Caiet pentru lucrul individual

la cursul
Tehnici de comunicare orală și scrisă

Nume, prenume _Neagu Cristina_____

Grupa __PP 2102____________

Verificat:
GROSU Liliana, dr., conf. univ.
Nota: ____________
Semnătura: ____________

Cuprins:
1. Creați un mesaj de salut de 5 minute, integrând următoarele
informații: Evenimentul la care participați este o Masă rotundă.
Aveți o comunicare publică cu genericul „Motivația tinerii
generații pentru un viitor prosper”. Aveți invitate 3 personalități –
rectorul USC, Consulul General al României la Cahul și Primarul
localității + tineri/ studenți/ elevi ș.a.
2. Descrieți etapele istorice ale ştiinţelor comunicării.
3. Realizați o schemă conceptuală – tipurile de comunicare.
4. Realizați o schemă conceptuală – barierele de comunicare.
5. Comentați următoarele axiome ale comunicării:
Axioma 1 Comunicarea este inevitabilă.
Axioma 2 Comunicarea se desfăşoară la două niveluri: informaţional ş
i relaţional.
Axioma 3 Comunicarea este un proces continuu.
Axioma 4 Comunicarea este ireversibilă.
Axioma 5 Comunicarea presupune procese de ajustare şi acomodare.
6. Rezumat al articolului „Tipuri de ascultare”, sursa: Virgil Frunză,
Teoria comunicării didactice, Editura - Ovidius University Press, C
onstanța, p. 177-192.
7. Explicați de ce dialogul este o metodă de comunicare eficientă la
lecții.
8. Caracterizați Comunicarea online (definiție, domenii practice de
aplicare, avantaje/dezavantaje).
9. Exprimați-vă opinia în raport cu comunicarea nonverbală în
activitatea didactică.
10. Imaginaţi-vă că aveţi de elaborat un articol pentru revista şcolii dvs,
cu tema: „Comunicarea – metodă eficientă în rezolvarea
conflictelor”. Scrieți, în spațiul rezervat, conținutul acestuia.

2
 1. Creați un mesaj de salut de 5 minute, integrând următoarele
informații: Evenimentul la care participați este o Masă rotundă.
Aveți o comunicare publică cu genericul „Motivația tinerii
generații pentru un viitor prosper”. Aveți invitate 3 personalități –
rectorul USC, Consulul General al României la Cahul și Primarul
localității + tineri/ studenți/ elevi ș.a.
Bună ziua stimați participanți,vă mulțumesc pentru invitație și mă si
mt onorată ca sunt aici pentru a discuta împreună această problemă
majoră a țării noastre.Transformarile sociale și politice produse în Repu
blica Moldova în ultimele decenii au generat diverse probleme cu care s
e confrunta generația tinara. Insa, in pofida șanselor si oportunitatilor a
parute in procesul dezvoltarii democratiei pluraliste in tara noastră, gra
dul de participare a tinerilor la viata publica si politica este foarte scazut.
Din pacate, mulți tineri din Republica Moldova nu conștientizează bene
ficiile acestor oportunități. Cauzele pot fi diverse: nu sunt informați, nu s
unt motivați sau nu reușesc, cu toate că depun un anumit efort.Marele
potențial pe care-l posedă tânara generație, le-ar permite să se realizeze
și să contribuie la dezvoltarea societății in întregime, inclusiv la dirijarea
cu succes a propriului destin, însă tinerii din Republica Moldova, nu sunt
încrezuți in propriile lor puteri. Astfel, obiectivul major al lucrarii mele re
prezintă determinarea unor soluții, care ar putea redresa situția în care
se află la moment tinerii.Fiecare al patrulea susține că nu știe ce îi va
aduce viitorul, fiecare al zecelea mărturisește că trăiește doar pentru
ziua de azi, un sfert din ei nu cred că viitorul va fi mai bun, aproape 15%
consideră ca viitorul va fi mai deprimat decât prezentul și doar circa o
treime din tinerii Moldovei speră că viitorul le va aduce o viata mai buna
decât cea de acum.Tinerii din Republica Moldova par să-și fi pierdut
speranța într-o viață mai prospera. Ei nu mai cred în promisiuni, și nici
nu cred în faptul că ar avea puterea de a schimba ceva. Distanța existent
ă între tineri, instituțiile publice și procesul democratic se datorează, de

3
asemenea, lipsei tradiției de participare a tinerilor la edificarea unei soci
etati democratice si prospere. Tinerii continuă să se simtă frustrati, desc
urajați, dezinteresați, și în final devin indiferenți fată de viața politică și
socială.Procesul de democratizare întimpină multe obstacole în țările di
n Europa de Sud-Est, iar Moldova nu face excepție. Au loc multe transformări l
a diferite nivele: politic, economic, instituțional precum și în viața de zi cu zi. In
cepând cu schimbările politice, rolul implicării cetățenești a crescut mult in ulti
mii ani și aceasta impune o schimbare de mentalitate și o modificare a compor
tamentului civic și politic.Pentru a depăși problema neimplicării cetațenești, în
Republica Moldova se pune în aplicare politica de tineret. Misiunea principală
a acesteia este să ajute tinerii să devină cetățeni activi, adică să joace un rol
activ în societate. In acest scop, politica de tineret vizează urmatoarele sarcini:

Să asigure bunastarea tinerilor și să le ofere posibilitatea de a fi intr-o formă

bună (fizică, psihologică);

Să promoveze o instituție adecvată pentru tineri;

Să asigure tinerilor un loc potrivit în societate;

Să incurajeze participarea tinerilor în luarea de decizii ce țin de viata lor.Aceste

patru sarcini sunt condiții necesare pentru ca tinerii să fie cetățeni activi. Ele
țin de toate aspectele vieții tinerilor și, prin urmare, trebuie implementate de c
ătre toate sectoarele de politici publice într-un mod organizat.”

