Manual de Electro-Generala: Technică

M A N U A LE ŞTI I NT I F 1 C /'
N. VASILESCU KARPEN
MANUAL DE ELECTRO-
TECHNICĂ GENERALA
CVLTVRA NATIONALĂ
Arhiva digitala SaDAng
BIBLIOTECA
MANUALELOR ŞTIINŢIFICE
INGRIJITĂ DE D-L
OCTAV ONICESCU
PROFESOR UNIVERSITAR
,I '

MANUAL
DE
ELECTROTECHNICĂ
GENERALĂ
DE
N. VASI LESCU KA RPEN

MEMBRU AL A,CADEMIEI ROMANE
PROFESOR AL ŞCOALEI POLITECHNICE
DIN BUCUREŞTI
CVLTVRA NATIONAL A
N . VASILESCU
K A R P E N
MANUAL I) E
M A
- N
ELECTROTECII-
NICĂ GENERALĂ
TIPĂRIT LA
CVLTVRA
þÿ N AION
b ALĂ
L- - -
1 9 2 7
, ',. l

PREFAŢA
Prezentul manual, destinat în particular elevilor Şcoalei

Politechnice din Bucureşti, cuprinde expunerea părţilor funda-
mentale din electrotechnică, a căror cunoaştere este indispen-
.sabilă tuturor aplicaţiunilor electricităţii.
Am insistat mai cu seamă asupra generatorilor de energie
electrică şi motorilor folosind această energie, asupra trans-
formărilor unui fel de curent în altul, asupra întrebuinţării
acumulatorilor electrici.
Am tratat mai sumar transportul şi distribuţiunea ener-
giei electrice şi m' am mulţumit cu indicaţiuni şi mai reduse
în ce priveşte aplicaţiunile electricităţii la tracţiune, aceste
chestiuni formând obiectul unor cursuri speciale în învăţă-
mântul Şcoalei Politechnice. ·
Am lăsat la o parte iluminatul electric, telefonia şi tele-
grafia precum şi aplicaţiunile chimice şi termice ale electri-
cităţii, aceste chestiuni făcând asemenea obiectul unor cursuri
speciale.
Acest manual presupune cunoştinţa fenomenelor electrice
fundamentale, cuprinse într'un volum care, în mod firesc
ar fi trebuit să apară mai întâiu, dar care din motive de
oportunitate momentană Pa apare ulterior.
Nu există deosebire esenţială între teorie şi aplicaţiuni,
în orice caz expunerea lor nu trebuieşte făcută separat; dea-
ceea în volumul care va apare mai târziu, pe lângă feno-
menele electrice fundamentale, se găsesc şi câteva aplicaţiuni
pentru a concretiza imediat aceste fenomene şi a uşura în-
ţelegerea lor. Tot astfel prezentul manual cuprinde părţi cu
caracter teoretic cum este teoria curenţilor alternativi.
6
Aş dori să nu se caute în manual ceeace n' a intenţionat

autorul să pună într'însul. Nu este vorba de o călăuză prac-
tică pentru aplicaţiunile industriale ale electricităţii. Am lă
sat la o parte descrierea detaliată a di/ eritelor forme de ma-
şini, sisteme de distribuţie şi dispoziti!Je întrebuinţând cu-
rentul electric, am urmărit mai cu seamă înţelegerea pre-
cisă a funcţionării . lor. 1V' am intrat în detalii de construcţie;
dacă am Porbit de construcţia şi dimensionarea maşinilor
dinamo, am făcut-o nu în scopul de a arăta cum se face proiec-
tul unei maşini, ci pentru a concretiza printr'un exemplu nu-
meroasele noţiuni cari interPin în funcţionarea unei maşini
dinamo.
Am ePitat orice calcul care nu era indispensabil, socotind
că într'un curs destinat Piitorilor ingineri, atenţiunea tre-
buieşte a se concentra asupra înţelegerii fizice a fenomene-
lor expuse şi să nu fie distrasă dela aceasta printr' o desPol-
tare sau importanţă exagerată dată calculului. I n ÎnPăţă
m'ântul technic calculul deşi absolut indispensabil, trebuie
să-şi păstreze totdeauna caracterul de auxiliar.
ln această ordine de idei, am adoptat reprezentarea mă
rimilor alternatiPe prin !lectori; repi·ezentarea acestor mărimi
prin imaginare aduce de sigur mari foloase, simplificând
deseori determinarea elementelor cari interPin în curenţii
alternatiPi, am preferat însă metoda gra/ică ca mai intuitiPă,
mai potriPită educaţiunii inginereşti şi unui manual ele-
mentar cum este acesta.
Deşi manualul are un caracter elementar, de introducere
în electrotechnică, el presupune, cum am spus deja, cunoş
tinţa solidă a fenomenelor şi legilor fundamentale ale elec-
tricităţii şi cere, din cauza conciziunci sale, o concentrare
deosebită pentru a putea fi citit cu folos.
Terminând îmi îngădui a atrage atenţiunea cetitorilor spe-
cialişti în materie, asupra părţilor originale din acest manual,
în particular, asupra determinării curenţilor în motorii asin-
croni şi a cuplului acestor motori.
N. VASILESCU KARPE.N

C _ URENŢI CONTINUI
GENERATOR I DE CURENT! CONTINUI
'
:MAŞINA DINAMOELECTRICĂ
Fig. 1
Maşina · dinamoelectrică, sau maşina dinam o are drept

s~op să transforme lucrul mecanic în energic electrică
folosindu-se de fenomenele de inducţiune.
Maşina dinamo (fig. 1.) se compune dintr'un organ numit
inductor, format dintr'un sâmbure de fier în formă de pot-
coavă, împrejurul căruia se află înfăşurat un fir de aramă
prin care circulă un curent, cu alte cuvinte un electromagnet.
Intre piesele . polare ale electromagnetului se găseşte un
al doilea organ numit indus, compus dintr'un sâmbure
8
inelar de fier, pe care se găseşte înfăşurat un fir de.., aramă

ale cărui extremităţi sunt lipite împreună, aşa că se formează
un circuit conductor închis. Firul indusului este legat din
distanţă în distanţă cu lamele colectorului.
Colectorul este un cilindru format din lame de aramă,
izolate una de alta prin lame de mică.
Pe colector se freacă două perii bune conducătoare A şi B.
Indusul şi colectorul sunt monlale pe un ax, în jurul căruia
se învârtesc de obiceiu cu o iuţeală mare. Periile sunt fixate
într'un port-perii. Spirele cuprinse între două lame conse-
cutive ale colectorului constitucsc o se cţi_une.
Să presupunem mai întâiu indusul imobil. Când un curent
parcurge firul inductorului sau circuitul de excitaţie, în
sensul arătat de săgeţi, se produce în circuitul magnetic
format din inductor, indus şi întrefier (spaţiul gol între indus
şi inductor), un flux magnetic, ale cărui linii de forţă au
aspectul şi direcţiunea din figură. (Traseul liniilor de forţă
este astfel ca reluctanţa totală a circuitului magnetic să fie
minimă şi deci fluxul maximum).
Să examinăm acum ce se întâmplă când indusul se în-
vârteşte în sensul săgeţii spre ex.
Spirele indusului în mişcare sunL străbătute de un flux
magnetic variabil. Dacă urmărim spre exemplu spira a,
vedem că în poziţiunea din figură, esLe străbătută de ju-
mătate din totalitatea fluxului <1> dela sLânga la dreapta unui
observator aşezat dealungul axului într'un sens potrivit
şi privind spira. Pe măsură ce spira înaintează fluxul scade
şi când spira este orizontală se anulează; pe urmă fluxul
creşte, însă străbate spira dela dreapta la stânga, e negativ
etc.; înfine, după o rotaţiune complectă spira e traversată
de fluxul primitiv. Se poate face în rezumat tabloul următor:
Poziţiunea spirei
Valoarea fluxului
t ~- t -~ t
<1>
o 
0 --
<1>
2 2 2

9
In fiecare din spirele indusului, străbătute de un flux

magnetic variabil se va naşte o forţă electromotrice (f. e. m.)
de inducţie care, după legea lui Lenz, are un sens astfel că
curentul la care ar da naştere, s'ar opune prin fluxul său
propriu variaţiunii fluxului inductor. Dacă căutăm după
această lege sensul f. e. m. în spirele cuprinse în cele patru
sferturi ale indusului, vedem că f. e. m. au sensul săgeţilor
din figura 1, adică toate f. e. m. din spirele din dreapta
indusului au acelaş sens care este opus sensului f. e. m. din
stânga indusului. Cum din cauza simetriei suma f. e. m. din
stânga este egală cu
suma f. e. m. din
dreapta, f. e. m. to-
tală este nulă şi nici
un curent nu circulă
în firul indusului. In
figura schematică 2
a, în care s'a presu-
pus firul indusului 1
întins, fenomenul se
ev id e n ţi a z ă mai Fig. 2
bine. Lucrurile se
petrec ca în cazv 1 pilelor din figura 2 B şi ca în cazul feno-
menului hidraulic reprezentat prin (figura 2 C. 1 ).
Firul sau conducta care leagă punctele A şi B e întrerupt
deocamdată. Nici un curent nu se produce în aceste condi-
ţiuni, între punctele A şi B (figura 2 A, B, C) se va naşte o
diferenţă de potenţial egală cu f. e. m. din fiecare jumătate
de indus. Dacă aşezăm în A şi B două perii, care rămânîn
contact cu aceste puncte când colectorul se roteşte, diferenţa
de potenţial sau tensiunea se va produce şi între perii. Dacă
legăm periile cu un fir metalic, un curent se va produce în
acest fir, iar în fiecare din cele două jumătăţi ale indusului
1 } Două pistoane, prin presiunea ce o exercită fiecare asupra lichidului
din cele două corpuri de pompă, produc o diferenţă de presiune între
A şi B, fără nici o circulaţie de lichid, dacă trecerea acestuia prin con-
ducta exterioară este oprită .
10
va circula câte o jumătate din acest curent; tot aşa după

cum lucrurile se petrec în cazul figurei 2 b dacă legăm punc-
tele A şi B cu un fir şi în cazul fenomenului hidraulic dacă
legăm punctele A şi B printr'o conductă. '
Pentru explicarea producerii f. e. m. a maşihii ne-am
servit de iJariaţiunea fluxului care străbate spirele indusului;
ne-·am fi putut servi tot aşa de bine de cealaltă interpretare
a f orrnu l e1: V •. . "l or de f orţe, d e către
d q, a taierei l inu
. e = -dt' •
porţiunea din întrefier a spirelor, singura activă dealtfel în

dispozitivul din figura 1. 1)
Acesta este pe scurt modul de producere al curentului
în maşina dinarno. Trehueşte acum să ne dăm seama canti-
tativ de relaţiunile dintre diferitele mărimi care intervin
la producerea curentului.
Valoarea diferenţei de potenţial între perii. Să vedem mai'

