SPECIFICUL

FORMĂRII
NOŢIUNILOR
MATEMATICE
ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREŞCOLAR
 Particularitãţi ale vârstei
preşcolare
• În grãdiniţã, copilul învaţã sã formeze
mulţimi de obiecte, descoperã proprietãţile
lor caracteristice, stabileşte relaţii,
efectueazã operaţii cu ele. Fãcând operaţii
de gândire logicã pe mulţimi concrete ei
dobândesc pregãtirea necesarã pentru
înţelegerea numãrului natural şi a
operaţiilor cu numere naturale (adunarea
şi scãderea).
Gândirea

este dominatã de concret.

Deşi îşi formezã
reprezentãri, preşcolarul
nu poate ajunge la
concepte ce vizeazã clase
de obiecte, el raţioneazã
numai prin analogii
imediate în contextul
acţiunilor practice cu
obiectele. Raţionamentele
sale sunt corecte doar dacã
între reprezentãrile din
plan mental şi planul
situaţional existã o
legãturã directã.
PERCEPTIA
• Percepţia lucrurilor
este globalã,
copilul este atras
de însuşirile mai
evidente,
comparaţia reuşind
pe contraste mari.
 MANIPULAREA ŞI REPREZENTAREA

Experienţa
manipulãrii obiectelor
în câmp perceptiv
conduce la formarea
reprezentãrilor.
Reprezentarea nu este
altceva decât
rezultatul suprapunerii
mai multor imagini ale
obiectelor din aceeaşi
categorie în care
pãrţile variabile dispar
rãmânând doar
constantele.
 FORMAREA NOŢIUNILOR MATEMATICE ÎN
ÎNVAŢĂMÂNTUL PREŞCOLAR
În formarea noţiunilor de numãr natural şi operaţii cu
numere naturale se considerã cã trebuie parcurse
urmãtoarele etape:
• Sesizarea mulţimilor şi a relaţiilor dintre mulţimi (mulţimi
de obiecte din mediul ambian, experienţa de viaţã a
copiilor, imagini ale mulţimilor de obiecte concrete);
• Operaţii cu mulţimi de obiecte (cu mulţimi de obiecte reale,
cu mulţimi de obiecte cu putere de simbolizare a relaţiilor
matematice, cu piesele jocurilor logico-matematice);
• Operaţii cu simboluri ale mulţimilor de obiecte (reprezentãri
grafice)
• Operaţii cu simboluri numerice.
 PREŞCOLARUL MIC
Repezentãrile sunt în general sãrace în
conţinut, fragmentare, lacunare,
neprecise, neclare, instabile.

Se începe cu formarea reprezentãrilor

matematice prin: recunoaşterea şi
denumiea grupelor de obiecte ,
a dimensiunilor în baza cãrora obiectele au
fost grupate şi a poziţiilor spaţiale pe care
le ocupã grupele de obiecte apoi se trece
la opraţiile concrete cu grupele de obiecte.
La nivelul grupei mici limbajul matematic se
va limita la:
Verbalizarea acţiunii copiilor cu obiecte
şi denumirea acestora:
“am format o grupã de pãpuşi”
 Exprimarea verbalã a însuşirii comune a
elementelor unei grupe (culoare, mãrime,
formã)
“le-am aşezat pe toate într-o grupã pentru cã toate sunt
galbene”
Perceperea diferenţelor cantitative dintre
douã grupe de obiecte comparate

“într-o grupã sunt mai multe pãpuşi” sau “în grupa pãpuşilor
sunt mai multe pãpuşi decât ursuleţi în grupa ursuleţilor”
 Exprimarea verbalã a relaţiilor spaţiale dintre
grupele de obiecte şi a locului ocupat de acestea în
spaţiu
“grupa pãpuşilor se aflã pe masã, iar grupa ursuleţilor sub masã”
Numirea corectã a formelor geometrice plane

“aceasta este o piesã în formã de cerc”

 LA VÂRSTA PREŞCOLARÃ MIJLOCIE
Repezentãrile sunt mai bogate în conţinut, mai clare, mai
complexe.Repezentãrile despre mulţimi se dezvoltã şi copilul
percepe mulţimea ca pe o totalitate spaţial structuratã, putând face
abstracţie de determinãrile concrete ale elementelor sale

