Scena 5: UH-OH

Este ora 19.30, în aceeași seară de vineri, în aceeași realitate suburbană, alternativă.
Luminile se aprind pe Bill și Sarah, în studio/în garsonieră. Bill are căști și se uită pe iPad-ul
lui la episodul 3 al sezonului 4 al unei comedii foarte amuzante. Sarah citește pe iPad-ul ei.
Bill savurează comedia la care se uită. Zgomotos. Sarah este irirtată de asta. Se uită
disprețuitor la Bill; se uită în altă parte; se gândește; se uită iar la el și îi atrage atenția –
poate cu o mică lovitură pe umăr sau pe picior.
SARAH. Bill...
BILL. (Dând căștile jos.) Da?
Sarah vrea foarte tare să zică ceva, dar se gândește la asta mai bine și zice, până la urmă,
râzând:
SARA. Nimic.
Se întoarce la iPad-ul ei; Bill își bagă căștile înapoi în urechi. Savurează ceea ce vede. Chiar
și mai mult. Sarah este iritată de asta. Se uită la el disprețuitor; își ia privirea de la el; se
gândește; se uită iar la el și îi atrage atenția, probabil cu o altă mică lovitură.
Bill?
BILL. (Dând căștile jos.) Da?
SARAH. (Foarte doritoare să spună ceva, dar apoi iar se gândește mai bine la asta, zâmbind
și zicând, în final:) Nimic.
BILL. Ești sigură?
SARAH. (Foarte convingătoare.) Da! Da, da, da!
Se întoarce la iPad-ul ei. Bill își bagă la loc căștile. Savurează ceea ce vede. Chiar și mai
mult. Sarah este iar iritată. Se uită la Bill disprețuitor; se uită în altă parte; se gândește; se
uită iar la el și îi atrage iar atenția, probabil cu o altă mică lovitură.
Bill?
BILL. (Dându-și jos căștile.) Iubire, ce e?!?
SARAH. (Iar foarte doritoare să zică ceva și gândindu-se și acum mai bine la asta, râzând
singură, în final spunând:) Nimic.
BILL. Bine. Mă uit la ceva aici. Lasă-mă să mă uit. Liniște!/Șșș!
Pauză. Sarah tocmai ce a fost șâsâită/redusă la tăcere de către soțul ei. Este surprinsă și un
pic furioasă. Se uită intens la Bill, în timp ce el își bagă la loc căștile și se uită la orice s-ar
uita el. Îi place foarte mult și râde din ce în ce mai tare. Ei i-a ajuns și se hotărăște că chiar
are ceva să-i spună lui Bill.
SARAH. (Exasperată și dându-i o ultimă mică lovitură de atragere a atenției.) Bill!
BILL. (Și el exasperat, dându-și căștile jos.) Iubire, ce e?
Scurtă pauză.
SARAH. Doar...
Vrea să zică altceva, dar, de fapt, zâmbește și spune:
Te iubesc!
BILL. Bine. Și eu te iubesc! Ce se întâmplă?
SARAH. Nimic!
BILL. Ești ok?
SARAH. Da, da! Doar...
BILL. Ce?
SARAH. Doar... Pot să te întreb ceva?
BILL. Da.
SARAH (Chiar pune întrebarea.) De cât timp se simte că suntem căsătoriți?
BILL. (Procesează.) Ce? De cât timp se // simte că suntem căsătoriți?
SARAH. ...simte că suntem căsătoriți. Da. Pentru tine, da.
BILL. Cam de un an și jumătate, pentru că // așa...
SARAH. De atâta timp simți tu că suntem căsătoriți, de un an și jumătate?
BILL. Da, pentru că de atâta timp suntem căsătoriți. Cel mai mununat an și jumătate din viața
mea.
SARAH. Aw. Asta e drăguț!
BILL. De ce // întrebi?
SARAH. (Mică explozie.) Wow! Doar un mic an. Și încă o jumătate dintr-un altul, da?
BILL. Da.
Scurtă pauză.
