Sunteți pe pagina 1din 15

MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

Universitatea de Stat din Tiraspol


Facultatea Pedagogie
Catedra psihopedagogie și educație preșcolară

Domeniul general de studii:


Științe ale educației
Specialitatea:
Pedagogie preșcolară

Referat la tema:
,,Rolul familiei în formarea reprezentărilor matematice la
preșcolari,,

A elaborat :Bîrnat Ala,


Grupa 13M,,a,,
A verificat :Sali Larisa

Chișinău 2017
Cuprins:

1.Formarea reprezentărilor și a noțiunilor elementare la preșcolari.............3


2.Părinții-îndrumători și experiență..................................................................4
3.Cum învățăm copilul preșcolar să numere?...................................................6
4.Cum să facem matematica accesibilă copiilor................................................8
5.Matematica,creier matematic,mituri despre matematică.............................11
6.Părinții,copiii și temele.....................................................................................16
MOTTO:
“Aportul la cultura generală a fiecărei discipline se exprimă nu prin ceea ce este
specific, ci prin ceea ce are comun, generalizator, transferabil, de la un domeniu
la altul”.
Louis Croft

1.Formarea reprezentărilor şi a noţiunilor matematice la preşcolari


Pe parcursul celor patru ani de grădiniţă, datele senzoriale se îmbogăţesc foarte
mult, datorită lărgirii sferei de contact a copiilor cu noi şi variate obiecte şi aspecte ale
mediului ambiant şi ca urmare a activităţii din ce in ce mai diferenţiate a analizatorilor.De
pildă, dacă la 3 ani copiii percep global obiectele, în special forma lor, pe măsura ce
cresc, percep despre aceleaşi obiecte atributele semnificative, pe care, la început, le
treceau cu vederea.Astfel, la început, toate categoriile de dimensiuni sunt percepute sub
denumirea generală de mare sau mic. Treptat, ca urmare a exerciţiului sistematic cu
obiectele, în toate categoriile de jocuri practicate în grădiniţă, datorită perfecţionării
analizatorilor, ca şi a dezvoltării gândirii şi limbajului, percepţiile se diferentiază. Se
lărgeşte gama culorilor pe care le percep copiii, ca şi poziţiile spaţiale pe care le au
diferitele obiecte. Copiii le recunosc uşor şi denumesc poziţia lor în spaţiu cu cuvintele
corespunzătoare.Evoluţia formării reprezentărilor matematice nu rămâne numai la nivelul
înregistrării unor date, la memorarea şi denumirea lor. Pe baza datelor senzoriale, începe
să acţioneze gândirea. Furnizate în mod sistematic şi gradat, acestea constituie un
permanent prilej pentru activizarea gândirii. Conducându-se în activitatea lor după un
anumit criteriu, copiii pot alcătui mulţimi de obiecte, pot sorta dintr-o mulţime dată mai
multe grupe.Aceste acţiuni trebuie făcute cu multă răbdare, în mod treptat, folosind pas
cu pas progresele înregistrate în dezvoltarea judecăţii copiilor, precum şi în îmbunătăţirea
vocabularului cu expresii care să redea cât mai adecvat relaţiile dintre mulţimile de
obiecte.
Procesele gândirii (analiza, sinteza, comparaţia), ca şi însuşirile ei (rapiditate,
flexibilitate, independenţă) se exersează intens şi sistematic, ca urmare a activităţii
permanente şi variate, desfăşurată cu copiii în scopul alcătuirii mulţimilor după anumite
criterii. Acesta este un prim pas pe care-l face copilul în înţelegerea relaţiilor dintre
obiectele lumii înconjurătoare şi numai după aceasta poate înţelege un alt tip de relaţii,
mai abstracte - relaţii cantitative. Copiii pot compara mulţimile, întâi prin apreciere
globală, apoi, mai precis, prin punere în corespondenţă a elementelor unei mulţimi cu
elementele altei mulţimi. Tot pe baza datelor acumulate pe cale senzorială, copiii pot să
compare mulţimile date pentru a verifica echipotenţa sau neechipotenţa lor. Tot ca
urmare a activităţii gândirii, a proceselor de analiză şi comparaţie, copiii pot ordona
mulţimile.
În urma activităţii matematice sistematice, treptat complicate şi permanent
conştientizate de copii, se ajunge spre sfârşitul perioadei preşcolare la momentul în care
gândirea lor înregistrează noi salturi calitative. Pe baza acestora, mai precis a proceselor
de analiză, comparaţie şi generalizare, copiii pot să intuiască numărul, care este o noţiune
abstractă.
Copiii mici, puşi să numere câteva jucării, care sunt întrebaţi câte jucării sunt, după
ce au terminat de numărat, nu pot răspunde, ci reiau număratul de la început, aceasta
pentru că ei nu înţeleg semnificaţia noţiunii de număr şi nu pot efectua încă generalizarea.
De aceea, respectând etapele de dezvoltare psihică a copiilor trebuie să-i solicităm în
permanenţă la o activitate conştientă, care să ducă, mai târziu, la maturizarea proceselor
de cunoaştere, la formarea unor reprezentări despre mulţimi şi echipotenţa lor, despre
modalităţile în care se poate opera cu ele.
În procesul formării reprezentărilor matematice, copiii răspund prompt, mai întâi,
prin acţiune, reuşind mai greu să explice operaţiile pe care le-au efectuat sau rezultatele
pe care le- au obţinut, din cauza rămânerii în urmă a planului verbal. De aici, necesitatea
ca educatoarele să insiste pentru însuşirea şi utilizarea de către fiecare copil a limbajului
matematic adecvat şi a exprimării corecte şi logice.
Prin intermediul activităţilor matematice copilul este pus in situaţia de a deveni
conştient de propria gândire, de a şti ,,ce face” şi ,,pentru ce face”,de a se exprima intr-un
limbaj corect şi precis. Astfel, inainte de a cunoaşte numerele naturale, copilul trebuie să
stabilească contacte nemijlocite cu mulţimile de obiecte, să le descopere proprietăţile
caracteristice, să stabilească relaţii între ele şi să efectueze diverse operaţii din care să
rezulte noi mulţimi cu noi proprietăţi.Exemplu: din mulţimea de jucãrii se pot realiza mai
multe grupe clasificând jucãriile dupã formã (grupe de pãpusi, grupe de iepuraşi, grupe
de cãrucioare); aceleaşi jucãrii se pot sorta dupã culoare (grupă de jucãrii roşii, etc.); dupã
mãrime (mari, mici, mijlocii). De observat cã acelasi obiect poate intra în alcãtuirea unor
grupe diferite.Aceste acţiuni trebuie fãcute cu multã rãbdare,treptat, folosind pas cu pas
progresele înregistrate în dezvoltarea judecãţii copiilor, precum si în îmbunãtãţirea
vocabularului cu expresii care sã redea cât mai adecvat relaţiile dintre mulţimile de
obiecte. În urma activitãţii matematice şistematice, treptat complicate şi permanent
conştientizate de copii, se ajunge spre sfârşitul perioadei preşcolare la momentul în care
gândirea lor înregistreazã noi salturi calitative. Pe baza acestora, mai precis a proceselor
de analizã, comparaţie şi generalizare, copiii pot sã intuiascã numãrul, care este o noţiune
abstractã.
Este cunoscut faptul că matematica a avut intotdeauna un rol hotărâtor in
dezvoltarea gândirii, acea dimensiune specific umană care stă la baza progresului şi
constituie impulsul dinamicii sociale. Deoarece matematica se invaţă din viaţă şi pentru
viaţă, inţelegerea conceptelor ei , operarea cu ele conduce la formarea unei gândiri mereu
logice şi creatoare.Cu cât educaţia preprimară pune accent prin mijloace specifice pe
dezvoltarea intelectualăcu atât mai performantă va fi aptitudinea pentru preşcolaritate.