Se realizeazã gruparea dupã alte forme, dimensiuni şi poziţii

spaţiale, folosindu-se fie obiecte, fie imagini ale acestora şi se
prevede o apreciere globalã a cantitãţii. În mod concret, apare în
plus operaţia de comparare. Aria reprezentãrilor matematice se
extinde, iar limbajul işi mãreşte sfera de cuvinte şi expresii în
raport cu operaţiile efectuate de copil:
 Ordonarea obiectelor în grupã
“am aşezat mingiile în şir, de la cea mai mica la cea mai mare”
Ordonarea de la grupa cu un obiect la
grupa cu 4 obiecte sau cu tot atîtea
obiecte
“am aşezat grupele în ordine, de la grupa cu o ciupercã la
grupa cu trei ciuperci”
 Aşezarea în perechi a obiectelor a douã grupe
şi verbalizarea corespunzãtoare

“am aşezat în perechi pãpuşile din grupa pãpuşilor cu chitãri din grupa chitãrilor
 Exprimarea diferenţei cantitative şi
motivarea acesteia
“în grupa bãrcuţelor avem mai multe bãrcuţe decât în grupa
vapoarelor pentru cã o bãrcuţã a rãmas fãrã pereche”
 LA VÂRSTA PREŞCOLARÃ
mare repezentãrile sunt clare, diferenţiate, încadrate într-un
sistem mai clar de imagini. Ajuns la acest nivel de dezvoltare
copilul poate sã efectueze operaţii în plan mental, verbalizând
acţiunea şi raportul pe care l-a sãvârşit în plan concret, obiectual.
Conţinutul se amplificã în sensul cã acum, comparând cantitãţile,
pe lângã stabilirea inegalitâţii, se prevede şi determinarea
egalitãţii, de asemenea ordonarea în şir crescãtor şi descrescãtor.

Limbajul evolueazã în sensul apariţiei unor alte expresii care sã

introducã noile noţiuni matematice:
 Formarea scãrii numerice
“am aşezat grupele de obiecte în ordine de la grupa cu cele mai
puţine elemente, la grupa cu cele mai multe elemente”
respectiv “de la grupa cu un element la cele cu zece elemente
 Sesizarea diferenţei cantitative se va
exprima:
“în prima grupã sunt mai puţine obiecte
decât în a doua grupã; în a doua grupã sunt
mai multe obiecte decât în prima”
Aspectul ordinal al numãrului se va fixa
prin precizãri ca
“primul scaun, al doilea scaun…….”
 Aspectul cardinal al numãrului se va fix prin
numãrare: unu, doi, trei etc.

Cunoscând semnificaţia cifrelor şi înţelegând

cã fiecare numãr este simbolizat printr-o
cifrã, se va folosi pentru recunoaşterea lor:
“aceasta este cifra…..”

7
 Compunerea şi descompunerea numerelor
presupune trecerea de la concret la
abstract.
“numãrul cinci se compune din numerele unu şi
patru”

1 4 5
 CERINŢE PSIHO-
PEDAGOGICE,
de care trebuie sã se ţinã seama în conceperea şi
desfãţurarea actului didactic:
• Orice acţiune matematicã trebuie sã fie dobânditã de copil
prin acţiune însoţitã de cuvânt;
• Asimilarea unei structuri matematice sã fie rezultatul unor
acţiuni directe cu obiectele;
• Situaţiile de învãţare sã favorizeze operaţiile mentale,
copilul îmbogãţindu-şi experienţa cognitivã ;
• Învãţarea sã respecte caracterul integrativ al structurilor,
urmãrindu-se transferul vertical între nivelele de vârstã şi
logica formãrii noţiunilor matematice;
• Copilul sã beneficieze de o experienţã concretã variatã,
bogatã şi ordonatã în sensul implicaţiilor matematice
• Acţiunile de manipulare şi cele ludice sã conducã spre
abstractizare.
 BIBLIOGRAFIE:
• Madlena Bulboacã,Alecu Marinela,
Metodica activitatii matematice in
gradinita si clasa I, Editura Sigma, 1996.
• Mihaela Neagu, Georgeta Beraru,
Activitãţi matematice în grãdiniţã,
Editura Polirom, Iasi, 1997.
• Mãdãlina Pistol, Carte educativã pentru
preşcolari- Activitãţi matematice, Editura
Erc Press, 2008