UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

MASTER - Management Contabil Expertiză şi Audit

Anul II

COMPLEMENTE DE RAPORTARE FINANCIARĂ-

RAPORTAREA PE SEGMENTE

Profesor Coordonator:
Lector Univ. Dr. Doinea Ovidia

Masterand :
Schiopu Mihaela Eliza

2017
 CUPRINS

Introducere;

Cap. I Prezentarea segmentelor de raportare in contextul IAS 14;

CAP. II Veniturile cheltuielile, rezultatele activelor şi datoriile pe

segmente;

CAP. III Aria de aplicabilitate a raportării pe segmente;

CAP.IV Praguri de raportare a unui segment;

Cap. V Politici contabile pe segmente

EXEMPLU
 INTRODUCERE
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 14 – „Raportarea pe segmente” a fost aprobat
de Consiliu in versiune reformulată in anul 1994. Standardul revizuit intră in vigoare pentru
situaţii financiare aferente perioadelor incepând cu 1 iulie 1998 şi este cuprins in Regulamentul
Comisiei (CE) nr.1126/2008 pentru adoptarea unor standarde internaţionale de contabilitate şi a
fost inlocuit cu IFRS 8 – Standarde Internaţionale de Raportare Financiară. Există entitaţi
economice ce furnizează grupe de produse sau operează în zone geografice cu diferite rate de
profitabilitate, oportunităţi de dezvoltare sau cu posibilităţi de riscuri. De aceea, informaţiile pe
segmente sunt necesare pentru a satisface nevoile utilizatorilor situaţiilor financiare.
Raportarea pe segmente – IAS 14 - iniţial nu menţionează daca segmentele geografice
trebuie sa fie bazate pe localizarea activelor ( locul de unde se vand), sau în funcţie de locul în
care se află clienţii ( destinatia vanzarilor) . Raportarea pe segmente - IAS - revizuit cere ca,
oricare ar fi baza segmentelor geografice ale entitaţilor economice, câteva elemente să fie
prezentate pe altă bază, dacă este în mod semnificativ diferită.
IAS iniţial cere ca aceeaşi cantitate de informaţii să fie raportată atât pentru segmente ale
sectoarelor de activitate, cât şi pentru segmente geografice. IAS revizuit asigură că acea bază de
segmentare este primară, iar cealaltă este secundară, pentru cea din urmă cerându-se o prezentare
de informaţii mult mai redusă.
Elementele informaţionale principale atât pentru segmentele de activitate cât şi pentru
segmentele geografice cerute de IAS 14 –iniţial sunt:
 vânzări sau alte venituri din exploatare, facând distincţie între venitul provenit de la clienţii
externi şi cel derivat din alte segmente;
 rezultatul pe segmente;
 activele pe segmente angajate;
 baza de stabilire a preţului pe segmente.
Elementele informaţionale principale atât pentru segmentele de activitate cât şi pentru
segmentele geografice cerute de IAS 14 –revizuit sunt:
 datoriile pe segmente;
 costul imobilizărilor corporale şi a activelor necorporale achiziţionate în timpul perioadei;
 cheltuielile cu amortizarea;
 partea aferentă din profitul net sau pirderea netă a unei entităţi economice, asociere în
participaţie sau a unei alte investiţii contabilizate prin metoda punerii in echivalenţă, dacă toate
activitatile entităţii asociate se desfasoară în cadrul segmentului, precum şi valoarea investiţiei
conexe.

IAS 14 iniţial nu specifică dacă informaţia pe segment trebuie întocmită utilizand politicile
contabile adoptate pentru situaţiile consolidate sau situaţiile financiare ale entitaţii economice.
 Cap. I Prezentarea segmentelor de raportare in contextul IAS 14
Raportarea se realizează pe trei segmente:

 segmente de activitate;
 segmente geografice;
 segmente raportabile

Sursa si natura dominantă de riscuri şi beneficii ale unei entităţi economice vor dicta dacă
formatul primar de raportare pe segmente îl vor constitui segmentele geografice sau segmentele
de activitate. Dacă riscurile şi ratele de rentabilitate ale entităţii economice sunt afectate, în
primul rând, de diferenţele de produse şi servicii pe care le produce, formatul său primar sau
raportarea informaţiilor pe segmente va fi prezentat pe segmentele de activitate, cu informaţiile
secundare raportate geografic. Similar, dacă riscurile şi ratele de rentabilitate sunt afectate în
principal de faptul că entitatea economică operează în mai multe ţări sau în zone geografice,
formatul primar pentru raportarea informaţiilor pe segmente va fi deteminat de segmentele
geografice, cu informaţiile secundare raportate pentru grupuri de produse şi servicii conexe.
Un sistem dezvoltat şi eficient de raportare financiară internă pentru orice companie cu o
activitate complexă poate genera date privind sectoarele sale de activitate sau zonele geografice.
Indiferent de unde provin, aceste informaţii trebuie ulterior adunate, cumulate, analizate şi
interpretare prin intermediul situaţiilor financiare.
Un exemplu ar fi alegerea companiilor multinaţionale de a raporta informaţiile pe zone
geografice, în loc să prezinte o listă cu toate ţările în care îşi desfăsoară activitatea.
Drept concluzie, trebuie observat că alegerea segmentelor raportabile trebuie să se realizeze
luând in considerare semnificaţia acestor date pentru utilizatorii situaţiilor financiare.
Pentru majoritatea entităţilor economice, segmentele primare sunt segmentele de activitate.
În aceste cazuri, segmentele secundare sunt segmentele geografice. Similar, dacă
segmentele primare sunt segmentele geografice, segmentele secundare vor fi segmentele de
activitate.  În majoritatea cazurilor, organizarea internă a societăţii, structura sa managerială şi
sistemul de raportare internă către Consiliul de Administraţie trebuie să furnizeze baza de
identificare a sursei şi naturii predominante a riscurilor, a segmentelor primare.
Segmentele geografice şi de activitate ale unei entităţi economice, în scopul raportării
externe, trebuie să fie acele uniăţi organizaţionale pentru care este raportată informaţia către
Consiliul de Administraţie şi directorul general, în scopul evaluării activităţii trecute a unităţii şi
pentru luarea deciziilor asupra alocării viitoare a resurselor.

1.1 Raportarea pe segmente active

Segmentele de activitate sunt componente distincte ale unei entități economice care este
angajată în oferirea unui produs sau serviciu individual sau a unui grup de produse sau servicii
înrudite şi care sunt subiect al riscurilor şi beneficiilor ce sunt diferite de cele ale altor segmente
de activitate .
 Factorii ce ar trebui luaţi în considerare la identificarea segmentelor de activitate sunt:
 natura produselor realizate sau a serviciilor furnizate;
 natura proceselor de producție;
 clasa de clienți pentru produsele realizate sau pentru serviciile furnizate;
 modalitatea de distribuire a produselor sau pentru furnizarea serviciilor.

1.2 Raportarea pe segmente geografice

Segmentele geografice sunt componente distincte a unei entități economice care este
angajată în oferirea de produse sau servicii în cadrul unui mediu economic specific. 
Factorii ce trebuie luaţi în considerare la identificarea segmentelor geografice includ:
 similitudinea condițiilor economice şi politice;
 relaţiile dintre operatiunile din diferite arii geografice;
 apropierea operațiunilor;
 riscurile speciale asociate cu operațiunile dintr-o anumită arie;
 reglementările privind controlul schimbului valutar;
 riscurile valutare aferente.
Factorii care se iau în considerare la identificarea segmentelor geografice sunt:
 condiții economice şi politice;
 relațiile dintre operațiunile din diferite zone geografice;
 apropierea operațiunilor;
 reglementări privind controlul schimbului valutar;
 riscurile valutare aferente.

1.3 Raportarea pe segmente raportabile

Două sau mai multe segmente ale aceleiasi organizatii pot fi combinate în scopul raportarii
externe, în cazul în care sunt substantial similare:
(a)        în performanta financiară pe termen lung;
(b)       cu privire la toti factorii din definitia unui segment:
o natura produselor si a serviciilor;
o natura procesului de productie;
o tipul sau clasa clientelei pentru produse si servicii;
o metodele utilizate pentru distribuirea produselor si pentru furnizarea serviciilor.