2.Părinții-îndrumători și experiență
,,Matematica e grea,, sau,,Nici nu mă mir că nu îți place matematica,fiindcă nici mie
nu mi-a plăcut,, sunt replicifrecvente ale părinților care îi pot descuraja pe copiii care
întâm-pină dificultăți la matematică.Studiile arată că anxietatea părinților față de matema-
tică duce la rezultate scăzute ale copiilor la această materie.
Mtematica însă este peste tot în jurul nostrum și face parte din viața cotidiană deși în
mod normal credem că o găsim în culegeri și manual.Iar,când părinții își ajută copiii să se
familiarizeze cu concept și principia pe care le vor întâlni la orele de
matematică,învățarea va fi mai ușoară.
Cum în familie îl ajuți pe copil să învețe matematica mai ușor?
Încurajează-l să resolve probleme:Părinții își pot încuraja copilul să devină o
persoană care caută să resolve o problemă,implicându-l în activități în care sunt folosite
concepte matematice precum măsurare,cântărire,analiza costurilor,compararea
etc.,dar și încurajându-l să gasească soluții pentru probleme cotidiene.De exemplu:Când
mergeți la cumpărături,comparați împreună prețurile pentru a-l alege pe cel mai potrivit
produs în funcție de bugetul disponibil al familiei,sau, când se gătesc bucate,îl roagă pe
copil să măsoare el cantitățile de ingredient de care au nevoie.

