Reactiile adverse ale medicamentelor

Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari responsabilităţi ale asistentei, apariţia
oricărui efect advers trebuie adusă la cunoştinţă medicului şi  notificată corect  în planul de îngrijire .
Pentru a asigura pacientului o terapie medicamentoasă eficientă şi corecta, asistenta trebuie :
-să fie familiarizată cu indicaţiile, dozele şi efectele medicamentului prescris ;
-să interogheze pacientul, înaintea administrării, despre eventualele reacţii alergice la substanţa
respectivă ;
-să aibă cunostinţele si abilităţile de a minimiza anxietatea pacientului şi de a maximiza eficienţa
medicamentului (cunoscând modalitatea de administrare, timpul în care apare efectul etc.).
-să supravegheze pacientul şi să sesizeze apariţia de complicaţii, (hemoragii, epistaxis, gingivoragii,
hematoame) în cazul tratamentului cu anticoagulante ;
-să recolteze sânge pentru determinarea timpului Howell, Quick şi INR în cazul tratamentului cu
anticoagulante ;

-să monitorizeze funcţiile vitale ;

-să supravegheze regimul alimentar (desodat) ;
-să monitorizeze ingesta şi excreta .

Reactiile adverse sunt reacţii nocive care apar la doze folosite obişnuit, în scop profilactic, curativ
sau pentru diagnostic.Ele trebuie deosebite atât de efectele secundare de ordin farmacodinamic care
apar în limitele terapeutice (de exemplu uscăciunea gurii provocată de atropină), pot fi neplăcute dar
nu sunt, de obicei, nocive, cât şi de fenomenele de intoxicaţie acută (de exemplu, coma barbiturica),
care apar la doze mari, ce depăşesc pe cele utilizate normal.
Reacţiile adverse:
-sunt mai frecvente la bătrâni, femei şi copii;
-apar, de obicei, la medicaţia cardiovasculară, diuretice, neuro-psihotrope, antiinflamatorii
nesteroidiene (AINS), glucocorticoizi, antibiotice şi anticoagulante:
-simptomele se observă la nivelul pielii, tubului digestiv, sistemului nervos central şi circulator
(sângelui).

După  mecanism, reacţiile adverse pot fi: 

reacţii adverse de tip toxic:
-risc sporit:
-cu cât doza este mai mare şi  în administrarea pe cale i.v;
-în insuficienţa hepatică sau renală;
-în cazul digitalicelor, doza eficace este foarte apropiată de cea toxică;
-interacţiunile medicamentoase pot provoca, de asemenea, fenomene toxice (de exemplu,
tranchilizantele sau neurolepticele potenţeaza, uneori, periculos efectele altor deprimante central:
anestezice generale, hipnotice, morfina);

reactii adverse idiosincrazice sau de intoleranţă:

-sensibilitate determinată genetic;
-sunt independente de doză;
-în funcţie de deficitul genetic, se pot manifesta ca o intoxicatie cu medicamente, desi s-au
administrat doze mici sau se pot manifesta complet diferit de efectele obişnuite ale medicamentului;
-apar prin intoleranţă la alcool (congestia fetii si fenomene circulatorii);
-alteori bolnavul răspunde prin hemoliza la doze obişnuite de chinina, sulfamide, sulfone,
nitrofurantoina, acid nalidixic (Negram), etc.
-există persoane care prezintă deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza, enzima implicata în
menţinerea formei hematiei. La astfel de persoane multe medicamente pot produce anemii hemolitice.
-hipertermia malignă poate fi provocata de unele anestezice generale;

reactii adverse alergice:

-apar prin mecanisme imune, presupune o sensibilizare prealabilă la medicamentul respectiv
(producere de anticorpi);
-se produc la doze foarte mici de medicament;
-pot fi încrucişate pe grupe de medicamente, o persoană alergică la un medicament este adesea
alergică la mai mulţi produşi înrudiţi structural cu medicamentul respectiv (ex. clasa penicilinelor,
sulfamidelor);
-se pot identifica persoanele predispuse la alergii prin anamneza amănunţită şi prin teste cutanate
adecvate;
-unele reacţii sunt de tip anafilactic (şoc anafilactic);
-Simptomele principale sunt: dispnee acuta, bronhospasm cu sufocare, edem laringean, hipotensiune,
colaps, urticarie);
-Se impune oprirea imediată a medicaţiei implicate, administrarea de antihistaminice, adrenalina sau
glucocorticoizi.