CAPITOLUL 3

OPERAŢII CU MULŢIMI

3.1. Modalităţi de predare a noţiunilor matematice

Fiecare disciplină de învăţământ trebuie să construiască în structurile mintale ale copilului

un sistem de cunoştinţe, care să se apropie de logica disciplinei respective. Matematica se
fundamentează pe logica internă a ştiinţei matematice, dar se construieşte ţinând seama de
particularităţile psihice ale copiilor. Matematica este ştiinţa conceptelor celor mai abstracte, de o
extremă generalitate. Ca „abstracţiuni ale abstracţiunilor” ele se construiesc la diferite ”etaje” prin
inducţie, deducţie, transducţie.
Matematica, ştiinţa sau disciplina de învăţământ, se fundamantează, aşadar, pe concepte şi
noţiuni matematice. De aceea, învăţarea ei presupune în mod obligatoriu însuşirea şi înţelegerea cât
mai corectă a noţiunilor cu care ea operează. Din acest motiv, cadrele didactice sunt datoare să
cunoască baza psihopedagogică a formării acestor noţiuni şi concepte. Rolul activităţilor
matematice în grădiniţă este de a iniţia copilul în ”procesul de matematizare”, ceea ce va asigura
înţelegerea unor modele uzuale ale realităţii. Procesul de matematizare trebuie conceput ca o
succesiune de activităţi – observare, deducere, concretizare, abstractizare – fiecare conducând la un
anumit rezultat.
Specificul dezvoltării stadiale a inteligenţei se manifestă printr-o proprietate esenţială, aceea
de a fi concret intuitivă. Conform concepţiei lui J. Piaget, copilul se află în stadiul operaţiilor
concrete, ce se aplică obiectivelor cu care copilul acţionează efectiv. Preşcolarul gândeşte mai mult
operând cu mulţimile de obiecte concrete, deşi principiile logice cer o detaşare progresivă de baza
concretă, iar operaţiile cer o interiorizare, o funcţionare în plan mintal. Desigur, nu obiectele în sine
poartă principiile matematice, ci operaţiile cu mulţimi concrete. În acest cadru, se înscrie necesitatea
ca proiectarea ofertei de cunoştinţe matematice să ia în considerare particularităţile psihice ale
acestei vârste.
Dintre principalele caracteristici ale dezvoltării cognitive specifice acestei vârste reţinem:
gândirea este dominată de concret; perceperea lucrurilor este încă globală; este perceput întregul
încă nedescompus; lipseşte dubla acţiune de disociere – recompunere; comparaţia reuşeşte prin
contraste mari, stările intermediare fiind greu sau deloc sesizate; domină operaţiile concrete, legate
de acţiuni obiectuale; concretul imediat nu este depăşit decât din aproape în aproape; intelectul are o
singură pistă; preşcolarul nu întrevede alternative posibile şi posibilul se suprapune realului.

50
 La vârsta de 3 ani, copilul percepe mulţimea ca o colecţie nedeterminată care nu are încă
structură şi limite precise. El diferenţiază prin limbaj obiectele singulare de grupuri de obiecte (un
copil – mulţi copii), dar mulţimea nu este percepută ca un grup distinct.
Copiii de 3-4 ani au manifestări tipice faţă de noţiunea de mulţime datorită caracterului
percepţiei la această vârstă. Astfel, experimentele au evidenţiat următoarele aspecte caracteristice:
- copiii percep mulţimea în mod nedeterminat şi numai dacă este compusă din acelaşi fel de
obiecte;
- percepţia diferenţiată a cantităţii se reflectă în limbaj;
- copiii nu percep limitele mulţimii şi nici criteriul de grupare (relaţiile logice dintre
elemente);
- copiii nu percep schimbările cantitative ce pot interveni (spre exemplu nu observă dacă
dintr-o grupă de 6 - 7 obiecte s-au luat două) şi nici însuşiri cantitative; culoarea şi forma
sunt dominante sub raport perceptiv.
La vârsta de 4-5 ani reprezentările despre mulţimi se dezvoltă şi copilul percepe mulţimea ca
o totalitate spaţial - structurată. Acţiunea manuală însoţită de cuvânt şi percepţie vizuală conduce la
înţelegerea mulţimii, copilul putând face abstracţie de determinările concrete ale elementelor sale.
El rămâne subordonat însă condiţiilor spaţiale concrete în care percepe mulţimea.
Prezenţa cuvântului în arsenalul logic al copilului nu indică şi dobândirea noţiunii
desemnate prin cuvânt. De la acţiunea însoţită de cuvânt până la concept, procesul se poate
schematiza astfel ( J. Piaget, L. S. Vigotsky):
- treapta I – contactul copil - obiecte: curiozitatea copilului declanşată de noutăţi îl face să
întârzie perceptiv asupra lor, să le observe;
- treapta II – explorare acţională: copilul descoperă diverse atribute ale clasei de obiecte, iar
cunoaşterea analitică îl conduce la obţinerea unei sistematizări a calităţilor perceptive ale
mulţimii;
- treapta III – explicativă: copilul intuieşte şi numeşte relaţii între obiecte, clasifică,
ordonează, seriază şi observă echivalenţe cantitative;
- treapta IV – dobândirea conceptului desemnat prin cuvânt: cuvântul constituie o
esenţializare a tuturor datelor senzoriale şi a reprezentărilor şi are valoare de concentrat
informaţional cu privire la clasa de obiecte pe care o denumeşte (procesul se încheie după
vârsta de 11-12 ani).
În cazul mulţimii, în primele trepte de formare a conceptului intervin determinant abilităţi de
identificare, triere, sortare, clasificare, seriere, apreciere globală ce conduc spre dobândirea
conceptului. Noţiunea de mulţime joacă un rol unificator al conceptelor matematice, iar numărul
apare ca proprietate numerică a mulţimii. Numărul şi numeraţia reprezintă abstracţiuni care se
51
formează pe baza analizei proprietăţilor spaţiale ale obiectelor şi a clasificărilor. Esenţial este ca
legalităţile construcţiei psiho-genetice să fie cunoscute, iar formarea noţiunii şi operaţiilor mintale
să pornească de la modele concrete. Lectura perceptivă este o realitate pentru construirea
conceptelor şi pentru formarea operativităţii matematicii, aşa cum nevoia de exteriorizare sub forma
unor acţiuni materializate, fie cu obiecte, fie cu substitute ale acestora (modele, scheme grafice,
bile, jetoane etc.) reprezintă baza reală a materializării actului mintal. Înainte de a se aplica
propoziţiilor logice, operaţiile logice (negaţia, disjuncţia, conjuncţia), se exersează în planul
acţiunilor obiectuale, al operaţiilor concrete. De aceea, procesul de predare - învăţare a matematicii
în preşcolaritate implică mai întâi efectuarea unor acţiuni concrete, operaţii cu obiectele care apoi se
structurează şi se interiorizează devenind operaţii logice abstracte. Prin diferite jocuri logice copiii
sunt orientaţi să perceapă însuşirile diferitelor piese geometrice, reuşind după un anumit interval de
timp, să stabilească singur care sunt proprietăţile acelor obiecte. “Acest cerc este roşu”, “acest pătrat
este gros şi albastru” reprezintă construcţii conceptuale care ne trimit către zona logicii matematice.
Apariţia operaţiilor logice anunţă manifestarea primelor forme ale gândirii logice.
Negaţia. Prin jocurile logice propuse de către educatoare, preşcolarii învaţă să descrie
formele geometrice cu ajutorul negaţiei. “Dacă este fals că acest pătrat este roşu” atunci se poate
afirma că “acest pătrat nu este roşu”. Astfel pornind de la unele însuşiri pe care le are un anumit
obiect apar şi altele cum ar fi în cazul prezentat mai sus anume acela de a nu fi roşu.
Conjuncţia. Prin intermediul acestei operaţii logice se poate arăta copiilor că un obiect
poate avea mai multe însuşiri în acelaşi timp, utilizând cuvântul “şi”: “Acest triunghi este mare şi
albastru”. În logică “şi” ajută la construirea din două proprietăţi a unei noi proprietăţi. La preşcolari
însă datorită puterii lui de înţelegere cele două proprietăţi vor rămâne distincte, fără ca ele să ajungă
să se contopească într-o altă proprietate.
Disjuncţia. Legând două enunţuri prin "sau" obţinem o nouă propoziţie numită disjuncţia
lor. Propoziţia este adevărată atunci când cel puţin una din cele două propoziţii este adevărată
(neexcluzându-se cazul când ambele propoziţii sunt adevărate). De exemplu: „acest cerc este roşu
sau mare” arată că cel puţin una din proprietăţi este adevărată şi nu ambele obligatorii.
Gruparea obiectelor. Activitatea de grupare este una din manifestările esenţiale ale gândirii
matematice. De ce se grupează obiectele? Prin grupare copilul învaţă să recunoască dacă un obiect
are o anumită proprietate, dacă aparţine sau nu aparţine unei mulţimi, deci dacă este un element al
ei. De exmplu: ne propunem să separăm din mulţimea formelor geometrice, cercurile galbene,
obţinem astfel o mulţime, care este o parte a celei dintâi, adică o submulţime. Grupând apoi
cercurile non-galbene rezultă o nouă submulţime. Pentru realizarea unor astfel de acţiuni există
numeroase truse de lucru dintre care se pot aminti: trusa Dienes, Logi I sau Logi II. Cu ajutorul
acestora, copiii au posibilitatea să execute jocuri destul de complicate, să realizeze operaţii cu
52
mulţimi: intersecţia, reuniunea, diferenţa şi să îşi însuşească treptat expresiile verbale uzuale care le
desemnează.
Asocierea obiectelor în perechi. Jocurile de formare a perechilor constituie un pas
important pe calea înţelegerii echivalenţei numerice a unor mulţimi folosind punerea în
corespondenţă a elementelor ce le compun. Exerciţiile, jocurile prin care copiii sunt învăţaţi să
stabilească corespondenţa termen la termen trebuie să înceapă cu mulţimi de obiecte între care
există diferenţe uşor sesizabile. Ajungându-se treptat la jocuri în care trebuie să se ia în consideraţie
două sau trei atribute ale pieselor. Chiar dacă reprezentarea grafică pentru apartenenţă, reuniune,
intersecţie, diferenţă sau echivalenţă nu este cunoscută de preşcolari, expresiile matematice care le
denumesc se însuşesc într-o oarecare măsură în grădiniţă. Copiii vor fi familiarizaţi cu expresii de
genul: „...se găseşte în...”, „...se găseşte şi în şi în...”, „...se găseşte sau în sau în...”, „tot atâtea”,
„mai multe”, „mai puţine”.
Formarea noţiunilor matematice se realizează aşadar prin ridicarea treptată către general şi
abstract, la niveluri succesive, unde relaţia dintre concret şi logică se modifică în direcţia
esenţializării realităţii. În acest proces, trebuie valorificate diverse surse intuitive: experienţa
empirică a copiilor, matematizarea realităţii înconjurătoare, limbajul grafic.
Limbajul grafic, materializat în reprezentările grafice este foarte apropiat de cel noţional.
El face legătura între concret şi logic, între reprezentare şi concept, care reprezintă o reflectare a
proprietăţilor relaţiilor esenţiale ale unei categorii de obiecte sau fenomene. Între aceste niveluri,
interacţiunea este logică şi continuă. Ea este mijlocită de formaţiuni mixte de tipul conceptelor
figurate, al imaginilor esenţializate sau schematizate, care beneficiază de aportul inepuizabil al
conceptului. Se ştie că învăţarea oricărei ştiinţe începe cu asimilarea limbajului ei noţional. Studiul
matematicii urmăreşte să ofere elevilor, la nivelul lor de înţelegere, posibilitatea explicării ştiinţifice
a noţiunilor matematice. Există o legătură strânsă între conţinutul şi denumirea noţiunilor, care
trebuie respectată inclusiv în formarea noţiunilor matematice. Orice denumire trebuie să aibă
acoperire în ceea ce priveşte înţelegerea conţinutului noţional, altfel, unii termeni apar cu totul
străini faţă de limbajul activ al copilului, care, fie că-l pronunţă incorect, fie că lipsesc din minte
reprezentările corespunzătoare, realizând astfel o învăţare formală.
Limbajul matematic, fiind limbajul conceptelor celor mai abstracte, se introduce la început
cu unele dificultăţi. De aceea, trebuie mai întâi asigurate înţelegerea noţiunii respective, sesizarea
esenţei, de multe ori într-un limbaj accesibil copiilor, făcând deci unele concesii din partea
limbajului matematic. Pe măsură ce se asigură înţelegerea noţiunilor respective, trebuie prezentată
şi denumirea lor ştiinţifică. Unul dintre obiectivele generale ale activităţilor de matematică se referă
la cunoaşterea şi folosirea corectă de către elevi a terminologiei specifice. Noile programe de

