şi jurisprudenţa CtEDO au prioritate faţă de restul
legilor interne care îi contravin. Iar, reieşind din ansamblul aspectelor de fapt
învederate raportate la normele de drept indicate, în condiţiile în care prin
absurd s-ar respinge prezentul recurs, aceasta ar presupune violarea drepturilor
fundamentale nominalizate ale condamnatului prevăzute de CEDO, şi astfel,
drepturile condamnatului ar deveni teoretice şi iluzorii dar nu practice şi
efective contrar jurisprudenţei CtEDO.
24. Or, potrivit preambulului CEDO şi conform jurisprudenţei CtEDO drepturile
acestuia trebuie să fie practice si efective dar nu teoretice si iluzorii (a se vedea
Cauza Sergey Zolotukhin versus Federaţia Rusă, Hotărârea Marei Camere a
CtEDO din 10.02.2009, § 80-81 etc.), motive pentru care, în vederea asigurării
unui proces cu adevărat echitabil şi un remediu naţional efectiv de apărare a
condamnatului împotriva tratamentelor inumane şi degradante, instanţa de
recurs urmează să admită prezentul recurs în sensul formulat.
25. În ședința instanței de recurs, avocatul condamnatului a pledat pentru
respingerea recursului instituției penitenciare, cu admiterea recursului declarat
de condamnat.
26. Examinând recursurile, Colegiul penal ajunge la concluzia de a respinge
recursul directorului Penitenciarului nr. 17 *****, comisar principal de justiție,
Veaceslav Dasca și recursul condamnatului Pangalos Stanislav, declarate
 împotriva încheierii Judecătoriei Orhei, sediul ***** din 19 octombrie 2022, ca
nefondat, cu menţinerea fără modificări a acestei încheieri.
27. În conformitate cu dispozițiile art. 449 din Codul de procedură penală,
judecând recursul, instanța adoptă una din următoarele decizii: respinge
recursul, menținând hotărârea atacată, dacă recursul este nefondat; recursul este
depus peste termen; recursul este inadmisibil; admite recursul, casând
hotărârea, parțial sau integral, şi ia una din următoarele soluții: dispune
achitarea persoanei sau încetarea procesului penal în cazurile prevăzute de
prezentul cod, rejudecă cauza cu adoptarea unei noi hotărâri, dispune
rejudecarea cauzei de către instanța de fond dacă este necesară administrarea de
probe suplimentare. Adoptarea deciziei şi întocmirea acesteia se efectuează în
conformitate cu prevederile art.417 şi 418, care se aplică în mod corespunzător.
28. Subsecvent normei citate, instanța de recurs, în conformitate cu prevederile art.
449 alin.(1) pct. 1) lit. a) din Codul de procedură penală, respinge recursul ca
fiind nefondat şi menține hotărârea atacată.
29. Potrivit prevederilor art. 469 alin. (1) pct. 171) din Codul de procedură penală,
la executarea pedepsei, instanţa de judecată soluţionează chestiunile cu privire
la schimbările în executarea unor hotărâri, şi anume: constatarea condiţiilor de
detenţie a condamnaţilor.
30. Conform prevederilor art. 470 alin. (1) din Codul de procedură penală,
chestiunile privind executarea hotărârilor prevăzute la art. 469 alin. (1) pct. ...
171) ... se soluţionează de către instanţa de judecată din raza de activitate a
organului sau a instituţiei care execută pedeapsa.
31. În conformitate cu prevederile art. 471 alin. (1) şi art.4731 din Codul de
procedură penală, chestiunile specificate la art. 469 alin. (1) pct.171) se
soluţionează de către judecătorul de instrucţie din instanţa în a cărei rază
teritorială se află organul respectiv.
32. Prin Legea nr. 272, în vigoare din 01.01.2019, a fost operat remediu la nivel
naţional cu privire la constatarea şi compensarea condiţiilor precare de detenţie
din penitenciarele naţionale.