Vă mulțumesc pentru atenție!

2. Descrieți etapele istorice ale ştiinţelor comunicării.

4
Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun
transmiterea de informații sub formă de mesaje, știri, semne sau
gesturi simbolice, texte scrise ș. a.m.d. între doi indivizi, numiți
interlocutori, sau mai formal, emițător și receptor.

Orice structura culturala, orice act individual care tine de

comportamentul social implica, intr-un sens explicit sau
implicit comunicarea. Comunicarea este un proces de
transmitere a informatiilor intre indivizi sau grupuri sociale.
De aceea, relatiile umane pot fi interactiuni
comunicationale, astfel incat conceptul de comunicare a
devenit in epoca noastra, unul universal si larg-cuprinzator,
deoarece totul, absolut totul comunica.

La o privire grabita ori superficiala, comunicarea este un

proces de o complexitate greu de inteles.

Comunicarea umana prin calitatea sa de a implica o relatie,

se manifesta prin doua mari forme:

Comunicarea directa;

Comunicare indirecta.

Comunicarea directa presupune prezenta a doi sau mai

multi indivizi, in acelati spatiu fizic, indivizi care
interactioneaza influentandu-se reciproc. Tipul acesta de
comunicare se mai numeste si comunicare interpersonala.

Comunicarea mediata utilizeaza intotdeauna un suport

tehnic si vizeaza fie un destinatar individual (telefonul,
5
scrisoarea), fie un destinatar colectiv (afisele electorale,
televiziunea, internetul, cartile, filmele, presa scrisa,
radioul) - comunicare de masa. Mass-media traditionale -
presa scrisa, radioul si televiziunea - care, de obicei,
realizeaza comunicarea mediatica - nu reprezinta decat o
componenta esentiala a comunicarii mediate sau indirecte.

Esential in intelegerea comunicarii este gradul de

cuprindere a continutului acestui proces. Un al doilea
element, alaturi de continut, poate la fel de important, este
contextul comunicarii.

Transmiterea sau transferul informatiei de la un participant

(emitent) la altul (receptor) are loc prin intermediul unui
canal de comunicare (hartia, pentru presa scrisa, ori unde
EMITATOR----- ----- ---->CANAL----- ----- ---->RECEPTOR

Informatie  Informatie

In procesul de comunicare urmarim patru scopuri

esentiale:

 sa fim receptati (auziti sau cititi),

 sa fim intelesi,
 sa fim acceptati,
 sa provocam o reactie - o schimbare de comportament
sau atitudine.

Comunicarea de masa este orice forma de comunicare in

care mesajele, avand un caracter public,se adreseaza unei
largi audiente, intr-un mod indirect si unilateral, utilizandu-
6
se o tehnologie de difuzare.Comunicarea de masa se poate
defini drept emitere de mesaje prin intermediul unui canal
accesibil oricarui receptor, atata timp cat accesul depinde
de instanta emitatoare.Mass-media - termen construit de
anglosaxoni prin contopirea unui cuvant
latin media (mijloace) si a unui cuvant
englez mass (cantitate apreciabila, mare)

le, pentru radio)

Inaintea aparitiei tiparului in societatile occidentale cara l-

au adoptat cu frenezie, ca instrument ce a contribuit
substantial si profund la evolutia omenirii, au existat si alte
mijloace de comunicare pe care le urmarim in termeni
generali numindu-le principalele etape din istoria
comunicarii umane.

Din mai multe propuneri de epatizare a evolutiei

comunicarii umane, am optat pentru cea operata de Melvin
L. DeFleur si Sandra Ball-Rokeach (din lucrarea Teorii ale
comunicarii de masa, Iasi Ed. Polirom, 1999 p.21-38)
urmarind in termeni generali cele sase etape, numite de
autori si "epoci":

1. Epoca semnelor si semnalelor-unde acum doua

milioane de ani si respectiv un milion si jumatate de
ani stramosi ai nostri  au descoperit focul folosit ca
semnal si topoare cioplite din piatra cu care faceau
semnele.Semnalele erau de fapt maraieli,de
asemenea era prezent limbajul corpului, semne

7
 facute cu bratele si mainile.Mesajele erau deci simple
si transmise intr-un ritm lent.
2. Epoca vorbirii si a limbajului-vorbirea a aparut acum
35000-40000 de ani, iar oamenii care o puteau folosi
erau asemanatori fizic, celor de astazi.Sunt opinii ca
oamenii de Neanderthal au diparut pentru ca nu au
putut trece granita epocii semnelor si
semnalelor.Aceasta epoca se intindepana in anul
5000 i.H.
3. Epoca scrisului:
 Pictograme conventionalizate,
 Scrierea fonetica,
 Importanta mijloacelor portabile-se remarca
perioada descoperiri, in jurul anului 2500 i. H.,
papirusului din trestie, de catre egipteni, si a
scrieriipe scoarta de ficus tratata, de catre
mayasi.