Încurajează comunicarea matematică:


 A comunica matematic înseamnă a folosi un limbaj special cu numere,hărți,sim-
boluri,pentru a explica lucruri.Mai înseamnă să știi să asculți și să observi modul
de a gândi al altor persoane.De exemplu:în loc să spui ,,Ne trebuie mai multe mere
pentru plăcintă,,poți spune ,,Ne trebuie un kilogram de mere,,
 Îți poți ajuta copilul să învețe să comunice matematic cerându-i să explice care
sunt pașii pe care trebuie să-i facă pentru a ajunge la rezultatul unei probleme de
matematică pe care o are de rezolvat pentru școală.De asemenea se poate de folosit
imagini sau diagrame care să îl ajute.Alegeți împreună soluția care se potrivește,
 Abilități de a gândi matematic înseamnă a gândi logic,a fi capabil de a vedea
similaritățile și diferențele dintre obiecte sau probleme,a face alegeri bazându-te
pe aceste diferențe și a observa relația dintre lucruri.De exemplu:atunci când
gătești îi poți explica copilului de ce poți alege între două cepe mici și una mare
pentru a obține același efect,vorbindu-i despre dimensiune.Când faceți ordine în
casă,îl poți întreba dacă un teanc de haine va avea loc pe raftul din dulap,pentru a-l
ajuta să estimeze dimensiuni și să găsească soluții alternative.De asemenea,puteți
exersa abilitatea de a împărți în categorii când faceți ordine în rechizite.

Activități care îl ajută pe copil să învețe matematica:


-,,Găsiți numere în jurul vostru,,(să numere casele,blocurile,mașinile,numerele de pe
tastatura telefonului etc. diverse idei),
-,,Identificați tipare în jurul vostru,,(tiparul de dungi de pe o cămașă sau de pe un
perete,tiparul de elemente decorative de pe o cană sau cutie) sau în jocuri simple(să
enumere un șir de numere după un anumit tipar-numere pare/impare, din 3 în 3, sau din 4
în 4 sau aranjează buline de culori diferite într-un șir,în aceeași
ordine:albastru,roșu,verde etc.),
-,,Formați serii,,adică aranjați obiecte crescător sau descrescător în funcție de mărime,
-,,Selectați și formați perechi sau grupuri de obiecte,.De exemplu,îl poți ruga pe copil să
formeze perechi de șosete de aceeași mărime și culoare atunci când strângi rufele de pe
sârmă și le împachetezi,sau poți juca jocuri în care copilul trebuie să descopere perechi de
obiecte,,Potrivește mănușile,, și ,,Joc cu înghețate,,,sau propuneși să selecteze obiectele
de aceeași culoare sau mărime.
-,,Grupați obiecte,,Împărțiți 15 bile în grupuri a câte 5 sau 3 și apoi îl rugați pe copil să
numere câte bile sunt în total.Astfel,îl pregătiți pentru tabla înmulțirii.
-,,Decupați numerele dintr-un ziar,,și grupați-le după mărime,după formă,după culoare
sau așezați-le în ordine crescătoare.Realizați un portret/tablou din numere.Gătiți
împreună urmărind măsurătorile propuse în rețetă.
-,,Măsurați distanțe sau obiecte,,folosind unități de măsură neconvenționale.De
exemplu,masa poate avea o lungime echivalentă cu 7 palme.Cântăriț idiferite obiecte și
comparați-le.Întreabă-l pe copil care crede că este mai greu și apoi verificați cântărindu-le
pe fiecare.

3.Cum invatam copilul prescolar sa numere?

Abilitatile matematice sunt influentate de mai multi factori. Multi dintre acestia pot fi
influentati chiar de parinti. Stiti cum trebuie sa exersati cu cel mic?
Fiecare copil este influențat de anumiți factori sau impulsuri care il afecteaza. De
asemenea, vârsta si mediul familial au un rol foarte important. Parintii sunt cei care
trebuie sa familiarizeze copilul cu conceptul de cantitate si bazele numararii.

Idei matematice
Abilitățile matematice sunt dezvoltate in rândul copiilor ca parte a ideilor pre-
matematice la vârsta preșcolara. Copiii care incep sa meargă nu fac diferența intre
numere si relațiile dintre ele. Un copil la gradiniță face deja această diferență. In cazul
preșcolarilor, jocurile si numerele creează o atitudine pozitivă față de matematică.
Si numaratoare este afectată de abilitățile motorii
Dezvoltarea abilităților matematice depinde de nivelul abilitatilor motorii. Modul in care
copilul se deplasează, in care manipulează cu obiecte, in care le percepe forma, greutatea,
dimensiunea, cantitatea este foarte important pentru viitoarea numarare.

Perceptie spatiala
Dezvoltarea abilităților motorii este legata de o buna percepție spațială. Abilitatea de
a percepe spațiul reprezintă o masură preliminară pentru geometrie si aritmetică. Copilul
va invața și reorganiza, spre exemplu, conceptele de "de sus in jos", "sub-peste", "inainte-
intre-după", "primul-următorul-ultimul". Aranjarea spațiului este asociată cu percepția
timpului.