53
matematică prevăd explicit obiective legate de însuşirea unor deprinderi legate de comunicare, ce
presupun stăpânirea limbajului şi vizează capacităţi ale copilului cum sunt:
- folosirea şi interpretarea corectă a termenilor matematicii;
- înţelegerea formulării unor sarcini cu conţinut matematic în diferite contexte;
- verbalizarea acţiunilor matematice realizate.
În matematică, prestaţiile preşcolarului sunt puternic dependente de model, datorită
capacităţii lui reduse de a-şi autodirija disponibilităţile şi procesele psihice în sensul dorit de
educatoare. De aici, necesitatea raportării la prestaţiile copilului nu doar ca la nişte rezultate finite,
ci ca la nişte procese susceptibile de a fi optimizate pe parcursul lor. Pentru aceasta este necesar ca
în structura comportamentului didactic al educatoarei să precumpănească sugestiile, explicaţiile,
lămuririle, sprijinul, îndrumarea şi încurajarea.

3.2. Operaţii cu mulţimi

Într-unul din articolele sale Mircea Maliţa îşi pune întrebarea:”Ce se poate învăţa prin joc la
vârsta preşcolară?” la care răspunde ”orice, inclusiv matematici superioare.“ Există o premisă a
pedagogiei moderne: la orice vârstă, orice concept este accesibil într-o formă adecvată, astfel teoria
mulţimilor constituie un fundament pentru toate disciplinele matematice.
Noţiunea de „mulţime” este o noţiune primară, intuitiv, indică o colecţie de obiecte:
mulţimea jucăriilor din vitrină, mulţimea pieselor din trusă, mulţimea creioanelor colorate. Uneori
însuşi cuvântul utilizat sugerează ideea de mulţime cum ar fi: grupă, trusă şi turmă, cuvinte care
desemnează mulţimi formate, respectiv din: copii, piese, oi, ceea ce face ca să se înţeleagă uşor
definiţia dată de creatorul teoriei mulţimilor - George Cantor (1845 – 1918). El a încercat să
definească intuitiv: o mulţime „ este o colecţie de obiecte (elemente) de natură oarecare, bine
determinate şi distincte”.
Deci, obiectele care compun o mulţime se numesc elementele mulţimii şi ele posedă o
anumită proprietate caracteristică pe care nu o posedă alte obiecte.
Mulţimile se notează cu litere mari, iar elementele, de regulă, cu litere mici ale alfabetului
latin. Elementele unei mulţimi se scriu între acoladă (fiind separate prin virgule dacă mulţimea este
dată prin indicarea tuturor elementelor sale, adică sintetic).
Exemple de mulţimi: A = { a,b,c}
B = {1,2,3,4}
C = {Ana, George }

54
 Atât în matematică, dar şi în alte domenii, în viaţa de zi cu zi, intervine noţiunea de mulţime
care se formează pe bază de scriere după anumite criterii, proprietăţi caracteristice, ca de exemplu:
- mulţimea grupelor din grădiniţă o vom nota cu M1
M1 = {grupa mică, grupa mijlocie, grupa mare} - mulţime finită;
- mulţimea obiectelor dintr-un penar o notăm cu M2
M2 = {creion grafic, radieră, stilou, pix, creion roşu} - este o mulţime finită;
- mulţimea alfabetului latin o notăm cu L
L = {a,b,c,................x,y,z} - este o mulţime finită;
- mulţimea numerelor naturale mai mici decât 10 o putem nota cu M3
M3 = {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9} - este o mulţime finită;
- mulţimea numerelor naturale care se notează cu N
N = {0, 1, 2, 3, 4, ..............n,.........} - este o mulţime infinită;
- Cu N* se notează N, mai puţin 0 şi anume:
N* = {1, 2, 3,, 4, ............n, .................} - este o mulţime infinită;
- mulţimea numerelor naturale pare o notăm cu No
No = {2, 4, 6, ..................2n,.............} - este o mulţime infinită;
- mulţimea numerelor întregi, notată cu Z
Z = { ........- n, ......... -3, -2, -1, 0, 1, 2, 3, .............n.........} - este o mulţime infinită;
- mulţimea numerelor reale se notează cu R
R=QUI
Orice mulţime este determinată de „obiectele” ce o alcătuiesc, fără să aibă importanţă
aşezarea lor spaţială sau ordinea în care sunt semnalate, însă nu orice aglomerare formează o
mulţime. Admitem că avem o mulţime dacă obiectele care o compun sunt bine determinate, dar
trebuie reţinut că elementele unei mulţimi nu trebuie să fie în mod obligatoriu de aceeaşi natură.
Alte simboluri şi notaţii care este necesar să fie cunoscute:
- Mulţimea vidă este simbolizată prin ∅şi nu are nici un element.
La copiii de grădiniţă, dat fiind faptul că nu cunosc toate literele şi nu ştiu să le scrie, se
introduc simboluri „sonore” ce se constituie la început din cuvinte mai scurte, apoi dintr-un singur
sunet pentru elemente şi mulţimi. Simbolurile grafice se introduc treptat, sub forma imaginii
obiectelor, apoi figuri schematizate ale acestora prin care să fie „sugerate.”
- simbolul „ ⊂ ” ilustrează relaţia de incluziune între două mulţimi, ca de exemplu:”A ⊂ B”
(mulţimea A este inclusă în mulţimea B sau mulţimea A este o parte, adică o submulţime a
mulţimii B, lucru ce poate fi ilustrat prin următoarea diagramă:

55
 Notând mulţimea tuturor jucăriilor din vitrină cu B şi mulţimea păpuşilor din aceeaşi vitrină
cu A spunem ”o păpuşă e şi jucărie” şi notăm cu A ⊂ B.
Proprietatea caracteristică a unei mulţimi este dată sub forma unei propoziţii, adică a unui
enunţ care afirmă sau neagă ceva despre elementele mulţimii şi despre proprietăţile lor comune.
Diferenţa mulţimilor A – B este mulţimea elementelor care sunt în A şi nu sunt în B.

→A–B

În jocurile logice folosim deseori şi termenul de intersecţie a două mulţimi oarecare A şi B,

este mulţimea formată din elementele care aparţin simultan ambelor mulţimi, deci şi mulţimii A şi
mulţimii B, pe care o notăm A ∩ B.
x ∈ A şi x ∈ B ⇒ x ∈ A ∩ B sau A ∩ B = { x | x ∈ A şi x ∈ B }

A B

56
A - mulţimea pătratelor;
B - mulţimea pieselor albastre;
X - mulţimea pătratelor albastre;
Proprietăţile intersecţiei sunt:
- comutativitatea: A ∩ B = B ∩ A
- asociativitatea : A ∩ ( B ∩ C) = ( A ∩ B) ∩ C
- idempotenţa: A ∩ A = A
- dacă A ⊆ B, A ∩ B = A
- A⊆A∩B
- A ∩ T = A unde T = mulţimea totală
- distributivitatea intersecţiei faţă de reuniune:
( A ∪ B) ∩ C = ( A ∩ C ) ∪ ( B ∩ C )
Alte jocuri logice au drept sarcină efectuarea operaţiei de reuniune al cărui simbol este ”∪”,
iar notaţia A ∪ B se citeşte „A reunit cu B”, reuniunea a două mulţimi este formată din elemente
care aparţin cel puţin uneia din mulţimile date şi anume sau mulţimii A sau mulţimii B.
x ∈ A sau x ∈ B ⇔ x ∈ A ∪ B sau A ∪ B = { x / x ∈ A sau x ∈ B}
Exemplu: A = { 1, 2, 3, 4, 5 }
B = { 3, 4, 5, 8, 9 }
A ∪ B = { 1, 2, 3, 4, 5, 8, 9 }
Se observă că în reuniunea a două mulţimi, un element apare o singură dată, chiar dacă el
aparţine ambelor mulţimi.
Diagrama reuniunii a două mulţimi:
T

A B

T - mulţimea pieselor care sunt pătrate sau sunt albastre;

A - mulţimea pătratelor;
B - mulţimea pieselor albastre;
X - mulţimea pieselor albastre care sunt pătrate;

57
Piesele albastre sub formă de pătrat aparţin ambelor mulţimi.
Proprietăţile reuniunii sunt:
- comutativitatea: A ∪ B = B ∪ A
- asociativitatea: A ∪ ( B ∪ C ) = ( A ∪ B ) ∪ C
- idempotenţă: A ∪A = A
- A∪∅=A
- dacă B ⊆ A, atunci A ∪ B = A
- distributivitatea reuniunii faţă de intersecţie:
(A∩B)∪C=(A∪C)∩(B∪C)
Diferenţa a două mulţimi. Mulţimea elementelor lui A care nu aparţin lui B se numeşte
diferenţa dintre A şi B şi se notează: „ A – B”.
A – B = { x / x ∈ A şi x ∉ B }
Exemplu: A = { 1, 2, 3, 4, 5 }
B = { 3, 4, 5, 8, 9 }
A – B = { 1, 2 } şi B – A = { 8, 9 }
Grafic, diferenţa mulţimilor poate fi reprezentată astfel încât partea haşurată reprezintă C–D.

