UNIVERSITATEA DE STAT,,B.P.

HASDEU DIN CAHUL

FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE ȘI PEDAGOGICE

CATEDRA DE ISTORIE ȘI TEORIA EDUCAȚIEI

Referat
Tema:Caracteristica jocurilor logico-
matematice la grupa pregătitoare.
Disciplina:TM formării reprezentărilor
elementare matematice la preșcolari.

Elev:Boca Doina

Grupa: PP2102 fr.

Profesor:Barbă Maria
 Jocurile logico-matematice sunt o continuare firească a jocurilor didactice, desfăşurate pe
baza mulţimilor de obiecte concrete, valorificând, pe plan superior, toate achiziţiile dobândite în
cadrul acestora. Ele contribuie la realizarea proceselor de abstractizare şi generalizare a
cunoştinţelor şi, pe această bază, la o mai reală apropiere a copiilor de primele noţiuni matematice
menite să le faciliteze înţelegerea noţiunii de număr şi a operaţiilor cu numere care se vor studia în
şcoală. În organizarea acestor jocuri, educatoarea foloseşte informaţiile culese din alte activităţi
desfăşurate, din jocurile libere, insistând în lichidarea lacunelor sesizate în cunoştinţele copiilor sau
în exprimare.
Jocul logico-matematic este un tip de joc didactic prin care se fundamentează primele
cunoştinţe matematice ale copiilor, folosind elementele de logică matematică.
Scopul principal al jocului logic este înzestrarea copiilor cu un aparat logic suplu şi
polivalent care să le permită a se orienta în realităţile înconjurătoare şi să exprime judecăţi şi
raţionamente într-un limbaj adecvat. Jocul logic acordă un rol dinamic intuiţiei şi pune accentul pe
acţiunea copilului asupra obiectelor, în scopul formării percepţiilor şi a structurilor operatorii ale
gândirii. De la manipularea obiectelor se trece treptat la acţiunea cu imagini ale obiectelor şi se
continuă apoi cu desene, urmate de simboluri grafice ce permit accesul copiilor spre noţiuni
abstracte. Acţionând asupra obiectelor şi a imaginilor acestora, copiii sunt solicitaţi să interpreteze
anumite raporturi între obiecte care apar în cadrul jocului, să le redea într-o exprimare verbală
adecvată. Astfel jocurile logice conduc în mod direct la problematica matematică. În scopul evitării
unor confuzii privind diferenţierea jocurilor logice de alte tipuri de jocuri şi luând drept criteriu
gradul de implicare a operaţiilor logice în elementele de teoria mulţimilor. Apare următoarea
clasificare a jocurilor logice:
1. Jocuri de descriere şi caracterizare a mulţimilor şi elementelor lor, cu folosirea în
caracterizare a principiilor terţului exclus, contradicţiei şi dublei negaţii: • un element trebuie să
aparţină unei mulţimi formate sau complementarei ei (principiul terţului exclus); • nici un element
nu poate aparţine simultan mulţimii şi complementarei sale (principiul contradicţiei);
2. Jocurile de comparare – evidenţiază asemănările şi deosebirile dintre elemente şi
corespund jocurilor de diferenţă din clasificarea clasică.
3. Jocurile de orientare în tablou – asigură familiarizarea copiilor cu operaţiile logice cu
mulţimi, prin clasificare şi seriere într-o ordine şi succesiune prestabilite.
4. Jocurile cu cercuri – sprijinirea intuirii operaţiilor cu mulţimi şi a operaţiilor logice ce
decurg din acestea. Copiii intuiesc corect operaţia de complementariere prin intermediul negaţiei
logice (este p şi nu este g). Negaţia caracterizează elementele din complementara unei mulţimi în
raport cu o mulţime totală, intersecţia mulţimilor se caracterizează prin conjuncţie logică şi
elementele din reuniune, prin disjuncţie logică, de asemenea se pot verifica legile lui De Morgan (în
forma practică) şi principiile logice (principiul negării negaţiei, al terţului exclus, al contradicţiei).
Concluzionând cele spuse anterior, se poate afirma că jocul logic are drept scop formarea capacităţii
de a elabora judecăţi logice, dezvoltarea capacităţii copilului de a acţiona pe baza unor operaţii şi
principii logice şi de a asigura, pe această cale, premisele interiorizării operaţiilor logice ce au
derivat din acţiunea obiectuală în cadrul unui proces dirijat. Esenţa psihologică a jocului logic este
ipoteza de formare, pe etape, a acţiunii mentale susţinută prin cercetări experimentale de P.I.
Galperin.