Ți se pare mai mult sau ceva?
SARAH. Ce?!? Nu! Așteaptă: uh-oh: Da, mi se pare, poate. Un pic.
BILL. Ce vrei să spui?
SARAH. Bine, Bill:
Pauză în care ea se gândește cum să spună asta.
M-am plictisit.
BILL. Oh.
SARAH. Da. Vreau să zic, e o seară de vineri, și uită-te la noi. Doar stăm aici. Tu te uiți la
ceva, eu citesc ceva/altceva.
BILL. Am crezut că ne place să citim. Și să ne uităm la chestii.
SARAH. Bine, da, ne place, dar sunt plictisită și să fii plictisit în stadiul ăsta al jocului/al
relației/al căsniciei, adică, vreau să zic, un an și jumătate... Nu e ceea ce am sperat și am visat,
sincer.
BILL Ok.
SARAH. Da, simt că mă ofilesc.
BILL. (Procesează.) Te ofilești?
SARAH. Da. Și nu vreau să mă ofilesc. Vreau să mă distrez și să fac chestii interesante.
BILL. Ok. Ok, ok. Iubire, cred că știu ce e. Doar, cred... Știi ce? Asta e ceea ce se întâmplă.
SARAH. Huh?/Ce?
BILL. Da. Chiar am citit recent despre asta pe undeva...
Bill caută pe iPad-ul lui.
Nu îmi amintesc unde – o să-ți trimit link-ul – dar... era un mare studiu făcut recent, despre
cum după primul an, an și jumătate, de căsnicie, perioada „lunii de miere” o numesc ei,
romantismul și pasiunea pot să pălească un pic și, când se întâmplă asta, cuplurile pur și
simplu trebuie să muncească un pic mai mult ca să descopere cum să reaprindă ceea ce au
pierdut. Cel mai bun lucru pentru a face asta, zice studiul, este să încerce să găsească iar
plăcerea. Și poate noi trebuie doar... să găsim iar plăcerea.
SARA. Da. Poate așa e.
Scurtă pauză.
Așa că hai să o găsim.
BILL. Huh?/Ce?
SARAH. Hai să găsim iar plăcerea! Chiar acum! Tu primul! Găsește plăcerea! Hai!
BILL. Bine, iubire, știi ce? Nu simt că chiar am pierdut plăcerea, de fapt...
SARAH. Ei, bine, eu simt.
BILL. Bine... Putem să o găsim mâine? Am avut o săptămână lungă și vreau doar // să mă uit
la emisiune/serial...
SARAH. Nu cred că pot să aștept așa mult.
BILL. O//k...
SARAH. Da, trebuie să regăsesc plăcerea chiar acum.
BILL. O//k.
SARAH. Pentru că nu vreau să mă plictisesc, pentru că a fi plictisit... Nu este bine pentru
oameni. Crezi că e bine pentru oameni?>
BILL. Nu...
SARAH. Pentru că eu nu cred că e. Pentru că, vezi, de fapt, doar ce citeam ceva, și eu, aici...
Sarah caută repede pe iPad-ul ei.
Of, nu găsesc. Era într-un articol scris despre un studiu făcut de experți pe oameni care pur și
simplu nu pot să fie plictisiți.
BILL. Da?
SARAH. Da. E despre cum există oameni în lumea asta care nu pot face altceva decât să ia
măsuri extreme când // se plictisesc și...
BILL. Adică, „măsuri extreme”?
SARAH. Da.
BILL. Cum ar fi? Saltul cu parașuta, bungee jumping, lupte cu tauri...?
SARAH. Nu, cum ar fi să ucidă.
BILL. Să ce?
SARAH. Să ucidă. Teoria este că asta este ceea ce fac când sunt plictisiți: ucid.
BILL. Ce ucid?
SARAH. Ucid. În cazurile despre care era vorba în articol, să-i ucidă pe oamenii pe care-i
iubesc cel mai mult.
BILL. Ce?... Nu!
