Aeronautica Comunicatii Constructii Electronica Navigatie Pompieri

Tehnica
mecanica

Tehnica mecanica
Index » inginerie » Tehnica mecanica
» DISPOZITIVE DE SUSPENDARE SI APUCARE A SARCINII

DISPOZITIVE DE SUSPENDARE SI APUCARE A

SARCINII
DISPOZITIVE DE SUSPENDARE SI APUCARE A SARCINII

In cazurile generale, suspendarea sarcinii la masinile de ridicat se face prin intermediul carligelor sau
al ochiurilor. Se folosesc carlige simple pentru sarcini mici si mijlocii, carlige duble, pentru sarcini
mijlocii si mari si ochiuri pentru sarcini foarte mari.

Fixarea carligelor de cablul de ridicare se face fie direct, pentru sarcini mici, fie prin intermediul unor
dispozitive speciale numite mufle.

Organele de suspendare trebuie astfel construite sau montate, incat acestea sa se poata roti liber in
jurul axei lor verticale, neantrenand prin aceasta cablul; in caz contrar, exista pericolul de desrasucire
a cablului. Forma sarcinilor nu permite, in general, suspendarea lor direct la carligul macaralei. De
aceea, se utilizeaza frecvent dispozitive auxiliare pentru apucarea sarcinilor. Constructia dispozitivelor
este functie de destinatia lor. Folosirea dispozitivelor adecvate duce la cresterea sensibila a
productivitatii muncii.

1. Carlige simple

Carligul (fig. 1) se executa din OLC 25 prin forjare in matrita pentru sarcini mici si mijlocii si eventual
prin forjare libera pentru sarcini mari, cu ulterioara normalizare. Acesta executa dintr-o singura
bucata, neadmitandu-se su-dura ca mijloc de remediere a defectelor de forjare. Carligele se livreaza in
mod obligatoriu cu dispozitiv de siguranta.
Carligul are sectiunea circulara in portiunea sa dreapta
(coada), dupa care sectiunea devine trapezoidala, in
afara de cioc, unde sectiunea este din nou circulara.
Toate muchiile carligului forjat liber sunt rotunjite; la
cel forjat in matrita, atat muchiile, cat si laturile sunt
rotunjite. Carligul simplu este standardizat; el se
adopta in functie de sarcina si de regimul de
functionare al mecanismului.

Carligul este solicitat la incovoiere excentrica. Daca se

considera carligul incarcat cu o forta Q,  dirijata dupa
axa lui verticala, si se ia arbitrar o sectiune m-
m, normala pe axa carligului, in centrul de greutate al
careia se considera doua forte Q  egale si opuse,
actionand dupa o directie verticala, se constata ca
sectiunea este supusa actiunii unei forte Q si a unui
moment Q∙l (l fiind distanta de la centrul de greutate al
sectiunii pana la axa verticala a carligului).
Descompunand forta Q dupa doua directii,
perpendiculare pe sectiune si in planul sectiunii,
forta N perpendiculara pe sectiune va da nastere unor
solicitari de intindere, iar forta T va produce solicitarea
la forfecare. Pe masura ce sectiunea considerata se
apropie de sectiunea m0-m0, aflata in planul orizontal
care trece prin centrul curburii carligului, creste atat momentul incovoietor, deoarece se mareste
bratul l, cat si forta N care devine maxima (egala cu Q). Deci o sectiune periculoasa va fi chiar
sectiunea m0-m0. O alta sectiune periculoasa este sectiunea m1-m1, pentru care forta
taietoare T devine maxima (egala cu Q).

Carligul fiind o bara curba, tensiunea normala intr-un punct oarecare al sectiunii periculoase poate fi
determinata cu ajutorul relatiei:

, (1.)

in care: Q este forta normala; A suprafata sectiunii; M - momentul incovoietor; r raza de curbura a

sectiunii periculoase, adica distanta de la centrul de greutate al acestei la centrul de
curbura; k coeficient care depinde de forma sectiunii si de curbura barei; y - distanta de la fibra in
care se calculeaza tensiunea pana la axa neutra a sectiunii.

Distanta y este negativa daca fibra data se afla intre centrul de curbura si axa neutra a sectiunii si
este pozitiva pentru fibrele aflate dincolo de axa neutra.