Cum putem continua exersarea matematicii?


Copiii trebuie sa se familiarizeze cu matematica dupa ce incep gradinita. Cum puteți
exersa matematica cu copilul dumneavoastra la vârsta preșcolara?
• Invățati-l/-o sa știe și să cunoască fiecare cifră,
• Jocul ,,De-a v-ati ascunselea,, este excelent pentru un bun matematician. Pană la ce cifră
poti număra inainte de a juca acest joc?
• Parintii pot prezenta socoteli si numere in viața de zi cu zi copilul lui, spre exemplu in
timpul gătitului in bucatarie sau in momentul citirii cărților populare cu poze.
Jocul,, De-a v-ati ascunselea ,,este extrem de benefic.

4.Cum să facem matematica accesibilă copiilor.

Cunoștințele de matematică sunt importante pentru viața noastră chiar dacă


activitatea pe care o desfășurăm zi de zi nu are în aparență legătură direct cu
matematica.În realitate,pentru a ne descurca și adapta la mediu realizăm tot felul de
operații matematice:numărăm,măsurăm,estimăm distanțe,apreciem cantități sau perioade
de timp,facem calculi aritmetice etc.Dar matematica înseamnă mai mult decât o simplă
sumă de abilități folosite pentru a ne adapta:un sistem solid de cunoștințe matematice va
contribui la o dezvoltare mai bună a gândirii logice și a limbajului,funcționând ca o
unealtă puternică de comunicare.

Iată de ce este util ca din primii ani de viață(perioada preșcolară) copiii să înceapă să
se familiarizeze cu noțiunile de matematică.Studiile arată că acei copii care se
familiarizează devreme cu noțiunile matematice au în general performanțe școlare mai
bune.De asemenea,s-a observat că adesea copiii devin agitați și zgomotoși deoarece nu au
nimic de făcut ,care să-i stimuleze.Jocurile cu caracter logic și matematic le satisfac
curiozitatea intelectuală,și îl angajează în activități plăcute.

Pot copiii preșcolari să învețe noțiuni de matematică?

Atunci,cînd vine vorba de inițierea preșcolarilor în noțiunile matematice mulți adulți


se întreabă,dacă aceștea au intelectul dezvoltat sufficient,încât să înțeleagă matematica.În
fond,se spune,matematica este atăt de complicată,încât dă dureri de cap chiar elevilor
mari și adulților.
Cercetările din psihologia dezvoltării realizate în ultimii 25 de ani,arată că,în ciuda
opiniilor general acceptate,copiii preșcolari au capacitatea de a înțelege noțiuni de
matematică.Mintea lor poate fi surprinzător de complex,iar inteligența lor nu este
exclusive concretă,așa cum s-a afirmat multă vreme.
De la naștere și până la vârsta de 5 ani,la copii se dezvoltă un fel de
matematică ,,informală,,.compusă din noiuni rudimentare și particularizate despre
numere,forme geometrice,spațiu și alte noțiuni matematice.Cel mai adesea
matematica informală a copiilor nu este observată de părinți și educatori.La vârsta
de 3 sau 4 ani copiii știu că adăugarea unei jucării la o grămadă va conține mai
multe jucării,chiar dacă nu pot încă să spună cu exactitate câte jucării sunt. Pot să
distingă cu ușurință un cerc sau un patrat,chiar dacă nu știu cum se numesc aceste
figuri geometrice.Sunt interesați de adunări și de modul în care sunt compuse
numerele și de diferențe și schimbări în magnitudine:adesea se compară între ei,ca
să vadă care sete mai înalt și sunt în mod constant interesați de vârsta lor și a
altora.Cercetările au arătat că la vârsta de 4-5 ani copiii sunt preocupați de
perspectivă,imaginându-și cum arată lucrurile din diverse unghiuri,de exemplu cum
arată curtea și grădina din avion.
Din punct de vedere al matematicii,,formale,,care se predă în școală,aceste
preocupări nu au prea mult sens.Dar performanța academică de mai târziu se află în
legătură cu aceste preocupări rudimentare pentru matematică.

Cum procedăm?

În primul rând,trebuie evitat categoric să li se impună copiilor însușirea unor noțiuni


care se predau la școală,la vârste mai mari,sau utilizarea materialelor care sunt folosite
obișnuit la școală.O astfel de abordare nu ar face decât să îl confrunte pe copil cu sarcini
imposibil de rezolvat pentru nivelul lor intelectual,ceea ce ar conduce la instalarea unui
stres nedorit și nenecesar.Rolul educației matematice la această vârstă este să îl ajute pe
copil să se familiarizeze cu o serie de principii fundamentale.Pe baza acestor principii
vor fi însușite mai târziu noțiunile din matematică.

