Renașterea

Italia secolelor XIV-XVI era un conglomerat de stătulețe cu regimuri

politice și aspirații diferite. Această fărâmițare politică a influențat evoluția
economică și a determinat diversitatea socială și culturală. În acest spațiu atât de
divizat și de divers a apărut un fenomen care, prin semnificații și dimensiuni,
este asemănător cu cel reprezentat de civilizația greacă a Antichității. Este vorba
despre umanism și de fenomenul cultural care l-a însoțit: Renașterea.
În cadrul acestuia omul ocupa un rol central în operele artiștilor și ale
învățaților.
În orașele bogate din spațiul italian precum Florența, Roma, Genova,
Veneția, Bologna, s-a dezvoltat o populație urbană activă și educată, în fruntea
căreia se aflau bancheri și negustori bogați care s-au implicat în activități de
mecenat (ocrotire acordată artei), sprijinindu-i pe pictorii, sculptorii și arhitecții
vremii.
Arhitectura în perioada Renașterii s-a inspirat din cea antică, printre
elementele utilizate numărându-se cupola și coloanele în stil doric, ionic sau
corintic. Arhitecți precum Filippo Bruneleschi, Alberti sau Bramante lucrează în
diverse orașe, creând opere care decorează bisericile, palatele și piețele din
Florența, Milano, Roma, Veneția.
Arta Renașterii a fost una a portretului, a peisajului, a formelor
sculpturale ideale, care creează o stare de mulțumire și de încântare.
Operele artistice, sculpturi sau picturi, tratau atât subiecte biblice cât și
laice
Pictorii se grupează în școli precum școala florentină, venețiană etc., iar
tehnicile de pictură au evoluat, artiștii fiind capabili de redarea în perspectivă,
lumina și înntunericul, utilizau noi nuanțe de culori.
Printre marii artiști ai Renașterii s-au numărat Leonardo da Vinci,
Michelangelo Buonarotti, Rafael Sanzio, Sandro Botticeli, Donatello, Tizian,
Veronese etc.
Renașterea literară are în vedere tradiția poetică italiană care a influențat
întreaga literatură europeană, precum și faptul că operele literare erau scrise pe
lângă limba latină și în limba vorbită de fiecare popor.
Scriitori precum Dante Alighieri (Divina Comedie), Francesco Petrarca
(Canțonierul), Giovanni Boccaccio (Decameronul) în spațiul italian, Miguel de
Cervantes (Don Quijote de la Mancha) în Spania, William Shakespeare (Romeo
și Julieta) în Anglia sau Francois Rabelais (Gargantua și Pantagruel) în Franța,
au creat personaje din viața reală.