C D
sau

C – D = partea haşurată

C D

Fiind date două mulţimi A şi B, se numeşte corespondenţă biunivocă între A şi B, o regulă

prin care asociem fiecărui element al mulţimii A un element unic al lui B, iar fiecărui element al
mulţimii B fiindu-i asociat un element şi numai unul din mulţimea A sau mai putem spune că între
două mulţimi A şi B s-a stabilit o corespondenţă biunivocă dacă putem forma perechea de tipul
(a,b) astfel încât a ∈ A şi b ∈ B. Aceasta va fi numită corespondenţa element cu element.
Jocurile logice familiarizează copiii cu limbajul matematic în forme accesibile înţelegerii
lor, învăţarea mecanică a unui termen, în spatele căruia nu se află reprezentările corespunzătoare,
58
nu este decât o învăţare formală. De aceea, trebuie asigurată mai întâi înţelegerea noţiunii
respective, sesizarea esenţialului, urmând ca în perspectivă să fie prezentată şi denumirea riguroasă.

3.3. Rolul şi importanţa operaţiilor cu mulţimi în dezvoltarea capacităţilor intelectuale

ale preşcolarilor

Activităţile matematice desfăşurate în grădiniţă vizează formarea prin acţiune a unor

reprezentări, concepte şi noţiuni (structuri cognitive) evidenţiate prin dobândirea unor priceperi,
deprinderi şi abilităţi (structuri operatorii). Conform teoriei lui J. Piaget, la preşcolari conceptele se
formează în corelaţie cu evoluţia proceselor gândirii (cognitiv şi acţional), în urma acţiunii acestora
asupra obiectelor. Activităţile matematice sunt cuprinse în Curriculumul pentru învăţământul
preşcolar, alături de activităţile de cunoaşterea mediului, în cadrul domeniului ştiinţe. Ele
reprezintă, din punctul de vedere al numărului de activităţi repartizate pe grupe, un loc important în
învăţământul preşcolar, dacă avem în vedere că la nivelul II de vârstă se realizează două activităţi
săptămânal. Activităţile matematice desfăşurate cu preşcolarii vizează stimularea dezvoltării
intelectuale a acestora, contribuind la trecerea treptată de la gândirea concret-intuitivă la gândirea
abstractă, pregătind copiii pentru înţelegerea şi însuşirea matematicii în viitor.
În grădiniţă copiii învaţă să formeze mulţimi (grupe) de obiecte, descoperă proprietăţile lor
caracteristice, stabilesc relaţii între ele, efectuează operaţii cu ajutorul lor. Efectuând operaţii de
gândire logică pe mulţimi concrete (sau figuri geometrice), preşcolarii dobândesc pregătirea
necesară pentru înţelegerea numărului natural şi a operaţiilor cu numere naturale (adunarea şi
scăderea), operaţiile logice (conjuncţia, disjuncţia, negaţia, echivalenţa) fundamentând operaţiile cu
mulţimi (intersecţia, reuniunea, complementarea), precum şi relaţiile de incluziune şi egalitate a
mulţimilor .
La nivelul I de vârstă preşcolară, reprezentările sunt în general sărace în conţinut, neclare şi
instabile. Preşcolarul nu percepe criteriul de grupare (proprietatea caracteristică a mulţimii), nu
percepe schimbările calitative ce pot interveni şi nici însuşirile calitative; spre finalul acestui nivel,
reprezentările sunt mai bogate în conţinut; astfel se dezvoltă reprezentările despre mulţimi, copilul
percepe mulţimea ca o totalitate, putând face abstracţie de determinările concrete ale elementelor
sale.
La nivelul II de vârstă preşcolară, reprezentările sunt clare, diferenţiate, încadrate într-un
sistem mai larg de imagini. Saltul calitativ se explică prin dezvoltarea limbajului intern care devine
un instrument de dobândire a cunoştinţelor. Pe măsură ce copilul se apropie de vârsta de 6 ani,
acţiunile directe cu obiectele pot fi înlocuite cu altele simbolice; obiectele sau acţiunile pot fi
59
schematizate prin desen iar cuvântul devine mijloc integrator. Dezvoltarea limbajului permite
copilului să efectueze operaţii în plan mintal, să verbalizeze acţiunile. Caracteristicile preşcolarităţii
generează şi opţiunile didactice ce vizează formarea conceptelor matematice. Latura perceptivă
rămâne o realitate şi o necesitate pentru construirea conceptelor şi pentru formarea operativităţii
matematice.
Experienţa manipulării obiectelor în câmpul perceptiv conduce la formarea reprezentărilor.
Reprezentarea constituie veriga de legătură dintre cunoaşterea senzorială şi cea logică, deoarece
prin ea începe să se manifeste, într-o formă elementară, procesul de generalizare. Preşcolarul ajunge
la generalizare atunci când este capabil să se exprime prin semne grafice simple (puncte, linii,
cerculeţe, figuri geometrice), iar de aici până la utilizarea simbolurilor numerice (cifrele) mai este
doar un pas.
Activităţile matematice din grădiniţă au un rol important deoarece ajută preşcolarii:
• să-şi formeze deprinderi de a efectua unele activităţi de alcătuire a grupelor de obiecte
(imagini, simboluri) după criterii date;
• să-şi cultive deprinderea de a compara şi aprecia global cantitatea din două sau mai
multe mulţimi sau prin formare de perechi (punerea în corespondenţă şi indicarea grupei în
care sunt „mai multe”, „mai puţine” sau „tot atâtea”);
• să-şi dezvolte deprinderea de a efectua exerciţii de ordonare a obiectelor dintr-un grup
după dimensiune (mărime, grosime, lungime etc.);
• să se familiarizeze cu numerele şi număratul în limitele 1-10, cu recunoaşterea cifrelor
corespunzătoare; asocierea numărului la cantitate, a cifrei la număr şi invers; formarea
şirului numeric în ordine crescătoare (de la mulţimea cu cele mai puţine la mulţimea cu
cele mai multe elemente) şi respectiv descrescătoare.
În urma cercetărilor experimentale organizate s-a demonstrat că „teoria mulţimilor”, chiar
sub forma ei naivă, reprezintă o cale de introducere a preşcolarului în matematica modernă, iar
primii paşi sunt favorizaţi de utilizarea frecventă în activitatea din grădiniţă a jocului didactic
matematic. Acest lucru se justifică prin faptul că jocul didactic matematic reprezintă o modalitate de
instruire şi educare intelectuală a preşcolarilor, realizând o îmbinare deplină între obiectivele
urmărite, conţinutul activităţii şi particularităţile psihice ale vârstei preşcolare, prin transpunerea
sarcinilor de învăţare în joc. Activităţile cu conţinut matematic formează unele deprinderi de
activitate intelectuală şi anume:
- de a asculta cu atenţie cerinţele formulate de educatoare;
- de a acţiona corect în raport cu aceste cerinţe;
- de a răspunde la întrebări;
- de a judeca, de a completa sau corecta răspunsurile celorlalţi copii;
60
 - de a pune întrebări şi de a da soluţii originale în diferite situaţii problematice.
În cadrul activităţilor matematice, preşcolarii îşi dezvoltă operaţii ale gândirii (analiză,
sinteză, comparaţie, abstractizare, generalizare), calităţi (corectitudine, promptitudine,
independenţă, flexibilitate, rapiditate); de asemenea, sunt familiarizaţi cu un limbaj matematic în
forme accesibile înţelegerii lor. Activităţile matematice contribuie la formarea spiritului de
observaţie, de ordine, de corectitudine în îndeplinirea cerinţelor, îi ajută pe copii să respecte regulile
de joc prin efectuarea unui sistem de jocuri logico-matematice şi stimulează relaţiile de cooperare
între preşcolari (în jocurile matematice colective). Pentru realizarea cu succes a activităţilor
matematice este necesară respectarea obiectivelor cadru, a celor de referinţă, stabilirea corectă, în
funcţie de acestea, a obiectivelor operaţionale şi organizarea activităţilor după mai multe principii,
cum ar fi:
- asigurarea caracterului ştiinţific al activităţilor în forme accesibile nivelului de înţelegere al
preşcolarului;
- valorificarea maximă a funcţiilor formative ale jocului ca mijloc şi metodă specifică
învăţării de tip preşcolar;
- antrenarea preşcolarului în acţiune (exerciţii, joc, muncă independentă), reducerea pe cât
posibil a rolului de spectator;
- formarea la preşcolari a unor deprinderi de a căuta singuri modalităţi de a învinge unele
dificultăţi, de a aduce o soluţie originală la rezolvarea unor probleme, cultivând
creativitatea prin toate mijloacele specifice activităţilor matematice.
Astfel, educatoarea va avea în vedere realitatea psihologică a preşcolarilor în dezvoltare,
urmând să-şi modeleze cerinţele la nivelul de înţelegere al acestora, să se adapteze individualităţii
fiecărui copil, pentru a-i acorda un ajutor eficient în vederea dezvoltării corespunzătoare a acestuia.
De asemenea, educatoarea va ţine seama de faptul că manifestările şi demersurile psihologice ale
copilului diferă de cele ale adultului şi ca urmare nu îi va impune preşcolarului moduri de acţiune şi
de gândire care nu corespund posibilităţilor sale de înţelegere.
Rolul activităţii matematice din grădiniţă este de a iniţia preşcolarii în „procesul de
matematizare”, de a stimula dezvoltarea intelectuală a acestora, contribuind la trecerea treptată la
gândirea simbolică, abstractă, pregătind copiii pentru înţelegerea unor modele uzuale ale realităţii,
pornind de la specificul formării reprezentărilor matematice pe nivele de vârstă. În activitatea de
iniţiere a preşcolarului în matematică, scopul nu este doar acela de a învăţa sistematic şi gradat
anumite concepte ci în primul rând de a-i exersa intelectual procesele de cunoaştere, de a-l face