1.4 Obiectivul Standardului – „Raportarea pe segmente”

Obiectivul acestui Standard este de a stabili principiile de raportare financiară pe segmente –
informații cu privire la diferitele tipuri de produse și servicii pe care o entitate economică le
produce și la zonele geografice diferite în care își desfasoară activitatea.
Raportarea pe segmente cere ca informația să fie raportată pe sectoare de activitate şi pe
segmente geografice. Acest standard revizuit cere ca o entitate economică să utilizeze structura ei
organizațională internă și sistemul intern de raportare, în scopul identificării acelor segmente
interne. Dacă segmentele interne nu se bazează nici pe grupe de produse sau servicii și nici pe
zone geografice, atunci entitatea economică va utiliza cel mai mic nivel al segmentării interne
pentru identificarea segmentelor ei de raportare.
 Multe entități economice furnizează grupe de produse și servicii sau operează în zone
geografice cu diferite rate de profitabilitate, oportunități de dezvoltare, perspective și riscuri.
Informațiile asupra diferitelor tipuri de produse și servicii ale unei entități economice, cât și
asupra activității acesteia în diferite zone geografice sunt importante în evaluarea riscurilor și
beneficiilor unei entitati multifuncționale sau diversificate, dar este posibil să nu fie determinabile
din datele cumulate.
IAS 14 este un standard de prezentare.
Situațiile financiare arată efectiv performanțele unui grup ca și cum ar fi o singură entitate.
Această informație este foarte utilă multor categorii de utilizatori, dar situațiile financiare
consolidate au dus și la o serie de critici. Mulți sunt de părere că agregarea informațiilor
financiare legate de câteva filiale care actionează în domenii și locuri diferite generează
informații care pot ascunde date eronate.
Motivul pentru care companiile au acceptat prezentarea pe segmente este „ flexibilitatea
standardului” în ceea ce privește determninarea segmentelor. Din această cauză cerințele nu pot fi
considerate prea exigente.
Scopul raportării pe segmente este să furnizeze informații despre entităţile economice care
fie au cateve tipuri de activități, fie acționează în mai multe regiuni geografice și se confruntă cu
rate de profitabilitate diferite atât din punct de verdere al creșterii economice, cât si al gradului de
risc.
CAP. II Veniturile cheltuielile, rezultatele activelor şi datoriile pe segmente

2.1 Veniturile pe segmente

Venitul pe segment este venitul raportat în cadrul contului de profit şi pierdere, care este
direct atribuibil unui segment, fie din vânzări către clienți externi, fie din tranzacții cu alte
segmente ale aceleiași entități economice :
Acest venit nu include:
- elemente extraordinare;
- venituri din dobânzi sau dividende, inclusiv dobânzi generate de avansuri sau împrumuturi
acordate altor segmente, în afara cazului în care activităţile segmentului au în primul rând o
natură financiară;
- câstiguri din vanzări ale investițiilor sau câstiguri din stingerea datoriilor, în afara cazului în
care activitățile segmentului au în primul rând o natură financiară.

2.2 Cheltuielile pe segmente

Cheltuielile pe segment rezultă din activitățile de exploatare ale unui segment, care sunt
direct atribuibile segmentului respectiv și ponderea relevantă dintr-o cheltuială care poate fi
alocată segmentului pe o bază rezonabilă, inclusiv cheltuielile legate de vânzări către clienți
externi și cheltuieli legate de tranzacții cu alte segmente ale aceleiaşi entități economice.
Cheltuielile pe segment nu includ:
 elementele extraordinare;
 dobânda, inclusiv dobânda generatăde avansuri sau imprumuturi de la alte segmente, în afara
cazului în care activitațile segmentului au, în primul rând, o natură financiară;
 pierderi din vânzări ale investițiilor sau pierderi din stingerea datoriilor, în afara cazului în
care activitațile segmentului au, in primul rând, o natură financiară;
 cheltuiala cu impozitul pe profit;
 cheltuieli generale, cum ar fi cele referitoare la sediul central al societații, cheltuieli care se
referă la societate ca intreg, mai degrabă decât la segmente individuale.

2.3 Rezultatele pe segmente

Rezultatele pe segment sunt veniturile pe segment minus cheltuielile pe segment.
Rezultatul pe segment este determinat înainte de a se face orice ajustări pentru interesele
minoritare.
Daca rezultatul pe segmente al unui segment include veniturile din dobânzi şi dividende,
activele pe segment includ creanţele, împrumuturile, investiţiile financiare sau alte active
generatoare de venit.

2.4 Activele pe segmente

Activele pe segment sunt acele active de exploatare care sunt utilizate de un segment în
activităţile sale de exploatare şi care sunt direct atribuibile segmentului, sau care pot fi alocate
segmentului pe o bază rezonabilă.
Activele pe segment includ:
 investiţiile contabilizate conform metodei punerii în echivalenţă, dacă profitul sau
pierderea acestora este inclusă în veniturile segmentului;
 partea unui asociat în participaţie din activele de exploatare ale unei entităţi economice
controlate în comun, contabilizată prin metoda de consolidare proporţională.
Activele pe segment nu includ activele privind impozitul pe profit.