33. Potrivit art. 4732 alin. (1) din Codul de procedură penală, plângerea împotriva
administraţiei instituţiei penitenciare referitoare la condiţiile de detenţie care,
conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, afectează
drepturile condamnatului sau ale prevenitului, garantate de art.3 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, poate fi
înaintată de către condamnat sau prevenit, personal sau prin intermediul unui
avocat, la instanţa de judecată în a cărei rază teritorială se află instituţia
penitenciară în care se deţine condamnatul sau prevenitul ori, după caz, din
care a fost eliberat.
34. În continuare, Colegiul reține că în plângerile înaintate, Pangalos Stanislav
solicită, constatarea aflării lui, în detenţie în condiţii contrare prevederilor art. 3
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
pentru perioada în care a fost deţinut în Penitenciarele nr. 13 Chişinău, nr. 9
Pruncul şi nr.17 *****, în condiţii inumane şi degradante.
35. Astfel, Pangalos Stanislav, a depus în instanţa de judecată, plângere datată cu
04.07.2022, solicitînd constatarea condiţiilor inumane de detenţie în perioada
deţinerii sale în calitate de prevenit şi condamnat în Penitenciarele nr.13
Chişinău, nr. 9 Pruncul şi nr. 17 ***** începînd cu 22.09.2010 pînă în prezent.
36. În speță, Pangalos Stanislav urma să depună plîngerea referitoare la condiţiile
de detenţie în Penitenciarele nr.13 Chişinău, nr. 9 Pruncul şi nr. 17 *****,
pentru perioada 22.09.2010-16.07.2018 în termen de 6 luni de la ziua
transferului său din aceste penitenciare, adică de la data de când nu mai era
deţinut în astfel de condiţii în penitenciarele numite. Luînd în consideraţie că
termenul stabilit de legiuitor prin art. 4732 alin. (5) CPP, se va calcula prin
prisma faptului intrării în vigoare a Legii nr. 272, care se constatată a fi
01.01.2019, Pangalos Stanislav urma să depună plîngerea referitoare la
condiţiile de detenţie în Penitenciarele nr.13 Chişinău, nr. 9 Pruncul şi nr. 17
*****, pentru perioada 22.09.2010-16.07.2018, pînă la 01.07.2019.
37. Astfel, se constată că, prevederile art. 4732 alin. (5) din Codul de procedură
penală, în partea ce ţine de condiţiile de detenţie în Penitenciarele nr.13
Chişinău, nr. 9 Pruncul şi nr. 17 *****, pentru perioada 22.09.2010-16.07.2018
nu au fost respectate în speţă, or, condamnatul urma să depună plîngerea
referitor la condiţiile de detenţie în Penitenciarele nr.13 Chişinău, nr. 9 Pruncul
şi nr. 17 *****, pentru perioada 22.09.2010-16.07.2018, pînă la 01.07.2019.
38. Aceste circumstanțe denotă că capătul de plîngere privind constatarea
condiţiilor inumane de detenţie în perioada deţinerii lui Pangalos Stanislav în
calitate de prevenit şi condamnat în Penitenciarele nr.13 Chişinău, nr. 9
Pruncul şi nr. 17 *****, pentru perioada 22.09.2010-16.07.2018 este tardiv
depus.
39. În ceia ce priveşte capătul de plîngere privind constatarea condiţiilor inumane
de detenţie în perioada deţinerii lui Pangalos Stanislav în calitate de condamnat
în Penitenciarul nr. 17 *****, începînd cu 16.07.2018, Colegiul atestă că a fost
depusă în termen, or, condamnatul se deţine în aceste penitenciar începînd cu
16.07.2018 pînă în prezent, fiind etapat în P-16 Pruncul la tratament, pentru o
perioadă scurtă de timp.
40. Conform prevederilor art. 4734 alin.(4) Cod de procedură penală, în cazul
constatării circumstanţelor prevăzute la art. 4732 alin.(3), instanţa de judecată
dispune reducerea pedepsei condamnatului, calculându-se de la 1 la 3 zile de
reduceri pentru 10 zile de detenţie în condiţii precare calculate cumulativ.
41. În temeiul prevederilor art. 4732 alin.(3) Cod de procedură penală, condamnaţii
care au fost deţinuţi cel puţin 10 zile în condiţii contrare prevederilor art.3 din
CEDO, drepturi care reies din obligaţia statului de a asigura condiţiile de
detenţie, pot solicita, cu titlu de despăgubiri, reducerea pedepsei.