SARAH. Da. Pentru că speranțele și visele lor nu au fost împlinite. Este o chestie psihologică.
(Arată către capul ei.) >
BILL. Chiar?
SARAH. O numesc... ah!... nu-mi amintesc cum se numește, dar sunt oameni care au chestia
asta psihologică // și...
BILL. Bine, oameni cum ar fi cine?
SARAH. Cum ar fi oamenii din închisoare.
BILL. Chiar?
SARAH. Da.
BILL. Chiar nu știam.
SARAH. Da, e o chestie psihologică și, chiar mă gândeam:
Scurtă pauză. Apoi chiar întreabă:
Dacă aș fi fost una dintre acele persoane? Dcaă atunci când mă plictiseam, omoram? Dacă te
omoram pe tine?
Scurtă pauză. Apoi întreabă inocent:
Ce ai fi făcut?
BILL. Ă...
SARAH. (Întreabă cu interes.) Ai fi rămas cu mine?
BILL. (Se gândește.) ...
SARAH. Da, e o întrebare grea. Pentru că dacă ai fi stat, probabil te-aș fi omorât, pentru că m-
am plictist. Dar dacă ai fi plecat, ai fi fost o persoană care nu-și respectă promisiunile pentru
că suntem căsătoriți și ai promis că vei rămâne cu mine și în vremuri bune și în cele rele, la
bine și la rău, în boală și în sănătate și, dacă m-ai părăsi, ai rupe un jurământ.
Scurtă pauză.
E o întrebare grea. Ai cam pierde în oricare dintre situații.
Scurtă pauză. Apoi, inocent, întreabă:
Ce ai face?
Scurtă pauză.
BILL. (Procesează.) Mă gândesc așa: a), așa ceva nu s-ar întâmpla niciodată. Și b)... așa... aș
rămâne. Pentru că te iubesc. Și pentru că am avea de-a face cu boli mentale. Și ai avea nevoie
de ajutorul meu ca să te descurci cu asta. Așa că, da: aș rămâne. Și te-aș ajuta să te faci bine.
Te-aș ajuta să nu te plictisești.
SARAH. Dacă ai ști că te-aș omorî, ai rămâne?
BILL. Cred că da.
SARAH. Chiar?
BILL. Da. Nu-mi imaginez viața fără tine, // deci...
SARAH. Doamne, asta e chiar foarte frumo/drăguț din partea ta, Bill.
Îl sărută rapid pe Bill. Totul este bine. Bill se întoarce la emisiunea/serialul lui. Sarah își ia
geanta sau caută într-un sertar și scoate un pistol pe care îl îndreaptă către Bill cu
convingere, autoritate și pricepere. La un moment dat, Bill observă că soția lui are un pistol
îndreptat către el.
BILL. Ce...? Iubire!
Ridică mâinile, în semn de predare pentrucă, ce altceva ar putea face?
Ce faci?
SARAH. (Foarte rațională.) Bill, cred că sunt unul din acei oameni care îi ucid pe cei pe care
îi iubesc cel mai mult atunci când sunt plictisiți. Nu aș fi crezut niciodată, niciodată, niciodată
că mă voi plictisi cu tine, cu noi, cu lucrurile, dar s-a întâmplat: uh-oh.
BILL. Ce?!? Ești... unul din acei oameni?
SARAH. Da.
BILL. Cum știi asta?
SARAH. Am făcut un test. Erau niște teste la finalul articolului, „Ai putea ucide?: Un test de
personalitate”. Și m-am descurcat foarte bine. Sau... prost. Oricum, am răspuns corect la toate
întrebările. Am toate simptomele. Și zicea că aș putea ucide. Minunat, nu?
BILL. Oh...
SARAH. Da.
Scurtă pauză.
Ce zici de asta?
BILL. Ce zic de asta...
Pauză.
Sarah...
Bill încearcă să plece.
SARAH. (În continuare, foarte rațională.) Nu, nu, nu. Nu pleci, Bill. Nu pleci, nu? Ai zis că
nu ai pleca? Tocmai ce ai zis că ai sta cu mine. Și că m-ai ajuta să mă vindec.
