Organizarea activităţilor de familiarizare a preşcolarilor cu cifra şi

numărul în instituţiile de educaţie timpurie

Natalia CARAIANI, master în Ştiinţe ale Educaţiei, specialist coordonator,

metodist DRITS r-nul Rîşcani

În instituţiile preşcolare, formarea reprezentărilor elemantare matematice ocupă un loc important în

procesul instructiv – educativ. Instruirea matematică a preşcolarilor se organizează în cadrul activităţilor
obligatorii, care influenţează pozitiv asupra personalităţii preşcolarilor.(Nina Straliuc, Matematica elemantară în

grădiniţă, pag. 3) Conform cerinţelor curriculare, copiii trebuie să însuşească anumite reprezentări matematice
elemantare în domeniul dezvoltării cognitive şi cunoaştere a lumii:( Curriculumul educaţiei copiilor de vârstă timpurie şi
preşcolară 1-7 ani în Republica Moldova, pag. 55-58)

- Să efectueze operaţii cu obiectele, orientându-se la însuşirile lor (formă, culoare, dimensiune,

temperatură etc.);
- Să evidenţieze relaţii cantitative între doua grupuri de obiecte cu ajutorul cuvintelor „mult”,
„câte unul”, „tot atât”, „mai multe”, obiecte şi cu „un singur obiect”; să compare cantităţi care diferă
între ele cu 1 şi 2 unităţi;
- Să identifice numerele naturale în concentrul 1-5, apoi în concentrul 1-10-20 şi să diferenţieze
aspectul cardinal şi ordinal al numărului;
- Să efectueze operaţii simple de adunare şi scădere cu 1-2 unităţi şi să recunoască simbolurile
matematice: plus, minus, egal;
De cele mai multe ori copiilor le vine greu să însuşească şi să înţeleagă acţiunile înterprinse de
educator. În cazul în care copilul nu înţelege importanţa acţiunilor, în cadrul activităţilor, el le va îndeplini
mecanic. Se cunosc un şir activităţi care nu permite însuşirea formală a informaţiilor acumulate. Mulţi
dintre psihologi şi pedagogi ca: P. Galperin, A. Leuşina, T. Taruntaieva consideră că formarea
reprezentărilor elemantare matematice la copiii preşcolari trebuie să se bazeze pe activităţi de percepere
intuitivă a obiectelor, pe jocuri şi diferite experimente practice, astfel asigurându-se o asimilare facilă a
volumului de cunoştinţe şi priceperi. Rezultatele vor fi mai bune, în cazul când educatorul, în mod
sistematic, va respecta principiile didactice de organizare a activităţilor şi va avea o atutudine creatoare faşă
de întregul proces educaţional. (Nina Straliuc, Matematica elementară în grădiniţă, pag. 3)
 Pentru a ajunge la formarea conceptului de număr este necesară o perioadă pregătitoare în cere
copilul desfăşoară activităţi de:
1. Constituire de mulţimi cu tot atâtea elemente:
- Se reactualizează cunoştinţele privind formarea de mulţimi cu tot atâtea elemente pe materialul
demosntrativ, prin antrenarea a 3-4 copii. Pe rând se cere verbalizarea acţiunilor individuale şi
comunicarea în limbaj matematic a rezultatului acţiunii;
- Se solicită copiilor să aşeze pe plan vertical mulţimea florilor (4) şi alături mulţimea frunzelor
(4) prin lucrul individual. Se solicităverbalizarea (2-3 copii), pentru a stabili că sunt tot atâtea;
- Să cere copiilor să mărească distanţa între elementele unei mulţimi, iar pentru cealaltă mulţime
să micşoreze distanţele. Se solicită copiilor să precizeze ducă modificarea spaţială influenţează
proprietatea numerică, iar educatoarea subliniază că sunt tot atâtea frunze cât şi flori (invariaţia
cantităţii);
- Educatoarea aşează elementele mulţimii de pe panou în diferite locuri pe masă. Se întreabă
copiii dacă acum sunt tot atâtea elemente în ambele mulţimi.