întâi care este diferenţa de potenţial produsă prin învârtirea
indusului între perii, presupuse izolate una de alta. F. e.
m. indusă într'o spiră la un moment dat are drept valoare,
după cum se ştie, făcând abstracţie de semn:
Ll<p
e =Tt
Ll<p fiind variaţiunea fluxului, care străbate spira consi-
derată, în timpul Llt.
Diferenţa de potenţial va fi:
y L1 <p
E=~Tt
suma fiind întinsă la toate spirele unei jumătăţi din dreapta
sau din stânga indusului.
1 ) lntr'adevăr dintre cei patru conductori ai unei spire, presupusă
de forma dreptunghiulară, numai cel exterior din întrefier taie linii
de forţă (cu atât mai multe cu cât e mai aproape de axul unui pol).
Cei doi conductori laterali se mişcă printre liniile de forţă, fără să
le taie, iar cel de al patrulea conductor nu poate tăia linii de forţă,
căci acestea se modulează după inelul de fier al indusului şi nu ies
din el decât în dreptul unui pol prin întrefier.

11
Fie n numărul de rotaţii pe secundă al indusului şi N nu-

mărul total al spirelor indusului.
Deoarece n şi N sunt relativ mari putem lua drept Llt
timpul cât pune o spiră ca să ia locul celei care e înaintea
ei adică:
Llt = n. N
Vom avea deci:
E = N n. I L1 cp
.I: L1 cp este suma variaţiunilor fluxurilor traversând
spirele (sau suma liniilor de forţă tăiate de fiecare spiră); ori
această sumă este egală cu fluxul total <P, căci după timpul
Llt, fiecare spiră ia locul acelei care e înaintea ei; rezultă că
pentru a obţine suma variaţiunii fluxurilor, este de
ajuns a urmari variaţiunea fluxului într'o spiră,
(sau fluxul tăiat de o spiră) plecând din A uncie fluxul
este + ~ şi ajungând în B unde fluxul este - ~ este
această variaţiune e deci <P. Avem prin urmare:
E = Nn<P
Aceasta în unităţi C. G. S. Dacă însă păstrăm aceste
unităţi pentru n şi <P (Maxwell) şi voim ca E să fie exprimat
în volţi atunci vom avea:
E (volţi) = 10 8
N n (/),
8
căci un volt este egal cu 10 unităţi C. G. S.
F . e. m. indusă într'o spiră, este nulă în spirele al căror
plan este vertical, variaţiunea fluxului fiind nulă şi maximă
în spirele orizontale; intre aceste poziţii e variază dela spiră
la spiră.
Efecte datorite trecerii curentului. (Fig. 3.) Dacă acum pre-

supunem că reunim periile printr'un rheostat 1 ) R, adică
printr'o rezistenţă variabilă , dacă mai punem între perii
un voltmetru V şi fa cem să treacă curentul printr'un
12
ampermetru A, observăm urrnăloarele fenomene îndată ce

maşinaîncepe să producă curenlul:
1. Puterea necesară penlru menţinerea iuţelii ma-
şinii creşte şi trebiue
să crească, căci ma-
şina producând e-
nergie electrică, tre-
bueşte să-i procnrăm
un lucru mecanic
corespunzător.
2. Observăm scân-
tei între peŢn ş1
Fig. 3 colector, cari se
micşorează şi chiar dispar dacă
deplasăm periile în sensul mişcării
indusului, aşezându-le la extremi-
tăţile unui dia111etru A ' B ' înclinat pe
lt
Fig. a Fi ţr . li
perpendiculara la axul polilor induc I orului. Scânteile re-

apar dacă întrecem această pozi\i1111c· .
1 ) Printre reostatele cel<' mai î11tr1·li11in[ale sunt cele reprezentate

prin figurile a şi b. Figura a reprezint[t un r eostat cu contacte; Figura.
C reprezintă un reostat de lămpi; cu cât lămpile sunt mai numeroase
cu atât rezistenţa reostatului e mai mi<"ii, <'ă c i lămpile sunt aşezate
în paralel. Rezistenţa reostatului c rnai mică sau cel mult egală cu re-
zistenţa unei lămpi.

13
3. Diferenţa de potenţial între perii scade pe măsură ce

creşte intensitatea curentului.
Cauza producerii scânteilor. Să presupunem (fig. 4) că

periile sunt aşezate pe diametrul normal ţt,xului polilor, să
considerăm o perie A, câteva lame vecine \le colectorului şi
porţiunea corespunzătoare de indus.
Să urmărim ce se va petrece în circuitul a, c, b, 1, 2, a,
în timpul când peria A trece depe lamela 1 pe lamela 2, în
timpul comutaţiei.
Curentul I, produs ,c.
de maşină, s'ar îm-
părţi aproape propor-
ţional cu suprafeţele
de contact ale periei
cu lamele 1 şi 2 şi
curentul trecând prin
1 s'ar micşora treptat
şi s'ar anula la finele
comutaţiei, adică în
momentul când peria
părăseşte complet la-
mela 1, pentru a trece
în A'; aceasta dacă
ll'ar interveni selfin-
duc~ia secţiunii a, h.
In momentul ară
tat pe figură circu-
laţia curentului în Fig. 4
secţiunea a, b se face .
în sensul săgeţilor j provocând un flux cp ; când peria
a trecut complet pe 1amela 2, curentul în secţiune
vine din dreapta, circulaţiunea se face după j' şi flu-
xul este - cp. ln tirp.put,comutaţiei, adică în , timpul cât
peria trece depe 1 pe 2 c,u rentul în secţiune trebuie să
. I I
varieze dela -2 la - - şi fluxul carţ o străbate dela
2
+<p
la - <p. abstracţie făcând de fluxul inductor. Conform
legii lui Lenz o f. e. m. 8 de selfinducţie se va opune
acestei variaţiuni. Putem spune că e provoacă în cir-
cuitul secţiunii · închis de perie (fig. 5), un curent local 17
care măreşte partea din curentul J care ar trece prin 1 şi
scade partea car~ ar trece prin 2, aşa încât, în momentul
când peria scapă depe 1, valoarea curentului trecând prin
1 nu este nulă ci are o valoare finită; cum supra~aţa de
contact este infinit de mică, rezistenţa de contact tinde să
devină infinit de mare (R = e }:_) , valoarea căldurii elemen-
s si
tare desvoltate r i 2 dt are o valoare finită; deoarece volumul
porţiunii interesate este infinit
a b mic, metalul se volatilizează şi
curentul continuă să treacă un
moment prin vaporii acestuia,
constituind scânteia sau arcul
voltaic.
Pentru a evita scânteile ar
trebui ca în timpul comutaţiei
1 să intervină o f. e. m. de sens
contrar lui e, care să echilibreze
pe e în fiecare moment.
In poziţiunea în care am
presupus periile, (linia lor nor-
Fig. 5 mală pe axul polilor) f. e. m.
n'e (n' numărul spirelor din
secţiune), indusă în secţiune de fluxul datorit inductorului,
este nulă.Dacă însă înclinăm periile în sensul mişcărei in-
dusului, e creşte opunându-se lui e şi ajunge un moment când:
n'e= e;
valoarea curentului este:
e - n'e
1)
'Y/ = rezist. circuit.'
1 ) Dacă am înclina periile în sens contrar mişcării indusului e
ar creşte si în acest caz însă ar fi de acel as sens cu E si deci pro-
ducerea s~ânteilor s'ar ;ccentua. • •

15
Atât s cât şie nu auvalori constante în timpul comutaţiei
aşa că compensaţia nu poate fi nici odată perfectă. De aceea
pentru a micşora pe r7 trebuie să mărim resistenţa cir-
cuitului, în primul rând
întrebuinţând perii de căr
bune a cărui rezistenţă spe-
cifică este relativ mare, în
loc de perii de metal cum se -N s. -
întrebuinţau la început; tot
în acest scop putem mări re-
zistenţa legăturilor a 2, b j.
Fig. 6
Deformaţiunea liniilor de
forţă ale circuitului magnetic. Ne putem da seama de pro-
ducţiunea scânteilor în timpul comutaţiunii, precum şi de
alte fenomene, prin deformarea liniilor de forţă magnetice
(datorite inductorului), din cauza curentului circulând prin
indus, adică prin con-
sideraţiunea traseului
liniilor de forţă rezul-
tante.
Figura 6 reprezintă
aspectul liniilor de
forţă datorite induc-
torului. Curentul cir-
culând prin indus dă
însă şi dânsul naştere
unui câmp magnetic,
linii de forţă a căror
sensuri sunt determi-
l~ig. 7 nate prin regula bur-
ghiului în figura 7.
Aceste două familii de linii de forţă: cea datorită curen-
tului circulând în firul inductorului şi cea datorită indusului,
se combină într'o nouă !?-milie de linii de forţă rezultante,
reprezentată pe figura 8. Jn colţul superior al piesei polare
din stânga şi în colţul inferior al piesei polare drepte, ambele
16
familii de linii de faţă componente au aceeaş direcţie gene-

rală, deci liniile de forţă rezultante se îndesesc. ln colţul
inferior al piesei polare stângi şi în colţul superior al piesei
polare drepte liniile de forţă componente sunt de sens con-
trariu, liniile de forţă rezultante se răresc, câmpul se defor-
mează ca şi cum liniile de forţă din piesa polară stângă ar ·fi
împinse de jos în sus, iar cele din piesa polară dreaptă de sus
în jos. Regiunea de maximum de flux care se găsia în fig. 6
pe linia x y se găseşte în figura 8 pe linia x' y. ·
Am explicat producerea scânteilor la colector prin sel-
finducţia secţiunii
,'· în comutaţie. Dacă
însă considerăm
fluxul total, fluxul
re sultan t, selfin-
ducţia nu mai in-
tervine, căci se gă
seşte cuprinsă în
flu:irnl rezultant.
Selfinducţia este
datorită fluxului
produs de curent;
Fig. 8 dacă acest flux este
introdus în fluxul
total, lucrurile trebuesc consi<lcratc ca şi cum circuitul
n'ar mai avea selfinducţie. Observaţiunea aceasta este
importantă şi vom mai avea ocaziunea s ă revenim asu-
pra ei.
Dacă - cum s'a presupus în figura L - periile sunt aşe
zate în planul normal, pe linia polilor, în momentul comu-
taţiei, spira comutată taie linii de forţă şi e_ s te deci sediul
unei f. e. m. care produce scântei.
Dacă însă deplasăm perii.le în sensul mişcărei indusului,
. câmpul indusului se deplasează şi dânsul şi ajunge un mo-
. ment când linia periilor şi deci secţiunea comutată se gă
seşte în regiunea de maxim a fluxului; f. e. m. indusă este nulă,
· deci nu se produc scântei. Dacă trecem de această poziţiune,

