Sunteți pe pagina 1din 3

Rolul profesorului Montessori - Casa Montessori

A sădi, a inspira, a regiza din spatele ”scenei” pe care copiii se creaza pe sine

În pedagogia Montessori, profesorul , numit adesea ”ghid”, are mai curând rolul celui
care invită și însoțește elevul în cunoaștere, decât pe al celui care ”furnizează” cunoașterea.
Rolul pe care îl are în transmiterea informațiilor nu este nici pe departe atât de
important și de central cum este cel de a facilita accesul copiilor la cunoaștere. Iar felul în care
învățătorul conectează copiii la cultură reflectă caracteristicile de vârstă a copiilor. Ca atare,
intervențiile învățătorului sunt scurte, corecte, fascinante. Scopul lor este să incite copilul la
cercetări ulterioare. Sunt mai mult menite să creeze întrebări noi, să declanșeze dorința vie de
a afla cât mai multe, decât să ofere răspunsuri prefabricate.
Profesorul Montessori își propune, pe de altă parte, să ofere instrumente foarte precise
și ușor de utilizat care să ajute copilul să își găsească răspunsurile, să creeze el însuși produse
culturale și să descopere relații între lucruri, fapte, fenomene.
Chiar dacă, sau poate tocmai pentru că profesorul are intervenții limitate, scurte,
cercetările copiilor, cantitatea și gradul de detaliere a informațiilor pe care ajung copiii să le
cunoască ajung să surprindă.
Oferind fapte concrete și temeinice, făcând mereu conexiunea între domenii și
cunoștințele deja existente, garantând timpul necesar pentru cercetări și libertatea copiilor de a
alege activitatea în care să se implice, încurajând tendința naturală a copiilor de a se asocia și
a face lucruri împreună și a-și povesti experiențele, dându-le instrumente și inspirație,
profesorul îndrumă și observă copiii în timp ce aceștia din urmă își crează propriile
competențe și propria independență intelectuală. Profesorul Montessori se bazează pe
curiozitatea copiilor, iar curiozitatea  lor îi poartă departe. Și se bazează pe capacitatea
fiecărui domeniu în parte de a fi fascinant.
Acest lucru nu înseamnă, cum ar putea sa pară la prima vedere, că pe baza acestor
valori copiii vor fi abandonați lor înșile, pe baza argumentului  că sunt minunat dotați de
natură. Învățătorul știe că nimeni nu poate iubi ceva ce nu cunoaște. Așa ca una din
principalele lui griji este să expună copilul la cunoaștere, să sădească cât mai multe semnințe
ale cunoașterii  în acest moment atât de important în viața copilului, în care copilul are o atât
de mare deschidere către cultură, către lume, către explorarea domeniilor ce nu mai sunt
imediat accesibile, dar pe care acum le poate atinge cu marile forțe pe care le are: imaginația,
gândirea rațională și capacitatea de abstractizare.
Intrand într-o clasa Montessori vei avea adesea senzația ca acei copii sunt singuri
acolo. Adesea profesorul este o prezență atât de puțin vizibilă și discretă încât îți poate lua
ceva timp până ce îl identifici. La fel de discret poate cum este regizorul unei piese ce te
fascinează.  Și atunci probabil că nu vei înțelege și te vei mira văzând totuși copii adânciți în
munca lor, fermecați de cunoaștere – care se entuziasmează cu nimic mai puțin decât niște
oameni de știintă – în timp ce descoperă legități, fapte, pasiuni noi în fiecare zi. Și vei fi
surprins să vezi cu câtă seriozitate își tratează copii proiectele și ce forma vor da acestor
proiecte. O forma ce se rafinează în fiecare zi mai mult, vizând să aducă împreună precizia
științifică și aspectul estetic al unei lucrări gata să fie publicată: lucrarile vor avea decorațiuni,
scheme, desene, coperți și, treptat,  vei gasi în ele toate datele necesare pentru a identifica
autorii, perioada în care a fost scrisă, sursele folosite. Vor fi asemenea cărților pe care le
citesc. Vor crește în complexitate pe masură ce copii vor  dobândi mai multe abilități de a se
exprima pe sine și de a selecta informația.
Iar profesorul, desi aparent absent … este acolo. Atent. Nu este în fața tuturor tot
timpul, oferind aceleași informații unor minți și suflete ce nu sunt dornice să le primească, așa
cum se întâmplă adesea și e greu să nu se întâmple în sistemul clasic. Profesorul Montessori
nu are toate privirile îndreptate spre el, dar are tot timpul acesta alocat pentru a observa
fiecare copil în parte, pentru a observa unde îl conduc pasiunile – și a oferi suport pentru ele,
condiții pentru semințele deja sadite să încolțească, dar și pentru a observa ce anume alte
pasiuni trebuiesc sădite, care sunt căile prin care un concept anume va ajunge mai bine la un
anumit copil. Va calcula cu precizie momentul în care o anume noua lecție va fi prezentată și
cărui grup de copii. Pe de altă parte copiii, nemaifiind în situația de a asculta pasivi lectiile
care vin la rând in orar, așa cum se întâmpla în sistemul clasic, au și ei, la randul lor, tot acest
timp  pentru a aprofunda, pentru a-și urmeza pasiunile trezite, pentru a descoperi pe cont
propriu legi și a crea proiecte oricât de mari și îndrăznețe simt ei să le creeze.
Profesorul va avea, în același timp, grijă să cultive un climat de încredere, suport și
cooperare în clasă. Un climat de entuziasm. Cooperarea este încurajată, la fel ca și proiectele
comune.  Uneori profesorul observă și pune împreună copii ale căror pasiuni pot duce la
descoperiri uimitoare. Dar acest lucru este necesar doar la început. Pentru ca devine relativ
ușor pentru copii să știe exact care din colegii din jur sunt sau au fost interesați de un anumit
lucru și cine va fi foarte dornic să povestească despre el, să explice.
Pentru că știm cât de important devine grupul pentru aceasta perioadă de vârstă, cât de
importante sunt dezbaterile pe diferite teme, câte lucruri pot fi descoperite împreună, întreg
sistemul educativ Montessori destinat perioadei de vârsta 6-12 ani este proiectat pentru lucrul
în grup. Învățătorul este cel care decide adesea, în funcție de nivelul cunoscut la copiilor din
clasă, care vor fi copiii care ar trebui puși împreună pentru a le fi oferită o prezentare sau alta.
După care grupurile se pot schimba, după care copiii aleg la ce anume să lucreze, și prietenii
adevărate, bazate pe pasiuni comune, se formează de aici.
Pânzaru Sașa
Master II, Arta Actorului

S-ar putea să vă placă și