42. Din analiza rapoartelor prezentate de reprezentantul penitenciarului nr. 17
*****, Cojocari Mihail, rezultă că Pangalos Stanislav, s-a deţinut cu statut de
condamnat, în Penitenciarul nr. 17 ***** în perioadele: 16.07.2018 -
05.01.2022 şi 17.01.2022 pînă în prezent.
43. Materialele cauzei indică că Pangalos Stanislav a fost deţinut cu statut de
condamnat, în condiţii contrare art. 3 CEDO în Penitenciarul nr. 17 ***** din
următoarele motive.
44. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menţionat în nenumărate rânduri în
practica sa, inclusiv instituită în cauzele contra Moldovei că, articolul 3 al
Convenţiei consfinţeşte una din cele mai fundamentale valori ale unei societăţi
democratice. Aceasta interzice, în termeni absoluţi, tortura şi tratamentele sau
pedepsele inumane ori degradante, indiferent de circumstanţe şi de
comportamentul victimei (cauza Mozer c. Republicii Moldova şi Rusiei, 23
februarie 2016, § 117; cauza Rotaru c. Moldovei, 15 februarie 2011, §30; cauza
Ciorap c. Moldovei, 19 iunie 2007, § 62)
45. La constatarea condiţiilor de detenţie, instanţa naţională va ţine cont de faptul
că maltratarea trebuie să atingă un nivel minim de severitate pentru a cădea sub
incidenţa articolului 3. Evaluarea acestui nivel minim este, prin natura
lucrurilor, relativă. El depinde de toate circumstanţele cauzei, precum ar fi
durata maltratării, urmările sale fizice şi psihice şi, în unele cazuri, de sexul,
vârsta şi starea sănătăţii victimei (cauza Irlanda c. Regatului Unit, 18 ianuarie
1978, § 162; cauza Ciorap c. Moldovei, 19 iunie 2007, § 63).
46. CtEDO a constatat că anumite condiţii de trai ale deţinuţilor constituie
tratamente inumane şi/sau degradante, şi anume: suprapopularea din
penitenciare - consideră că fiecare deţinut trebuie să aibă un spaţiu de cel puţin
4 m2 (cauza Ostrovar v. Republica Moldova, hotărârea din 13.09.2005, § 80);
celulele nedotate (cauza Becciev v. Republica Moldova, hotărârea din
04.10.2005, § 46), cu acces limitat sau lipsa accesului la lumina zilei (cauza
Alver v. Republica Moldova, hotărârea din 08.11.2005, § 53), puţin sau deloc
încălzite, fără sistem de ventilare, insalubre; lipsa posibilităţilor de recreare;
lipsa hranei (cauza Becciev v. Republica Moldova, hotărârea din 04.10.2005, §
43- 44); lipsa unei asistenţe medicale corespunzătoare (cauza Holomiov v. RM,
hotărârea din 07.11.2006, § 120-121).
47. La constatarea condiţiilor de detenţie, instanţa naţională va ţine cont de faptul
că maltratarea trebuie să atingă un nivel minim de severitate pentru a cădea sub
incidenţa articolului 3. Evaluarea acestui nivel minim este, prin natura
 lucrurilor, relativă. El depinde de toate circumstanţele cauzei, precum ar fi
durata maltratării, urmările sale fizice şi psihice şi, în unele cazuri, de sexul,
vârsta şi starea sănătăţii victimei (cauza Irlanda c. Regatului Unit, 18 ianuarie
1978, § 162; cauza Ciorap c. Moldovei, 19 iunie 2007, § 63).
48. Totodată, statul trebuie să asigure ca persoana să fie deţinută în condiţii care
sunt compatibile cu respectarea demnităţii sale umane, ca modul şi metoda de
executare a pedepsei să nu cauzeze persoanei suferinţe sau dureri de o
intensitate care să depăşească nivelul de suferinţă inerent detenţiei şi că având
în vedere exigenţele detenţiei, sănătatea şi integritatea persoanei să fie în mod
adecvat asigurate, printre altele, prin acordarea asistenţei medicale necesare
(cauza Kudla c. Poloniei, 26 octombrie 2000, § 94). Atunci când sunt evaluate
condiţiile de detenţie, trebuie luate în consideraţie efectele cumulative ale
acestor condiţii, precum şi durata detenţiei (Ostrovar c. Moldovei, 13
septembrie 2005, § 80).