17
linia periilor încetează de a fi normală pe liniile de forţă
rezultante şi scânteile ·reapar.
Ne putem da seama în mod schematic şi aproximativ
de poziţiunea ce trebueştc să o aibă periile considerând cele
două câmpuri, inductor şi indus, uniforme în toată regiunea
. ocupată de indus, reprezentate prin câte un vector, (fig.
9). Câmpul rezultant va fi reprezentat prin vectorul re-
zultant.
In figura 9 a periile sunt presupuse pe linia normală pe axul
polilor; dacă însă le deplasăm în sensul mişcării indusului,
~
5 ~câmf",I induclorulu1
A:
ram,oul 1ndvclorulv1
/ ram;> rezvllanl
~
·- •••• -- --- --· ••• · - -
: . .. L
D
.... . . .
1\ /.
I căm'l'vl mdwv u1
B,
, J .,
riJmf' re.zvllanl
ram.,oul 11/UUSI/IUi
B, / ,
1,a;
(l)
a
Fig . 9
a junge un moment (fig. 9) când câmpul indusului şi deci

linia periilor este normală pe câmpul rezultant, spirele
scqiunii în comutaţie nu mai tae linii de forţă şi deci scân-
teile dispar.
Linia după care trebuesc aşezate periile pentru a nu
produce scântei, se numeşte linie neutră, iar unghiul a cu care
trebuesc deplasate periile se numeşte unghiu de calaj; înapoi
sau dincolo de linia neutră se produc scântei.
Scăderea de tensiune la bornele maşinei are drept cauze:

1. Pierdere de tensiune ohmică în firul indusului. Dacă
rezistenţa indusului măsurată între cei'~ două perii este R
şi curentul care circulă în indus I, scăderea de tensiune din
această cauză este TU; la această pierdere de tensiune
curespunde şi o pierdere de putere R/ 2 • Din această cauză
18
rezistenţa indusului R trebuie să fie cât mai mică pentru a

nu provoca o pierdere inutilă de energie.
2. Figura 9 b ne arată că intensitatea câmpului rezultant
şi deci şi fluxul rezultant este rn ai mic ca fluxul datorit
inductor'ului de oarece câmpul indusului are o componentă
OC de sens contrar câmpului inductorului, deci demagneti-
zantă. Această componentă este proporţională cu a (când a
este mic.
3. Dar chiar componenta for \.ei magnetomotrice a indu-
sului, normală pe câmpul inductorului, produce o micşorare
a fluxului rezultant din cauza saturaţiunii fierului pieselor
polare în colţul superior stâng şi inferior drept, din care
saturaţie rezultă o micşorare a permeabilităţii circuitului ·
magnetic şi deci o micşorare a fluxului .
Cauzele 2 şi 3 poartă numele de reacţiune magnetică a
indusului.
Producerea scânteilor şi necesitatea de a decala periile

cu un unghiu variabil cu intensitatea curentului produs de
maşină, precum şi căderea tensiunii la bornele maşinii sunt
inconveniente cari trebuesc reduse cât mai mult. Cum
aceste inconveniente sunt datorite în cea mai mare parte
câmpului deci şi fluxului produs de indus o măsură bună
şi generală este reducerea importanţei acestui flux . In acest
scop se măreşte reluctanţa circuitului magnetic străbătut de
fluxul indusului: 1) alegând pentru întrefier o mărime potri-
vită, 2) saturând fierul inductorului şi indusului printr'un
câmp magnetic inductor cât mai puternic.
Ambele măsuri implică o sporire a forţei magnetomotrice
a inductorului adică o cheltueală de curent şi de material
(sporirea numărului spirelor inductorului) .•
In particular pentru suprimarea scânteilor ne mai ser-
vim de următoarele mijloace:
a) Reducerea numărului spirelor făcând parte dintr'o
secţiune a indusului şi deci sporirea numărului lamelor
colectorului - astfel ca selfinducţia se cţiunii comutate să
fie cât mai redusă.

19
b) lntrebu"inţarea periilor de cărbune pentru mărirea

rezistenţei circuitului local.
c) Intrebuinţarea de poli auxiliari, dând fluxul ne-
cesar comutaţiei, adică un flux care anulează fluxul
datorit indusului în regiunea de comutaţie (fig. 10).
Circuitul de excitaţie al acestor poli este în serie cu
curentul total produs de maşină aşa că şi fluxul produs
este, cum şi trebuie, propor"ţional cu curentul.
Graţie acestor măsuri, nu mai este nevoie să
deplasăm periile în timpul funcţionării maşinilor di-
narno.
Pentru suprimarea pierderei de tensiune, datorită reac-
"ţiunei magnetice a indusului, se întrebuinţează circuitul
compensator (fig. 11). Acest circuit este introdus în găuri
amenajate în extremităţile po-
lare ale inductorului şi este ----
străbătut de curentul total; sco-
Fig. 10 Fig. 11
pul lui este anularea fluxului indusului. F. m. m. a circui-

tului compensator este egală şi de sens contrar cu f. m. m.
a indusului. Circuitul compensator contribue şi la dispa-
riţia scânteilor.
Acest circuit constitue o complica-ţie şi nu este adoptat
decât acolo, unde nu putem întrebuin-ţa măsura generală
indicată mai sus, de a mări reluctanţă circuitului mag-
netic, produs de fluxul indusului, sau unde această măsură
este insuficientă.
20
Inductorul. El este organul al cărui rol este producerea

fluxului, care trebuieşte să fie cât mai puternic; din for-
mula circuitului magnetic:
13 eS
<P = - = ll -
(l I l
deducem că pentru aceeaşi 13 dacă vrem să avem un flux

f'ât mai mare trebuie să mărim pc e, reluctanţa circuit.ului
magnetic, adică să mărim pe
s, secţiunea inductorului, să-i
micşorăm lungimea l şi să
întrebuinţăm un material cât
mai permeabil(µ mare). Ca ma-
l crial se întrebuinţează fon La,
fierul şi oţelul moale, sau fierul
turna L; acest din urmă material
este cel mai întrebuinţat.
Formele inductorului, mai
cu seamă la .începutul indu-
striei electrice, erau foarte
Fig. 12 numeroase. Actualrnenle toate
fabricile au adopta L / arma cui-
rasată. Figura 12 reprezintă o maşină cn inductor cuirasat
şi poli auxiliari; s'au indicat şi eâteva linii de forţă al.e
câmpurilor magnetice.
Maşinile multipolare. Pentru maşinile ceva mai impor•

tante se întrebuinţează aproape exclusiv, în loc de inductor
cu doi poli, inductori multipolari cuirasa ţi. Figura 13 repre-
zintă o maşină tetrapolară (cu patru poli). S'au trasat liniile
de forţă principale ale câmpurilor magnetice inductoare.
In fiecare sfert din această maşină se petrec fenomenele
din jumătate de maşină bipolară. Maşina comportă patru
perii. Figura 14 reprezintă scherna forţelor electromotrice şi
modul lor de captare, prin cele patru perii a, b, c, d. Prin
firul indusului nu trece decât 1 / 1 <lin curentul total. Periile

21
sunt reunite în scurt circuit, două câte două. Indusul ma-

şinei nu diferă întru nimic de indusul maşinei bipolare.
.,__
Fig.: 13 Fig. '14.
Se poate demonstra, la fel ca şi pentru maşina bipolară,

l'ă valoarea f. e. rn. are drept expresiune tot
E = N. n. cp
n fiind numărul de învârtituri pe secundă al maşmei.
N fiind'numărul total al spirelor pe indus.
' ct> fiind fluxul eşind sau intrând într'o piesă polară.
Se construesc maşîni exapolare, octopolare, etc. In ge-
nere numărul polilor creşte cu raportul dintre puterea
maşinei şi numărul de învârtituri n.
Maşinile multipolare utilizează mai bine materialul, sunt
deci mai eftine, funcţionează mai bine, sunt mai puţin
voluminoase.
Indusul. Sâmburele indusului este format din coroane

de tablă de fier subţire de 0,3-0,6 mm. grosime, supra-
puse şi separate între dânsele prin foi de hârtie formând
izolant; uneori acest izolant lipseşte, stratul de oxid ce se
formează la suprafaţa fierului fiind suficient pentru a izola
22
o coroană de cea vecină. Figura 15 în care s'a exagera l gro-

simea tablei, reprezintă o secţie transversală şi longitudinală
prin indus.
Divizarea sâmburelui indusului este necesară pentru a
evita sau a reduce curenţii «Foucault>>, cari s'ar produce
altfel în acest sâmbure. In adevăr, o felie a-b, cuprinsă
între două secţiuni apropiate oricare din sâmh_ure este
străbătută ca şi o spiră oarecare a indusului, de un flux
variabil; prin urmare în massa acestei felii a sâmburelui,
în acest disc. s'ar produce f. e. m. şi curenţi, indicaţi în partea
Ef · -·
de jos a figurei, sens'u l
.,_,_ m,~ f curentilor fiind astfel
I
încât prin fluxul ce-l
1
produc să se opună
-- - -- variaţiei fluxului in-
1 ..... ductor. Prin diviziunea
fierului, producţiunea
curenţilor arătaţi în
Fig. 15 partea superioară a fi-
gurei 15, nu este corn -
plet evitată; dar este redusă într'o mare proporţie, dacă
grosimea tablei este mică.
Se poate face un calcul aproximativ ca să ne dăm seawa
de eficacitatea procedeului.
F. e. m. indusă într'o porţiune c, d, e, /, este proporţio•
nală cu fluxul şi deci cu suprafaţa:
e = l
a h - (dupa~ legea e= - -- dcp)
n , d t
l fiind lungimea totală a indusului,
n >> numărul diviziunilor.
Rezistenţa opusă curentului cc ia naştere este propor-
ţională cu lungimea conturului c, d, e, f.
l
r = fJ (h + -n )