4.Epoca tiparului:

a)      Presa si caracterul mobil:

Prima carte din lumea fost Diamond Sutra, in

China, in anul 868 d.H.In 953 d.H., operele lui
Confucius sunt imprimate pe placi de lemn
gravate in relief.Apoi in 1038, chinezul Pi Shang
inventeaza tipografia in care fiecare semn apare
in relief pe un suport.Caracterele descoperite de
Gutenberg dupa mai multe experiente, vreme de
20 de ani, au fost unice;el a realizat o stanta de

8
 otel pentru fiecare litera, apoi a stantat imaginile
literelor intr-un metal mai moale (alama), in jurul
acestor imprimari a facut matrite din lut, iar in ele
a turnat plumb topit, obtinand pentru fiecare
litera, mulajul ei.

b)      Raspandirea educatiei:

Secolul urmator descoperirii lui Gutenberg a

fost marcat de febra aparitiei cartilor in toate
limbile europene, care puteau fi citite doar de
cei ce stiau carte.Tot i secolul al-16-lea se
naste si ideea presei.

5.Epoca mijloacelor comunicarii de masa:

Mijloacele comunicarii de masa au accelerat ritmul vietii

umane, de astfel si comunicarea.Presa de masa,
cinematograful, radioul si televiyiunea au produs mutatii
culturale, sociale, politice si economice de o complexitte
cate constituie obiectul de interes pentru numeroase
studii.In anii 70 televiziunea a atins nivelul de saturatie, iar
radioul acelasi nivel cu un deceniu si jumatate mai inainte.

6.Epoca mijloacelor de comunicare computerizate:

Multiplicarea computerelor pe intreg globul a facut sa se

vorbeasca de multa vreme, despre o "societate a
informatiilor".

ZVONURILE
9
Sunt opinii care sustin ca zvonurile reprezinta cel mai vechi
mijloc de informare in lume.Din majoritatea definitiilor care
au avut ca obiect zvonul, s-au evidentiat patru
caracteristici esentiale ale acestuia:

 obiectul zvonului il constituie un eveniment recent

(actual) de interes public,
 zvonul este colporat din om in om, de obicei pe cale
orala,
 destinatia principala a zvonului este aceea de a fi
crezut,
 imposibilitatea verificarii datelor furnizate de zvon.

ZIARELE

Au preluat elemente culturale specifoce epocilor istorice

care le-au premers, incepand cu cele mai vechi.Ca orice
nou mijloc aparut, ziarul nu a omis nimic din ceea ce ii
putea servi dezvoltarea si evolutia.Memoria culurala a
omenirii a slujit si slujeste in continuare proceselor de
comunicare oricare ar fi acestea.Intaiele peridice (anuale)
au fost almanahurile iar in 1448, la Mainy, s-a tiparit
primul calendar.

Sistemul de psta a aparut pe teritoriul Frantei in 1464, iar

in Anglia in 1478.Daca in Occident calul era esential pentru
a acoperi distantele, in lumea musulmana a fost folosit
dromaderul, iar apoi porumbelul. RADIOUL

Istoriografiile radioului sunt numeroase.Ca de multe ori in

acest domeniu, ele au cautat sa stabileasca cui ii apartine
10
intr-adevar paternitatea inventiei.Astfel, marile enciclopedii
atrbuie acestmerit la cinci inventatori.Dezvoltarea
industriei inregistrarilor, la inceputul secolului al-xx-lea
poate fi oglindita si de evoluti cinematografului si a
fotografiei.In jurul anului 1890, se gaseau pe piata 3
dispozitive capabile sa inregistreze si sa reproduca sunete :

 fonograful, inventat de Edison in 1877, "masina

vorbitoare" uimitoare in epoca,alcatuita dintr-un
cilindru invelit intr-o foita de staniol, care putea
conserva sunete;
 grafofonul, inventia concurentului direct al lui Edison, C.
Bell care a inlocuit stanionul cu un cilindru de ceara;
 gramofonul, dispoyitiv creat de E.Berliner in 1887,
deosebit prin inlocuire cilindrului cu un disc.

3. Realizați o schemă conceptuală – tipurile de comunicare.

11
4. Realizați o schemă conceptuală – barierele de comunicare.

12
13
 5. Comentați următoarele axiome ale comunicării:
Axioma 1 Comunicarea este inevitabilă.
Axioma 2 Comunicarea se desfăşoară la două niveluri: informaţional ş
i relaţional.
Axioma 3 Comunicarea este un proces continuu.
Axioma 4 Comunicarea este ireversibilă.
Axioma 5 Comunicarea presupune procese de ajustare şi acomodare.
Axioma 1 Comunicarea este inevitabilă____________________________
__Comunicarea este inevitabilă,comunicarea este un proces tranza
ctional,in care se face schimb de semnicatii,idei,emotii,sentiment
e.Ea este inevitabila,pentru ca orice comportament arevaloare com
unicationala.Orice gest,mimica,chiar si rosul obrazului,ritmul respira
tiei,bataileinimii ofera un oarecare gen de indicii,semnale,toate aces
te reprezinta comunicarea si omulnu poate sa nu comunice,indifere
nt daca vrea sau nu.

Axioma 2 Comunicarea se desfăşoară la două niveluri: informaţional şi rel

aţional ____________________________________________________
Comunicarea se desfasoara la doua niveluri: informational si relatio
nal, cel de al doilea oferind indicatii de interpretare al celui dintai".
Se spune ca "tonul face muzica". Vorbitorii acorda planului
relational o importanta decisiva si daca neintelegerile de ordin
informational pot fi aplanate prin apelul la surse - carti, persoane
competente, dictionare - cele ce privesc relatia genereaza adesea
conflicte ireconciliabile. Una din descoperirile cercetatorilor de la
Palo Alto e tocmai aceea ca atentia acordata comunicarii distruge
comunicarea. Indiciul cel mai evident ca o relatie este in curs de
destramare e chiar grija cu care participantii urmaresc simptomele
relatiei. Doi oameni intre care lucrurile nu mai merg ca inainte isi
14
vaneaza reciproc indiciile non-verbale de natura sa demonstreze ca
celalalt e de vina. Concluzia este ca mecanismele intelegerii
reciproce functioneaza bine exact atunci cand nu le percepem.