49. Curtea a considerat un tratament ca fiind „degradant”, atunci când s-a cauzat
victimelor sentimente de frică, îngrijorare şi inferioritate capabile să le
umilească şi să le înjosească (Kudla v. Poland [GC], nr. 30210/96, § 92, ECHR
2000-XI). Pentru a determina dacă o anumită formă de tratament este
„degradantă” în sensul articolului 3, Curtea va lua în calcul dacă scopul acestui
tratament a fost de a umili şi înjosi persoana şi dacă, în ceea ce priveşte
consecinţele, acest tratament a afectat negativ personalitatea ei, într-un mod
incompatibil cu articolul 3. Chiar şi absenţa unui asemenea scop nu poate
exclude categoric o constatare a violării articolului 3 (Raninen v. Finland,
hotărâre din 16 decembrie 1997, şi Peers v. Greece, nr. 28524/95, § 74, ECHR
2001-III).
50. În partea ce ţine de condiţiile de detenţie contrare prevederilor art. 3 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din
Penitenciarele nr.13 Chişinău, nr. 9 Pruncul şi nr. 17 *****, instanţa de recurs
reţine că, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006 cu privire la
aprobarea Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, la punctul 464, se
stipulează că ”Fiecare deţinut se asigură cu spaţiu de cazare în mărime nu mai
mică de 4 m.p., care trebuie să fie iluminat natural şi artificial, încălzit şi
ventilat conform normativelor de construcţii”.
51. În Rapoartele anuale ale Consiliului pentru Prevenirea Torturii, membrii
Consiliului au făcut trimitere la constatările Comitetului European pentru
prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane şi Degradante, în
care a fost subliniat că, starea spaţiului de locuit pentru deţinut ar trebui de
examinat nu doar prin prisma numărului de deţinuţi din celulele instituţiilor
penitenciare la momentul dat, dar în egală măsură, şi ţinând cont de ratele
oficiale de ocupare (numărul de paturi per celulă), în baza standardului de cel
 puţin 4 m2 de spaţiu locativ per deţinut şi de a revizui, în consecinţă,
capacitatea oficială a instituţiilor penitenciare. Spaţiul ocupat de către anexele
sanitare/toalete construite nu ar trebui să fie incluse în acest calcul.
52. Totodată, la aprecierea încălcării art. 3 CEDO nu pot fi luate în consideraţie
doar criteriile principale cum ar fi: suprafaţa ce revine fiecărui deţinut, condiţii
sanitare, dar şi sistemul de canalizaţie, cantitatea şi calitatea hranei, accesul la
servici medicale, accesul permanent la apă pentru respectarea igienei personale,
existenţa lingeriei de pat, a hainelor, care în general în sistemul penitenciar din
R. Moldova nu ating un prag minim de suficienţă.
53. La fel, reieşind din situaţia descrisă în raportul prezentat instanţei, este evident
că reprezentantul penitenciarului nu a putut proba condiţiile în care s-a deţinut
Pangalos Stanislav în Penitenciarul nr. 17 ***** (cu excepţia celulei cu nr. 87).
54. În cauza Kalashnikov c. Rusiei, precum şi în cauza Ostrovar c. Moldovei,
Curtea a constatat că, supraaglomerarea deja ridică în sine o chestiune în
temeiul articolului 3 al Convenţiei, în special când ea durează perioade lungi de
timp, aşa cum se reţine în cazul autorului plângerii, care a fost deţinut în
Penitenciarele nr. 13-Chişinău, 9 Pruncul şi 17 *****. E de reţinut şi faptul că,
în cazurile anterioare, în care reclamanţii au avut la dispoziţie mai puţin de 3
m2 de spaţiu vital, Curtea a constatat că supraaglomerarea era suficient de
gravă încât să justifice, în sine, constatarea încălcării art. 3 din Convenţie
(Sulejmanovic c. Italiei, 16 iulie 2009, §51; Lind c. Rusiei, 6 decembrie 2007,
§59).