2.5 Datoriile pe segment

Datoriile pe segment sunt acele datorii de exploatare care rezultă din activitaţile de
exploatare ale unui segment şi care sunt direct atribuibile segmentului, sau care pot fi alocate
segmentului pe o baza rezonabilă. 
Datoriile pe segment includ:
 datorii purtatoare de dobândă, dacă rezultatele segmentului includ cheltuiala cu dobânda;
 partea unui asociat în participaţie din datoriile unei entităţi controlate în comun, contabilizată
prin metoda de consolidare proporţională .
Datoriile pe segment nu includ datoriile din impozitul pe profit.

CAP. III Aria de aplicabilitate a raportării pe segmente

Informațiile cerute de prezentul standard fac parte din Politicile contabile și Notele
explicative la situațiile financiare.
Un set complet de situații financiare cuprinde: bilanțul, contul de profit și pierdere, situația
fluxurilor de numerar, situația fluxurilor de trezorerie.
IAS 14 se aplică de entitățile economice ale căror titluri de capital sau de datorie sunt cotate
sau urmează să fie cotate public.
Dacă o entitate economică, ale cărei titluri nu sunt tranzacţionate public, întocmește situații
financiare care corespund Standardelor Internaționale de Contabilitate, acea entitate economică
este incurajată să prezinte voluntar informația financiară pe segmente. De asemenea, transparența
este unul dintre instrumentele importante de incurajare pentru posibilii acționari/investitori sau
finanțatori.
 Dacă un raport financiar singular conține atât situațiile financiare ale unei entități economice
ale cărei titluri sunt tranzacționate public, cât și situațiile financiare separate ale unor entități
asociate sau asocieri în participație, în care entitatea are un interes financiar, contabilizate prin
metoda punerii in echivalența, informațiile pe segmente vor fi prezentate pe baza situațiilor
financiare ale entitații.
CAP.IV Praguri de raportare a unui segment

Un segment de activitate sau un segment geografic este un segment raportabil (mai exact, trebuie
să fie raportat separat în situatiile financiare) dacă cea mai mare parte a veniturilor sale sunt
castigate din vanzări către clienti externi :
(1)      veniturile sale din vanzări catre clienti externi si din tranzactii cu alte segmente
reprezinta 10% sau mai mult din venitul total, extern şi intern, al tuturor segmentelor; sau
(2)     rezultatul segmentului, profit sau pierdere, reprezinta 10% sau mai mult din rezultatul
combinat al tuturor segmentelor care au profit, sau rezultatul combinat al tuturor
segmentelor care au pierdere, oricare ar fi mai mare în suma absoluta; sau
(3)     activele sale reprezintă 10% sau mai mult din totalul activelor tuturor segmentelor.

Chiar daca un segment poate fi sub pragurile de raportabilitate de mai sus, acesta ar trebui să
fie:
 acel segment poate fi desemnat ca raportabil, in ciuda marimii sale;
 daca nu este desemnat ca segment raportabil, in ciuda marimii sale, acel segment poate fi
inclus intr-un segment raportabil, combinandu-l cu unul sau mai multe segmente similare
raportate intern, care sunt sub toate pragurile de semnificatie;
 daca acel segment nu este raportat separat sau combinat, va fi inclus ca element de
reconciliere nealocat.
În particular, dacă venitul total extern al segmentelor raportate constituie mai putin
de 75% din totalul consolidat al veniturilor societatii, trebuie identificate segmente adiţionale ca
segmente raportabile, chiar dacă nu ajung la pragul de 10% de mai sus, până când cel puţin 75%
din totalul consolidat al societătii este inclus în segmente raportabile.

Cap. V Politici contabile pe segmente

Atenţie deosebită trebuie acordata uniformizarii politicilor contabile de segment. În cazul
situaţiilor financiare ale unei entităţi economice, este foarte improbabil să apară discrepanţe, însă
în cadrul unor grupuri, toate entităţile trebuie să aplice politicile contabile stabilite centralizat.
Elementele care vor trebui analizate in majoritatea cazurilor sunt:

 metoda de evaluare a stocurilor la iesire (FIFO, cost mediu ponderat);

 duratele de viata a mijloacelor fixe;

 modul de înregistrare a mijloacelor fixe (cost istoric sau reevaluare);

 tratamentul costurilor indatorarii.

