Lupul de stepă

Personajul principal-Harry Haller

Acest personaj se simte mai bine sigur, departe de aglomerața lumii burgheze, în care oamenii își
petrec timpul în cafenele, la teatru, cinematografe și de asemnea, în compania altor oameni, Lucruri
pe care protagonistul romanului le vede ca fiind activități ciudate.

În primul rând, el consideră acest lucru, deoarece se simte mult mai confortabil în largul său, izolat de
ceilalți. Preferă mai mult liniștea, pentru că aceasta îi permite să se gândească la anumite aspecte ale
vieții, pe când, dacă ar interprinde activități gălăgioase, iar fi imposibil să realizeze meditațiile care i-
au intrat în propria rutină. Fuga de agitație și refuzul de apartenență la grup îi fac personalitatea să se
asemene cu cea a unui lup de stepă, o personalitate care conține trăsături ce-i conferă caracterul de
ființă înțeleaptă și retrasă. Afirmă că se simte ,,un animal rătăcit într-o lume străină,, asta pentru că
nu se poate adapta la elementele moderne care au lovit societatea in care traieste.

Premisa de la care vreau să pornesc este aceea că acest roman ne sugerează prin acțiunile ce se
desfășoară în de-a lungul lui, o importantă lecției de viață, aceea că trebuie din când în când să ne
mai detașăm de griji, probleme, supărări și să mai facem adesea loc umorului în viața noastră, căci
acesta reprezintă o importantă sursă de dopamină, hormonul fericirii.

Romanul începe cu Tratatul Unui Lup de Stepă care desemnează o persoană apatică, sătulă de
lumea burgheză, recalcitrantă la elementele modernității, inadaptată social etc. Personajul Harry
Haller se regăsește foarte mult în acest tratat, admițând că parcă a fost scris întradins pentru el. El
ajunge să creadă că în el trăiesc două suflete, unul uman și unul al unui lup, iar stările sale de
nevrozitate și schizofrenie, aparțin părții animalice cu care se află în relație de simbioză. Cu toate
acestea, spre sfârșitul romanului aflăm că Harry participă la un teatru de nebuni organizat de
cântărețul Pablo. Aici evenimentele decurg asemănător cu cele din filmul animat Alice în țara
minunilor, căci acestea au caractere fantastice. Protagonistul descuie mai multe uși ale tetarului și
este aruncat ca prin niște portaluri în diferite încăperi în care au loc evenimente neobișnuite și unele
chiar stranii aș putea spune. De pildă, acțiunile sinonime cu cele de război în care a fost proiectat
prima dată Harry Haller par a fi desprinse din filmele apocaliptice. Acesta împreună cu amicul său
Gustav ucid oamenii rendom și distrug mașini, admițând că se află într-un război cu automobilele. Pe
urmă, încăperea în care i-au fost inșiruite iubirile sale din tinerețe îi sugerează ideea că el nu a dus o
viață plictisitoare, monotomă, căci a avut parte de iubiri sincere, dar și de ispite în timpul tinereții.
Ultima încăpere în care a intrat a fost cea în care au avut loc evenimente cu scop moralizator, căci
protagonistul nu a știut să vadă partea ludică a întâmplărilor ce s-au desfășurat în camerele de
teatru, ci a tratat mult prea în serios tot ce s-a petrecut. De pildă, el chiar a ucis oamenii în ,,războiul
cu automobile, s-a și contrazis cu Mozart, pe o anumită temă, a ucis-o pe Herminna, iar concluzia lui
Pablo după terminarea teatrului, a fost că Haller nu a știut să primească umorul, ci a stricat esența
teatrului, punând în el amprenta unor trăsături care provin din realitate.

Consider că pe Haller l-a afectat citirea acelui tratat, care cumva i-a insuflat faptul că el chiar are
caracterul unui lup de stepă, iar acțiunile lui în care este recalcitrant cu anumite persoane, când
preferă singurătatea si asa mai departe, au găsit justificare în respectivul tratat, Dar mie mi se pare că
Harry nu are trăsături ale unui lup de stepă, ci mai degrabă suferă de o criză a vârstei a doua. Mereu
se numește pe sine ,,bătrîn, isi pune intrebari de tipul, dar eu ce caut la acest bal, de ce trebuie să
învăț să dansez etc. Daca ar fi dănțuit in el 2 identitati, adica una umana si alta animalica, Harry nu s-
ar mai fi bucurat de plăcerile carnale, nu ar mai fi avut curajul să participe la bal, nu s-ar mai fi distrat
cu Maria, Herminna si altii, Caci un lup de stepa ramane un lup de stepa si nu-si paraseste bârlogul
aderînd la o haită. Părerea mea este că era doar ăn imaginarul lui că în el trăieste un suflet de lup de
stepă, iar intamplarile din incinta teatrului i-au demonstrat ca de fapt el este doar un tip care priveste
realitatile vietii intr-un mod prea aspru, prea stresant, iar solutia pentru a scapa de sufletele
inchipuite si calea spre o vindecare este aceea de a fi din cand in cand mai vesel.
Berlin AlexanderPlatz