Valoarea momentului M se considera pozitiva daca tinde sa micsoreze raza de curbura si negativa
daca tinde sa o mareasca. Momentul, actionand asupra carligului in sensul maririi razei de curbura, va
fi negativ. Considerand cu destula exactitate pentru practica, pentru carligele normale, ca centrul de
greutate al sectiunii periculoase se afla pe axa neutra, valoarea momentului incovoietor va fi:

unde: a  este diametrul deschiderii carligului; c1 - distanta de la axa neutra pana la baza mare a
sectiunii.

Expresia tensiunii intr-un punct oarecare al sectiunii devine:

 . (2)

Tensiunea maxima de intindere se obtine pentru y=c1, iar cea de compresiune pentru y=c2,

unde c2 este distanta de la axa neutra pana la baza mica a sectiunii. Acestea vor fi:

 (3)

si

, (4)

unde h este inaltimea sectiunii.

Marimea k se determina cu relatia:

. (5)

Pentru sectiunea trapezoidala cu laturile B  si b si inaltimea h:

. (6)

Pentru calculul carligului executat din OLC 25 se admite σa=120 MPa.

Sectiunea m1-m1 se verifica la forfecare, admitandu-se τa=5 MPa.

Tija cilindrica a carligului se calculeaza la intindere, diametrul acesteia fiind dat de relatia:

. (7)

Din cauza ca se poate intampla ca tija carligului sa ia o pozitie stramba, fiind solicitata astfel si la
incovoiere, iar in calcul nu se poate tine seama de aceasta solicitare intamplatoare, tensiunea
admisibila are o valoare scazuta, si anume  .

Diametrul interior d al tijei filetate a carligului se calculeaza, de asemenea, la intindere cu aceeasi

relatie (7) si cu aceeasi valoare a tensiunii admisibile, ca si pentru calculul tijei cilindrice a carligului,
din cauza concentratiei tensiunilor datorate filetarii.

Inaltimea H  a piulitei se determina din conditia de rezistenta a filetului la strivire, valoarea ei fiind data
de relatia:
 , (8)

in care: t este pasul filetului; d - diametrul exterior al tijei filetate; pa - presiunea admisibila la otel pe

otel (pa =3035 MPa).

2. Carlige duble

Carligele duble (fig. 2) se executa din acelasi material si cu aceeasi tehnologie ca si carligul simplu. Ele
sunt standardizate.

Solicitarea carligului dublu este analoga cu cea a carligului simplu si deci calculul se face ca si pentru
acesta, trebuind insa sa se tina seama de faptul ca din cauza legarii sarcinii, forta P din cablul de

legare este indreptata sub un anumit unghi  fata de verticala.

Unghiul facut de legatura ce sustine sarcina are, in

mod obisnuit, valoarea α=0,5π. Sectiunea periculoasa
este obtinuta intr-un plan normal pe planul figurii, care
trece prin centrul deschiderii carligului si punctul de
intersectie al axei carligului cu linia de contur
inferioara. Aplicand in centrul de greutate al sectiunii
doua forte egale si de sens opus, paralele si egale ca
marime cu efortul P din orga-nul flexibil de legare a
sarcinii, sectiunea m-m va fi solicitata de un
moment M=P∙l si de o forta P care poate fi
descompusa dupa normala si tangenta la sectiune in
doua forte N si T.

Daca se da valoarea efortului din organul flexibil de

legare:

momentul va avea valoarea:

, (9)

unde β este unghiul de inclinare al sectiunii fata de verticala. Forta normala N va fi:

, (10)

iar cea tangentiala T:

 . (11)

Sectiunea m-m este supusa la incovoiere excentrica si forfecare.

Tensiunile normale in aceasta sectiune sunt date de relatia:

Folosind aceleasi notatii ca si la carligul simplu se obtine:

. (12)

Introducand in relatia (12) valorile lui M si N  din relatiile (9) si (10) rezulta:

sau:

. (13)

in mod analog:

. (14)

Considerand, cu suficienta exactitate pentru aplicatiile practice, faptul ca si la carligul dublu, centrul de
curbura al axei neutre coincide, pentru sectiunea periculoasa, cu centrul geometric al deschiderii
carligului, tensiunile normale maxime in sectiunea periculoasa pot fi exprimate cu relatiile:
 ; (15)

 (16)

Tensiunile tangentiale in sectiunea periculoasa vor avea valoarea:

, (17)

iar conditia de rezistenta va fi:

. (18)

Pentru sectiunea facuta vertical prin centrul deschiderii carligului β=0 si deci:

Cu aceeasi aproximatie facuta anterior, tensiunile normale sunt date de relatiile:

, (19)

 (20)

Pentru verificarea acestei sectiuni trebuie considerata valoarea maxima a unghiului α  .