23
Căldura des volta tă în sâmbure va fi pc secundă:
W = ,.= n. +
n
e2
r
z2
h l
şi se vede că această energie pierdută scade considerabil

pe măsură ce creşte n, adică se micşoreaz.ă grosimea tablei.
Indus. în formă de tobă. Modul de înfăşurare al firului

pc indus, considerat până acum, adică indusul în formă de
mi.şCllft
~
a
<•mp illllvd,r
p
4r•m.m,şcare
1,
Fig. 16
inel, comod pentru expunerea fenomenelor, nu se mai în-

trebuinţează în industrie. Se utilizează aproape exclusiv
înfăşurarea în formă de tobă. Exemplul reprezentat prin
figura 16, ne dă o idee de acest mod de înfăşurare.
Sâmburele poate fi plin, conductorii în cari se produc
f. e. m . sunt a 9ezaţi la periferie şi extremităţile lor legate
transversal, dând indusului aspectul unei tobe.
In exemplul considerat, conductorii în număr de 12
sunt aşezaţi paralel cu axul, la periferia sămburelui; să nu-
merotăm cu 1., 2, 3, etc. extremităţile lor anterioare iar cu 1',
2', 3' ,, .. extremităţile lor posterioare şi cuc lamele colectoru-
lui. Conexiunile se fac în modul următor:
1 - 1' - 6' - 6 - C - 3 - 3' - 8' - 8 - C - 5 - 5' -
10' - 10 - C - 7 - 7' - 12' - 12 - C - 9 - 9' - 2' -
2 - C. -11 - 11' - 4' - 4 - C - 1.
Mergem pe partea enterioară din trei în trei intervale
înapoi şi pe partea posterioară din cinci în cinci intervale
înainte, până când revenim la punctul de plecare. La fiecare
pereche de conductori după schemă, spre ex.: 1-6 poate
Fig. 17
corespunde în realitate mai multe spire înfăşurate după tra-

seul 1-1' -6' -6-1-. aşezate în serie său paralel cu extremi-
tăţile pe cele două lame de colector.
Dacă căutăm sensul f. e. m. induse, prin învârtirea in-
dusului în fiecare din conductorii periferici, găsim sensul
arătat prin semnele -$- (din faţa figurei în spat~) şi O (din
spatele figurei în faţă).
Se vede că f. e. m. se găsesc în opoziţie pe lamele colec-
torului depe diametrul N-S, pe care se aşează periile.
Bobinajul se studiază mai bine desfâşurând indusul
(fig. 17). Ca şi la indusul inel se vede că în momentul co-
mutaţiei, variaţiunea fluxului inductor, în spira scurt-cir-
cuitată, prin două lamele ale colectorului, de către perie,

23
este nulă, aşa că dacă maşina nu produce t;Urent, nu se

ivesc scântei la colector.
ln cazul unei maşini multipolare se prelungeşte schema
din figura 17.
Această :înfă 9 urare în Lobă este analoagă cu înfăşu
rarea inel, cele două jumătăţi ale indusului sunt montate
în paralel. Infăşurarca poartă numele specific de: înfăşu
rare paralelă cu bucle, Buclele trebuiesc să aibă lărgime
suficientă, pentru a cuprinde tot fluxul ieşind dintr'un pol.
Există multe feluri de înfăşurări a firului indusului, atât
o o oo
O O oO
0000
"o o o o
~
Fig. '18 Fig. 19
pentru indusul inel, cât şi mai cu scamă pentru indusur

tobă. Sunt tratate speciale pentru această chestiune care
nteresează pe specialişti.
Avantajele inclusului-tobă: 1. Folosirea mai bună a

cuprului, evitându-se partea interioară a spirei care este
inertă.
2. Selfinducţia mai mică a secţiunilor în comutaţie,
pentru un acelaş număr de bare la colector; deci şi o comu-
taţie mai bună 1 ).
1 ) lnlr'adevăr, la indusul inel COl'espunde o spiră pentru un con-
ductor activ; aci la indusul-tobă 2 conduetori activi corespund la o

spiră. Numărul spirelor unei secţiuni micşorându-se pentru un
acelaş număr de conductori şi de lame colector şi sclfinucţia sec-
ţiunii µcesteia se va micşo1 a.
26
3. Construcţie mai uşoară - deşi complicaţie apa-

rentă -- căci bobinajul se face pe tipare.
4. Heparaţia uşoară, bobinele putându-se scoate.
Indusul dinţat. Cuu1 s'a spus mai sus, în industrie nu

se rnai întrebuinţează decât indusul-tobă şi sâmburele de
fier al acestuia nu are niciodată suprafaţa netedă. Această
suprafaţă este prevăzută cu dinţi şi şanţuri, în care se·aşează
firul indus -în unul sau mai multe rânduri (fig. 18, 19, 20).
Avantajul dinţilor este fixarea solidă
a firului de sâmbure, reducerea între-
Fig. 20 Fig. 21
fierului, evitarea curenţilor Foucau lt, în niassa firului -

când este relativ gros (fig. 21) -, la intrare şi cşirea din
câmpul magnetic, datorit pieselor polare 1 ).
Inconvenientul este producerea curenţilor FoucaulL în
piesele polare când dinţii sunt largi şi foarte aproape de
piesele polare (întrefier mic (fig. 20) ·
Se remediază acest inconvenient prin diviziunea fie-
rului pieselor polare. Dispozitivul din figura H) nu
prezintă inconvenientul curenţilor Foucault în piesele po-
lare, înfăşurarea firului se face însă mai greu.
' 1 ) Intr'ad~văr la intrarea şi eşiFea din câmpul magnetic conductori

nu mai taie linii de forţă când sunt aşezaţi între dinţi, aceştia absorbind
tot fluxul (fig. 21).

'P
EXClTATJA MAŞINILOR DINA110
Se înţelege prin exci.Laţie, alirnentarea cu cureul a eu·-
eui tului inductorului.
Excitaţia se zice sepa-
ralâ când curentul de ex-
eitaţie provine <lin afara
maşinei (altă maşină di-
namo, baterie de acumu-
latori, etc.) (fig. 22).
Autoexcitaţia este ex-
ci ta ţia datori tă unui cu -
rent produs <le însăşi ma-
şina. Când maşina a fos L
odată magnetizată, polii
inductorului păstrează un Fig. 22
magnetism remanent; un
flux rcla tiv slab s Lrăbatc indusul şi prin învârtirea acestuia
se produce un curent care
se trimite în total sau îu
parte în inductor, astfel ca
să mărească magnetismul sau
fluxul remanent. Distingem:
autoexcitaţie în serie, au-
toexcitaţie în derivaţie şi au-
toexcita1ia compusă, rnixlă
s::rn compound.
N La autoexcitaţia în serie,
s sau pe scurt excitaţia serie,
toLalitatea curentului produ:s
ele o maşină străbate firul
induelorului, care este pus
în seric cu periile (fig. 23)
Fig. 23 şi care fir cuprinde un număr
relativ mic de spire. Sensul
de rotaţie trebuie ales sau legăturile trebuie astfel făcute,
ca fluxul datorit curentului în inductor să aibă direcţiunea
fluxului remanent, altfel maşina nu se ex_cită.
Pentru a ne da seama de modul cum se produce exci-
taţia să punem în abscise intensilatea I a curentului
(fig. 24) trimis în inductor presupus excitat separat cu o
sursă de electricitate exterioară şi în ordonate valoarea
fluxului inductorului <t>; obţinem astfel curba magnetis-
mului maşinei (1) adică valorile lui <t> în funcţie de I 1 ).
Pe de altă parte la fiecare valoare a lui <t> corespunde
o f. e. rn. E = N. n. <t> iar curentul care s'ar produce de
maşină cu această f. e. m. ar fi:
I = N. n. <t>
H.
Fig. 2t,
R fiind rezistenţa totală a circuitului s lrăbătut de curent;

această ecuaţiune reprezintă o dreaptă (2). Punctul de
1) Această funcţie cp = / (J) e de fonna:
4.nnl
cp = <Po + -~/:),...'-
şi ar .părea în pl'imul moment că reprezintă o dreaptă. De fapt S
reluctanţa circuitului magnetic variază cu I, cu cp din cauza va-
riaţiei permeabilităţii µ a materialului din care c fabricat indusul
şi inductorul. Avem la inccput o porţiune rectilină care apoi se
în clină pc măsură ce fierul se saturează