Să presupunem că pe o masă se află așezate mai multe obiecte la întâmplare-un cub


roșu,un ursuleț și o monedă-și vrem să aflăm câte obiecte sunt pe masă.Deși,poate nu
suntem conștient de acest aspect,numărarea acestor obiecte nu înseamnă simplă recitare a
cuvintelor,care desemnează numerele.Dacă abilitățile noastre s-ar rezuma la memorarea
unor cuvinte care desemnează numere,nu am reuși să numărăm niciodată
nimic.Principiile,care se află la baza ,,enumerării,,-determinarea valorii numerice a unei
serii –sunt în realitate destul de complexe.Un astfel de principiu ar fi ca orice fel de
elemente dintr0o serie pot fi numărate.Putem număra monede și pisici,lucruri mari sau
lucruri mici,absolut orice obiect.

Un al doilea principiu este că,fiecare număr poate fi asociat numai o singură dată
cu fiecare obiect din serie.Arătăm la cub și spunem ,,unu,,apoi la ursuleț ,și spunem ,,doi,,
etc.Nu putem să spunem în același timp ,,unu,, și ,,doi,, când ne referim la cubul roșu.Nu
putem sări un obiect din serie când numărăm.Trebuie să existe o corespondență unu-la-
unu între fiecare număr și fiecare obiect.
Un alt principiu este că,ultimul număr din serie,,trei,, nu se referă numai la
monedă,ci descrie întregul grup de obiecte,care au fost numărate,dă seama despre
numărul lor.

În afară de înțelegerea acestor principii,copiii ar trebui să își formeze un anumit


mod de gândire.De exemplu,lucrul cu numerele presupune înțelegerea proprietăților
unui număr(dacă 2+3=5,atunci și 3+2=5),realizarea unor diferențe (dacă adăugăm altceva
decât 0 la 3,suma ar trebui să fie mai mare ca 3),reprezentarea unui șir de numere (100
este mai îndepărtat de 2 decât de 20) și sesizarea structurilor repetitive(ce urmează după
11,13,15 ?).Copiii se angajează spontan în raționamente de acest tip și trebuie ajutați să
realizeze acest lucru mai bine și mai eficient.

Metodele:

Mediul

Mediul în care copilul trăiește și se joacă este foarte important pentru dezvoltarea sa
intelectuală.Mintea unui copil se dezvoltă în primii ani de viață,mai ales prin
interacțiunea directă cu obiectele din jur,pe baza acestor interacțiuni concrete formându-
se reprezentările și,mai târziu, noțiunile.De aceea, trebuie să vă asigurați că în camera
copilului există suficiente obiecte și jucării,care să îl stimuleze
intelectual:cuburi,jocuri,cărți de colorat etc.

Jocul

Și jocul,împreună cu interacțiunea cu obiectele din jur,contribuie la dezvoltarea


intelectului copilului.Se pot juca singuri,în grupuri,adesea cu adulții.Este important să le
observăm jocul,pentru că în conținutul jocului se găsesc foarte adesea exprimate
preocupările lor,,rudimentare,,informale pentru matematică.Părinții,observând
interpretând corect valența matematică a jocului,îi pot ajuta pe copil să se familiarizeze
mai repede și mai ușor cu principiile matematice.

Momentul pedagogic
Identificarea ,,momentului pedagogic,, presupune observarea cu atenție a jocurilor
și activităților copiilor cu scopul de a găsi situațiile care pot fi folosite pentru a învăța
ceva.Odată identificată,o astfel de situație,copilul poate fi dirijat într-o activitate care să
aprofundeze valența matematică a jocului.Aceste situații identificate cu precizie și
utilizate cu tact,îi vor oferi copilului o experiență de învățare foarte eficientă.

Activități

În afară de utilizarea jocului spontan,părinții pot iniția ei înșiși activități care să


stimuleze intelectul copiilor,identificând cele mai potrivite moment pentru
acestea.Desigur,pentru a obține cele mai bune rezultate,activitățile trebuie să fie
concordante cu interesele de cunoaștere ale copiilor și să nu aibă caracterul unor
sarcini impuse.
De exemplu,copiii pot fi antrenați în alcătuirea unei hărți a locuinței sau a
grădinii.Se poate începe cu o discuție care privește localizarea diverselor obiecte,în
care copilului i se cere să descrie în cuvinte unde se găsesc anumite obiecte din
locuință.După această întroducere,se poate trece la utilizarea unei hărți propriu-
zise,realizată dintr-o bucată de hârtie pe care este indicată localizarea elementelor
esențiale ale locuinței:ușa,ferestrele,amplasarea camerelor,etc.Copilul trebuie acum să
indice amplasarea elementelor secundare(cum ar fi piesele de mobilier)și să le
deseneze pe hartă.
Acest gen de activitateeste foarte folositor pentru copil,deoarece implică generarea
de reprezentări spațiale,utilizarea perspective,a aproximării distanțelor și a
mărimilor,a reprezentărilor la scara redusă și a proiectării spațiului tridimensional pe
un support în două dimensiuni.