Forta tangentiala in aceasta sectiune are valoarea:

 ,

iar efortul unitar tangential:

Verificarea rezistentei acestei sectiuni se face tot cu relatia (18).

3. Montajul carligelor

Montajul carligelor si ochiurilor depinde de numarul ramurilor de cablu pe care se repartizeaza sarcina.
In cazul repartizarii sarcinii pe o singura ramura de cablu, se folosesc carlige cu ochi, fixate direct la
cablu, prin intermediul unui ochet (fig. 3). De cele mai multe ori, greutatea proprie a carligului este
prea mica pentru a tine intins cablul neincarcat si de aceea se monteaza pe cablu o greutate
aditionala.

In cazul repartizarii sarcinii pe mai multe ramuri de cablu, se folosesc

muflele care asigura rotirea usoara a carligului. In figura 4 este indicata
constructia unei mufle normale.

In cazul palanelor cu un numar par de role la corpul mobil sau al

palanelor duble, pot fi folosite mufle scurtate (fig. 5), care au avantajul
unei inaltimi mai mici. La aceste mufle se folosesc carlige cu tija lunga,
deoarece rolele se monteaza pe capetele prelungite ale traversei
carligului.
Traversa carligului este solicitata la incovoiere.

Momentul incovoietor in sectiunea AB, cu notatiile din figura 6, va fi:

iar modulul de rezistenta al acestei sectiuni va fi:

 .

Rezulta efortul unitar normal in sectiunea AB:

. (21)
Pentru OL 37 tensiunea admisibila poate fi luata: σai=60 120 MPa.

Fusul traversei este, de asemenea, solicitat la incovoiere. In sectiunea CD  momentul incovoietor va fi:

iar modulul de rezistenta:

Efortul unitar normal in aceasta sectiune va fi:

. (22)

Pentru evitarea strivirii materialului fusului sau tirantilor, presiunea dintre aceste elemente trebuie sa
fie:

, (23)

presiunea admisibila avand valoarea: pa=80150 MPa.

Axa rolelor de cablu este solicitata la incovoiere. Tinand seama de

faptul ca nu se poate garanta repartizarea uniforma a presiunii in
lungul butucilor rolelor, in cazul montarii mai multor role pe axa se
inlocuieste aceasta repartitie cu forte concentrate, actionand in centrul
rolelor. Cu notatiile din figura 7, momentul incovoietor maxim va fi:

Modulul de rezistenta va avea valoarea:

Efortul unitar maxim de incovoiere va fi:

. (24)

Tensiunea admisibila pentru OL 50 poate fi luata:

 MPa
In cazul montarii unei singure role pe axa, momentul incovoietor maxim se poate exprima ca media
intre momentele late de o sarcina concentrata si o incarcare uniform repartizata, lungimea butucului
rolei fiind comparabila cu distanta dintre reazemele axei. Expresia momentului incovoietor maxim va
fi:

In cazul montarii rolelor pe bucse, se

verifica presiunea dintre aceasta si axa.
Conditia de rezistenta va fi:

, (25)

unde n este numarul de role montate pe

axa.

Presiunea admisibila poate fi luata p=..10

MPa.

La mufla scurtata, traversa carligului este in acelasi timp si axa pentru role. Cu notatiile din figura 8
momentul incovoietor maxim va avea expresia:

In fusuri, momentul incovoietor va fi:

 .

Tirantul (fig. 9) se calculeaza din conditia de rezistenta la tractiune.