Cheltuielile posterioare trebuie să fie adaugate la valoarea imobilizărilor corporale dacă ele
măresc avantajele economice pe care entitatea economică asteaptă să le primească de pe urma
activului. Dacă aceasta condiţie nu este indeplinită, cheltuielile trebuie inregistrate în cheltuielile
exerciţiului pe parcursul căruia au fost angajate.
Exemple de cheltuieli ce ameliorează performanţele economice ale unei imoblizări pot fi:
 modificări care conduc la cresterea duratei de viata sau a capacităţii activului;
 modificări care ameliorează, în mod substanţial, calitatea produselor fabricate;
 adoptarea de noi procedee de producţie care sa permită o reducere importantă a cheltuielilor
de exploatare iniţial prevazute.
Exemple de cheltuieli contabilizate în contul de profit si pierdere sunt:
 cheltuielile cu intreţinerea şi reparaţiile;
 cheltuielile cu serviciile acordate după vânzare sau de revizuire a instalaţiilor şi
echipamentelor.
Bazale de evaluare folosite sunt:
 valoarea pe piaţa, utilizată in cadrul activelor fixe pentru care există tranzacţii similare pe
piaţa sau costul de inlocuire mai puţin amortizarea corespunzatoare, în cazul activelor
specializate.
Frecventa reevaluarilor depinde de evolutia valorii juste a terenurilor si mijloacelor fixe in
cauza. In cazul in care valoarea justa a unui activ reevaluat difera semnificativ de valoarea
contabila, este necesara o noua reevaluare. Pentru terenurile si mijloacele fixe a caror valoare
justa nu sufera modificari semnificative nu este necesar sa se faca reevaluari. Pentru acestea,
reevaluarile facute la 3-5 ani pot fi mai adecvate.
Politicile contabile pe segmente sunt politici contabile adoptate pentru întocmirea şi
prezentarea situataţiilor financiare ale grupului sau consolidate, precum şi acele politici care se
referă în mod specific la traportarea pe segmente.

Concluzii

Acest Standard Internaţional de Contabilitate intră în vigoare pentru situaţiile financiare

aferente perioadelor începand cu anul 1998 şi se încurajează aplicarea acestui Standard anterior
acestei date. Daca situaile finciare a nei entităţi economice includ informaţii comparative pentru
perioadele precedente datei de intrare ăn vigoare sau adoptării voluntre a acestui Standard,se cere
refacerea segmenulu iclus pentru a se conforma prevederilor acestui Standard.

1. EXEMPLU
Valoarea în costuri istorice a unei imobilizări a unei entităţi economice este de 300.000.000
lei, amortizarea cumulată până în prezent este de 50.000.000 lei .durata de utilizare a
imobilizărilor este de 10 ani, iar metoda de amortizare este cea liniara.

Valoarea actuala determinata în urma reevaluarii este de 400.000.000 lei.

În aceste condiţii, indicele este de 400.000.000/250.000.000 lei = 1,6

Amortizarea recalculata este de 50.000.000 x 1,6 = 80.000.000 lei, iar valoarea brută
reevaluată este de 430.000.000 lei.
 Bilanţul entităţii economice înainte şi după reevaluare în anul N se prezintă astfel :

Informatii Inainte de reevaluare Dupa reevaluare

ACTIV

Imobilizări corporale (valoare 300.000.000 430.000.000

bruta)

Amortizarea cumulată 50.000.000 80.000.000

Imobilizări corporale 250.000.000 350.000.000

Active circulante 100.000.000 100.000.000

TOTAL ACTIV 350.000.000 450.000.000

CAPITALURI PROPRII +
DATORII

Capital social 150.000.000 150.000.000

Rezerve din reevaluare 0 100.000.000

Rezultat 200.000.000 200.000.000

Total capitaluri proprii 50.000.000 150.000.000

Datorii 350.000.000 350.000.000

TOTAL CAPITALURI 350.000.000 450.000.000

PROPRII + DATORII

Reevaluarea are efecte pe termen lung asupra rezultatului prin cresterea amortizarii şi
diminuarea profitului.

Amortizarea inainte de reevaluare = 300.000.000 /10 = 30.000.000 lei/ an

Amortizarea dupa reevaluare = 430.000.000/10 = 43.000.000 lei/an
Diferenţa de amortizare = 43.000.000 - 30.000.000 = 13.000.000 lei/an
Din aceasta cauză, firmele sunt tentate să reevaluaze numai imobilizari neamortizabile ( de
exemplu, terenuri).
O societate poate contabiliza diferenta de amortizare prin două metode:

 diferenţa afectează numai rezultatul;

 diferenţa de amortizare se impusă asupra rezervei din reevaluare.
 Bibliografie :

Ecaterina Olaru Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 14 -

Raportarea pe segmenete

Editura CCAR Bucuresti Raportarea pe segmente – IAS 14

Jurnalul Oficial al Uniunii Regulamentul Comisiei Europene nr.1126/2008

Europene