Varierea activităților

Pentru obținerea celor mai bune rezultate este necesar ca temele abordate să fie
variate,acoperind un spectru cât mai larg de noțiuni și de cunoștințe.Iată câteva teme cu
care se poate lucra:numărarea,compararea unor serii de elemente,utilizarea numeralelor
ordinale(primul,al doilea,al treilea),operații cu numere(adunarea,scăderea),compararea
formelor(cerc,patrat,triunghi),măsurarea(folosirea unor unități standart și nonstandart
pentru compararea și ordonarea unor mărimi,precum lungime și greutate),analiza și
compararea figurilor geometrice.

5.Matematica,creier matematic,mituri despre matematică.


O treime din adulţi a „urât” matematica în şcoală, după cum a indicat un studiu
recent, percepţie dezvoltată de la vârste foarte fragede din cauza modului în care i se face
cunoştinţă copilului cu această materie. Un psiholog este de părere că ne putem
„împrieteni” copiii cu matematica şi chiar îi putem face să iubească universul cifrelor, sau
măcar le putem arăta că nu trebuie să se teamă de ea.
Negativitatea cu care este privită matematica poate avea consecinţe pe termen
lung care includ un nivel scăzut de participare, toleranţă scăzută la provocări, probleme
comportamentale sau evitarea cursurilor de matematică atât de necesare pentru atingerea
succesului în multe cariere îmbrăţişate de elevi după terminarea liceului sau a facultăţii.
Bineînţeles, eforturile făcute de părinţi în acest sens trebuie să fie susţinute pe cât posibil
şi de cadrele didactice.
Există mituri care îi vor demotiva pe copii şi pe care părinţii trebuie să le spulbere
pentru a preveni eşecul lor la această materie, care poate fi de durată având în vedere că
este o disciplină care se învaţă progresiv. Acestea ar fi: trebuie să fii foarte inteligent
pentru a putea învăţa matematica; este acceptabil să nu fii bun la matematică pentru că
aşa sunt cei mai mulţi oameni şi oricum matematica nu este atât de utilizată în afara
anumitor specializări. Vă puteţi ajuta copiii să-şi construiască atitudinile pozitive
necesare pentru a le susţine efortul pe care îl depun prin provocări şi chiar şi prin
intermediul greşelilor. Primii paşi se referă, în opinia psihologului, la spulberarea
stereotipurilor pe care cei mai mulţi le avem în privinţa matematicii sau a miturilor legate
de abilităţile la matematică pe care le-ar putea avea o persoană.
Mitul 1: Ai sau n-ai "creier matematic". Mulţi copii cred că dacă părinţii lor nu prea
le-au avut cu matematica, atunci din cauza moştenirii genetice, nici ei nu se vor descurca
de minune la această disciplină. Pe de altă parte, la fel de descurajant este pentru copii să
creadă că dacă părinţilor li s-a părut matematica uşoară, înseamnă că eforturile lor indică
lipsa aşa-numitului creier matematic. Benefic este să-i determinăm pe copii să se
focuseze pe potenţialul lor, nu pe existenţa unor abilităţi care ne face mai buni sau mai
slabi la matematică. Nu există creier matematic sau nematematic. Copiii trebuie să ştie că
indiferent de experienţele voastre sau ale lor în materie de matematică, toţi avem
potenţialul de a atinge succesul în matematică. Ajutaţi-i să înţeleagă că efortul şi
exerciţiul fortifică puterea creierului. Ei trebuie să înţeleagă că s-au născut cu potenţial şi
că vor avea întotdeauna şansa succesului la această disciplină „detestată”.
Mitul 2: “Băieţii sunt mai buni la matematică decât fetele” Cercetătorul şi
profesorul în neuroştiinţă cognitivă Dr. Torkel Klingberg de la Institutul Karolinska, din
Suedia, a raportat faptul că în timpul unui studiu la care fetele şi băieţii au fost anunţaţi că
testele de matematică vor fi folosite pentru a combate stereotipurile legate de această
materie, subiecţii au obţinut punctaje similare, indiferent de sex. Este important să le
explicaţi copiilor că, indiferent de gen, ei pot face performanţă inclusiv la această
materie.
Cum să-i învăţăm matematică de la cele mai fragede vârste? Un sfat venit din
partea psihologilor este să le stimulaţi imaginaţia, pentru că atunci vor fi şi mai motivaţi
să descopere matematica. Creierul este mult mai receptiv la a învăţa despre un anumit
subiect dacă există o legătură directă între cunoaştere şi ceva ce copilul valorizează. În
loc ca aceştia să se gândească la această disciplină ca la o materie izolată, le puteţi arăta
beneficiile matematicii în moduri pe care ei le găsesc inspiraţionale. De exemplu, le
puteţi arăta acestora beneficiile pe care matematica le poate avea în vieţile, hobby-urile şi
zonele lor de interes. Situaţiile din viaţa de zi cu zi sunt de mare ajutor la vârste mici:
 încurajaţi-i să estimeze cât timp mai este până la începerea serialului lor
preferat;
   la cumpărături, lăsaţi copilul să vă fie ghid şi învăţaţi-l cum să aprecieze
raportul calitate-cantitate-preţ;  
 chiar înainte de a recunoaşte numerele, puteţi să le stimulaţi gândirea
matematică prin diverse jocuri