capabil să descopere relaţii abstracte sub aspectul concret al situaţiilor întâlnite în activitatea sa.
Activităţile matematice din grădiniţă au o mare contribuţie în formarea şi dezvoltarea
gândirii logice a preşcolarilor. Căutările şi investigaţiile din domeniul psiho-pedagogiei converg
61
spre găsirea modalităţilor de modernizare a învăţământului care să răspundă cerinţelor sociale ale
epocii. Educaţia preşcolară are menirea să ofere copiilor o sumă de experienţe de învăţare care să
uşureze integrarea copiilor în învăţământul primar. Accentul cade în preşcolaritate pe dezvoltarea
dimensiunii formative a pregătirii căci, însuşirea unui volum mare de cunoştinţe îl face pe copil apt
pentru şcoală, mai ales dobândirea unor capacităţi, abilităţi şi operaţii intelectuale necesare actului
de cunoaştere care favorizează învăţarea. Multe din sarcinile ce revin grădiniţei, dar mai cu seamă
cele vizând dezvoltarea gândirii, se realizează prin activităţi matematice. Acestea sunt chemate să
contribuie atât la formarea generală a preşcolarului, pe linia dezvoltării proceselor cognitive
superioare cât şi pe linia dobândirii unor noţiuni şi formării unor concepte matematice ce vor sta la
baza învăţării şcolare. Formarea reprezentărilor matematice la vârsta preşcolară vizează în mod
deosebit dezvoltarea intelectuală a copiilor, stimulând inteligenţa şi creativitatea acestora şi
contribuind la trecerea treptată de la gândirea concret intuitivă la gândirea simbolică, abstractă.
Scopul evidenţierii caracteristicilor gândirii preşcolarului este acela de a determina implicaţiile
dezvoltării stadiale asupra formării reprezentărilor matematice la această vârstă.
Dezvoltarea intelectuală a preşcolarului, implicit a gândirii acestuia se realizează, conform
teoriei genetice a lui J. Piaget, în mai multe stadii, fiecare cu structura proprie, asimilarea
cunoştinţelor matematice fiind prezentă în fiecare. Vârsta preşcolarităţii constituie “Stadiul gândirii
preoperatorii”. Preşcolarul încearcă să examineze obiectele, operând cu diverse criterii, cum ar fi cel
al formei, culorii, mărimii, suprafeţei, învaţă să observe raporturile spaţial-poziţionale ale obiectelor
aşezate în ordine crescătoare, descrescătoare ale şirului numeric. Progresul constă în posibilitatea
înlocuirii acţiunilor motorii concrete prin acte simbolice introduse de la început în joc. Obiectele pot
fi schematizate reprezentativ, iar cuvântul şi propoziţia constituie mijloace de schematizare şi
integrare. Saltul calitativ ce se produce în formarea proceselor cognitive se explică prin dezvoltarea
limbajului extern şi intern. Ajuns la acest nivel de dezvoltare, preşcolarul poate să efectueze operaţii
în plan mental, să verbalizeze acţiunea şi raporturile stabilite în plan concret. Vârsta de 6 ani se
situează la tranziţia dintre gândirea intuitivă, preoperatorie a preşcolarului şi cea operatorie. Acest
proces de tranziţie poate fi accelerat prin folosirea unor metode adecvate. Finalul acestui stadiu este
marcat de apariţia conceptului de număr, ca urmare a asocierii cantităţii la număr, a scrierii,
clasificării, a aspectului cardinal şi ordinal al numărului. La copiii de 6 ani se constată posibilitatea
însuşirii operaţiei logice. Aşa cum spunea I. P. Galperin, preşcolarul este capabil să desprindă
însuşirile corespunzătoare ale claselor (conceptelor), operaţiile logice fiind însuşite odată cu
formarea unui sistem de acţiuni.
Scopul activităţii de iniţiere în matematică, în perioada preşcolară, nu este deci de a învăţa
sistematic nişte concepte, ci în primul rând de a-i exersa intelectual procesele de cunoaştere, de a-1
face pe copil apt să descopere relaţii abstracte sub aspectul concret al situaţiilor întâlnite în
62
activitatea obişnuită. Aşadar preşcolarii nu dobândesc acele cunoştinţe matematice de bază (număr,
numărare, calcul), ci se pregătesc pentru a înţelege cu uşurinţă aceste noţiuni în ţinuta lor ştiinţifică.
Primele elemente de logică sunt descoperite de preşcolari în caracterizarea şi compararea
obiectelor după una sau mai multe însuşiri, în acest scop efectuându-se exerciţii de cunoaştere a
formei, mărimii, dimensiunilor şi a poziţiei spaţiale. Exerciţiile de formare a mulţimilor de obiecte
constituie de fapt exerciţii logice de clasificare a obiectelor după criteriul dat, cu ajutorul cărora se
îmbogăţesc percepţiile şi reprezentările copiilor, se dezvoltă la preşcolari spiritul de observaţie,
precum şi capacitatea de analiză şi sinteză. Astfel, se poate spune că formarea mulţimilor
matematice abstracte are ca început cunoaşterea lumii obiectelor şi, deoarece gândirea preşcolarilor
se află la nivelul operaţiilor concrete, se impune ca învăţarea să pornească de la acest nivel.
Gândirea logică se formează în cadrul jocurilor didactice matematice. Acestea, spre
deosebire de exerciţiile matematice ludice sau de exerciţiile cu material mărunt şi pe bază de fişe, se
desfăşoară într-o structură logică unitară, de la începutul şi până la sfârşitul activităţii, având
motivaţie şi acţiune ludică, sarcini şi reguli de joc, toate bazate pe o motivaţie iniţială. Pe parcursul
desfăşurării acestor jocuri, se îmbină observarea cu acţiunea şi cu activitatea proprie de gândire a
preşcolarului şi se dezvoltă spiritul aplicativ, capacitatea de a selecta operaţii corespunzătoare
jocului şi de a efectua într-o anumită ordine, folosind elementele esenţiale, acestea fiind
problematizarea, competivitatea, rapiditatea şi corectitudinea.
O categorie importantă a jocurilor care contribuie la dezvoltarea gândirii logice a
preşcolarilor, prin exersarea capacităţii de analiză, sinteză, generalizare şi abstractizare, o constituie
jocurile logice, jocuri ce finisează calea în vederea formării noţiunilor, a judecăţilor,
raţionamentelor, înzestrându-i pe copii cu un limbaj adecvat, în stare să exprime realităţile dintre
obiectele lumii înconjurătoare. În cadrul jocurilor logice se acumulează o serie de experienţe, care
permit copiilor să integreze într-un sistem organic mulţimile, conceptele logice şi în final, numerele.
Folosind exerciţii de gândire logică pe mulţimi concrete, preşcolarii au pregătirea necesară pentru
integrarea numărului natural şi a operaţiilor cu numere naturale pe baza mulţimilor (conjuncţia,
disjuncţia, negaţia, echivalenţa logică), fundamentând intersecţia, reuniunea, complementara,
incluziunea şi egalitatea mulţimilor. Utilizând un limbaj adecvat, preşcolarii intuiesc operaţia de
complementaritate prin negaţie, reuniune prin disjuncţie logică şi ajung să utilizeze principiile
generale ale logicii (negarea negaţiei, contradicţia). Corespondenţa biunivocă o realizează prin
formarea unor concepte de relaţii, ce constituie o relaţie funcţională. Pe plan mondial au existat şi
există preocupări majore în ceea ce priveşte rolul activităţilor matematice în dezvoltarea
preşcolarului. În acest sens, poate fi evidenţiat J. Piaget cu privire la însuşirea conceptului de număr
natural pentru procesele psihice ale copilului sau Z. T. Dienes care a evidenţiat rolul jocurilor logice
de construcţii în dezvoltarea preşcolarilor.
63
 Matematica este o disciplină de învăţământ care dispune de bogate valenţe formative.
Specificul activităţii matematice constă în faptul că ea reprezintă o tensiune, o încordare, o
mobilizare a spiritului care înseamnă antrenarea intelectului, a gândirii. Un învăţământ matematic
bine conceput oferă atât o cunoaştere activă a noţiunilor de bază ale matematicii, necesare
dezvoltării altor concepte matematice, cât şi practica aplicării ei în activitatea ulterioară, dar şi în
viaţa cotidiană.
Studierea matematicii în grădiniţă are o importanţă deosebită prin obiectivele specifice
urmărite:
- formarea unei gândiri matematice exprimată atât printr-un vocabular matematic adecvat, cât
şi printr-un sistem de algoritmi de calcul şi de judecată;
- determinarea unor comportamente practice orientate spre folosirea activă a noţiunilor şi
cunoştinţelor acumulate în practica uzuală.
Din punct de vedere al dezvoltării intelectuale, învăţarea matematicii exersează judecata, ajută
preşcolarul să distingă adevărul ştiinţific de neadevăr, să-l demonstreze, antrenează organizarea
logică a gândirii, ordonarea ideilor, recunoaşterea ipotezelor şi consecinţelor, îl ajută pe copil să
distingă diversele aspecte ale unei situaţii, să diferenţieze esenţialul de neesenţial, formează
capacităţile atenţiei, antrenează memoria logică, exersează analiza şi sinteza, favorizează
dezvoltarea imaginaţiei creatoare, îl ajută să-şi formeze simţul critic constructiv, îi formează
acestuia spiritul ştiinţific exprimat prin obiectivitate, precizie şi gustul cercetării. În cadrul
activităţilor matematice se formează la preşcolari unele deprinderi folositoare, şi anume:
punctualitate, autoverificare, justificare, motivare. Sub aspect estetic, activităţile matematice trezesc
la preşcolari gustul faţă de frumuseţea matematicii exprimată prin relaţii, formule, figuri,
demonstraţii, cultivă unele calităţi ale exprimării gândirii, cum ar fi claritatea, ordinea, conciziunea.
Din perspectiva dezvoltării morale, matematica formează la preşcolari gustul pentru adevăr,