55. Contrar recomandărilor pre citate, studiind raportul prezentat de către
administraţia instituţiei penitenciare, instanţa a stabilit că, s-a prezentat o
informaţie generală, pentru perioada deţinerii lui Pangalos Stanislav în
Penitenciarul nr. 17 *****, cu privire la suprafaţa ce revine unui deţinut în
celulele în care a fost deţinut condamnatul, nefiind probată şi respectarea
condiţiilor referitor la accesul la lumina de zi, indicându-se că iluminarea este
asigurată atât natural prin intermediul geamurilor cât şi artificial prin
intermediul instalaţiilor electrice, că ventilarea era artificială, că deţinuţii sunt
asiguraţi cu minimul necesar pentru trai, că deţinuţii zilnic sunt verificaţi de
către personalul medical cu acordarea ajutorului medical ori de câte ori este
nevoie sau la cerere, or sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a condiţiilor de
detenţie invocate de condamnat sau prevenit şi a lipsei suportării unui
prejudiciu moral îi revine reprezentantului administraţiei instituţiei penitenciare
(art.4733 alin. (2) din CPP).
56. Subsecvent, Colegiul menționează că alegaţiile reprezentatului Penitenciarului
nr.17 *****, la aceste aspecte, sunt declarative şi lipsite de suport probatoriu,
la raport nefiind anexate fotografiile celulelor în care s-a deţinut Pangalos
Stanislav în Penitenciarul nr. 17 *****, cu excepţia celulei cu nr. 87.
57. La raportul prezentat de reprezentantul penitenciarului, este anexat foto-tabelul
celulei cu nr. 87, în care se deţine condamnatul Pangalos Stanislav începînd cu
10.08.2022 pînă în prezent. Vizualizînd foto-tabelul celulei cu nr. 87, instanţa
conchide că condiţiile locative în aceasta, în fond, sunt acceptabile, fiind
respectat şi spaţiul de 4 m/2 pentru un deţinut. Celula respectivă este dotată cu
mobilier, frigider, veceu cu closet. Prin urmare, deţinearea condamnatului în
celula respectivă, începînd cu 10.08.2022, nu constituie o sursă a tratamentului
inuman şi degradant.
58. Cu referire la celelalte alegaţii ale condamnatului referitor la condiţiile sanitare
şi igienice, sistemul de canalizaţie şi aerisire, alimentaţia, accesul la apă
potabilă, instanța menţionează că, probele anexate în raport nu combat
argumentele condamnatului, iar ca urmare se consideră că dificultăţile cu care
s-a confruntat Pangalos Stanislav pe parcursul detenţiei sale în Penitenciarul nr.
17 *****, cu statut de condamnat au depăşit nivelul inevitabil de suferinţă
inerent detenţiei şi au atins pragul de severitate contrar articolului 3 din
Convenţie, aceste condiţii fiind suficiente pentru constatarea încălcărilor
admise în penitenciarele vizate.
59. Colegiul reține că Pangalos Stanislav, a fost deţinut cu statut de condamnat în
Penitenciarul nr. 17 *****, în condiţii contrare art. 3 CEDO, în perioadele:
16.07.2018-05.01.2022 şi 17.01.2022 - 09.08.2022, o perioadă cumulativă de
1473 (una mie patru sute şaptezeci şi trei) zile.
60. Luând în consideraţie totalitatea efectelor cumulative ale condiţiilor generale
raportate la caracteristicile individuale ale condamnatului, precum şi
intensitatea, gravitatea şi durata încălcării, ţinând cont de principiile
proporţionalităţii şi echităţii, condamnatul urmează să beneficieze de o
reducere de 1/una zi pentru fiecare 10/zece zile de detenţie su statut de
condamnat în Penitenciarul nr. 17 *****, astfel încât din termenul pedepsei
stabilite lui Pangalos Stanislav, să se reducă cu 147 (două sute optzeci) zile,
pentru perioada de aflare în condiţii precare cu statut de condamnat în
Penitenciarul nr. 17 *****, conform formulei 1470 zile x 1/10 = 147 zile.