Eforturile unitare vor fi:

- in sectiunea A B

; (26)

- in sectiunea A B

. (27)

In sectiunea A B efortul unitar va fi la suprafata interioara si, conform formulei lui Lammé, va avea
expresia:

. (28)

Inlocuind in relatia (28) valoarea presiunii p cu expresia sa:

se obtine:

. (29)

Pentru a se evita o puternica concentratie a tensiunilor, se recomanda alege-rea diametrului axei

rolelor egal cu diametrul fusurilor traversei, iar latimea tirantilor egala cu dublul diametrului acestora.
Pentru asigurarea unei egale rezistente a tirantilor, se recomanda ca raza de curbura a acestora sa
aiba expresia:

. (30)

4.4. Dispozitive auxiliare pentru apucarea sarcinilor

in bucati

Cele mai simple dispozitive pentru apucarea sarcinilor in

bucati si mai frecvent folosite sunt organele flexibile de
prindere. Ele sunt constituite din bucati de lanturi sudate,
cabluri sau franghii, prevazute la capete cu carlige de
constructie speciala.
In figura 10 a sunt reprezentate lanturi de prindere cu o singura ramura, iar in figura 10 b lanturile de
prindere cu doua ramuri.

Lanturile de prindere se fixeaza la carligul macaralei prin zale speciale (tip A - lanturile cu o singura
ramura si tip B - lanturile cu doua ramuri).

Sarcina se fixeaza la lanturile de prindere prin zale de tip A sau prin carlige cu ochi. Zalele speciale (tip
A si B) si carligele cu ochi se fixeaza la zalele obisnuite prin zale mai robuste (tip C). Lanturile de
prindere, zalele speciale si carligele pentru acestea sunt standardizate.

Calculul organelor flexibile de prindere se face pe baza eforturilor care apar in ramurile acestora, dupa
expresiile date in capitolul referitor la organele flexibile. Efortul S din ramura unui organ flexibil de
prindere cu m ramuri este dat de relatia:

, (31)

in care: Q este greutatea sarcinii de ridicat; α - unghiul de inclinare a ramurilor organului flexibil fata
de verticala.

In figura 11 este indicat modul de utilizare a organelor

flexibile la manipularea panourilor mari prefabricate.
Un alt dispozitiv foarte frecvent folosit este traversa (fig. 12). Aceasta este constituita dintr-o grinda
metalica, cu sectiune plina sau cu zabrele, atarnata la carligul macaralei direct sau printr-un organ
flexibil de prindere cu doua ramuri. De traversa, sarcina este fixata prin organe flexibile cu
cate o  singura ramura. In figura 13 se dau cateva exemple de folosire a traverselor la manipularea
elementelor prefabricate grele.

Pentru manipularea sarcinilor in bucati mari, fara ochiuri de agatare, se folosesc clesti de diferite
tipuri, la care strangerea sarcinii se realizeaza automat, sub actiunea greutatii proprii a acesteia.

Pentru buna functionare a clestilor este necesar ca forta de frecare intre acesta si sarcina ridicata sa
fie mare decat greutatea ei.
Din aceasta conditie reies dimensiunile clestilor. Considerand un asemenea dispozitiv (fig. 14), forta
de tractiune din tirantul clestelui va fi:

. (32)

Pentru ca sarcina sa nu cada, este necesar sa fie indeplinita conditia:

. (33)

Considerand un coeficient de siguranta k relatia (33) devine:

. (34)

Din conditia de echilibru a unei jumatati a clestelui, ecuatia de momente fata de articulatia O este:

. (35)

Inlocuind in relatia (35) valorile fortelor T si N  date de relatiile (32) si (34) se obtine conditia de buna
functionare a dispozitivului:

sau:

. (36)

Pentru manipularea materialelor metalice, in sectiile de constructii metalice se folosesc electromagneti

de ridicare, fixati direct la carligul macaralei in cazul ridicarii sarcinilor de dimensiuni mici, sau la o
traversa de ridicare, in cazul manipularii sarcinilor de lungime mare. Electromagnetii au avantajul ca
elimina dis-pozitivele auxiliare de legare a sarcinii, ceea ce conduce la reducerea duratei ciclului de
lucru si a personalului de deservire a macaralei. Electromagnetii au o durabilitate considerabila si o
constanta remarcabila a proprietatilor lor. Forta de ridicare a electromagnetilor depinde de constructia
lor si variaza in limite foarte largi. S-au construit electromagneti cu diametru de 1 m, capabili sa ridice
sarcini de 55 kN.

Pentru ridicarea sarcinilor din materiale neferoase, cu suprafete plane, se pot folosi dispozitive de
ridicare pneumatice (fig. 15).
Dispozitivul consta dintr-o traversa pe care sunt fixate o serie de garnituri elastice, care se aplica pe
piesa de ridicat. Datorita vidului creat intre garnituri si piesa cu ajutorul unei pompe de vid, piesa
ramane puternic fixata la dispozitivul de ridicare. Dispozitivele pneumatice de ridicare pot manipula
sarcini pana la 50 kN.