obiectivitate şi echitate, creează nevoia de rigoare şi discernământ, de a cunoaşte, de a înţelege,
formează deprinderi de cercetare şi investigaţie, stimulează voinţa de a finaliza un lucru început.
Activităţile matematice din grădiniţă sunt eficiente în sensul că îi învaţă pe copii să se
conducă pe ei înşişi, să lucreze unii cu alţii, să-şi corecteze greşelile în relaţie cu ceilalţi, pe măsură
ce învaţă să facă faţă problemelor vieţii în grup. Pe parcursul activităţilor matematice din grădiniţă,
pot fi activizate şi stimulate toate potenţialităţile de activitate intelectuală, de la cele privind:
capacitatea de discriminare perceptivă, de surprindere a asemănărilor şi deosebirilor dintre obiecte,
spiritul de observaţie, posibilităţile de verbalizare şi exprimare orală, până la cele privind:
capacitatea de analiză şi sinteză, de abstractizare şi generalizare sau respectiv, abilităţi intelectuale
constructive (flexibilitatea şi alte caracteristici ale potenţialului creativ), cu scopul de a propulsa
dezvoltarea potenţialului intelectual şi acţional creator al preşcolarului.
64
 Structurate după scopul fundamental, în activităţile matematice şi nu numai, se pot dobândi
cunoştinţe noi, se pot consolida şi forma noi deprinderi şi priceperi sau se pot sistematiza şi verifica
aceste cunoştinţe noi. Cea mai adaptată specificului obiectului şi treptei de învăţământ preşcolar
este clarificarea activităţilor matematice după forma de evaluare în:
- activităţi formative: activităţi matematice de dobândire de noi cunoştinţe şi de consolidare,
caracterizate prin evaluarea continuă a obiectivelor operaţionale;
- activităţi cumulative: activităţi de sistematizare şi verificare, finalizate prin evaluarea
sumativă la încheierea unei unităţi de conţinut.
Analizând alternativa de selecţie a metodelor şi procedeelor pentru tipuri fundamentale de
activităţi matematice, se constată că metodele dominante sunt exerciţiul şi jocul didactic matematic.
Astfel se identifică două forme specifice de organizare a activităţilor matematice:
• activităţi matematice pe bază de exerciţii;
• activităţi matematice sub formă de joc didactic matematic.
Activitatea pe bază de exerciţii asigură organizarea eficientă a tuturor tipurilor fundamentale
de activităţi matematice, contribuind la formarea structurilor operatorii. Acestei forme de activitate
îi sunt specifice unele caracteristici, şi anume: cuprinde un sistem de exerciţii articulat pe
obiectivele operaţionale ale activităţii; împleteşte activitatea frontal cu cea diferenţiată şi
individuală; impune utilizarea materialului individual; structurează exerciţiile pe secvenţe didactice;
formează deprinderi de muncă independentă şi autocontrol; asigură folosirea şi însuşirea unui
limbaj matematic corect, prin motivarea acţiunii; intercalează elemente de algoritmizare.
Activităţile matematice pe bază de exerciţii sunt eficiente prin varietatea materialului utilizat (seturi
de jetoane, cifre, material natural) şi mijloacele didactice folosite. Sub aspectul gândirii concret -
intuitive, logica dezvoltării gândirii preşcolarilor s-ar prejudicia dacă nu ar exista acţiunea
nemijlocită cu obiectele. Spre exemplu, dacă în formarea reprezentărilor despre mulţimi, la
ordonarea în şir crescător şi descrescător s-ar utiliza doar material demonstrativ şi nu s-ar folosi
material distributiv, rezultatele ar fi aproape nule, în sensul că preşcolarul nu ar avea posibilitatea să
probeze modul de înţelegere a sarcinii didactice. El ar putea să-şi însuşească modelul structural
numai prin repetare, utilizând materialul primit şi realizând sarcinile cognitive printr-o activitate
motorie şi intelectual - afectivă. Desfăşurarea activităţii matematice sub formă de exerciţii impune
respectarea unor condiţii pedagogice care să asigure: utilizarea de către fiecare preşcolar a
obiectelor ce reprezintă elementele mulţimilor prin sarcini didactice precise şi formulate corect de
către educatoare, în vederea atingerii scopului urmărit; gradarea efortului intelectual în cadrul
aceleiaşi activităţi, dar şi de la o activitate la alta ori de la o grupă la alta, realizându-se astfel
însuşirea progresivă a cunoştinţelor, deprinderilor şi capacităţilor; asigurarea unui conţinut
diversificat prin combinarea exerciţiilor, care să conducă la realizarea obiectivelor urmărite;
65
realizarea legăturilor interdisciplinare, pentru ca acele cunoştinţe matematice dobândite să aibă
funcţionalitate. Activităţile matematice pe bază de exerciţii trebuie să fie adaptate nivelului de
vârstă căruia i se adresează şi să dobândească funcţionabilitate prin realizarea corelaţiilor
interdisciplinare.
Jocul didactic matematic este o formă specifică de organizare a activităţii din grădiniţă care
permite realizarea obiectivelor importante prevăzute la domeniul ştiinţe. El are o mare contribuţie în
verificarea cunoştinţelor, exersarea deprinderilor şi priceperilor dobândite de copii în procesul de
predare-învăţare, dar şi în formarea gândirii logice a preşcolarilor. De asemenea, jocul didactic
matematic stimulează acţiunile de evaluare din partea educatoarei. Prin jocul didactic matematic se
asigură efectuarea în mod independent a unor acţiuni obiectuale, se stimulează descoperirea prin
efort direct a unor cunoştinţe care valorificate, exersate şi îmbogăţite vor conduce treptat spre
însuşirea unor noi cunoştinţe matematice. El se fundamentează pe cunoştinţele matematice şi pe
elementele de limbaj matematic, iar în organizarea acestuia se recomandă ca educatoarea să
utilizeze metode active care stimulează spiritul de iniţiativă, inventivitate, independenţă în gândire,
păstrând totuşi caracteristicile jocului didactic. Una din principalele trăsături ale jocurilor didactice
matematice o reprezintă caracterul lor de întrecere. Copiii sunt solicitaţi să-şi concentreze atenţia, să
gândească repede şi corect, să participe activ la reuşita jocului. În jocul didactic matematic se
îmbină observarea cu acţiunea şi cu activitatea proprie de gândire a preşcolarului, iar elementele lui
esenţiale sunt problematizarea, competivitatea, rapiditatea şi corectitudinea.
Fiecare joc didactic are cel puţin două valenţe, şi anume: traduce sarcina didactică între
acţiune atractivă şi caracter, exerciţiul fiind transpus în joc şi are rol organizatoric, precizând
momentul când trebuie să înceapă sau să se termine o anumită acţiune a jocului, ordinea când
trebuie să intre în joc. Jocul didactic matematic îmbină aspectul instructiv-educativ cu cel distractiv,
iar prin intermediul lui educatoarea precizează, verifică, îmbogăţeşte şi consolidează cunoştinţele
matematice ale preşcolarilor. Rolul formativ al jocului didactic matematic constă în exersarea şi
perfecţionarea senzaţiilor şi percepţiilor, precizarea reprezentărilor, antrenarea memoriei,
dezvoltarea gândirii logice, exersarea limbajului matematic, dezvoltarea atenţiei, exersarea voinţei
şi dezvoltarea personalităţii.
Jocurile didactice matematice se clasifică astfel:
- jocuri didactice de formare de mulţimi,
- jocuri didactice de numeraţie şi
- jocuri logico - matematice (de exersare a operaţiilor cu mulţimi).
Jocurile didactice matematice de formare de mulţimi prezintă aceeaşi structură generală,
sarcina de învăţare implicând exerciţii de: imitare, grupare, separare şi triere, clasificare, iar acestea
asigură dobândirea abilităţilor de identificare, triere, selectare şi formare de mulţimi.
66
 Jocurile didactice matematice de numeraţie conduc la consolidarea şi exersarea deprinderilor
de aşezare în perechi, comparare, numărare conştientă, de exersare a cardinalului şi ordinalului, de
însuşire a operaţiilor aritmetice şi de formare a raţionamentelor de tip ipotetico- deductiv.
Jocurile logico - matematice vizează formarea abilităţilor necesare elaborării judecăţilor de
valoare şi de exprimare a unităţilor logice, preşcolarii fiind astfel familiarizaţi cu operaţiile cu
mulţimi. Aceste jocuri corespund, prin structura şi conţinutul lor, necesităţii de a accentua caracterul
formativ al actului didactic şi a sprijini nu numai formarea reprezentărilor matematice ci şi celelalte
activităţi prevăzute în Curriculum.
Prin efectuarea unor exerciţii de gândire logică cu mulţimi concrete (figuri geometrice),
preşcolarii dobândesc pregătirea necesară pentru înţelegerea numărului natural şi a operaţiilor cu
numere naturale pe baza mulţimilor (conjucţia, disjuncţia, negaţia, implicaţia, echivalenţa logică)
fundamentând intersecţia, reuniunea, complementara, incluziunea şi egalitatea mulţimilor. Numai
intercalând jocul logic printre activităţile însuşirii număratului şi legarea acestora ori de câte ori este
posibil, se poate realiza continuitate în predarea cunoştinţelor matematice. Activităţile matematice
desfăşurate sub formă de joc sunt mult mai accesibile pentru preşcolar, el este puternic motivat şi
participă în mod direct la rezolvarea sarcinii, cu efort minim.
Ca formă de activitate, jocul didactic este specific nivelului I, iar pentru nivelul II, forma
dominantă de organizare a instruirii o reprezintă activităţile pe bază de exerciţiu cu material
individual, ce cuprinde elemente de joc.