29
intersecţie .M al curbei (l) cu dreapta (2) numit punct de

funcţionare, ne dă valorile lui 1 şi <P realmente produse
de maşină. Aceasta e de fapt metoda de rezolvire grafică
a două ecuaţiuni cu două necunoscute.
Ne putem închipui că prinderea maşinei, adică stabilirea
excitaţiei,se face în modul următor:
La magnetismul remanent <Do reprezentat prin ordona-
ta la origină (în figura 24 puţ,in , xagerătă ca mărime),
corespunde curentul egal cu abscisa punctului 1, la acesl
curent corespunde însă fluxul egal cu ordonata punctului
2, şi aşa mai înainte ne apropiem de punctul M. In reali-
la le magnetismul maşinei sau fluxul va urma o curbă
intermediară continuă.
Din fignră se vede căatât timp cu l:
tg a > tg a'
(a' unghiul cu ox a porţ,innii rectilinii din curbă 1) din
cauză că <l>0 este foarte mic , prinderea maşineinu se face
sau mai bine zis funcţionarea este instabilă; la o rrnca
variaţ,iune a lui n sau R corespunde o mare variaţiune a
1ui 1 1 ).
Condiţiunea ele prindere sau stabilitate este deci :
, R ,
tga < tg a sau -i\1 < tg a
1 n
Dacă n e dat, Re = 1\'. n . tg a' este rezistenţa critică:
pentru orice rezistenţă R > Re maşina nu se prinde.
Dacă Re dat,
R
n,, =
N. tga'
este iuţeală critică: penlru un număr de rotaţiuni n < n;
maşina nu se prinde.
1 ) Cu cât a e mai apropiat de a', cu atât unghiul curbei (1) cu
dreapta (2) e mai mic, în punctul de intersecţie M, şi deci determi-

narea acestui punct este puţin precisă; şi dacă coeficientul unghiular
al dreptei (2) variază puţin - deci n sau R variază puţin - punctul
M se deplasează mult pe curba (1), producând variaţii mari valorii
curentului de prindere J.
30
Deci pentru ca maşina să se prindă trebuie ca: pentru o

anumită iuţeală, rezistenţa să fie inferioară unei rezistenţe
critice şi pentru o anumită rezistenţă, iuţeala să fie supe-
rioară unei anumite iuţeli critice.
Autoexcitaţia în deriva/ie sau pc scurt excitaţia în deri-
vaţie (fig. 25 ). Inductorul care cuprinde un număr mare
de spire este pus în paralel cu circuitul exterior de utilizare
al maşinei, adică în derivaţie la perii. Dacă:
He este rezisten-ţa exterioară
R >> >> interioară sau a indusului
.i.
Fig. 2:i
,. este rezistenta inductorului

J >) curentul total (în indus)
)) >> în inductor,
I = N. n. <t>
avem:
R + r. R,
r+Rr
R,I Re.N.n.<t> l)(<t> = <Po+ 4.:nsn'i)
i -
r+ R~ - H (r + Re ) + r. Re
1) Pentru uşoara înţelegerea acestor
formule, se poate urmări alăturata schemă
simplificatoare.
' '
[R~)t:
,1
'
r

31
Dacă (fig. 24) considerăm două axe rectangulare <t>Oi

şiconstruim pe <1> în funcţiune de i (1) (curba magnetis-
mului) precum şi dreapta (2) reprezentată de ecuaţia pre-
cedentă, vedem că condiţiunea de prinderea maşinei e tot:
- -t~-a
i:,
<
tga' sau - 1- [ ~
N. n R,
+ +
r R] < tga'
şi în cazul acesta avem o iuţeală şi o rezistenţă exterioară

critică. Pentru ca prinderea să se facă trebuie ca:
R, > ca rezistenţa critică
n > ca iuţeală critică.
V
11
01--------'----1
li
Fig. 26 I<'ig. 27
Proprietăţile diferitelor feluri de excitaţie. Ne propunem

să examinăm pentru diferitele feluri de cxcita~ie şi men-
ţinând iuţeala constantă, modul de varia~iune al tensiunii
V la bornele maşinii, când variază curentul I produs de
maşină. Curbă tensiun ei V în funcţiune de curcntulJ poartă
numele de caracteristică externă a maşinii.
ExcitaJiunea separată (fig. 27). Dacă presupunem . cu-
rentul de excitaţie i constant, pe măsură ce creşte I, prin
mărirea numărului lămpilor în reostatul aşezat exterior între
ferii, V scade din cauza reacţiunii magnetice a indusului şi din
cauza pierderii ohmice înLre perii, după curba C (fig. 27).
Pentru a menţine tensiunea constantă trebuie ca pe măsură
ce creşte l să mărim excitaţia, manevrând reoslatul de câmp
R, introdus în circuitul inductor; prin mărirea fluxului
inductor, creşte şi f. c. m. putându-se astfel menţine V
constant. Diferenţa între ten-
siunea în gol V (l = O) şi
egală cu f. e. m. a maşinii în gol
E 0 şi între tensiunea V1 es1 e
pierderea de tensiune (M0 M 1 ).
Excita/ ia serie (fig. 2S ). Ne
putem da scama în mod ul ur 0
rnător de variatia tensiunii
('ând curentul p;odus creşte.
Dacă presupunem că am
Fig. 28 excita maşina separat cu cu-

rentul l, fără ca maşina însăşi
să producă curent, tensiunea la borne se confundă cu
f. e. m. Curba tensiunii (C 1 )(fig. 29) are înfă\işarea curbei mag-
netismului maşinei 1 ). \
Dacă presupunem v
maşina excitată se-
parat cu curentul l,
tensiunea în gol pen-
tru o valoare 11 a
lui l este M M 1 .
Dacă maşina pro• A
duce ea însăş un cu-

rent 11 , rezultă o
pierdere de tensiune
MM2 datorită căde-
rii ohmice în indus Fig. 29
şi inductor şi reac-
ţiunii magneti9e a indusului, aşa că tensiunea la borne este
I) [ l1. n. n '.1 ]
U = E = N n <t> = N n <t:> 0 + s

33
MM 3 , M 2 M 1 fiind egal cu MM2 • Locul punctelor M 2 este o

curbă C2 care se apropie de o dreaptă. Curba tensiunii la
borne sau caracteristica este C3 , locul punctelor :M3 • După
cum se vede tensiunea V creşte la început cu 1, trece printr'un
maxim şi în urmă descreşte tinzând către O, valoare pe care
natural o atinge când rezistenţa
exterioară este nulă, adică când
maşina este pusă în scurt circuit.
In regiunea maximului,· ten-
siunea se nienţinc aproape cons-
tantă pentru variaţiuni sensibile
ale intensităţii.
Dacă porţiunea A a curb9i C3 ,
care urmează după maximul or-
donatei se apropie <le verticală,
emn ar fi C' 3 curentul este rela-
tiv constant pentru variaţiuni
sensibile ale tensiunii la borne
sau ale rezi~teni ei exterioare.
'Pentru ll1entinerea tensiunnii
invariabile sau' pentru varia~iu- Fig. 30
uea tensiunii se întrebuinţează
un reostat de câmp R, care de data ac.e sla este pus în de-
. riYaţie cu inductorul; este un reostat shunt. Scopul acestui
'v reostat este de a face să
- - ~ : · ··.. ·-········ .. ··········---·-...- varieze curentul în in-
ductor.
Excitaţiunea in deri-
Yaţie (fig. 30 şi 31). In
această maşină când re-
zistenţa exterioară se mic-
şorează şi deci când cu-
rentul indus creste ten-
Fig. ;) I siunea la borne s~ade din
două rn oti ve: .
- 1. Din cauzele arătate la maşina cu excitaţie separată;
2. Sci:izfmd tensiunea la borne, sectele şi exeitaţiunPa
34
V ş1· d ec1· se
--;: accentuează scă d erea f . e. m.
Dacă rezistenţa exterioară continuă să descrească,

ajunge un moment când inlensitatea / în loc să mai crească,
descreşte - aceasta înseamnă că am atins rezistenţa cri-
tică, despre care am vorbit mai sus şi maşina se desprinde.
1n partea inferioară a curbei funcţionarea maşinii este
instabilă. 1 )
Pentru menţinerea tensiunii maşinii la o valoare fixă
sau pentru variaţiunea aceslei tensiuni, se întrebuinţează
ca şi la maşina cu excitaţie separată un reostat de câmp
R în serie cu excitaţia.
E.xcitaţiunea com-
pusă, mixtă sau com-
pound. In practică
avem nevoie, în cele
mai multe cazuri, de
maşini cu tensiune
la perii constanlă,
Fig. 32 sau aproape cons-
tantă, pentru ali-
mentarea diferitelor aparate de utilizare a energiei electrice,
cum sunt lămpile. Se întrebuinţează în acest scop mai în-
totdeauna excitaţia în derivaţie şi numai pentru maşini
foarte mari excitaţia separată, iar penlru menţinerea ten-
siunii, când debitul sau curentul maşinii variază, se mane-
vrează reostatele de câmp cu mâna sau în mod automat
9u ajutorul unor mecanisu,e influenţabile tocmai de varia-
ţiunea tensiunii.
Câteodată însă variaţiunile debitului sunt foarte mari
şi brusce - cum este cazul maşinilor alimentând tramvaiele
electrice - şi atunci acţiunea reostatului de câmp nu este
destul de rapidă. Se Înlrebuinţează în acest. caz o excita-
ţiune mixtă-compound, (fig. 32,) care comportă o excita-
ţiune principală în derivaţie şi o excitaţiune, de corectare,
1) Funcţionarea este instabilă în această porţiune căci ea ror<"s-
punde porţiunii rccLiline a cmbei 1 din fig11ra 24.

35
în serie, aşezându-se ambele pe acelaş inductor. Sensul
forţelor magnetomotrice a celor două excitaţii este acelaş,
efectul lor se adună. Când curentul creşte, creşte şi exci-
taţia astfel ca tensiunea la borne să rămână constantă.
Numărul spirelor inductorului în serie, este potrivit astfel
ca să compenseze pierderea de tensiune ohmică şi pe cea
datorită reacţiunii magnetice a indusului. De oarece însă
curba C1 (fig. 33), ale cărei ordonate îu raport cu orizontala
V 0 reprezintă pierderea de tensiune, nu arc aceea ş înfăţişare
ca şi curba (C2), ale cărei ordonate în raport cu aceeaş ori-
zontală reprezintă sporul de tensiune datorit spirelor în
serie 1 ) compensaţiunea nu
este perfectă decât pentru v _JJil----+--- tc 2)
o anumită valoare I a in-
tensităţii. Pentru alte va-
lori ale lui I, ordonatele
curbei (C) ale tensiunii
reale la borne (serr:i-surna
ordonatelor curbelor (C1 ) M,M mM, 2
şi (C2 ), diferă de l'0 ten-