2. Mulţimi echivalente şi invariaţia cantităţii:

- Educatoarea demonstrează, pe masa de lucru, procedeul de constituire a mulţimilor după
criteriul dimensiunii. Concomitent cu acţiunea, educatoarea oferă modelul de verbalizare
specific acestei situaţii;
- Educatoarae demonstrează şi explică copiilor procedeele prin care se pot determina mulţimi cu
tot atâtea elemente (prin suprapunere, alăturare, s-au prin punere în perechi);
- Copiii rezolvă aceeaşi însărcinare, pe material individual, după criteriile precizate de
educatoare: gros/subţire, mare-mic;
- Educatoarea solicită 2-3 copii să verbalizeze acţiunea efectuată şi să exprime rezultatul ecţiunii:
sunt tot atâtea buline câte beţişoare şi câte panglici;
- Se cere copiilor să aprecieze cantitativ şi apoi să opereze la fel cu celelalte doua mulţimi, cea
cu obiecte mari şi cea cu obiecte groase, folosind la alegere unul din procedeele prezentate;
- Educatoarea va antrena 3-4 copii pentru verbalizarea rezulatului acţiunii efectuate;
- Se vor compara cantitativ mulţimile. Se urmăreşte realizarea sarcinii de verbalizare pentru a
stabili că sunt tot atâtea elemente, indiferent de dimensiuni.
- Pentru complicare, se poate introduce un exerciţiu care să implice sarcini asemănătoare, dar cu
grad sporit de dificultate (în cazul a trei mulţimi noi), iar una din mulţimi conţien un element
mai mult decât celelalte doua. Copiii au sarcina de a egaliza numărul de elemente şă se lasă
libertate în alegerea procedeului de rezolvare (se adaugă la celelalte doua câte un element sau
se ia un element în plus).
 3. Formează perechi între elementele din aveste mulţimi: spune dacă sunt tot
atâtea (sau unde sunt mai multe/ mai puţine) şi de ce. (Se propun situaţii de
învăţare):
- Se va cere formarea mulţimilor după o anumită proprietate caracteristică;
- Se va solicita copiilor să spună unde cred ei că sunt mai multe s-au mai puţine elemnte („sunt
mai multe flori, sau mai mulţi fluturi?”). Deoarece la grupa mijlocie copiii au învăţat cum pot
compara doua mulţimi, se va lăsa câtvatimp de gândire pentru ca singuri să descopere
(redescopere) procedeul, adică relaţia dintre cele doua mulţimi supuse comparaţiei;
- Se va cere copiilor să spună ce au descoperit şi cum au descoperit, care mulţime are mai multe
(mai puţine) elemente. Un copil va demonstra pe material demonstrativ formarea perechilor,
sub atenta îndrumare a educatoarei;
- Educatoarae v-a demonstra modul de lucru, deoarece la grupa mare se vor întâlni situaţii la cere
întâi este formată o mulţime si apoi va fi formată o altă şi aranjată în perechi cu alta deja
existentă, se v-a demonstra modul de lucru.
- Educatorea va crea şi alte exerciţii cu materialul demonstrativ: asează mulţimi pe tabla
magnetică, făcând intenţionat greşeli, copiii trebuind să descopere greşeala şi să motiveze de ce
nu este corect s-au v-a desena pe tabla doua mulţimi şi v-a arăta copiilor cum vor proceda ca să
deseneze doua mulţimi cu tot atâtea elemente, în spaţiul din stânga desenează un pătrat, iar în
dreapta un triunghi şi stabileşte grafic corespondenţa.

Pentru ca copilul să însuşească cu siguranţă conceptul de număr natural, în continuare vor fi

descrise ETAPELE DE PREDARE – ÎNVĂŢARE A ACESTUIA:

1. Se construieşte o mulţime care reprezintă numărul anterior învăţat şi se verifică prin

numărarea conştientă, prin incercuire, ataşându-se eticheta cu cifra corespunzătoare:

2. Se formează, prin punere în corespondenţă, o mulţime care are cu un element mai mult decât
mulţimea dată:
3. Se numără conţient, prin încercuire, elementele din noua mulţime, numindu-se numărul care
îi corespunde:

4. Se prezintă simbolul grafic al noului număr (cifra corespunzătoare):

5. Se fac exerciţii de recunoaştere (identificare) în spaţiul înconjurător a mulţimilor care

reprezintă noul număr. Se verifică din punct de vedere în corespondenţă şi numărare.

Şapte culori ale curcubeului

Personaje din povestea „Albă ca zăpada şi cei şapte pitici”

„Cele şapte minuni ale lumii”

6. Se formează mulţimi care reprezintă noul număr. Se verifică prin punere în corespondenţă şi
numărare.

7. Se prezintă caracterul ordinal al noului număr. Se introduce noul număr în şirul numeric: se
numără crescător şi descrescător până la (de la) numărul nou, se compară noul număr cu
precedentele, subliniindu-se faptul că acesta este cu o unitate mai mare decât precedentul, se
numesc vecinii şi se fac exerciţii de completare a vecinilor.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
8. Se compune noul număr din precedentul şi încă o unitate. Se compune apoi şi din alte
numere.

6 1 5 2 4 3
9. Se descompune noul număr în diferite forme. Se lucrează cu material concret obiectual, cu
jetoane şi cu rigle (mai ales la compararea numerelor).

3 4

În concluzie, toate situaţiile de învăţare vor fi concepute astfel încât să se

întărească ideea că fiecare număr este mai mare cu o unitate decât numărul precedent
şi mai mic cu o unitate decât succesorul său.