Axioma 3 Comunicarea este un proces continuu _____________________

Comunicarea se desfasoara la doua niveluri: informational si relatio
nal, cel de al doilea oferind indicatii de interpretare al celui dintai".
Se spune ca "tonul face muzica". Vorbitorii acorda planului
relational o importanta decisiva si daca neintelegerile de ordin
informational pot fi aplanate prin apelul la surse - carti, persoane
competente, dictionare - cele ce privesc relatia genereaza adesea
conflicte ireconciliabile. Una din descoperirile cercetatorilor de la
Palo Alto e tocmai aceea ca atentia acordata comunicarii distruge
comunicarea. Indiciul cel mai evident ca o relatie este in curs de
destramare e chiar grija cu care participantii urmaresc simptomele
relatiei. Doi oameni intre care lucrurile nu mai merg ca inainte isi
vaneaza reciproc indiciile non-verbale de natura sa demonstreze ca
celalalt e de vina. Concluzia este ca mecanismele intelegerii
reciproce functioneaza bine exact atunci cand nu le percepem.

Axioma 4 Comunicarea este ireversibilă ___________________________

 Aceasta afirmatie trebuie pusa in legatura cu proprietatea oricarei
comunicari de a produce, o data receptata, un efect oarecare
(intens sau mai slab, efemer sau de lunga durata, prompt sau
manifestat cu intarziere etc.) asupra celui care a primit-o; efectul
exista intotdeauna. Datoram comunicarii - nemijlocite sau mediate
(de lecturi, vizionari, auditii) - cu semenii o parte insemnata din
ceea ce numim personalitatea noastra. Orice act de comunicare
este ireversibil tocmai in sensul ca, o data produs, el declanseaza
un mecanism ce nu mai poate fi dat inapoi. Dupa ce l-am jignit pe
15
un interlocutor, efectul spuselor noastre s-a produs, iar scuzele sunt
tardive. Cum remarca Mihai Dinu: "cainta usureaza sufletul dar nu
anuleaza natura ireversibila a comunicarii."

Axioma 5 Comunicarea presupune procese de ajustare şi acomodare_____

"Comunicarea presupune procese de ajustare si

acomodare". Intelesul cuvantului nu exista nicaieri altundeva decat
in mintea vorbitorului, iar semnificantul sonor (partea "carnala" a
cuvantului) - este doar un simplu stimul senzorial ce evoca
semnificatul receptorului numai in masura in care acesta il poseda
deja. Unicitatea experientei de viata si lingvistice a fiecaruia dintre
noi atrage dupa sine necoincidenta sensurilor pe care locutori
diferiti le acorda acelorasi cuvinte. Pentru ca, totusi, intelegerea sa
se realizeze, este necesara o "negociere" a sensurilor.

Ajustarea la care se refera aceasta "axioma" reprezinta tocmai

acest acordaj indispensabil unei comunicari adevarate. El este cu
atat mai dificil de obtinut cu cat interlocutorul ne este mai putin
cunoscut, cu cat intre "campurile" noastre de experienta subzista
deosebiri importante. Nu ne putem ameliora comunicarea daca nu
tinem seama de inevitabilele diferente dintre oameni si daca nu
incercam sa ne acomodam cu codurile de exprimare ale celuilalt, cu
deprinderile sale lingvistice, mai precis cu ideolectul sau. Cum
apreciaza Mihai Dinu in lucrarea mentionata rodajul in prietenie si
in relatiile matrimoniale consta, intre altele, si in invatarea
comportamentului comunicational al partenerului, cu tot ceea ce
implica acesta sub raport deopotriva verbal si non-verbal."

16
 Paloaltistii vorbesc despre cele doua niveluri ale oricarui act
comunicational: nivelul prim pur comunicational si nivelul
metacomunicational. Ultimul contine indicii pentru intelegerea
nivelului comunicational (metacomunicarea se poate exprima si
printr-o privire, un ton al vocii, o pauza, un gest, o mimica, adica
elemente care permit interlocutorului sa discearna mesajul real al
receptorului). Cum spunea Constantin Noica comunicarea nu e
totul, ea e de date, semnale si chiar intelesuri; comumnicarea e de
subintelesuri.

6. Rezumat al articolului „Tipuri de ascultare”, sursa: Virgil Frunză,

Teoria comunicării didactice, Editura - Ovidius University Press,
Constanța, p. 177-192.

În principiu, ascultarea are un singur rol, şi anume acela de a recepta

mesajele sonore. Totuşi, se poate face o delimitare destul de clară între
ascultarea informatică şi ascultarea evaluativă.

Faptul de a face distincţie între aceste două tipuri de ascultare poate duce
la îmbunătăţirea abilităţii de a comunica.

