Geostrategie

Termenul a fost lansat la jumatatea sec. XIX avand o utilizare esentialmente militara,
adica cu idea utilizarii fortei.

- Studiul relatiilor dintre conduita politica a unei mari puteri pe plan international si
cadrul geographic in care aceasta se exercita;
- Analizeaza raporturile care exista intre politica de aparare promovata de un stat sau
grupuri de state in planul RI si cadrul geographic;
- Paradigma : raporturile conflictuale dintre actori aplicate la spatii. Raporturile de
putere dintre actori aplicate pe spatiile asupra carora acestia isi disputa interesele.

Geopolitica poate indica pozitia unui actor in structura SI, in timp ce geostrategia
evidentiaza calea si metoda prin care actorul se poate mentine in pozitia dorita. Deci,
geopolitica ofera modelul theoretic prin care un actor isi creioneaza politica de interese intr-
un spatiu, iar geostrategia spune cu ce strategii poti obtine ceea ce actorul si-a propus si daca
este posibil.

Spatii : interstelare, economice, informationale, imagologic, iar decizia se va obtine

prin utilizarea actiunilor nonmilitare.

Elitele conducatoare nationale au ajuns sa recunoasca faptul ca nu teritoriul, ci alti

factori sunt mai importanti in determinarea statutului international al unei tari si a influentei
sale : indrazneala in sfera economic, inovatia tehnologica.

Prin metode geopolitice se poate afla care sunt interesele unui actor intr-un camp
geopolitic, iarprin metodele geostrategice se poate anticipa cum se va materializa interesul
respectivului actor.

Fenomen geostrategic: calea si mijlocul prin care un actor isi materializeaza interesul
untr-un anume spatiu geographic ( actiunea statelor in cadrul RI)

Teoria geostrategica: rezultat al observarii, cercetarii, analizei comportamentului

actorilor geopoliticii in acel spatiu ( parte a teoriei generale a RI).

Geopolitica studiaza interesele actorilor intr-un spatiu dat si elaboreaza scenariul-

proiectul, iar geostrategia indica caile si mijloacele necesare pentru a le materializa.
Ansamblul metodelor cu care se efectueaza observarea, cercetarea si analiza fiecarui actor in
parte alcatuieste substanta disciplinei sau teoriei geostrategice.

Geostrategie este disciplina care studiaza comportamentul actorilor ce-si disputa sau
negociaza interesele intr-un camp geopolitic. Câştigarea/pierderea supremaţiei în spaţii
geografice considerate "cheia" pentru controlul unor vaste regiuni/zone sau chiar a planetei în
ansamblu este esenţa disputei geopolitice. Geostrategia defineşte şi pune în acţiune mijloacele
prin care se câştigă controlul/supremaţia în acel spaţiu.
 Cai: strategie, diplomatie, teoria RI, polemologia, strategia militara, insa centrul de
greutate al confruntarilor de pe teatrul de operatiuni militare se va muta spre cel al
operatiunilor altele decat razboiul.

Strategii militare: amenintarea si raspunsurile la amenintare, represalii si

contrarepresaliile, razboiul limitat, echilibrul terorii, cursa inarmarilor, brinkmanship-ul (pe
timpul RR).

În lumea anglo-saxonă, în anii `50-`60, a fost la modămarea strategie care avea drept
scop să "coordoneze şi să conducă toate resursele unei naţiuni sau a unei coaliţii pentru a
atinge obiectivul politic al unui război"871. Deşi americanii nu vorbesc de marea strategie, ci
de strategia naţională, aceasta este importantă deoarece se face distincţie între strategia
naţională de securitate şi strategia naţională militară. Prima corespunde în fapt, cu ceea ce
britanicii numesc marea strategie.

Francezii au preferat conceptul de strategie generală ca "arta combinării tuturor

mijloacelor de care dispune puterea politică pentru a-şi atinge scopurile urmărite"873. Ideea
unei strategii globale, totale, mari, generale etc. indica, în fond, nevoia de a pune de acord
realităţile şi evoluţiile în ceea ce priveşte confruntarea în domeniul relaţiilor internaţionale cu
teoria şi metodologia care trebuia să arate statelor calea eficientă pentru atingerea intereselor
urmărite. Toate aceste strategii conţin elemente nemilitare pe care le găsim în conţinutul
geostrategiei.

Acţiunea geostrategică a unui actor într-o anumită regiune geopolitică este dată de
intensitatea interesului, de capacitatea de a-l promova/impune, de viziunea pe care o
aprobă/respinge privind ordinea mondială, dar mai depinde, cu siguranţă, şi de
comportamentul celorlalţi actori prezenţi în respectiva regiune geopolitica. Teoria
geostrategica este cea care trebuie sa dea raspuns la aceste problem sis a ofere informatii
necesare pentru a se elabora un scenario geostrategic optim.