3.4. Aplicaţii ale operaţiilor cu mulţimi

Jocurile matematice constituie o eficientă gimnastică a minţii, contribuind la formarea unui

mod de a gândi flexibil, stimulează spiritul de observaţie, ingeniozitatea, perspicacitatea, luarea în
seamă a tuturor condiţiilor.
Jocul matematic nu se organizează pe baza unor cunoştinţe superioare, ci făcând apel doar la
problemele şi calculele elementare, propunând modalităţi de lucru, probleme şi soluţii recreative şi
stimulatoare.

A. Jocuri de clasificare, comparare, seriere, structurare.

”Jocul asemănărilor”
Scopul jocului:
Dezvoltarea capacităţii de a discrimina culorile şi de a sorta jucăriile după criteriul culorii.
67
Sarcina didactică:
- să identifice culoarea obiectelor.
Reguli de joc:
Când Martinel ridică un steguleţ de o anumită culoare, copiii aşează jucăriile având culoarea indicată
pe raftul identic colorat.
Elemente de joc:
Participarea lui Martinel la joc, semnal sonor, semnal vizual (steguleţe colorate), gruparea după
culoarea medalionului, mânuirea materialului.
Materiale didactice:
Jucării de diferite culori, ursuleţul Martinel, steguleţe colorate, medalioane colorate, trompetă,
rafturi colorate amenajate în sala de grupă.
Obiectivele operaţionale :
- să denumească culoarea obiectelor (jucăriilor) prezentate;
- să clasifice obiectele în funcţie de culoarea acestora;
- să verbalizeze acţiunile efectuate.
Desfăşurarea jocului:
Ursuleţul Martinel are foarte multe jucării, dar sunt amestecate şi ar vrea să le ordoneze.
Se prezintă copiilor jucăriile ursuleţului. În clasă sunt amenajate rafturi colorate diferit
(roşu, galben, albastru, verde etc.). Copiii vor alege jucăriile de culoarea steguleţului ridicat de
Martinel şi le vor aşeza pe raftul care are aceeaşi culoare. Verbalizează apoi acţiunea efectuată,
specificând caracteristicile (culoarea) jucăriilor.

„Unde s-au ascuns jucariile?”

Scopul jocului:
Dezvoltarea capacităţii de orientare în spaţiu.
Sarcina didactică:
- să perceapă poziţiile spaţiale ale unor obiecte sau grupe de obiecte;
- să denumească poziţii spaţiale simple, precum: „sus”, „jos”, „pe”, „sub”, „în”.
Conţinutul matematic:
Cunoştinţe legate de poziţii spaţiale: „sus”, „jos”, „pe”, „sub”, „lângă”.
Reguli de joc:
Sarcinile jocului sunt propuse de răţoiul Donald, care dă semnalul de începere şi finalizare a
jocului. Copiii trebuie să denumească locul unde se află grupa de obiecte.
Elemente de joc:
Prezenţa răţoiului Donald, semnalul clopoţelului, rostirea versurilor, închiderea - deschiderea ochilor.
68
Materiale didactice:
Răţoiul Donald, jucării, clopoţel, maimuţica.
Obiectivele operaţionale :
- să formeze grupe de obiecte după anumite criterii;
- să precizeze locul (poziţia spaţială) unde se află grupele de obiecte;
- să numere elementele din imagine;
- să identifice schimbarea efectuată în imagine.
Desfăşurarea jocului:
Răţoiul Donald le aduce copiilor mai multe jucării pentru a se juca. Se grupează jucăriile după
formă şi mărime. La clinchetul clopoţelului, copiii închid ochii, timp în care o grupă de jucării
se aşează într-o anumită poziţie spaţială. La următorul semnal sonor copiii deschid ochii şi
observând unde ”s-au ascuns” jucăriile vor denumi poziţia spaţială respectivă.

”Mai multe jucării, mai puţine”

Scopul jocului:
Denumirea corectă a grupelor de jucării şi compararea lor pe baza percepţiei globale, utilizând
termenii: „mai multe”, „mai puţine”; dezvoltarea spiritului de observaţie, stimularea vorbirii,
dezvoltarea operaţiilor gândirii (analiză, sinteză, comparaţie).
Sarcina didactică:
Să denumească grupe de jucării, să compare grupe de obiecte şi să aprecieze global cantitatea.
Conţinutul matematic:
Grupe cu ”mai multe” obiecte, grupe cu ”mai puţine” obiecte.
Reguli de joc:
Răspunde copilul care primeşte mingea.
Elemente de joc:
Aruncarea şi prinderea mingii, surpriza, semnal sonor, mânuirea materialului, aplauze.
Materiale didactice:
Grupe de jucării: maşini, avioane, tractoare, păpuşi, minge, jetoane reprezentând mai multe / mai
puţine obiecte.
Obiectivele operaţionale :
- să denumească materialul utilizat;
- să compare grupele formate, identificând relaţii cantitative;
- să utilizeze în exprimare termenii ”mai multe”, ”mai puţine”.
Desfăşurarea jocului:

69
 Se prezintă copiilor două grupe de păpuşi (I – 6 păpuşi, a II a - 3 păpuşi). Se denumesc în mod
corespunzător - o grupă cu păpuşi ”multe” şi o grupă cu păpuşi ”puţine”. Se arată copiilor jucăriile
care sunt pregătite în diferite locuri în clasă şi se stabileşte unde sunt mai multe, unde sunt mai
puţine. Se acoperă în continuare jucăriile aşezate în faţa copiilor şi copilul care primeşte mingea
aruncată de educatoare descoperă jucăriile ascunse, le denumeşte şi spune unde sunt mai multe, unde
sunt mai puţine. Exemplu: Eu am găsit ursuleţii. Aceasta este grupa cu mai mulţi ursuleţi Aceasta este
grupa cu mai puţini ursuleţi.

„Ce ai găsit ?”
Scopul jocului:
Recunoaşterea şi denumirea unor grupuri de obiecte din sala de grupă; diferenţierea
grupurilor de obiecte după însuşirile lor (formă, mărime); deprinderea de a acţiona cu
grupuri de obiecte.
Sarcina didactică:
Denumirea corectă a grupurilor de obiecte.
Elemente de joc:
Prinderea mingii, descoperirea grupurilor de obiecte, închiderea şi deschiderea ochilor,
aplauze.
Reguli de joc:
Copilul care primeşte mingea o va da din nou educatoarei. El va fi cel care va descoperi
grupul de obiecte şi îl va denumi.
Materiale didactice:
Şapte – opt grupuri de obiecte (jucării din sala de grupă: maşinuţe, păpuşi, ursuleţi, iepuraşi,
cuburi, avioane, peştişori).
Variante de joc:
I. Grupurile de obiecte sunt acoperite cu câte un şerveţel. Educatoarea aruncă mingea unui
copil, acesta o prinde, o aruncă din nou educatoarei, apoi merge la masa cu material, ridică
un şerveţel şi descoperă o grupă de obiecte, o priveşte cu atenţie şi la întrebarea educatoarei:
„Ce ai găsit?”, răspunde: „Eu am găsit un grup de maşinuţe”. Educatoarea întreabă: „Cum
sunt maşinuţele pe care le-ai găsit: mari sau mici?”. La fel se procedează şi cu celelalte
grupuri de obiecte.
II. Grupurile de obiecte sunt aşezate în ordine şi rămân descoperite. Se cere copiilor să
închidă ochii, la bătaia din palme a educatoarei. Educatoarea ascunde una din grupele de
obiecte. La alt semnal, copiii deschid ochii şi li se atrage atenţia asupra grupurilor de

70
 obiecte: „Ce grupă lipseşte?”. Copiii sesizează lipsa şi răspund: „Lipseşte grupa de avioane
mici”. Răspunsurile corecte se aplaudă.

„În livadă”
Scopul jocului:
Alcătuirea de mulţimi de obiecte după criteriul formei şi al culorii .
Sarcina didactică:
Recunoaşterea şi denumirea corectă a grupurilor de obiecte după criteriul formei şi al
culorii.
Elemente de joc:
Surpriza, mânuirea materialului, închiderea şi deschiderea ochilor, întrecerea.
Reguli de joc:
Vor fi numiţi doi copii care vor culege fructele indicate prin imaginea de pe coşuleţul
înmânat de educatoare. Fructele culese sunt aşezate în coş, copilul verbalizează acţiunea
îndeplinită.
Materiale didactice:
Doi pomi reprezentând un măr şi un păr (din crengi): mărul are mere roşii şi verzi, părul are
pere verzi şi galbene; două coşuleţe (unul cu imaginea unei pere, celălalt cu imaginea unui
măr); patru lădiţe.
Variante de joc:
I. Doi copii solicitaţi de educatoare vor primi câte un coşuleţ. Ei vor culege din pomi
fructele de acelaşi fel cu cele din imaginea de pe coş (mere sau pere). După ce au cules
vor veni în faţa copiilor şi vor spune: „Eu am cules o mulţime de mere”, „Eu am cules o
mulţime de pere”.
II. Se atrage copiilor atenţia asupra culorii merelor din coş. Li se spune că trebuie să le
sorteze după culoare pentru a fi depozitate în cămară. Pentru aceasta au nevoie de două
lădiţe. Sunt numiţi doi copii care să sorteze, unul merele roşii, unul merele verzi, fiecare
în câte o lădiţă. Sortarea se face prin întrecere, apoi fiecare verbalizează acţiunea: ”Eu
am format mulţimea de mere verzi”, „Eu am format mulţimea de mere roşii”. La fel se
procedează şi cu perele.
III. Lăzile cu fructele culese şi sortate sunt aşezate în faţa copiilor. La semnalul
educatoarei copiii închid ochii. În acest timp se ascunde una din lădiţe. La alt semnal,
copiii deschid ochii, sesizând lipsa unei lădiţe. Un copil numit de educatoare denumeşte
lădiţa lipsă: „Lipseşte lădiţa cu mere roşii”.