Daca facem referire la tipul de ascultarepentru divertisment , încercăm să

aflăm informaţii care nu ne interesează prin valoarea lor de adevăr sau fals,
care oferă confortul unei detensionări şi relaxări. Ascultarea pentru divertis
ment este un element important în crearea unui cadru afectiv, propice unei
comunicări interactive în toate formele acesteia. Toate tipurile de ascultar
e se interpătrund, acţionând ca un tot şi influenţându-se permanent una pe
cealaltă se pot dezvolta separat doar explicit, într-un demers educaţional în
care fiind cultivate elevilor, vor susţine desfăşurarea activităţii de instruire
la un nivel înalt. Referitor la existenţa unor comportamente indezirabile în
17
ascultare S. Hybels şi R. Weaver II consideră că dintre acestea mai semnifi
cative sunt următoarele: ascultătorul leneş (se receptează mesajele, dar nu
se depun eforturi susţinute pentru a li se atribui semnificaţiile cuvenite); as
cultătorul prefăcut (se mimează o ascultare activă din cauza unor posibile c
onsecinţe apărute în cazul în care persoana respectivă s-ar deconspira); asc
ultătorul nesigur (ascultătorul nu este preocupat atât de mesajele pe care le
primeşte din partea vorbitorului, cât de mesajele proprii pe care ar trebui să
le expedieze acestuia); ascultătorul egocentric (este vorba de un comporta
ment de ascultare extrem de selectiv, graţie căruia, se conferă atenţie sporit
ă numai mesajelor cu referire directă la persoana ascultătorului, în timp ce
mesajele de altă natură sunt ignorate în totalitate); ascultătorul competitiv
(reprezintă o ultimă raportare la actul ascultării şi obiectivează comportam
ente prin intermediul cărora ascultătorul echivalează acest proces cu o com
petiţie autentică. Dacă, de exemplu, vorbitorul comunică o informaţie refer
itoare la un standard de un anumit nivel, ascultătorul, la rândul său, vine cu
acelaşi gen de informaţie, dar vizează un standard şi mai ridicat1 . Un aspe
ct la fel de important al ascultării în procesul instruirii ține de utilizarea ma
i multor tipuri de ascultare în corelaţie cu obiectivele educaţionale urmărite,
cu caracteristicile conţinuturilor care se transmit elevilor şi nu în ultimul r
ând cu particularităţile şi însuşirile acestora. Pentru realizarea acestei exige
nţe cadrele didactice trebuie să ştie că există mai multe tipuri de ascultare,
iar S. Hybels şi R. Weaver II consideră că acestea sunt următoarele: 1. asc
ultarea în vederea informării; 2. ascultarea critică; 3. ascultarea empatică; 4.
ascultarea pentru plăcere , pentru divertisment2 . Mai jos vom descrie ele
mentele tipice ale fiecăreia dintre ele şi obiectivele pe care le vizează fieca
re modalitate în parte.Dacă avem în vedere prima modalitate şi, anume, asc
ultarea în vederea informării, atunci dintre obiectivele care trebuie să stea î
n atenţia ascultătorului mai importante sunt următoarele:  identificarea id
eii principale;  identificarea materialului de susţinere;  formarea unei sc
heme (schiţe) mentale;  prezicerea sau anticiparea demersului vorbitorul
ui;  corelarea conţinuturilor prezentate;  identificarea asemănărilor şi a

18
deosebirilor existente între conţinuturile care fac obiectul ascultării şi conţi
nuturile pe care ascultătorul le posedă deja;  necesitatea întrebărilor şi a p
arafrazării1 . Cea de-a doua modalitate, ascultarea critică, are o mare simil
aritate cu cea prezentată anterior deoarece, presupune şi desprinderea ideii
principale şi identificarea materialului de susţinere, dar se şi diferenţiază d
e aceasta prin câteva obiective care presupun un alt mod de raportare a asc
ultătorului la informaţiile pe care le recepţionează. Dintre obiectivele pe ca
re ascultătorul trebuie să le aibă în vedere cu precădere în cazul ascultării c
ritice şi care îi vor conferi acestuia o eficienţă mai mare ar putea fi amintite:
 stabilirea motivelor vorbitorului;  manifestarea unor îndoieli referitoa
re la autenticitatea informaţiilor transmise;  realizarea unei disocieri între
fapte şi opinii;  realizarea unei distincţii între fapte şi opinii;  recunoaşt
erea înclinaţiilor personale;  evaluarea mesajului2 . , . Ascultarea critică
din punct de vedere calitativ pare să se situeze deasupra celei pentru infor
mare iar faptul este justificat deoarece include toate elementele ei şi, în plu
s, alte elemente care îi sunt specifice astfel încât s-ar putea pune întrebarea
de ce nu toate informaţiile primite de ascultător beneficiază de o astfel de t
ehnică, apelându-se totuşi, de foarte multe ori, la ascultarea pentru informa
re. Răspunsul la această întrebare este acela că, uneori informaţiile primite
de către ascultător de la sursă sunt atât de noi şi atât de diferite faţă de cele
posedate de acesta din urmă, încât ele devin greu evaluabile. Ținând cont d
e faptul că ultimele două tipuri de ascultare sunt foarte puţin implicate in a
ctivitatea de instruire vom aborda în continuare ultimul element care ampli
fică ascultarea fiind conştienţi că în această direcţie cadrele didactice pot p
roba suficientă creativitate didactica Cunoaşterea factorilor care determină
ascultarea cu scopul de a-i manipula în așa manieră încât efectul lor asupra
acesteia să fie cât mai semnificativ .
În concluzie putem menționa că ascultarea, ca factor important în procesul
instruirii constituie un element cheie, o activitate cu caracter complex, spec
ific şi cu finalitate proprie. Nu este suficient să te concentrezi asupra faptel
or, cifrelor sau ideilor. Este foarte important să absorbi ceea ce auzi, să sta

19
bileşti legături cu propria experienţă şi să transpui datele în informaţii utile
la care să se poată recurge ulterior.