Personajul principal Franz B. Scapa din puscarie, unde a fost condamnat pt amenintare, violenta, etc.
Acestuia i se par stranii elemnetele moderne care au asaltat capitala Germaniei, se uita mirat la
Tramvai, la cladirile colorat si asa mai departe. Ajunge la o casa unde locuiau evrei. Aici Franz geme si
se tavaleste pe jos, admitand ca era mai bine in puscarie, caci adevarata inchisoare din lume este
chiar viata si libertatea, dar aude de la evreul brunet o poveste din o poveste despre un babat care a
dus-o greu, dar si-a dat copii sa invete carte, iar acestia au ajuns bine, cu functii respectabile, iar tatal
sau a fost mandru de copii s[i, cai au invatat carte si nu au avut soarta pe care a avut-o dansul, adica
sa-si duca traiul de pe o zi pe alta. Morala povestii este sa nu te dai batut, sa accepti viata asa cum
este, cu bune si cu rele, caci soarele va iesi odata si pe strada ta. In cazul batranului din poveste,
soarele a rasarit la o varsta a III-a, dar heiii niciodata nu e tarziu. S-a bucurat de realizarile copiilor si a
afirmat ca niciodata nu a fost mai plin de viata decat in momentul in care si a vazut fii realizati.
Povestea la motivat pe Franz sa-si ia viata in piept. Astfel a parasit casa evreilor si a luat-o unde a
vazut cu ochii. A ajuns la un cinematograf, iar un film in care protagonista era de altfel o femeie, i-a
starnit apetitul sexual. A plecat foarte excitat de la acel film si a asaltat prima damă care i-a iesit in
cale. Fiind dat faptul ca a avut o pauza sexuala timp de 4 ani, timp in carea fost incarcerat, autorul
omniscient si omniprezent ne ofera detalii medicale despre starea de sanatae a organelor genitale
ale lui Franz. Aici, Alfred Doblin isi pune amprenta medicala, caci stim ca de profesie el a fost medic.

Protagonistul are trasaturi destul de ridicole, se aseamana cu un bufon, iar portretyl fizic pe care
autorul i-l face intareste aceasta idee ,, Acum se ingrasase, burtos, ii curgeau transpiratiile ..etc. Dar si
replicile sale par a fi desprinde din comedii, iar gesturile sale caraghioase par a fi preluat de la Mr.
Bean. Dă busna in casa peste Minni, o violeză, iar a doua zi se prezinta la ea de parca nu s-ar fi
intamplat nimic, si ii aduce cadou 3 șorțuri, caci pe al ei i l-a rupt in timp ce fiara dintr-ânsul de
dezlănțuia.

În cartrea a doua sunt descrise in amanunt anumite aspecte de modernitate prezente in Berlin. Ruta
Tramvaielor, programul lor, prețul biletelor, atmosfera din restaurante si asa mai departe.

Am putut observa ceva ciudat cu privire la vocea narativa prezenta in acest roman. Ea intervine pe
alocuri si aduce completari, critici, detalii despre un fapt prezent. De exemplu in paragraful ce
urmeaza, vocea narativa para sa aduca o critica asupra modului de viata a protagonistului, iar
raspunsul acestei critici pare sa fie oferit tot de catre vocea narativa, deoarece nu observam niciun
detaliu care sa ne sugere ca raspunsul este o replica oferita de catre Franz:

,, Franz B. , baga de seama, ce-o sa iasa din viata asta aiurita pe care o duci! Sa zaci mereu in chitimia
ta si sa nu faci altceva decat sa bei si sa gogesti, sa tot gogesti!

Cui ce-i pasa de ce fac eu. Daca vreau sa gogesc, gogesc pana poimaine fara sa ma urnesc.”

O situatie de acest fel o intalnim des in romanul acesta si reprezinta un joc de-al autorului cu scopul
de-a produce confuzii cititorului. In unele momente nu-ti dai seama daca anumite replici sunt ale
vocii narative sau a vreunui personaj, dar cert este ca romanul cu pricina este unul obiectiv si nu
subiectiv, deoarece nu avem elemente de biografie sau alte marci in numar mare care sa ne sugereze
ca romanul s-ar incadra in tipologia romanului ionic, daca este sa folosim impartirea romanelor de
orice fel, oferita de catre Nicolae Manolescu in Arca lui Noe.