6.Părinții,copiii și temele.
Mediul familial joaca un rol vital in cresterea si dezvoltarea copilului atât la nivel
comportamental, emotional, fizic, cât si educațional. Efortul pe care-l depun părinții
pentru educarea copilului este mai important decat sărăcia sau avuția familială, decât
absolvirea anumitor facultăți de către părinți sau statutul copilului de elev la gradiniță, la
școală primară, generală sau statutul de student.
Copiii care acordă o atenție mărită temelor se descurcă mai bine la școală, iar
meritele lor sporesc pe masură ce avansează in vârstă și trec de la școală generală spre
liceu, de la liceu la facultate, de la facultate la master și lista poate continua. 
Se știe că îndeplinirea unei responsabilități precum scrierea temelor il ajută pe copil
să-ăi dezvolte obiceiuri si atitudini comportamentale positive.
Datorita temelor, parintii descopera multe lucruri legate de educatia copilului. Părinții ar
trebui să il incurajeze pe acesta sa renunțe la orele libere petrecute in fața televizorului
sau a calculatorului in favoarea cărților. 

Temele - o preocupare a intregii familii.

Tema reprezintă o oportunitate pentru elev de a cunoaște cât mai multe lucruri noi,
dar și pentru părinte, care are ocazia de a se implica activ in educația copilului. 
Interesul părintelui fața de teme il determină pe copil să se ocupe mai mult de lecții
și să-și insușească informațiile care-i sunt predate. De multe ori sarcina părintelui de a-și
ajuta copilul la teme nu este deloc ușoară.  Iata o listă cu problemele cu care se confruntă
un părinte dornic să-și ajute copilul la teme:

 Când să-l pun să-și facă temele? In fiecare seara se dau adevarate bătălii pentru a-l
convinge sa inchida televizorul si sa se apuce de teme.
 De ce copilul meu are o temă atat de mică? De ce fratele lui trebuia sa se apuce cum
venea de la școală de teme pentru a fi sigur ca le termină la timp?
 Când ar trebui să-mi pun copilul să-și facă temele? Ia lecții de pian, cântă in corul
școlii, joacă baschet si ajută la treburile gospodărești.De-abia se mai găsește timp si
pentru studiu.
 Cum să-mi ajut copilul la matematica in situația in care sunt depășită și nu ințeleg nici
eu?
 Ce câștigă copilul meu dacă își face conștiincios temele,renunțând la acte activități?

Inainte de a discuta despre cum il poți ajuta pe copilul tau la teme,este mai important
sa cunoști de ce dau profesorii teme pentru acasa și care sunt beneficiile copilului daca își
indeplinește corect sarcina de elev. 

De ce le dau profesorii teme elevilor?

 pentru a revedea si a intelege si mai bine ceea ce s-a discutat in clasa;


 pentru a-si insusi mai rapid informatiile predate la scoala;
 pentru a intelege ce se va discuta in ziua urmatoare la ore;
 pentru a se obisnui de mici sa consulte diferite resurse precum cartile din biblioteca,
enciclopediile, dictionarele;
 pentru a explora subiectul amanuntit fata de se face la scoala in timpul unei ore de curs.
Temele il ajuta pe copil sa-si dezvolte atitudini si obiceiuri pozitive. Elevul invata sa
lucrezeze independent; el este nevoit sa se autodisciplineze si sa-si asume
responsabilitatea de a se prezenta la scoala cu tema facuta si lectia invatata.  In acest
punct copilul se confrunta pentru prima data in viata cu programarea timpului si cu
intalnirea unui termen limita. In general, este bine ca temele sa fie privite ca pe o
experienta benefica, iar copiii trebuie sa fie incurajati sa invete. Temele nu trebuie
folosite niciodata ca pedeapsa. Arata-i copilului că temele si educatia sunt foarte
importante 
Copilul are nevoie sa stie ca parintii iau in serios importanta temelor. Daca isi da
seama ca parintele este interesat daca tema este sau nu facuta, copilul va fi motivat pentru
a-si pregati lectiile in timp util. Pentru a-l determina pe copil sa conștientizeze
semnificația temelor, urmează sfaturile de mai jos: 