7. Explicați de ce dialogul este o metodă de comunicare eficientă la

lecții

____________________________________________________________
Metoda dialogului poate fi definita ca un ansamblu de
tehnici de comunicare si interactiune între cadrul didactic si
elevi sau studenti, care urmaresc obtinerea unor rezultate
de învatare sau colectarea de informatii care sunt necesare
unui demers evaluativ printr-o succesiune de întrebari si
raspunsuri, într-un context în care profesorul detine un înal
t nivel de control asupra situatiei.Cele mai importante com
ponente ale tehnologiei dialogului sunt problematice, comu
nicarea, cooperarea.Când elevii folosesc tehnologia dialogul
ui în practică, devine posibilă organizarea de activități diver
se și pe mai multe niveluri ale elevilor, comunicare activă.
Aceasta contribuie la autodezvoltarea și autorealizarea elev
ilor, formarea competenței și culturii comunicative. În proc
esul de dialog, de dezvoltare a independenței și a gândirii c
ritice, a inițiativei și a poziției proprii a elevilor, are loc dori
nța de a discuta și de a rezolva problema care li se pune.

Pentru a organiza un dialog în timpul lecției, trebuie să

găsiți un subiect interesant, să alegeți forma și structura
dialogului. Structura dialogului de învățare:

1. Postați subiectul

20
2. Stabilirea obiectivelor de învățare

3. Căutarea în comun a unei soluții, există puncte de veder

e

4.Obținerea unei soluții comune

5.Generalizare

De mare importanță în dialog este comunicarea egală.

Pentru organizarea sa, viitorul profesor trebuie să fie
capabil să:

 formulează o problemă
 exprima propriul punct de vedere în contextul celorlalți;
 să fie capabil să asculte și să înțeleagă interlocutorii;
 Să ofere diferite să fie capabil să evidențieze sensul, să
compare opinii diferite;
 să evalueze semnificația și semnificația informațiilor
primite;
 dacă este dificil pentru studenți, să fie capabil să pună
o întrebare de conducere la timp, să ajute

În timpul dialogului se formează o cultură a vorbirii a

comunicării, se formează abilitățile de a vorbi în public și
de a discuta problemele. Și aceasta face parte din cultura
21
comunicativă, care include capacitatea de a asculta și
înțelege interlocutorul, analiza diferitelor puncte de vedere
asupra obiectului cunoașterii, capacitatea de a-și exprima
în mod rezonabil poziția și de a exprima corect judecățile
de valoare.

În facultate, studenții au făcut un stagiu într-un club de

adolescenți, unde a organizat un joc intelectual pentru
elevii uneia dintre școlile din districtul "Dezbate". Tema „Ce
este mai important pentru un tânăr în educația sau
creșterea societății moderne” . În cursul pregătirii grupului
pentru discurs, studenții noștri au condus studenții: invitați
să participe la discuția despre poziția tuturor

elevii, i-au încurajat, au încercat să obțină cât mai multe

informații, i-au orientat pe copii să comunice între ei,
ghidați de următoarele

Reguli:

 Fiecare elev are dreptul de a-și exprima opinia

 Fiecare are dreptul la propria sa versiune
 Oricine are dreptul să susțină sau să critice versiunea
unui prieten

22
Unul dintre scopurile învățării în dialog este crearea unor condiții
confortabile de învățare în care fiecare elev să-și simtă succesul,
consistența intelectuală, ceea ce face ca procesul de stăpânire a
cunoștințelor să fie productiv. Toți elevii sunt implicați în procesul de
cunoaștere, fiecare își aduce propria contribuție individuală, are loc un
schimb de cunoștințe, idei, metode de activitate. Mai mult, acest lucru se
întâmplă într-o atmosferă de bunăvoință și sprijin reciproc, care nu numai
că vă permite să primiți noi cunoștințe, ci și să dezvolte activitatea
cognitivă în sine, o aduce la un nivel superior de cooperare și cooperare.

Utilizarea activă a formelor de dialog necesită o pregătire metodologică

serioasă a profesorului și învățarea elevilor cum să conducă discuțiile și
disputele, capacitatea de a-și reține emoțiile, de a respecta opiniile
camarazilor lor, chiar dacă aceștia au punctul de vedere opus.

La etapa de pregătire a profesorului și elevilor pentru dialog acordăm o

atenție deosebită alegerii temelor și problemelor, formelor de dialog.
Atunci când desfășurați un dialog, este important să organizați clar și să
implicați fiecare elev în dialog, managementul procesului.

În rezumat, este necesar să se analizeze și să se evalueze asimilarea

cunoștințelor și aptitudinilor în cadrul temei studiate în lecție, a nivelului
de cultură comunicativă a elevilor și a atingerii obiectivelor lecției. Voi da
câteva prevederi care caracterizează cultura dialogului:

23
 Criticați ideile, nu oamenii. Pentru a vedea scopul nu în
câștigarea argumentului, ci în a ajunge la cea mai bună
soluție la problemă.
 Încurajați-i pe toți să participe la discuție și să asimileze
informațiile necesare.Ascultă ideile tuturor, chiar dacă
nu ești de acord cu ele.
 Încercați să înțelegeți ce nu este clar.
 În primul rând, luați în considerare toate ideile și
faptele exprimate legate de diferite puncte de vedere și
apoi încercați să le combinați în așa fel încât să
contribuie la înțelegerea problemei.
 Străduiți-vă să înțelegeți și să înțelegeți diferite puncte
de vedere asupra problemei.
 Nu vă fie teamă să vă schimbați punctul de vedere sub
influența unor argumente și fapte incontestabile.

În lucrare pot fi utilizate următoarele forme de activitate:

discuție, dispută, activitate de proiect în grup, apărarea
proiectelor, discuție și soluționare a problemelor complexe
de mediu etc. Tehnologia dialogului poate include și
elemente ale altor tehnologii, utilizarea lor în combinație
sporește impact asupra personalității elevului.