BILL. Da, când toată treaba asta era ceva ipotetic. De unde ai un pistol?
SARAH. De la SuperCentre.
BILL. Oh.
SARAH. Să fim în siguranță.
BILL. Oh.
Pauză. Un impas. Apoi, o rugăminte.
Sarah, te iubesc! Sarah, Sarah, te rog...
SARAH. Bam!
Sarah îl împușcă pe Bill. De cel puțin cinci ori, repede. Bill strigă. Este un pistol cu apă. Și
asta este o foarte mare surpriză. Pentru Bill și pentru public.
Bam, bam, bam, bam, bam, bam, bam!
Sarah a udat tricoul lui Bill cu pistolul cu apă. [Bill ar trebui să poarte un tricou pe care se
văd bine urmele de apă.] Explodează în râs. Tocmai ce a reușit să facă cea mai bună farsă
din lume. Este extaziată.
HAHAHAHAHAHAHA! Te-am prins! HAHAHAHAAH!E un pistol cu apă. Nu ereal. Te-
am prins!!! O, Doamne! Fața ta! Hilar! Credeai că o să te omor?!?! Nu o să te omor. Sunt
soția ta. Te iubesc! Nu o să te omor.
BILL. (Distrus.) Sarah!!!
SARAH. Haide, Bill! Iubire, doar mă jucam. Am inventat totul. Nu există un asemenea
studiu/studiul ăsta. Și niciun test. Oameni care ucid oamenii pe care îi iubesc cel mai mult
atunci când sunt plictisiți?!? Oamenii nu fac așa ceva. Și dacă fac, e bine, sunt nebuni. Și eu
nu sunt nebună. Nu aș face niciodată așa ceva. Îmi pare rău!
Îi dă un sărut binevoitor pe cap.
Îmi pare rău, iubire! Încercam doar să ne trezesc, să mișc lucrurile, să ne ajut să găsim iar
plăcerea. Trebuie să găsești plăcerea într-o căsnicie sau o să fie un eșec/se fâsâie.
BILL. Da, bine. Doar că nu a fost chiar distractiv pentru mine.
SARAH. Hai, iubire! Mă jucam doar, // prostuțule!
Îl stropește iar.
BILL. (Distrus.) Sarah:
Face o pauză ca să se gândească la ce s-a întâmplat. Pune întrebarea grea.
Te... plictisesc? >
SARAH. Nu!
BILL. Atât de mult încât să vrei să mă omori?
SARAH. Nu! Bill, nu fii // ridicol!
BILL. Și viața noastră... nu e așa cum ai sperat și cum ai visat?!?
SARAH. Nu exact, dar este ok. >
BILL. Wow...
SARAH. Am învățat să-mi reglez așteptările. (Ups.) >
BILL. Ce?!?
SARAH. Adică...
BILL. Nu ar trebui să faci asta. Eu nu trebuie să fac asta. Tu mi-ai atins toate așteptările. Le-ai
depășit chiar. Li eu îmi doresc să le ating pe ale tale. Să le depășesc chiar.
SARAH. (Extrem de serioasă.) Bine. Atunci, fă-o! Atinge-le, depășește-le, chiar acum, hai!
BILL. Nu prea știu cum să fac asta chiar acum...
SARAH. Bill, cum ar fi pur și simplu să... încerci.
BILL. Ok.
SARAH. Și să tot încerci.
BILL. O//k.
SARAH. În fiecare zi.
BILL. O//k.
SARAH. Și să nu te oprești niciodată.
BILL. O//k.
SARAH. Niciodată.
BILL. Bine.
SARAH. (Cu pistolul cu apă îndreptat către el.) Până când vei muri. [Vezi notele despre
„UH-OH” de la finalul acestei cărți.]
Îl împușcă în joacă pe Bill și apoi îl sărută. Bill este încă destul de speriat și confuz. Luminile
se sting.
Fum/muzică/tranziție. Și ne mutăm la...