Functiile teoriei geostrategice :

- Functia de cunoastere: defineste metodele si instrumentele specific de analiza, vede

care se potriveste. Astfel, analistul poate sa cunoasca realitateandintr-un camp
geopolitic (principalii actori si interesele care ii anima, capacitatea de a le impune,
mijloacele de a le materializa). Aceste informatii adunate permit analistului sa
evalueze correct tipul de comportament al actorilor din disputa intereselor dintr-o
zona geopolitica.
- Functia de orientare a comportamentelor actorilor în câmpul geopolitic are la bază şi
capacitatea analistului de a folosi aparatul conceptual şi metodologic pentru a elabora
scenariile geostrategice adecvate realităţii din câmpul geopolitic vizat. Teoria
geostrategică poate influenţa astfel însuşi modul de a acţiona al unui actor prin
calitatea analizelor geostrategice pe care specialiştii le elaborează.
- Funcţia predictiv-exploratorie. Teoria geostrategică dezvolta cercetătorului/analistului
capacitatea de a prefigura situaţii geostrategice care nu există încă, dar care pot apărea
într-un câmp geopolitic în funcţie de evoluţiile economice, politice şi militare din acel
spaţiu.
 Statele actioneaza pentru a-si promova sau satisfice interesele nationale, astfel
ca se vor intalni intr-un anume spatiu geographic ca avand interese commune, dar si
opuse, conflictuale. Astfel ca isi vor adapta geostrategia operationala in functie de
obiectivele geopolitice.

Strategii si actiuni:

- nevoia de resurse economice considerate vitale duce la relatii de cooperare, insa si la

relatii conflictual-militare cand resursele sunt rare sau sunt controlate de un grup de
actori restrains
- competitia marilor actori pentru controlul pivotilor geopolitici de pe marea table de
sah : tensiuni si crize entice, religioase, rivalitati cu privire la frontier, proliferarea
armelor de distrugere in masa.

Analiştii politici care elaborează scenarii geostrategice pentru realizarea/impunerea

obiectivelor geopolitice la nivel regional sau global trebuie să ţină seama, în primul rând, de
condiţiile în care "jucătorii" geostrategici îşi dispută interésele şi să propună căi şi mijloace
nu numai adecvate, dar nu trebuie să uite că acestea trebuie să fie şi acceptate de opinia
publică, mai ales atunci când este vorba de un conflict asimetric, aşa cum a fost cel din
Afghanistan sau Vietnam.

Geostrategia operaţională încearcă, prin urmare, să integreze în variabile multiple

strategii care, aplicate în mod singular, nu mai conduc cu necesitate la realizarea scopului
urmărit. Acest lucru a fost sesizat cu mult timp înainte şi de Nicholas Spykman, care afirma
că "Astăzi, strategul trebuie să fie informat de toate elementele care afectează forţa naţiunii,
în ansamblul ei, căci războiul economic şi psihologic a adus întreaga naţiune în luptă"898.
Cuvinte ca: războiul mediatic/imagologic, informare, dezinformare, manipulare au depăşit
demult cabinetele specialiştilor şi au intrat în uzul opiniei publice. Analiza conflictelor şi a
crizelor postrăzboi rece arată că lângă strategii militari apar tot mai des strategii de Relaţii
Publice (P.R.)899. Strategiile mass-media, alături de cele mai sophisticate strategii de
negociere, tind să capete o importanţă tot mai mare în geostrategiile operaţionale aplicate
unui câmp geopolitic.

Strategii economice : - nevoia de energie si de materii prime a industriilor modern si

necesitatea de a gasi piete de desfacere;
- integrare in economia mondiala.
- Statele, pentru a putea exista, trebuie să beneficieze de resurse suficiente şi mai ales să
aibă acces la acelea care lipsesc de pe teritoriul propriu. Trebuie, de asemenea, să
dispună de pieţe de desfacere care sa le permită să câştige devize indispensabile
pentru a plăti importurile de mărfuri pe care nu le poate produce.

„Politica externă globală corespunde intereselor şi perspectivelor corporaţiilor international

[...] Corporaţiile multinaţionale devin instrumentul pentru crearea şi consolidarea unei clase
conducătoare internaţionale”.
 Disputa şi rivalităţile geopolitice din această perspectivă pornesc de la ideea că, în
mediul internaţional globalizant, mijloacele economice, şi nu neapărat cele militare, sunt cele
care garantează controlul, cum ar fi: accesul la valori bursiere de peste hotare; investiţiile
directe private; controlul rezervelor valutare locale (fie prin FMI şi Banca Mondială, fie prin
corporaţiile multinaţionale în ţările mai puţin dezvoltate); controlul resurselor minerale, al
celor din agricultură, manufactură şi alte bunuri; şi, nu în ultimul rând, organizarea şi
conducerea comerţului prin corporaţii străine. În acest mediu globalizant nu trebuie să mai
percepem statul ca principal actor care foloseşte strategiile economice în disputa de interese
într-un spaţiu geografic sau altul. Firmele şi pieţele internaţionale de capital sunt, uneori, mai
influente ca multe guverne naţionale.

Strategii politice:

- crearea instabilitatii organizationale a statului devenit tinta in disputa geopolitica

( tinta amenintarilor obisnuite politice : identitatea nationala –etnico-culturala-
Transnistria -, ideologia organizatoare, institutiile care il exprima)
- sprijinirea grupurilor paramilitare;
Campania impotriva terorismului condusa de SUA in Afganistan a deschis mai multe
fronturi:
- Diplomatic: atragerea de cat mai multe state in lupta impotriva terorismului;
- Financiar: inghetarea fondurilor financiare a gruparilor teroriste si a accesului la alte
resurse financiare;
- Juridic: arestarea si incarcerarea vinovatilor de acte teroriste;
- Military: actiuni de lupta impotriva regimului Taliban in Afganistan;
- Umanitar: acordare de ajutoare populatiei.

Strategii PR:

- Media, o noua arma neletala, dar care contribuie la castigarea victoriei;

- Imaginea ca mijloc de lupta;