siunea constantă ce voim
să obţinem.
Excitaţiune hypercom- 0
pouncl. Penţru alimenta- Fig. 33
rea cu carent a tramvaie-
lor este nevoie ca tensiunea să fie menţinută constantă,
nu la bornele maşinii, ci într'un anumit punct al liniei.
Pentru atingerea acestui scop, tensiunea la borne trebuie
să crească cu curentul, pentru a compensa pierderea de
tensiune în linie.
Se obţine acest rezultat prin hypercompoundaj, adică
sporirea numărului spirelor inductorului. în se1·ie, peste nu-
mărul de spire necesar rn en~inerii tcnsi unii constante la borne.
ObserYaţie. Pentru excitaţia în serie firul inductorului are
o secţiune relativ mare, pentru a lăsa să treacă tot curentul
1) lnfăţi~ar e a acestei euri)(> rstr acppaş rn ::tC!'fl a caracteristicei ex-
terne dela maşina ~e1ir.
36
/, fără pierdere sPnsibilă de tcnsi une, în schirnh numărul
spirelor este mic.
Pentru excitaţia în derivaţie, dimpotrivă, firul este subţire
şi spirele nu·neroase astfel că rezisten\.a fiind mare, curentul
în exci La ţie în raport cu ruren tul to La 1 să fie mic.
ln a1nbele cazuri numărul amperspirelor, adică forţa
magneto-motricc trebuie să fir su{icien tă pentru producerea
fluxului necesar.
ln excitaţia sPp:ua tă numărul spirefor şi secţiunea lor

depinde def. e. rn. de rare dispunem penLruexcitaţie. 1n
toate cazurile, cant.i tatca totală de cupru a circuitului inductor
drpindr de energia ce voi,nsă consumăm în circuitul excitator.
E.--ccitaţiune pentru curent constant. Sunl cazuri când esle

nevoir de un curent conslanl. In aceste cazuri f. e. 111. a
maşinii trebuie să varieze pentru a menţine curentul con-
stant ori care ar fi - bine înţPles în oarccari limi Le - cir-
cuitul rxtcrior.
Această varia~iune a f. c. rn. se poalr, oL~ine alâl prin
vnria\iunca flnxulni inductor, câL şi prin dcplasarPa 1wriilor
pc colPclor, care dealtfel esle necesară în oarecare rnăS11rr1
1wntru evitarea scanteilor. F. e. m. a unei maşini dinan:o
cslr maxirnft pentru o nnumilă poziţiune a pc1·iilor; drpla-
sând dela acr,aslă poziţiune periile cu un unghiu 2~J foqa
electromotricc drvinc nulă (a se Ycdea cazul rnaşinii
bipolare descrise la începutul manualului).
Atât periile câL şi reostatul de câmp se pot rnanena cu
rnfma; de obiceiu manevra se face cu regula Loare autorna lire.
Inginerul Thitry din Geneva şi-a făcut o specialitaLc din
aceste rnasini cu curent constant si din regulatoarrle lor
autornale, 'adeYăralc mecanisme de ~Parnrnicărir.
NegrPsit că si rnentinerea curentului ronslanl r·a ş1 a
tPnsiun;i' rsle prefrral;il ~ii se focă î1i rnod a11t01ra1, îns:1
fără rnec,1nisn1e.

:n
l\lodul de excitaţie al maşinii Lanca!:ihire, îneă pu\in
cunoscut, permite menţinerea curentului LOJtstant.
Acest mod de excita\ie (fig. 3/i) cuprinde: o excita\ie
principală în deriva ţie şi o excita \,ie separată,
Să conslruim curba f. e. m. E în funcţie de ampcrspirele
totale Ni+ N' i', curbă care are forma magnetismului
maşinii (fig. 35).
Tensiunea la bornele maşinii este:
V= r i' = ;,
1
(N' i')
Luând ca origină punctul a, V în

funcţie ele N' i' este reprezentatprintr'o
r
dreaptă ele coeficient unghiular N,
oa = N i = amperspirele excitaţiei se-
parate.
Tensiunea V înlre A şi JJ (între perii)
se mai poate scrie sub forrn a:
V= E-R. I
ueglijân<l pe i' fa l/1 <le /, <le un<l 1; : Fi?:. 34.
H,- V
1 -
H
R, rezistenţa indusului fiin<l, invariabilă, urmează că I
pentru o valoare dată a lui V şi deci pentru anumită valoar<'
a lui N' i', este reprezentat la o scară convenabilă prin scg·
111elul de.
Dacă deci numărul spirelor şi rezistenţele celor dour1
circuite excitatoare sunt astfel alese, încât dreapta V să fie
paralel'\ cu porţiunea rectilinie a lui E, curentul va fi con-
slant în toată această regiune.
Penlru scurt circuit adică penL1·u V= O curentul este a a'.
Dacă mărim pe V prin introducerea unei rezistenţe în
circuitul exterior sau chiar a unei f. e. m. curentul va rămâne
38
constant. Ceva mai mult, curentul rămâne constant chiar

dacă V devine negativ, adică dacă aplicăm la bornele ma-
şinei, sau introducem în circuit o J. c. m. lucrând în sensul
curentului.
Negreşit că putem da dreptei V o direcţie diferită de
paralelism şi face spre ex. ca curentul să crească cu rezis-
tenţa circuitului exterior, lucru la pri111a vedere paradoxal.
Din cauza acestor proprietă~i n1aşina are aplicaţiuni
foarte variate, în particular, după curn se va vedea, este
maşina cea mai perfectă p entru încărcatul acumulatorilor.
E
volf•
.. T ............... . .
l
, tHi•
Fig. 33
MAŞINA DINA;\10 CA THANSFOlUlATOH

DE ENERGIE
O maşină dinamo primeşte lucru me canic şi produce
energie electrică . Lucrul mecanic este procurat de motorul
care conduce dinam o fie printr'un cuplaj direct pe :i.celaş ax,
fie prin curea şi care motor poate fi maşină cu aburi, turbină

39
hidraulică, motor cu gaz, etc. Acest motor transmite lucrul

prin intermediul unui cuplu C aplicat indusului şi numit
cuplu motor. (A se examina cazul curelei).
Acestui cuplu i se
opune un cuplu rezis-
tent C', care este da-
torit acţiunei electro-
magnetice a inducto-
ruluiasupra indusului.
Această acţiune
elect1·0 - magnetică se
poate explica în mai s
multe moduri sau mai
bine zis poate fi pri-
vită cu folos sub dife-
rite aspecte. Fig. 36
1. Fluxul transver-
sal produs de curentul indusului produce la SUJJrafaţa
acestuia doi poli magnetici N' S' asupra căror acţionează
polii inductorului N S,
S• dând naştere cuplului
rezistent. (Fig. J6 şi
37). (Cazul unei ma-
şini bipolare).
2. Conductorii dela
periferia indusului,
fiind parcurşi de curent
N' şi aşezaţi într'un câmp
Fig. 37 magnetic, sunt supuşi
la forţe, compunân-
du-se în cuplu rezistent (aceleaşi figuri).
3. Liniile de forţă ale câmpului magnetic rezultant sunt
deformate în aşa fel, încât la întindere, prin acţiunea lor
asupra conductorilor, dau naştere cuplului rezistent. Linia
mediană este reprezentată pe figura 38. 1 )
1) Se deduce din fig. 8.

r,o
4.. Spirele indusului tindsă se deplaseze astfel <·a să irn-
brătiseze un flux maxim 1 ).
E~plicaţiile 1, 3 şi li convin şi indusului dinţat. Explica \ia
2, nu convine în cazul indusului dinţat, căci în acest
caz conductorii nu taie niciodată linii de forţă, acestea fiind
absorbite de dinţii vecini, un domeniu cu permeabilitate mai
mare (fig. 20). Forţele sunt aplicate dinţilor nu firului.
Pe lângă cuplu electromagnetic util, care se trţnsforrnfl
în energie electrică utilă, cuplul rezistent total niai cuprinde
şi cuplul datorit frecă
ri lor şi ventilaţiei, adică
pierderile mecanice, pre-
cum şi cuplul datorit cu-
ren\ilor Foueault şi feno-
menului de hysterezis.
Când iuţeala unghi11-
lară w este eonstantă,cu
plul motor este egal cu
cuplul rezistent. Egali-
Fig. 38 tatea 'puterilor ne dă re-
1::qia :
C. w V. 1 +
pierderi
pule1·c putnc
nlo to arc elec-
trică
utilă
Pierderile prin curenţi Foucault se 1iianifcstă prin reac-

ţiuni analoage celor datorite curentului în indus, deoarece
curenţii Foucault au acecaş direcţiune generală.
1 ) Se ştie din Electricitate că un circuit indeformabil însă mobil
în jurul unui ax, circuit parcurs de un rurent l şi tăind un J'Iux <Pc

su pus unui cu piu :
d<P
C = Ida
a fiind unghiul de rotaţie al circuitului în jurul axului. Lăsat liber
circuitul se va mişca spre o poziţie de echilibru care va fi atinsă când
C = O şi deci când <P e maxim.

ln privinţ.a pierdcl'ilor magneLicc, dacă urmărim o scc~iuue
a fierului indusului, vedem că ea esLe supusă unui flux
variabil + <P, O, - <P, O; vorn avea deti în indus pc lângă
pierderi prin curenţi Foucault şi o pierdere de energic prin
hys tcrezis.
Cum se Lraduce în cuplu aceasLă pierdere?
Să consid e răm (fig. :39) un cilindru de fier învârLindu-se
intre <lourt piese polare NS, cum este cazul indusului. Dacă
fierul nu ar prezenta fenomenul de h:vslerczis câmpul ar fi
paralel cu ax ul N S şi sim e Lric în
raporL cu acest ax, polii cilindru-
lui de fier s'ar găsi GXact în faţa
polil or N şi S. Dacă avem hystc-
rezis, adieă dacă magncLisnrnl ci-
lindrului nu încetează îndată ce
încetcazft cauza ce l-a produs,
polii cilindl'ului se vor gftsi în
sV' S'; vor ?ii naştere prin a Lrac-
Fig. 39
ţiunca lor asupra polilor 1Y şi S la
un cuplu rezistent .
\l O T O R II E L E C T H IC I
.\faşinele
Jinarno sunL l'CYersihile, adică pot prirni energic
electrică şiproduce lucru rncc,1nic.
Să considerrun (fig. 40), o maşină dinamo, al cărui
indus csLc ~inut imobil prniLr'o frână şi în care trimite11t
un curent I j spir~lc indusului vor fi parcurse de acesL
curent ca şi în cazul când maşina ar produce curent; se
Ya produce deci un cuplu - care de data aceasta csll'
rnotor - şi care va tinde să rotească indusul în scns1tl
contrar necesar penLru ca maşina să producă curcnL de
sensul curentului I.
Inlcnsitatca curentului străhăLând indusul esLe:
E
( I) l = (r rezistenţa indusului).
R+ r
42
Dacă dăm drumul frânei, maşina se roteşte şi observăm
că V creşte şi I scade.
Trebue să ne aşteptăm la aceasta deoarece indusul,
învârtindu-se în sensul contrar funcţionării anterioare ca
generator, va produce o f. e. m. E' contrară curentului I,
deci f. e. m. E. Această f. e. m. (E' = N n <P) se numeşte
forţă contra eleclrornotrice (f. c. e. m.) şi atunci avem:
E - E' V-E'
l =
R+ ,. r
Cât despre V se
vede că trebuie să
crească de vreme ce
E I scade, deoarece ex-