Practica arată că introducerea formelor interactive de

educație contribuie la o înțelegere mai profundă și mai

24
conștientă a conținutului materiei de către elevi decât în
timpul unei lecții obișnuite, asimilarea mai multor idei și
modalități de rezolvare a problemelor, inclusiv a celor
originale și nestandardizate, generalizare. și
funcționalitatea cunoștințelor și abilităților dobândite, elevii
de dezvoltare au capacitatea de a transfera cunoștințele în
condiții noi. În plus, elevii dezvoltă nevoia unei discuții
cuprinzătoare asupra problemei rezolvate, dezvoltă
gândirea critică, competența comunicativă și cultura.

8. Caracterizați Comunicarea online (definiție, domenii practice de

aplicare, avantaje/dezavantaje)
Comunicarea prin Internet reprezintă un ansamblu de acțiuni și procese
mediate de computere prin care interlocutorii își transmit informații prin
mesaje ce pot căpăta diverse forme . Comunicarea este un proces absolut
indispensabil omenirii, iar de-a lungul timpului mesajele au fost transmise
prin diverse căi, comunicarea căpătând astfel diverse forme și fiind
utilizată în diverse medii. Cercetările privind CMC se concentrează în
mare măsură pe efectele sociale ale diferitelor tehnologii de comunicare
suportate de computer. Multe studii recente implică rețele sociale bazate
pe Internet, susținute de software social.
În timp ce termenul s-a referit în mod tradițional la acele comunicări care
au loc prin intermediul formatelor mediate de computer (de exemplu,
mesagerie instantanee, e-mail, camere de chat, forumuri online, servicii
de rețele sociale), el a fost aplicat și altor forme de interacțiune bazată pe
text, cum ar fi mesaje text.

9. Exprimați-vă opinia în raport cu comunicarea nonverbală în

activitatea didactică.
25
____________________________________________________________
În comunicarea didactică, alături de cuvânt participă şi alte tipuri de
semne transmiţătoare de mesaj, cum ar fi: mimica, ritmul vorbirii,
volumul vocii, gesturile, tonul, mişcările şi postura profesorului,
vestimentaţia etc.

Orice comportament este un act de comunicare, astfel încât

educatorul nu încetează să fie educator în afara exprimării prin
cuvânt. Oamenii sunt şi arată mai mult decât rostesc, indică, ori vor să
fie, să arate, să rostească. Acesta este şi motivul pentru care nu poate
fi neglijat rolul elementelor nonverbale în comunicare, cu atât mai
mult, în comunicarea cu caracter didactic.

Copiii învaţă de la adulţi să fie în pas cu timpul, să fie modelul timpulu

i în care trăiesc, inclusiv la nivelul gesturilor, al înfăţişării, al atitudinii
etc. În general vorbind, este o modă, un tipar al timpului, şi la nivelul l
imbajului nonverbal, tipar învăţat prin imitaţie selectivă.
Elementele comunicării nonverbale au capacitatea de a concentra situa
ţii pentru care ar fi nevoie de adevărate descrieri. Uneori, un gest, schi
mbarea tonului, tăcerea etc. spun mai mult decât o mie de cuvinte, du
pă cum se întâmplă uneori ca aspectele nonverbale să spună mai mult
sau altceva decât ceea ce intenţionează cineva prin cuvinte. Toate aces
tea şi mai multe sunt cunoscute de către profesor, prin pregătirea psih
o-pedagogică (şi nu numai), şi sunt utilizate pe direcţia eficientizării a
ctivităţii didactice în realizarea obiectivelor educaţionale.
Dintre elementele nonverbale valorificate în activitatea didactică, pentr
u a îmbunătăţi comunicarea sau pentru a diagnostica o situaţie cu inte
nţia de corectare, amintim: ritmul vorbirii, volumul vocii, acoperirea pa
uzelor în vorbire, mişcările şi posturile corpului, vestimentaţia etc.

26
Ritmul vorbirii este un indiciu important în comunicare didactică. Un ri
tm rapid în exprimarea verbală poate indica o bună stăpânire a inform
aţiilor şi a competenţelor de ordonare rapidă şi adecvată a acestora, pr
ecum şi graba de a oferi cât mai multe informaţii, dorinţa de afirmare,
de reuşită, de a impresiona etc. Un ritm lent poate dovedi un tempera
ment melancolic, dezinteres faţă de activitate, o slabă stăpânire a info
rmaţiei (insuficientă, insuficient înţeleasă etc), o suferinţă fizică sau un
a psihică.
În comunicarea didactică, acest reper poate fi utilizat de către profesor
pentru a obţine informaţii suplimentare despre situaţia interlocutorulu
i, pentru a-şi adapta acţiunea educativă.
În ceea ce-l priveşte, profesorul trebuie să-şi adapteze ritmul vorbirii l
a capacitatea de recepţionare a elevilor, ca medie a clasei, în activităţi
frontale, să-şi adapteze ritmul la capacitatea de recepţionare a elevulu
i în activităţile individuale.
Calitatea vorbirii poate indica o persoană caldă, mieroasă, neutră, dur
ă etc. În activitatea didactică, acest element,precum şi celelalte puse în
discuţie, trebuie folosit în favoarea elevului, profesorul fiind nevoit să-
şi găsească o tonalitate plăcută, atrăgătoare, în orice caz, adaptată dif
eritelor secvenţe de învăţare.
Volumul vocii, mare sau mic, transmite sau nu autoritate, siguranţă, d
orinţa de receptare etc. În plan didactic, este de dorit ca profesorul să
posede un volum mare al vocii, element benefic partenerilor în comuni
care, măcar din două motive: mesajul este receptat de către toţi elevii
cu claritate, fără efort, indiferent de distanţa faţă de profesor, menţinâ
ndu-şi atenţia spre vorbitor; profesorul nu face un efort deosebit să s
e facă auzit sau înţeles cu claritate, nu este nevoit să repete informaţiil

27
e, nu ar avea nevoie de eforturi suplimentare, la nivel de voce, pentru
a acapara atenţia elevilor. Utilizarea acestui element este educabilă.În
concluzie, nu comunicarea în sine reprezintă elementul vital în asigura
rea succesului școlar şi social, ci felul în care ea este folosită pentru at
ingerea acestui scop.