4. Dispozitive pentru manipularea sarcinilor in vrac

4.1. Cupe autodescarcatoare

Pentru manipularea materialelor in vrac, la un volum redus de lucrari, se folosesc cupe

autodescarcatoare de diverse forme si capacitati, functie de caracteristicile materialului manipulat, de
sistemul de lucru impus, de productivitatea ceruta.

In figura 16 a este prezentata o cupa basculanta a carei descarcare se produce automat la ridicarea
zavorului 4 datorita faptului ca centrul de greutate al cupei incarcate este plasat mai sus si mai la
stanga fata de articulatiile suspensiei 2. Cupa goala revine in pozitia normala, intrucat in acest caz
centrul ei de greutate este mai jos si la dreapta fata de articulatiile suspensiei.

In figura 16 b este prezentata O' cupa cu trape, cu golirea prin fund.

La cupele prezentate, incarcarea se face cu lopata sau prin alt mijloc de turnare a materialului direct in
cupe. Ele sunt autodescarcatoare, dar nu si autoincarcatoare.
4.2. Greifere

Greiferele sunt recipiente cu incarcare si descarcare automata.

Dupa constructia lor ele se impart in urmatoarele categorii: greifere cu un singur cablu, cu doua
cabluri, cu electromotor si hidraulice.

Greiferele cu un singur cablu (fig. 17) sunt manevrate cu un troliu obisnuit cu un singur tambur, ele
fiind un accesoriu al macaralei, putand fi puse sau scoase oricand din functiune.

Cupele 1 sunt asamblate articulat la traversa inferioara 2, iar prin tirantii 3  sunt fixate articulat la
traversa superioara 4.  La cablul 5 al mecanismului de ridica-re este fixata traversa
intermediara 6,  prevazuta cu carligul 7. La traversa intermediara este fixata parghia 8, pentru
deschiderea greiferului. Parghia poate fi actionata prin cablul 9 sau de catre opritorul 10.

Cand greiferul ajunge in pozitia limita superioara, parghia 8 loveste opritorul 10 (fixat de macara),

carligul 7 elibereaza traversa inferioara si cupele, sub actiunea greutatii materialului si a traversei
inferioare, se deschid, coborand impreuna cu aceasta. La coborarea cablului cupele se infig in
material. Continuand a desfasura cablul carligul prinde traversa inferioara. La ridicarea cablului cupele
se inchid, cuprinzand in interiorul lor materialul. Continuand ridicarea cablului, are loc ridicarea
greiferului cu cupele inchise. Pentru a deschide cupele in afara de pozitia limita superioara,
parghia 8 este trasa prin cablul 9.

Greiferul cu un cablu se utilizeaza la lucrari cu caracter temporar, la care aceeasi macara este folosita
atat pentru manipularea sarcinilor in bucati, cat si a celor varsate. Ele au o productivitate scazuta si o
manipulare greoaie.

Greiferele cu doua cabluri (fig. 18) sunt actionate de un troliu special cu doua tobe. Pe una se
infasoara cablul de ridicare 1,  iar pe cealalta cablul de inchidere 2.

Cablul de ridicare este fixat de traversa superioara 3. Cablul de inchidere, dupa ce infasoara

rola 4, montata la traversa inferioara 5, este fixat tot la traversa superioara.

Deschiderea sau inchiderea greiferului se face in orice pozitie, prin franarea tamburului de ridicare si
desfasurarea sau infasurarea cablului de inchidere. Ridicarea sau coborarea greiferului se face
infasurand sau desfasurand simultan ambele cabluri cu aceeasi viteza. Mentinerea vitezei egale este
absolut necesara pentru buna 
functionare a greiferului.

Adeseori, la greiferele cu doua cabluri, cablul de inchidere infasoara alterna-tiv rolele unui palan
simplu, corpul fix de role fiind montat la traversa superioara, iar cel mobil la traversa inferioara (fig.
19 a si b). Suspendarea greiferului se poate face si pe doua ramuri de cablu (fig. 19 b si c). De
asemenea, inchiderea si deschiderea cupelor se poate face prin intermediul unui palan dublu (fig.
19 c si d). Suspendarea greiferului pe doua perechi de cabluri micsoreaza simtitor tendinta de rotatie a
acestuia in timpul lucrului. Constructia greiferelor cu doua cabluri este foarte diferita, in functie de
destinatia lor.