71
„Hărnicie, veselie în grădina de legume!”
Scopul jocului:
Alcătuire de mulţimi de obiecte după criteriul formei şi al mărimii.
Sarcina didactică :
Separarea şi gruparea după formă şi mărime; denumirea corectă a grupurilor de obiecte.
Elemente de joc:
Mişcarea, mânuirea materialului, închiderea şi deschiderea ochilor, surpriza, întrecerea.
Reguli de joc:
Copiii acţionează la comanda şi indicaţiile educatoarei; legumele adunate sunt aşezate în
coşuri, copiii verbalizează acţiunea.
Materiale didactice:
Macheta unei grădini de legume, legume decupate mari şi mici (morcovi, ardei, vinete,
pătlăgele, cartofi) plantate în grădină, cinci coşuleţe, zece lădiţe.
Variante de joc:
I. Se numesc cinci copii care vor trebui să adune legumele din grădină. Fiecare copil primeşte
un coşuleţ pe care are imaginea unei legume. Trebuie să adune din grădină legumele
corespunzătoare imaginii de pe coşuleţ. Copiii adună legumele şi apoi verbalizează acţiunea:
”Eu am adunat mulţimea de ardei”.
II. Se va atrage copiilor atenţia asupra mărimii legumelor. Li se spune că trebuie să sorteze
legumele după mărime. La fiecare coşuleţ vor veni câte doi copii cu câte o lădiţă. Unul va
sorta legumele mici, unul pe cele mari, după care vor verbaliza acţiunea: „Eu am sortat
mulţimea de ardei mari”, „Eu am sortat mulţimea de ardei mici”. Sortarea se realizează prin
întrecere.
III. Lădiţele cu legume vor fi aşezate în ordine în faţa copiilor. La semnalul educatoarei
copiii vor închide ochii. În acest timp se va ascunde o lădiţă. La deschiderea ochilor copiii
sesizează lădiţa lipsă: „Lipseşte lădiţa cu vinete mari”.
”Jucăriile buclucaşe”
Scopul jocului:
Îmbogăţirea cunoştinţelor copiilor privind relaţiile spaţiale.
Sarcina didactică:
Denumirea poziţiei spaţiale a unor obiecte sau grupuri de obiecte faţă de un reper dat.
Regulile jocului:
Copiii răspund numai după ce găsesc obiectele şi precizează poziţia spaţială ocupată. Răspunsurile
corecte sunt aplaudate.
Elemente de joc:
72
 Aplauze, închiderea şi deschiderea ochilor, mişcarea.
Material didactic:
Diferite jucării.
Desfăşurarea jocului:
Jucăriile care vor fi ascunse vor fi stabilite împreună cu întreaga grupă de copii. Copiii închid ochii, iar
educatoarea aşază jucăriile sau grupele de jucării în diferite locuri din clasă. Copiii trebuie să caute
jucăriile. Când le găsesc trebuie să precizeze locul respectiv (de exemplu: ”Eu am găsit maşinuţa pe
raft” sau ”Eu am găsit paharul în dulap”). Dacă s-au ascuns grupe de obiecte, copiii formulează
răspunsuri cum ar fi: ”Eu am găsit grupa de păpuşi lângă televizor”, ”Eu am găsit grupa de
ciupercuţe sub masă”.
Variante de joc:
I. Copiii vor primi jucării pe care trebuie să le aşeze în diferite poziţii spaţiale indicate de educatoare.
II. Un copil numit de educatoare aşază o grupă de obiecte într-un anumit loc din clasă, iar restul
copiilor vor preciza locul unde este aşezată.

„Cine are o grupă la fel ca a mea?”

Scopul jocului:
Formarea deprinderii de a alcătui grupe de obiecte după dimensiune, formarea reprezentării
despre noţiunile: mare - mic, lung - scurt, gros - subţire.
Sarcina didactică:
Recunoaşterea şi denumirea corectă a obiectelor şi a dimensiunilor acestora (gros - subţire,
mare - mic, lung - scurt).
Regulile jocului:
Preşcolarii grupează obiectele la semnalul educatoarei. Grupa identificată de copii trebuie
confirmată de către personajul prezent.
Elemente de joc:
Piticul Barbă-Cot, aplauze, mişcarea, întrecerea.
Material didactic:
Grupe de obiecte de diferite mărimi, grosimi, culori, clopoţel.
Desfăşurarea jocului:
Introducerea în activitate se realizează prin prezentarea piticului "Barbă-Cot" venit să-i ajute
la activitate. Preşcolarii primesc mai multe obiecte (sau jetoane) pe care le denumesc, iar la
semnalul educatoarei (sunetul unui clopoţel) constituie grupele după criteriul dat (mărime,
grosime sau lungime). La întrebarea: Cine are o grupă la fel ca a mea?, preşcolarii caută o

73
 grupă echivalentă cu cea a educatoarei, o identifică şi i-o dă piticului "Barbă-Cot" care le
confirmă dacă au lucrat corect sau nu.

B. Jocuri cu piese geometrice (trusa DIENES, LOGI I, LOGI II, piese confecţionate)

“Caută-ţi căsuţa!”
Scopul jocului:
Verificarea însuşirii cunoştinţelor copiilor privind denumirile formelor şi culorilor predate:
formarea priceperii de a compara după criteriul formei şi al culorii.
Material didactic:
Pentru fiecare copil câte o căsuţă confecţionată din carton care are pe partea de sus lipită o
figură geometrică de o anumită culoare, uşi pe care sunt desenate figuri geometrice de
diferite culori.
Desfăşurarea jocului:
În faţa grupei, pe flanelograf se află mai multe căsuţe confecţionate din carton care au pe
partea de sus lipită o figură geometrică de o anumită culoare. La semnalul educatoarei
fiecare copil caută uşa potrivită, pe care sunt desenate figuri geometrice de diferite culori.
După ce fiecare casuţă are uşa potrivită, se cere fiecărui copil să denumească forma şi
culoarea pe care o au figurile lipite pe casuţa şi uşa lui. Câştigătorii jocului vor fi cei care
găsesc în mod corect uşa şi care indică forma şi culoarea figurii respective. La
confecţionarea uşilor, se va avea în vedere ca aceeaşi formă şi culoare să nu o aibă mai mulţi
copii.

“Joc cu beţişoare”
Scopul jocului:
Fixarea reprezentărilor despre figurile geometrice; dezvoltarea atenţiei.
Material didactic:
20 de beţişoare pentru fiecare copil.
Desfăşurarea jocului:
Fiecare copil are în faţă grupa de beţişoare. La semnalul educatoarei toţi copiii trebuie să
combine beţişoarele în aşa fel încât să formeze figuri geometrice cunoscute de ei (triunghi,
pătrat, dreptunghi). Câştigă cel care a terminat primul, executând corect figurile geometrice.

”Constructorii”
Scopul jocului:
74
 Consolidarea cunoştintelor cu privire la figurile geometrice; dezvoltarea imaginaţiei
creatoare.
Material didactic:
Trusa cu figuri geometrice.
Desfăşurarea jocului:
Educatoarea cere spre exemplu copiilor să scoată din trusă: un dreptunghi mare, două pătrate
mici şi un triunghi mare. Cu aceste piese, copilul care reuşeşte să construiască primul o casă,
este câştigătorul. Drept răsplată este chemat la tablă să deseneze o casă la fel cu cea
construită de el. La fel se pot construi şi alte obiecte.

“Ghiceşte unde s-a ascuns ursuleţul?”

Scopul jocului:
Recunoaşterea figurilor geometrice, folosirea corectă a denumirii acestora, recunoaşterea
culorilor.
Material didactic:
Figuri geometrice (pătrat, triunghi, dreptunghi, cerc) de culori diferite; un jeton cu ursuleţ.
Desfăşurarea jocului:
Figurile geometrice sunt aranjate pe flanelograf, iar într-un colţ al flanelografului stă
ursuleţul. Pentru început educatoarea are rolul de conducător, care însă v-a fi preluat de
fiecare dată de copilul care răspunde corect, iar ceilalţi sunt vânătorii. Conducătorul jocului
întreabă: ”Unde s-a ascuns ursuleţul?”. Copilul desemnat trebuie să răspundă, după care
figură geometrică s-a ascuns ursuleţul de vânător. Pentru ca răspunsul să fie corect trebuie să
se precizeze şi culoarea figurii geometrice.

„Trăistuţa cu surprize”
Scopul jocului:
Consolidarea cunoştinţelor copiilor despre atributele pieselor geometrice (formă, mărime,
culoare).
Sarcina didactică:
Recunoaşterea pieselor geometrice prin acţiunea analizatorilor.
Regulile jocului:
Un copil legat la ochi alege o piesă din trăistuţă, o pipăie şi precizează forma şi mărimea
acesteia.
Elemente de joc:
Surpriza, ghicirea, ritmizări.
75
Material didactic:
O trăistuţă, piese geometrice (cercuri, pătrate şi triunghiuri).
Desfăşurarea jocului:
Educatoarea prezintă trăistuţa cu surprize în care sunt piese geometrice. Preşcolarii sunt
solicitaţi de educatoare să participe la joc prin versurile: ”Să vină acum la mine, / Un copil
ce ştie bine, / Atingând o piesă doar / Forma să o spună clar”.
Variante de joc:
I. Copilul chemat este legat la ochi. El introduce mâna în săculeţ, alege o piesă, o pipăie şi
precizează forma şi mărimea piesei geometrice. Piesa va fi arătată copiilor care vor aprecia
corectitudinea răspunsului. În final, copilul va preciza şi culoarea piesei.
II. Pe masa educatoarei sunt şi alte piese geometrice. După ce copilul ghiceşte forma şi
mărimea piesei din trăistuţă, un alt copil va alege de pe masa educatoarei alte trei piese de
aceeaşi formă cu cea din săculeţ şi formează o grupă (de exemplu: ”Eu am format o grupă
de cercuri pentru că şi piesa din săculeţ era tot cerc”).

Jocul negaţiei : „Cum nu este piesa?”

Scopul jocului:
Descoperirea pieselor cu ajutorul negaţiilor logice.
Sarcina didactică:
Descrierea piesei alese cu ajutorul negaţiei logice.
Elemente de joc:
Întrecerea pe grupe. Primeşte câte un punct echipa care nu greşeşte descrierea şi un punct
echipa care descoperă forma şi culoarea piesei.
Materialul didactic:
Piese din „Trusa Dienes”.
Regula jocului:
Copilul alege o piesă şi o priveşte cu atenţie. Se va cere copilului să precizeze ce însuşiri nu are
piesa aleasă (în comparaţie cu celelalte piese ale trusei). Copilul găseşte „piesa roşie, mare,
groasă, cu formă de triunghi”. Copilul trebuie să răspundă: „piesa nu este galbenă, nu este
albastră, nu este subţire, nu este mică, nu este nici dreptunghi, nici cerc, nici pătrat”. Copiii din
echipa adversă trebuie să descopere forma şi culoarea reală a piesei.