1. Stabileste un program fix pentru scrierea temelor! 

Fixarea unor ore in intervalul carora sa fie facute lectiile, il va ajuta pe copil sa-si
termine la timp temele.Cel mai bun program este unul care sa fie convenabil atat pentru
tine, cat si pentru el. Bineinteles programele de lucru difera de la o familie la alta, in
functie de varsta copilului, de cantitatea temelor pe care le are de facut, de programul de
la serviciu al parintelui care supravegheaza scrierea lectiilor etc. De exemplu: pentru unii
copiii timpul optim pentru scrierea temelor este dupa o ora de joaca; altii devin eficienti
si se concentreaza mai usor dupa masa de seara. Activitatile suplimentare dedicate
sportului, muzicii sau dansului nu trebuie sa existe intr-un numar foarte mare in
programul copilului. Riscul care il pandeste pe acesta consta in instalarea unei oboseli
cronice de la o varsta frageda. In situatia in care copilul nu reuseste sa-si termine temele
din cazul unui program prea incarcat, este bine sa se renunte la anumite activitati
suplimentare. Parintele nu trebuie sa uite ca temele au cea mai mare prioritate. 

2. Alege un spatiu potrivit pentru scrierea temelor! 

Spatiul ideal pentru scrierea temelor trebuie sa fie foarte luminat si linistit. Un birou
instalat in dormitorul copilului ar fi util, insa se poate si fara. Cei mai multi copii prefera
sa-si faca temele pe masa din bucatarie sau intr-un colt in sufragerie. Copilul poate sa fie
incantat daca te arati dornica sa-i decorezi un "colt dedicat studiului". O planta, o vaza cu
flori, un suport multicolor pentru pixuri si creioane, o lampa colorata pot ajuta studiul sa
devina placut. 

3. Indeparteaza factorii care distrag copilul! 

Închide televizorul si descurajează telefoanele "de curtoazie" in timpul alocat


temelor. Unii copii se pot concentra mai bine daca asculta o muzica in fundal; la un
volum incet ii poti permite copilului tau sa asculte muzica. Nu face insa nici un fel de
concesie in privinta unui volum prea tare: din cauza sunetelor puternice copilul se poate
deconcerta foarte usor de la ceea ce are de facut. Daca traiesti intr-un casa mai mica si
mai galagioasa, roaga-i pe ceilalti membri ai familiei sa faca liniste cand e ora temelor. 

4. Asigura-i copilului materialele de care are nevoie! 

Fii atent ca de pe masa de lucru a copilului sa nu lipseasca creioanele, cariocile,


markerele, radierele, dictionarul si colile de scris. Alte lucruri care ar mai putea fi utile
sunt: un tub cu lipici, clame pentru prinderea colilor, un calculator, o foarfeca si cateva
rigle. Daca nu dispui de resurse financiare, vorbeste cu directorul scolii sau cu
invatatoarea/dirigintele pentru a vedea daca poti beneficia de mijloace de asistenta. 

5. Fii un bun exemplu! 

Copilul are o alta motivatie pentru a studia daca te vede pe tine cititind sau scriind si
nu uitandu-te la televizor. Vorbește cu el despre cărțile pe care le citești sau despre ceea
ce scrii, chiar daca este vorba de o simpla intocmire a unei liste cu produsele ce urmeaza
sa fie cumpărate de la magazin. Încurajează activitatile care presupun invatarea unor
lucruri noi - jocurile educationale, vizitarea muzeelor, a gradinii botanice, indeplinirea
unor activitati gospodaresti care implica asumarea responsabilitatii (ordonarea periodica a
jucariilor, pastrarea ordinii in camera). 

6. Arata-ti interesul pentru temele copilului! 

Chiar daca ai o agenda incarcata de lucru, este bine sa-ti faci timp pentru a merge la
librarie cu scopul de a cumpara cartile de care are nevoie copilul tau. Intreaba-l zilnic ce a
invatat la scoala. Daca nu are foarte multe de spus, procedeaza altfel: roaga-l sa-ti
povesteasca lectia ce i-a fost predata in ziua respectiva. In acest fel iti dai seama cat de
bine si-a insusit copilul noutatile predate de cadrul didactic.
BIBLIOGRAFIE:
1.Dinuta N., Metodica activitatilor matematice in gradinita, Ed. Universitatii
Pitesti, 2007

2.M.E.C.,Programa activitatilor instructiv-educative in gradinita de copii, Buc.


2005

3.Paduraru V., Activitatile matematice in invatamantul prescolar, Ed.


Polirom, Iasi, 1999

4.Iftime Gh., Jocuri logice pentru prescolari si scolarii mici, E.D.P., Bucuresti,
1976

S-ar putea să vă placă și