61. În ceea ce priveşte perioada rămasă, şi anume 3 (trei) zile calculate în condiţiile
art. 4734 alin. (4) din Codul de procedură penală, (din perioada de 1473 zile şi
care nu au putut fi împărţite la 10), instanţa de judecată consideră oportun
compensarea acestora în valoare bănească în beneficiul condamnatului, a sumei
de bani în mărime de 150 (una sută cincizeci) lei, şi anume o unitate
convenţională pentru o zi în care condamnatul a suferit încălcarea condiţiilor de
detenţie.
62. Odată ce Pangalos Stanislav este condamnat la pedeapsa detenţiei pe viaţă,
instanţa v-a considera termenul redus în baza 4734 alin. (4), drept termen
efectiv ispăşit de condamnat.
63. Conchizând, Colegiul indică că remediul aplicat în speţa dată precum unul
adecvat şi suficient, bazat pe o justă şi echitabilă evaluare a circumstanţelor de
fapt cu o legătură rezonabilă de cauzalitate dintre prejudiciul cauzat şi
recompensa instituită, şi care va avea efectul compensatoriu proporţional
circumstanţelor constatate.
64. Prin urmare, Colegiul penal, conchide că recursurile depus poartă un caracter
declarativ, iar temeiuri de casare a încheierii Judecătoriei Orhei, sediul *****
din 19 octombrie 2022, nu au fost identificate.
65. În conformitate cu prevederile art. art. 469-472, 449 pct.1) lit. a) din Codul de
procedură penală, Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău,-

D E C I D E:

Respinge ca nefondate, recursul directorului Penitenciarului nr. 17 *****,

comisar principal de justiție, Veaceslav Dasca și recursul condamnatului Pangalos
Stanislav și menţine fără modificări încheierea Judecătoriei Orhei, sediul ***** din
19 octombrie 2022, prin care a fost admisă parţial plângerea condamnatului
Pangalos Stanislav, s-a constatat faptul că condamnatul Pangalos Stanislav, a fost
deţinut cu statut de condamnat, în Penitenciarul nr. 17 *****, în perioadele:
16.07.2018-05.01.2022 şi 17.01.2022 - 09.08.2022, o perioadă cumulativă de 1473
(una mie patru sute şaptezeci şi trei) zile, în condiţii contrare prevederilor art.3 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În
condiţiile art. 4734 alin. (4) din Codul de procedură penală, s-a redus pedeapsa
condamnatului Pangalos Stanislav, cu 147 (una sută patruzeci şi şapte) zile, în care
condamnatul s-a aflat în detenţie în Penitenciarul nr. 17 *****, în condiţii contrare
prevederilor art.3 CEDO. În privinţa perioadei rămase de 3 (trei zile) zile, calculate
în condiţiile art. 4734 alin. (4) din Codul de procedură penală, s-a acordat cu titlu
de compensare condamnatului Pangalaos Stanislav, suma de bani în mărime de
150 (una sută cincizeci) lei, adică, câte o unitate convenţională pentru o zi în care
condamnatul a suferit încălcarea condiţiilor de detenţie, care urmează a fi încasată
din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii
Moldova. Odată ce Pangalos Stanislav este condamnat la pedeapsa detenţiei pe
viaţă, instanţa a considerat termenul redus în baza art. 4734 alin. (4) din Codul de
procedură penală, drept termen efectiv ispăşit de condamnat. Capătul de plîngere
privind constatarea încălcării drepturilor privind condiţiile de detenţie a
condamnatului, garantate de art.3 CEDO, pentru deţinerea lui Pangalos Stanislav în
Penitenciarul nr. 17 *****, în celula cu nr. 87, începînd cu 10.08.2022, s-a respins
ca neîntemeiată. Capătul de plîngere privind constatarea încălcării drepturilor
privind condiţiile de detenţie cu statut de prevenit şi condamnat, garantate de art.3
CEDO, pentru deţinerea lui Pangalos Stanislav în Penitenciarele nr.13 Chişinău,
nr. 9 Pruncul şi nr. 17 *****, pentru perioada 22.09.2010-16.07.2018, s-a respins
ca tradiv depus.
Decizia este irevocabilă.
Preşedintele şedinţei, judecătorul: Silvia Cecan

Judecătorii: Sergiu Daguța

Dorin Dulghieru