“Jocul celor două cercuri (diagramele Venn)”

Scopul jocului:
Descoperirea corelaţiei existente între „şi” şi „nu” (negaţia şi conjuncţia).
76
Sarcina didactică:
Evidenţierea intersecţiei unei mulţimi şi a reuniunii acestora după criterii cerute.
Elemente de joc:
Jocul pe grupe; cooperarea.
Materialul didactic:
Două cercuri şi piesele trusei „Logi II”.
Regula jocului:
Se iau cercurile şi se aşează pe masă astfel încât să existe o parte comună care să aparţină
ambelor cercuri. Se cere copiilor să aşeze toate piesele roşii în interiorul unui cerc, astfel ca
în exteriorul lui să nu rămână nici o piesă roşie. Se cere apoi ca în interiorul celuilalt cerc să
aşeze piesele de forma unui pătrat, astfel ca în exteriorul lui să nu rămână nici o piesă care
este pătrat. O situaţie de incertitudine se va naşte când copii vor fi puşi în situaţia să aşeze
pătratele roşii. În cele din urmă ei vor găsi că trebuie plasate în interiorul porţiunii comune
celor două cercuri. În exterior vor rămâne piesele care nu sunt nici roşii şi nici pătrate.
(1) = mulţimea pieselor şi pătrate şi roşii (intersecţia);
(2) = mulţimea pătratelor care nu sunt roşii (diferenţa);
(3) = mulţimea pieselor roşii dar nu pătrate (diferenţă);
(1, 2, 3) = mulţimea pieselor sau roşii sau pătrate (reuniunea);
(4) = mulţimea pieselor care nu sunt nici roşii, nici pătrate (complementara reuniunii);

Piese Pătrate
Pătrate
roşii roşii

(4)

77
 C. Jocuri pentru însuşirea si consolidarea numeraţiei

“Câte sunt?”
Scopul jocului:
Consolidarea deprinderii de a număra.
Materialul didactic:
Cartonaşe pe care sunt scrise cifre.
Desfăşurarea jocului:
Educatoarea aşează pe flanelograf, un cartonaş care reprezintă un anumit număr de desene.
Copiii vor trebui să aşeze pe măsuţe cartonaşul care reprezintă numărul de obiecte desenate.

“Ce urmează?”
Scopul jocului:
Formarea deprinderii de a număra de la 1-10.
Materialul didactic:
Cartonaşe pe care sunt scrise numerele de la 1-10.
Desfăşurarea jocului:
Copiii sunt aşezaţi sub formă de semicerc. Fiecare copil primeşte câte un cartonaş. Un copil
însă nu va primi, ci va trece în mijlocul cercului. În timp ce copiii se învârt în cerc şi rostesc
”Dacă ştii a număra, locul meu îl vei lua”. Copilul din mijlocul cercului va alege un coleg şi-
i va spune: ”Numără mai departe”. Copiii se opresc, iar cel indicat va trebui să iasă din cerc
şi să numere mai departe, începând cu numărul imediat următor celui indicat pe cartonaşul
său (de ex: dacă pe cartonaş e scrisă cifra 7, va număra 8, 9, 10. Dacă numără corect
înmânează cartonaşul copilului din mijloc iar rolurile se inversează.

“Cine sunt fraţii tăi?”

Scopul jocului:
Formarea deprinderii de a număra conştient de la 1 la 10; dezvoltarea atenţiei.
Materialul didactic:
Cartonaşe cu cifre 1-10.
Desfăşurarea jocului:
Educatoarea numeşte un copil căruia îi spune un număr, spre exemplu 7, după care întrebă:
”Care sunt fraţii tăi?”. Copilul numit trebuie să indice fratele mai mic 6 şi mai mare 8.

78
“Campionul”
Scopul jocului:
Dezvoltarea spiritului de observaţie şi a memoriei; consolidarea cunoştinţelor privitoare la
numerotaţie şi cifre.
Materialul didactic:
Jetoane cu cifrele 1-10, foi de hârtie, creioane.
Desfăşurarea jocului:
Fiecare copil are câte un creion, o foaie de hârtie şi un număr de jetoane cu cifrele 1-10.
Educatoarea prezintă un jeton cu un număr de obiecte pe el, după care îl pune imediat la loc.
Copiii trebuie să ridice jetonul care reprezintă numărul de obiecte care au fost prezentate. Se
repetă acest lucru cu un număr variat de jetoane, copiii trebuind să ridice de fiecare dată
jetonul care reprezintă cifra corectă raportată la jetonul prezentat. Pentru complicare,
educatoarea prezintă jetonul ce reprezintă o anumită cantitate de obiecte, iar copiii trebuie să
scrie pe foaie numărul corect raportat la cantitate. La sfârşit se numără greşelile fiecăruia şi
se face clasificarea în ordinea scrierii corecte.

“Jocul numerelor”
Scopul jocului:
Dezvoltarea inteligenţei practice.
Materialul didactic:
Cutia cu beţişoare.
Desfăşurarea jocului:
Cine poate descompune un număr în cât mai multe moduri. De exemplu pentru numărul 4:
- 1 + 1 + 1 + 1;
- 2 + 2;
- 4 + 0;
- 1 + 3;
- 3 + 1.

„Al câtelea ursuleţ s-a ascuns?”

Scopul jocului:
Folosirea corectă a numeralelor ordinale până la 3; fixarea locului numerelor în şirul
numeric; familiarizarea cu poziţiile spaţiale: în faţă, în spate, în, lângă.
Sarcina didactică:
Recunoaşterea locului ocupat de ursuleţ şi a numărului în şirul numeric.
79
Elemente de joc:
Mişcarea, aplauze, închiderea şi deschiderea ochilor.
Reguli de joc:
Copilul numit de educatoare va preciza al câtelea ursuleţ s-a ascuns şi ce loc ocupă el în
şirul numeric. Vor închide şi vor deschide ochii la fluierul educatoarei.
Materialul didactic:
Un copac din crengi fixat într-un suport de brad (acoperit), trei ursuleţi (jucărie) aşezaţi în
ordine pe o măsuţă în faţa copiilor.
Variante de joc
I. Ursuleţii sunt aşezaţi în sistem liniar orizontal cu distanţă potrivită între ei. La fluierul
educatoarei, copiii închid ochii, timp în care educatoarea ascunde un ursuleţ. La următorul
fluier copiii deschid ochii. Educatoarea întreabă: ”Al câtelea ursuleţ s-a ascuns?”. Copilul
numit trebuie să răspundă: ”Al doilea ursuleţ s-a ascuns”. Răspunsurile corecte vor fi
răsplătite cu aplauze.
II. Se descoperă copacul. Se vor intui poziţiile spaţiale: în, în faţa, în spatele, lângă copac.
Se atrage copiilor atenţia că unul din ursuleţii din şirul nostru va ocupa una din aceste
poziţii. Ei trebuie să răspundă al câtelea ursuleţ se află în acea poziţie. La fluierul
educatoarei copiii închid ochii, timp în care educatoarea aşează un ursuleţ în faţa copacului.
La următorul fluier copiii deschid ochii. Educatoarea întreabă: ”Al câtelea ursuleţ s-a aşezat
în faţa copacului?”. Copilul numit răspunde: ”Al treilea ursuleţ s-a aşezat în faţa copacului”.
Răspunsul corect este răsplătit cu aplauze.
III. Copiii vor fi solicitaţi să aşeze ei un ursuleţ în poziţia indicată de educatoare: „Aşează
primul ursuleţ lângă copac”; „Aşează al doilea ursuleţ în copac”; „Aşează al treilea ursuleţ
în spatele copacului”, etc.

„Capra cu trei iezi”

Scopul jocului:
Consolidarea cunoştinţelor despre numeralul ordinal în limitele 1-3.
Sarcina didactică:
Să utilizeze numeralul ordinal descoperind poziţia pe care o ocupă obiectul denumit într-un
număr de obiecte.
Conţinutul jocului:
Cunoştinţele despre numeraţie şi numeralul ordinal.
Reguli de joc:

80
 Jocul se desfăşoara sub formă de teatru de păpuşi. Copiii trebuie să stabilească, folosind
numeralul ordinal, care ied – ”al câtelea” a plecat să deschidă uşa.
Materialul didactic:
Păpuşi, iezi şi măşti.
Elemente de joc:
Folosirea păpuşilor, interpretarea rolurilor de iezi.
Obiectivele operaţionale:
- să numere conştient în limitele 1-3;
- să precizeze locul unui obiect într-un şir de 3 obiecte;
- să denumească locul unde se află un obiect;
- să se plaseze la poziţia spaţială indicată de educatoare.
Desfăşurarea jocului:
Jocul se va desfăşura sub formă de teatru de păpuşi. Iezii sunt aşezaţi în şir în faţa caprei.
Primul ied este cel mare, al doilea cel mijlociu şi al treilea, iedul cel mic. Capra pleacă după
mâncare şi soseşte lupul care bate la uşă. Copiii sunt întrebaţi: ”Al câtelea ied a plecat?”.
Răspunsul dat va fi: ”Primul ied a plecat”. La îndemnul fraţilor, iedul cel mare nu deschide
uşa şi se întoarce la locul lui în şir. Analog se procedează şi cu ceilalţi iezi.
Variante de joc:
Se cheamă trei copii care primesc mască de ied. Ei vor fi aşezaţi în şir spre ceilalţi copii.
Educatoarea va numi iedul care să plece şi să se aşeze în poziţia spaţială indicată de ea.
Exemplu: ”Iedul cel mijlociu să se aşeze sub masă”. ”Al câtelea ied s-a aşezat sub masă?”.
”Al doilea ied”.
Aceste jocuri s-au desfăşurat cu succes. Copiii au demonstrat că pot fi atenţi şi mai mult de
4-5 minute cât ar fi putut să-şi concentreze atenţia la alte activităţi. Un rol important l-au
avut prezenţa personajelor din poveste şi desene animate care au fost mai aproape de ei prin
participarea la joc.

„De câte ori te-am strigat?”

Scopul jocului:
Determinarea cantităţii prin analizatorul auditiv; consolidarea număratului în limitele 1-3;
dezvoltarea memoriei auditive şi vizuale.
Sarcina didactică:
Să perceapă cantitatea, pe baza analizatorului auditiv.
Conţinutul jocului:
Cunoştinţe legate de numeraţie.
81
 Reguli de joc:
Copilul chemat va fi aşezat cu faţa la perete, va asculta cu atenţie, va preciza de câte ori a
fost strigat.
Elemente de joc:
Rostirea numelui, mişcarea, aplauze, bagheta fermecată.
Materialul didactic:
Bagheta fermecată, buline, coşuleţ, planşe.
Desfăşurarea jocului:
Un copil ales de bagheta fermecată va veni în faţa clasei şi va sta cu faţa la perete. Bagheta
fermecată va striga copilul pe nume o dată sau de două ori. După ce este strigat, copilul va
scoate dintr-un coşuleţ atâtea buline de câte ori a fost strigat. Răspunsurile corecte se
aplaudă.
Variante de joc:
I. Un copil desemnat de bagheta magică va striga copilul ce stă cu faţa la perete de atâtea
ori câte baloane îi arată educatoarea.
II. Se prezintă copiilor o imagine reprezentând un copil care desenează şi doi copii care
construiesc. Se acoperă apoi imaginea, adresându-se întrebarea: ”Câţi copii desenau şi câţi
construiau?”. La fel se procedează cu două - trei imagini diferite.

82