Metoda Montessori- o

alternativă în îngrijirea și
educarea copiilor
 Maria Montessori
31. August 1870- 6 mai 1952

Prima femeie medic in Italia.

A reușit să aplice multe din ideile sale
personale despre educarea copiilor foarte tineri, cu
vârste cuprinse între un an şi șase ani.
Numirea acesteia ca director la
Şcoala Ortofrenică (o institutie care prelua copii
cu un larg spectru de tulburări și deficiențe
intelectuale) s-a dovedit a fi un punct de cotitură
în viaţa Mariei Montessori, schimbând accentul
identităţii sale profesionale de la medic la
educator.
Şi-a perfecţionat ideile şi aplicarea acestora în practică începând cu 1907, de când a
fost numită la conducerea unui grup de creşe şi grădiniţe dintr-o zonă foarte săracă a
oraşului Roma. Acolo a dezvoltat o adevărată metodă educaţională, metoda Montessori.
Mult mai târziu, când metoda sa educaţională a devenit larg cunoscută în Italia, Europa şi
în întreaga lume, generând zeci şi zeci de şcoli Montessori, Maria Montessori a călătorit
foarte mult, supervizând sistemul şcolilor Montessori, scriind şi ţinând conferinţe .
Clasele devin Case ale Copiilor. Băncile au fost desființate pentru
ca elevul să nu mai trebuiască să
stea nemişcat ascultând lecţiile
învăţătoarei şi catedra a fost
desființată pentru că învăţătoarea
nu trebuie să facă lecţiile
colective, necesare în metodele
comune.

Clasele au fost mobilate cu obiecte

potrivite cu statura şi forţa fiinţelor
pe care ele trebuie să le găzduiască:
scăunele, măsuţe, chiuvete mici şi
obiecte de toaletă minuscule,
covoraşe, dulăpioare, vase şi feţe de
masă. Toate acestea nu sunt doar de
mici dimensiuni, dar sunt şi destul
de uşoare pentru a permite
copilului de trei sau patru ani să le
mişte, să le schimbe locul, să le ducă
în grădină sau pe terasă.
 În clasă, fiecare obiect trebuie
să aibă atractivitatea lui,
să-l invite pe copil să-i dea
atenție. Obiectele devin atractive
prin luminozitate,
colori, fundițe, floricele.

În afara de spatiul pe care il ocupa toti copiii

din clasa, cand stau asezati, trebuie sa mai existe un
spatiu gol la fel de mare, astfel incat lucrurile si
persoanele să aibă posibilitatea să isi schimbe locul.”
Copilul nu numai ca se mişcă încontinuu, dar şi
învaţă încontinuu. El însuşi este cel care alege un
obiect şi îl foloseste ,,în acel mod pe care îl dictează
spiritul lui creativ”. Educatoarea îi serveste drept ghid
în ambientul său, spre acele lucruri ce corespund
nevoilor interne proprii vârstei sale.
 În Casele Copiilor fiecare obiect are locul lui. După
utilizarea unui obiect, copilul îl pune la locul lui, dar nu
numai, trebuie să îl repună în bună stare, la fel cum era când
a fost luat.
Astfel copilul își sporește puterea ordonatoare a propriilor
acţiuni.
Este necesară stabilirea acelei cantităţi de obiecte pe care
activitatea infantilă o utilizează efectiv şi pe care memoria sa
este capabilă să o localizeze în ambient.
 Obiectele folosite trebuie să fie
potrivite copiilor nu numai ca
dimensiuni şi ca greutate,
dar şi ca simplitate a
construcţiei. Dacă scăunelele sau
dulăpioarele vor fi prea
complicate, copilului îi va fi
dificil şi obositor să le folosească,
își va pierde interesul față de
acțiunea cu acestea.
 Materialele Montessori
Au fost realizate pe baza unor cercetări psihologice și
conduc la dezvoltarea intelegenței, stimulează capacitatea de
observare, concentrarea atenţiei, constanţa în muncă, susține
încrederea în ei înşişi.

Prin exerciţii sistematice cu acestea copilul

ajunge la cucerirea scrisul, cititul şi socotitul.
Educatoarea are rolul de a-i iniţia pe copii în folosirea materialului, cu
scopul ca acesta să devină un instrument de dezvoltare şi perfecţionare şi
nu o jucărie inutilă .
Odată îndeplinită această condiţie materialele rămân expuse la ,,liberă
alegere”, copiii le folosesc cum cred ei de cuviinţa, conform ,,cererii
interioare” a fiecăruia.
Totodată, educatoarea urmăreşte cu atenţie opţiunile lor şi modul cum
îl utilizează şi intervine de fiecare dată cînd îl vede pe copil descurajat sau că
are nevoie de a fi sfătuit.
Figurile geometrice sînt dispuse în casete
după analogia formei.

1) Intr-o caseta sînt şase cercuri, cu

diametrul descrescător.

2) In alta sînt un pătrat şi cinci

dreptunghiuri cu aceeaşi lungime, dar
cu lătimea descrescătoare.

3) O altă casetă conţine şase triunghiuri

ce diferă după proporţiile laturilor sau
după unghiuri Alta casetă conţine
poligoane rectangulare de la cinci la
zece laturi
Corpuri geometrice -
vopsite în albastru: o
sferă, o prismă, o
piramidă, un con, un
cililindru.
 TURNUL ROZ
Zece cuburi de lemn
vopsite în roz.
Latura fiecărui cub
scade treptat,de la zece
centimetri până la un
centimetru.
Servirea prânzului trebuie să fie făcută în asemene
maniera ca fiecare grup să rămână complet separat de
celelalte și să încerce sentimentul că se afla in familie și
nu într-o cantină aglomerată.
"Să nu faci niciodată
pentru un copil ceea ce
poate face singur."
(Maria Montessori