Cupele greiferelor se executa prin sudura, din tabla de otel, a carei grosime se determina cu relatia
empirica:

, m (37)

unde V este capacitatea greiferului, in m3.

Pe margini, cupele sunt intarite cu platbande de rigidizare. Greiferele destinate manipularii
materialelor in bucati mari, precum si a celor inghetate, au cupele prevazute cu dinti de schimb,
amplasati alternativ pe cele doua cupe, astfel incat sa nu impiedice inchiderea completa a cupelor.
Marginile taietoare ale cupelor, precum si dintii acestora, se executa din otel manganos. Corpul de role
la traversa inferioara se monteaza pe o axa inclinata fata de axa longitudinala a greiferului, asigurand
o infasurare comoda a cablului pe rolele palanului de inchidere.

Greiferele cu doua cabluri se executa cu capacitate de 0,3..10 m3. Ele

sunt de trei tipuri: tip usor,  pentru manipularea sarcinilor cu greutate
volumetrica pana la 10 kN/m3, ca clincher, pietris marunt, uscat etc. si
pentru excavarea terenurilor de categoria I; tip mijlociu,  pentru
manipularea sarcinilor cu greutate volumetrica cuprinsa intre 10 si 20
kN/m3, ca de exemplu calcar, nisip si pietris umed, piatra sparta, argila,
ciment etc. si pentru excavarea terenurilor de categoria a II-a; tip
greu, pentru manipularea sarcinilor cu greutate volumetrica de 2030
kN/m3, cum sunt calcarele grele si pentru excavarea terenurilor de
categoria a IlI-a.

Greiferele cu doua cabluri au o constructie simpla si sunt sigure in

exploatare. Folosirea lor rationala duce la o crestere sensibila a
productivitatii muncii. Greiferele cu doua cabluri sunt folosite la operatii
de incarcare-descarcare cu caracter permanent, in fabrici, depozite si pe
marile santiere.

Greiferele cu electromotor (fig. 20) pot fi suspendate la carligul

macaralei. Inchiderea si deschiderea cupelor se face in orice pozitie cu
ajutorul unui troliu montat pe traversa superioara. Troliul se compune
dintr-un electromotor reversibil 1,  un angrenaj melcat 2 si un
tambur 3,  pe care se infasoara cablul de inchidere 4  fixat la traversa
inferioara Ridicarea si coborarea greiferului se face cu ajutorul cablului 6,  care se infasoara pe
tamburul troliului mecanismului de ridicare al macaralei.
Alimentarea motorului greiferului se face prin cablu electric care se infasoara pe un tambur
suplimentar al mecanismului de ridicare al macaralei. Greiferele cu electromotor au greutatea proprie
mare, capacitate mica si viteza mica de inchidere si deschidere a cupelor, ceea ce le face improprii
pentru exploatarea intensiva. Ele cer pentru exploatare un personal cu inalta calificare. Deficientele
semnalate fac ca utilizarea acestora sa fie limitata.

Greiferele hidraulice pot fi folosite ca echipament de schimb la macaralele si incarcatoarele echipate cu

sistem de actionare si de comanda hidraulice. Ele au o constructie relativ simpla si sunt comode in
exploatare, fapt care determina folosirea lor din ce in ce mai frecventa.

Greiferul hidraulic (fig. 21) se compune din traversa superioara 1,  traversa inferioara 2,
cupele 3, montate articulat la traversa inferioara, tirantii 4, pentru asamblarea cupelor la traversa
superioara, cilindrul hidraulic 5, pentru actionarea cupelor. O alta constructie de greifer hidraulic, la
care cilindrii hidraulici actioneaza direct asupra cupelor, traversele fiind solidarizate prin tirant, este
prezentata in figura 22.

Inchiderea si deschiderea cupelor se poate face in orice pozitie a greiferului, cu ajutorul cilindrului
hidraulic. Ridicarea si coborarea greiferului poate fi facuta fie prin suspendarea lui la cablul macaralei,
fie prin montarea lui directa la bratul oscilant al acesteia.