presiunea lui este şi
V=E-RI.
Din formula (1)
se vede că atât cât
Pig. 40 indusul este imobil,
rezistenţa R este ne-
cesară căci altfel I ar fi prea mare. Pe măsură ce maşina
se învârţeşte şi apare E', putem micşora pe R, iar când
maşina atinge iuţeala normală îl putem suprima (R = O).
Valoarea curentului va fi atunci:
E-E' V-E'
I = - -- - = - -r- -
„ (V= E)
Deoarece r I (pierderea de tensiune în indus) este mică
µutem scne:
E ~ E'
EI~ E'l
Puterea produsă de E este aproximativ egală cu puterea
primită de E' adică de maşina, care în cazul acesta se numeşte
motor şi transformă energia electrică în lucru mecanic.
Calajul periilor.Pentru evitarea scânteelor, periile trebuese .

deplasate în sens contrar mişcării. E natural să fie aşa,
deoarece s'a văzut că sensul curentului este contrar sensului

43
curentului ce l'ar produce n1aş1na ca generator, dacă s'ar

învârti în acelaş sens.
Dealtfel la motorii bine condiţionaţi nu este nevoie să
se deplaseze periile.
Valoarea cuplului. Puterea meca11ică produsă trebuie să

fie egală cu puterea electrică primită dacă neglijăm pier-
derile:
C. w = EI;
îusă: w = '.2nn E = Nncp
.
d ec1: C = '.2Nn <D 1 rn
' s1slenrnl
. c. g. s. (erg.)
Rezultă de aci cr1 la motori cuplul este proporţional
cu cp şi J, cum era de aşteptal.
Clasificarea motorilor se face ca şi clasificarea genera-

torilor, după modul lor de excitaţie.
Penlru fiecare fel de exciLaţie vom cousi<lcra Îulrebuin-
ţarca molorului sub curent conslant şi sub tensiune con-
slanlă.
MOTORUL CU EXClTA'flUNE SEPARATĂ

1. Sub curent constant (fig.
41 ). cp şi J fiind constante,
cuplul motor va fi conslant.
Sub influenţa acestui cuplu, I r
iuţeala creşte până când cuplul
rezistent devine egal cu cuplul
motor. Dacă cuplul rezistent
uu creşLeîn deajuns cu iuţeala ,
aceasta poate deveni p-ericu- I
D R
loasă pentru motoarele mari;
deaceea este necesar să se pre- Fig. 41
vadă aceste motoare cu un în-
trerupător automatic al excitaţiei, care lucrează sub in-
fluenţa forţei centrifugale. Motorul este prevăzut cu un
întrerupător de scurt circuit. Motorul esle pus în scurt
circuit când voim să-l oprirn, bine în\eles după cc i s'a tăiat
excita·\ia; altfel se pune în scurL circuil f. c. c. rn .a motorului,
care poate arde indusul, prin curcnlul local exagerat ce se
stabileşte.
Regularea cuplului şi a in\clei se face prin reosLatul de
cârup şi prin deplasarea periilor.
Schimbarea sensului de roLaţie se obţine prin schimbarea
curentului în inductor sau îu indus.
2. Sub tensiune constantă (cazul cel mai frecPent) (fig. -'i.2).

Distribuţiunea curentului sub Lcnsiune consLantă se face
c11 ajuLorul a două fire,
înlre care exisLă o d. ci. p.
V constanLă.
Pentru punerea în mers
sau pornirea motorului
este absolută nevoie de
inl:rnduccrea reostatului de
pornire Rp pentru a îm-
piedeca, la început când
f. c. c. JP. esLe nulă, să nu
d cYină cure 11 tu 1 prea
marc.
Fig. ~2 ReosLatul de pornire
se suprimă pc măsură ce
iuţeala ş1 deci f. c. e. 111. tl evine normală, a tun ci:
I = -V - E_ C = N cp 1
„ 2 7l
luţeaÎa acestui motor este aproape constantă, adică la o
mare variaţiune a cuplului corespunde o mică variaţiune
a iu \elei. ln adevăr a, cm:
LIC LI/ LIE E LIE
r; = --1- ==- V-li -
lnsă E fiind propor~ional -~ n putem seric:
LIC E Lin
C I' - E n

Această relaţie spune în primul rând, din cauza semnului
negativ, că la o creştere a cuplului corespunde o descreşlere
a iuţelei.
Dar: V - E = rl, pierderea de tensiune din indus, este
toldeauna foa'rte mică faţă de E, în general mai mică ca
1/50 din E, deci, făcând abstracţie de se1nn, avem:
ilC '111
- - > SO - - -
(' ll
sau:
.dn I i1C
- n- < - --
riO C
Variatiunca relativă a iuLelci este deci de 50 ori mai 1~1ică
ca varia~iunea rclaLivă a c{iplu1ui; am mai găsii că acC'stP
variaţiuni sunt de sens contrar.
Pentrn punerea in mers se fac urmăLoarele operaţii: 1, Se
cxcilă rnolorul; 2, se LrirniLc treptat curcnLul în inclus prin
rcoslatul de pornire, care se suprimă la iu ~cala norrnală.
ln timpul mersulni si't St' oh serve să nu se tai c excita ~ia
căci f. c. c. m. anulândn-se, curpnlul ia i111Pdiat o valo:up
periculoasă.
Pentru oprire seînlrrrupcînLui11 cm·cnLulî11 indusşinuniai
în urmă în inducLor, căci alLfel vom avea ncajnnsul ele mai
sus.
Regulareainţelei se poale face în două moduri: fie modifi-
când Lensiunea aplicată, fie fluxul; aceasta se poate deduce
din expresiunea i1q elei:
R
n = -.--=
N ct>
1. Prin reosLatul de pornire care modiGcă p<' V şi care
poartă alunei şi numele de reostat de regulare şi se conslru-
1·şlc special penlru aceasla. Regularea se face î11 condi~iuni
sigure şi pc toa Lă scara dela zero la maxim. lnconvenicnl11 l
esle pierderea de energie în reostat. ·
2. Prin reoslalul de câmp care 111odifică pc ct>. Dacă 111ic-
şorărn flnxnl SP 1nărcşlc iuţea'ă ~i invers; srproduc hi1w -
1,6
înţeles variaţiunicorespondente în valoarea lui/, însă de

sens contrar pentru a menţine valoarea cuplului p_roporţio
nală cu produsul ct>I. Prin urmare ca să mărim iuţeala
micşorăm excitaţia şi invers.
Regularea este economică însă nu se poate face practic
decât pe o scară dedusă 10-20% 1 ).
Schimbarea sensului înrârtirii se face prin schimbarea
sensului curentului în indus sau indurtor, de preferinţl'i.
în cel dintâit1.
-V----r---,---------.-----------+---
(a/ (b/
F,g. 4'3
MOTORUL CU EXCITATIE IN DERIVAŢIE

Se întrebuinţează numai pentru distribu\ia cu tensiune
constantă şi în acest caz nu diferă întru nimic de motorul
cu excitaţie separată; are absolut aceleaşi proprietăţi, este
acelaş lucru, după cum se vede din figura 43 a.
1n figura 43 b s'a simplificat montajul suprimându-se
parte din fire.
1) Dacă excitatia înmics01 arca tÎ scade sub o a numi Lă limită, iutea la

tinde dela acca;tă Jimit 0ă să nu mai crească ci si\ sradă. Ac;asta
Si explicii considerlnd , xprcsiunea iuţelii:
. V- r I
li = ~ ·-cp --
din care s e vede că se poate întâmpla dela un anumit punct,
ca c·u toată descrPşterea lui <JJ, n să nu crească , din cauza lui 1 CaTf'
creşte.

47
Figura 43 c este un montaj greşit care trebue evitat din

cauză că reostatul de câmp se găseşte după reostatul de
pornire, aşa că la pornire tensiunea, fiind ·redusă la borne,
curentul în inductor este mic şi deci cuplul redus (C = N J).
Ori avem din contră nevoie ca cuplul la pornire să fie cât
mai puternic pentru a învinge inerţia şi ca motorul să-şi
ia cât mai repede iuţeala normală.
MOTORUL CU EXCITAŢIA IN SERIE
I-
1-- N'
Fig. 44 Fig. 45
Se întrcbuin~cază:
1. Sub curent constant (fig. 44). Motorul are proprietăţi
identice cu ale motorului cu excitaţie separată sub curent
constant, căci şi aci excitaţia e constantă independentă de
încărcarea motorului; regularea iuţelii şi a cuplului se face
cu reostatul shunt R.
2. Sub tensiune constantă (fig. li.5). Proprietăţile sunt
următoarele:
Cuplul de pornire mare căci în expresiunea lui C înlocuind
pe cu valoarea lui:
lt. n N' I
 = s
,,8
ave1n: C = _3. N N' 12

s
Cun1 la pornire I csle 1narc, rezullă că şi Cva fi marc.
Conwlaţici este bună, căci câmpul inductorului eslc propor-
\ional cu curenlul de comulat.
Constmcţinnea solidă a inductorilor în seric, inductorii în
derivaţie, av:\nd spire multe şi sub\i1 i , Sf' deteriorează mai
lesnc.
f11ţeala scade când creşte cuplul. In 3devăr când rreşlg
cuplul crcşl.c I şi deci şi <l> (motor seric) şi s'a văZlll la rno-
torul cu excita ţie se parată că crcş le rea lui <l> p1:.oduce scădcrPa
iuţelci. (n = ) 1
<1> ) ; se prod11cc i:isl fel o · aulorrgularc a
puterii absorbite Cw .
Aceste calită 1 i ale motorului scrie, fac ca acesl motor s5
fie întrebui_nţat Lotdeauna la trarnvae, deci o întrelrnin\arc
foarte răspândim. .
H.egnlarea ÎtJ"\Plii se face cu alllhele reostate .
.MOTORUL CU E:X CJTAŢTE COl\lPOFl\'D