10. Imaginaţi-vă că aveţi de elaborat un articol pentru revista şcolii

dvs, cu tema: „Comunicarea – metodă eficientă în rezolvarea
conflictelor”. Scrieți, în spațiul rezervat, conținutul acestuia
____________________________________________________________
Comunicarea înseamnă mai mult decât ceea ce spunem. Înseamnă şi cum
spunem acel lucru. Comunicarea constă în a vorbi şi a asculta, şi în
acţiunea de a destăinui reciproc gânduri şi sentimente interioare (aşa
numitul ‘feedback’). Arta de a comunica nu este un proces natural sau o
abilitate cu care ne naştem. Noi învăţăm să comunicăm. Orice comunicare
implică creaţie şi schimb de înţelesuri. Aceste înţelesuri sunt reprezentate
prin „semne” şi „coduri”. Se pare că oamenii au o adevărată nevoie să
„citească” înţelesul tuturor acţiunilor umane. Observarea şi înţelegerea
acestui proces poate să ne facă să fim mai conştienţi referitor la ce se
întâmplă când comunicăm.

Fiecare dintre noi comunică datorită unei varietăţi de nevoi şi scopuri:

nevoi personale, scopuri sociale, necesităţi economice şi expresie
artistică. Abilitatea de a comunica presupune şi abilitatea de a rezolva
conflictele de comunicare. Conflictul nu presupune în mod obligatoriu
aspecte negative (ex.ceartă, tensiune), deci comunicarea eficientă nu
înseamnă camuflarea conflictului. Acesta trebuie acceptat ca o parte
firească a procesului de comunicare.

Se poate spune că un conflict apare atunci când atitudinea şi acţiunile unei

persoane împiedică, afectează într-un anumit mod o persoană în demersul
ei de atingere a unui scop.

28
Conflictul poate apărea oriunde, oricând, în orice situaţie. A crea conflicte
e uşor, mai greu este să le rezolvi. Comunicarea este cheia soluţionării
conflictelor. 

O comunicare de succes este cheia soluţionării constructive a conflictelor.

“Cine vorbeşte, nu împuşcă“ – aceasta este zicala la care putem reduce
funcţia comunicării. În forma sa profesionalizată comunicarea joacă în
toate procedurile de soluţionare a conflictelor un rol deosebit de important.

Atunci când există un conflict, procesul de comunicare este bruiat sau

foarte limitat. Trebuie să vedem aşadar mai întâi cum poate fi organizată
comunicarea pentru a ajunge la o perspectivă comună asupra conflictului şi
la problemele care se află la baza lui.

Prima condiţie în acest sens este voinţa de a adăuga la propriul orizont

perceptiv o nouă concepţie diferită şi încercarea de a înţelege intenţiile
celuilalt. Ameninţările, învinuirile, afirmările nu-şi au locul aici. Ele
trebuie înlocuite cu modelele cooperative ale explicării şi înţelegerii.

Deci, obiectul comunicării îl formează: păstrarea relaţiilor existente şi

dintre oameni, dintre organizaţiile lor, dintre ei şi acestea, iniţierea,
stabilirea şi desfăşurarea unor relaţii noi, modificarea şi stingerea relaţiilor
vechi, schimbul de ştiri, gânduri, informaţii, păreri şi idei care prezintă
interes pentru relaţiile lor, precizarea anumitor situaţii şi poziţii privind
interesele reciproce, clarificarea şi aplanarea eventualelor neînţelegeri care
se pot ivi în cadrul relaţiilor şi intereselor comune, rezolvarea diferitelor
probleme pe care le ridică desfăşurarea practică a raporturilor sociale care
îi leagă.

Concluzie: comunicarea este cheia individului spre societate, spre

integrare în comunitate. În nici una dintre ipostazele sale majore,
societatea / comunitatea nu poate exista fără comunicare, ea se continuă, se
regenerează prin transmitere, prin ceea ce oamenii îşi împărtăşesc ca
experienţă comună de viaţă – scopuri, aspiraţii, cunoştinţe, convingeri,
acelaşi spirit.Comunicarea suntem noi ,felul nostru de a fi ,eul din interior

29
ce prin comunicare rezolvă orice iar prin intelect le așează exact acolo
unde trebuie.

Itemul Specificări Puntaj

acordat
1. Creați un mesaj de salut de 5 minute 6 puncte
2. Descrieți etapele istorice ale ştiinţelor 8 puncte
comunicării
3. Realizați o schemă conceptuală – 8 puncte
tipurile de comunicare
4. Realizați o schemă conceptuală – 8 puncte
barierele de comunicare
5. Comentați următoarele axiome ale 15 puncte
comunicării
30
 6. Rezumat al articolului „Tipuri de 10 puncte
ascultare”
7. Explicați de ce dialogul este o metodă 10 puncte
de comunicare eficientă la lecții
8. Caracterizați Comunicarea online 10 puncte
9. Exprimați-vă opinia în raport cu 10 puncte
comunicarea nonverbală în activitatea
didactică
10. Articol pentru revista şcolii dvs, cu 15 puncte
tema: „Comunicarea – metodă
eficientă în rezolvarea conflictelor”
Punctajul total 100 puncte

Punctaj acumulat _________

31