Italia secolelor XIV-XVI era un conglomerat de stătulețe cu regimuri
politice și aspirații diferite. Această fărâmițare politică a influențat evoluția economică și a determinat diversitatea socială și culturală. În acest spațiu atât de divizat și de divers a apărut un fenomen care, prin semnificații și dimensiuni, este asemănător cu cel reprezentat de civilizația greacă a Antichității. Este vorba despre umanism și de fenomenul cultural care l-a însoțit: Renașterea. În cadrul acestuia omul ocupa un rol central în operele artiștilor și ale învățaților. În orașele bogate din spațiul italian precum Florența, Roma, Genova, Veneția, Bologna, s-a dezvoltat o populație urbană activă și educată, în fruntea căreia se aflau bancheri și negustori bogați care s-au implicat în activități de mecenat (ocrotire acordată artei), sprijinindu-i pe pictorii, sculptorii și arhitecții vremii. Arhitectura în perioada Renașterii s-a inspirat din cea antică, printre elementele utilizate numărându-se cupola și coloanele în stil doric, ionic sau corintic. Arhitecți precum Filippo Bruneleschi, Alberti sau Bramante lucrează în diverse orașe, creând opere care decorează bisericile, palatele și piețele din Florența, Milano, Roma, Veneția. Arta Renașterii a fost una a portretului, a peisajului, a formelor sculpturale ideale, care creează o stare de mulțumire și de încântare. Operele artistice, sculpturi sau picturi, tratau atât subiecte biblice cât și laice Pictorii se grupează în școli precum școala florentină, venețiană etc., iar tehnicile de pictură au evoluat, artiștii fiind capabili de redarea în perspectivă, lumina și înntunericul, utilizau noi nuanțe de culori. Printre marii artiști ai Renașterii s-au numărat Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarotti, Rafael Sanzio, Sandro Botticeli, Donatello, Tizian, Veronese etc. Renașterea literară are în vedere tradiția poetică italiană care a influențat întreaga literatură europeană, precum și faptul că operele literare erau scrise pe lângă limba latină și în limba vorbită de fiecare popor. Scriitori precum Dante Alighieri (Divina Comedie), Francesco Petrarca (Canțonierul), Giovanni Boccaccio (Decameronul) în spațiul italian, Miguel de Cervantes (Don Quijote de la Mancha) în Spania, William Shakespeare (Romeo și Julieta) în Anglia sau Francois Rabelais (Gargantua și Pantagruel) în Franța, au creat personaje din viața reală.