Se întrebuint ează num".i suh tcnsi_unP, cons LanH1 şi în
următoarele două cazuri:
1. Dacă Poim să obţinem o iuţeală cât mai constantă (fig.
4G a). La moloru/ în derivaţie când cuplul rezistent creşte,
V- E
iutcala descreste mări J (I = - - - ,
' , pentru a se putd1
. r
E = n 1V <l>) şi am văzut că pen1ru a rnărl iu\cala, adică a o
rea dure la valoarea primitivă, I rebnic să micşorăm fluxu}
inductor, manevrând reostatul de câmp. Această opera 1ie,
adică scăderea fluxului, se face automat dacă adăugăm
o excitaţie în seric de sens contrar excitaţinnii shunt (deri-
vaţie). Compensa 1iunea nu se face \lecât pentru mici varia-
ţiuni ale cuplului.
Mersul acestui motor este însă instahil adică riscă sr1 se
oprească, de înda1ă cc un f't1plu i: .czislenl i:i ,·rid<•nlrd şi de

49
scurtă durată i-ar micşora iuţeala sub o anumită valoare.

Această instabilitate este cu atât mai pronunţată cu cât
se caută a se obţine o iuţeală mai constantă;
2. Dacă, 9oim a obţine, renunţând la constanţa iuţelei,
un mers cât ma.i stabil. In acest caz, (fig. 46 b) excitaţia în
serie are sensul excitaţiei în derivaţie. Când motorul în-
tâmpină o rezistenţă accidentală, care tinde să micşoreze
iuţeala,curentul I crescând, se măreşte şi fluxul, aşa că cuplul
ereşte considerabil (C
tâmpinată.
= tn I) şi învinge rezistenţa în-
1a1 /bi
Fig. 46
CUPLAREA MAŞINILOR DINAMO

Prin cuplare se înţelege a face să funcţioneze împreună
mai multe maşini dinamo, alimentând aceeaş reţea de dis-
tribuţie de energie electrică.
O uzină electrică, ceva mai importantă, cuprinde totdea-
una cel puţin două grupuri electrogene, fiecare grup fiind
compus dintr'un motor mecanic (maşină cu aburi, cu gaz,
etc., sau turbină hidraulică), care conduce prin curea sau
cuplare directă, o maşină dinamo.
Multiplicitatea grupurilor este necesară pentru a pu-
tea urmări cererea de energie din reţeaua de distribu-
ţie, cerere care variază dela o oră la al ta a zilei, făcând
să lucreze, după cum e nevoie, o singură maşină, două,
sau mai multe. In cazul unei singure maşini am fi obli-
50
gaţi să mergem în cea mai mare parte a zilei cu maşina

puţin încărcată, ceea ce implică uzură inutilă şi rea utilizare.
Prin multiplicitatea grupurilor se micşorează şi rezerva
indispensabilă într'o uzină. Spre ex.: O uzină care debi-
tează un maxim de 200 kilowatti, dacă are o maşină de
200 kW. trebuie să aibă ca rezervă, o a doua maşină tot de
200 kW., în totul 400 kW. Cu două maşini de 100 kW.,
rezerva poate să fie numai de 100 kW. în total 300 kW.
Trebuie să avem posibilitatea de a adăuga sau scoate
din funcţiune fiecare din grupurile electrogene. In primul
rând această cuplare depinde de felul de distribu-ţie a ener-
giei electrice produsă de generatori.
DISTRIBUŢIE CU CURENT CONSTANT
In acest sistem de distribuţie maşinile se aşează în serie

(fig. 47). Pentru a se menţine curentul constant, în timpul
variaţiunii cererii de energie, trebue natural să variem
f. e. m. sau tensiunea totală aplicată distribuţiei.
Să presupunem maşinile I şi II în funcţiune iar maşina
III în repaos cu bornele în scurt circuit şi cu excitaţia
tăiată. Când cererea de energie crescând, intensitatea are
tendinţa să scadă, se sporeşte f. e. m. a maşinilor I şi II,
mărindu-le excitaţia. Dacă însă aceste maşini sunt pe punc-
tul de a nu mai face faţă cererii, trebue introdusă în
circuit masina II I.
ln acest scop se pune motorul care conduce această
maşină în mişcare, se excită treptat maşina până când tot
curentul trece prin maşină şi se întrerupe în acest moment
scurt circuitul; în urmă se scade treptat şi simultan excita-

51
ţiunile maşinilor I şi II sporindu-se excitaţiunea maşmn
III, astfel ca tensiunea la bornele acestor maşini să fie
aceeaşi (în presupunerea că maşinile sunt de puteri egale),
adică ca încărcarea lor să fie aceeaş.
Pentru scoaterea din circuit a unei maşini se procedează
la aceleaşi operaţiuni în ordine contrară. Se reduce sar-
cina-maşinei la zero, suprimând treptat excitaţia şi mărind-o
la celelalte maşini, se opreşte motorul şi se pune în scurt
circuit maşina.
(Dacă se pune în scurt circuit maşina înainte de a tăia
excitaţia, motorul fiind în mers, se arde indusul;
Dacă rămâne excitaţia şi oprim motorul, fără scurt cir-
cuit, maşina dinamo porneşte în sens invers ca motor).
DISTRIBUŢIE CU TENSIUNE CONSTANTĂ
==-}
Fig. 48
Cazul acesta este cu mult mai frecvent. Maşinile cu
excitaţie în derivaţie şi rar independentă se aşează în deri-
vaţie sau în cantitate (fig. 48).
Presupunând că maşina I este în funcţiune şi II în re-
paos, pentru a pune această din urmă în funcţiune, facem
următoarea serie de operaţiuni:
Punem în mişcare motorul conducând pe II şi regu-
lăm tensiunea maşinii până când devine egală cu acea
arătată de voltmetrul aşezat pe barele comune; în acest
· moment se închide întrerupătorul, legând maşina la bare.
52
Deoarece tensiunea maşinii este exact egală cu aceea

a barelor, maşina nu va produce nici un curent; pentru a o
încărca se măreşte treptat excitaţia II scăzând excitaţia I.
Intr'adevăr, dacă V este tensiunea barelor, E f. e. m. a
maşinii şi r rezistenţa indusului, curentul produs de maşină
este:
E-V
I=
r
Epreferabil de a avea unsingurvoltmetru (fig. 49) care
se poate pune alternativ pe oricare din maşini şi pe bare.
Funcţionarea în
paralel este stabilă,
căci dacă una din
maşini tinde să
B,
'' I
I
---------- --V-·------------
Fig. 49 Fig. 50
producă un curent mai mare în dauna celorlalte, din cauza
reacţiunii magnetice a indusului f. e. m. a maşinii scade şi
limitează prin această creşterea mai departe a intensităţii
(formula de mai sus); invers, la celelalte maşini din uzină,
intensitatea scăzând, f. e. m. creşte şi tinde să menţină
intensitatea; în acelaş timp, puterea crescând, iuţeala
motorului care conduce maşina dinamo scade.
Cuplarea maşinilor compound sau hipercompound. Maşinile

(fig. 50) se aşează în derivaţie. Dacă ne mărginim la acest
montaj func-ţionarea maşinilor este instabilă, căci dacă

53
una din maşini începe să producă un curent mai mare în

dauna celorlalte, această creştere a intensităţii nu este li-
mitată de o scădere a f. c. m. a maşinii, deoarece compoun-
dajul are de scop tocmai de a menţine constantă această
f. e. m. şi chiar de a o face să crească cu curentul aşa ca ten-
siunea la borne să rămână constantă. Tot asemenea dacă
curentul unei maşini începe să scadă, scăderea nu este
limitată de o - creştere corespondentă a f. e. m., curentul
se va anula şi chiar schimba de sens cu uşurinţă căci în
expresiunea
I= E -V
r
E şi V fiind foarte vecini, o mică scădere a lui E ajunge
pentru a schimba sensul lui J.
Se remediază acest inconvenient prin introducerea unui
fir de echilibru - adică a unui fir cu rezistenţă mică faţă
de rezistenţa circuitului serie - care leagă între dânsele
bornele B. Atunci curenţii în excitaţiile serie sunt egali,
fiecare maşină, între bara A şi firul de echilibru, se comportă
ca o maşină în derivaţie, mersul devine stabil, iar compoun-
dajul se face asupra ansamblului ca şi cum am avea o singură
maşină compound.
INCERCĂRILE MAŞINILOR DlNAMO
O maşină dinamo, ca orice maşină sau aparat industrial,

trebuie să satisfacă anumite condiţiuni, trebuie să poată
da puterea pentru cc1re este construită - fie ca motor,
fie ca generator - fără încălzire exagerată, fără scântei,
sgomot sau trepidaţiuni; să menţină tensiunea în limitele
fixate, înfăşurările indusului şi inductorului să fie bine izo-
late de massa mayinei, adică de sâmburii de fier, ele.
Afară de aceasta, maşina dinamo este un transformator
de energie mecanică în energie electrică sau invers; în
această transformare se pierde inevitabil o parte din energia
54.
primiLă; energia produsă esle mai mică decât cea primită

Cu cât energia produsă este mai vecină cu cea primită,
cu atât maşina este mai perfectă. Raportul:
energia produsă energia produsă
(2 =
energia primiLă energia produsă +
pierderi
energia primită - pierderi
energia primită
poartă numele de grad de /olosinţă(randment); el caracteri-
zează în prima linie orice maşină - şi trebuie să ştim să-l
măsurăm.
La determinarea gradului de folosinţă al maşinilor
dinamo, fie generatori, fie motori, avem de măsurat o
putere mecanică şi o putere electrică.
Măsura puterii electrice se face cu cca rnai mare uşu
rinţă, cu un voltmetru şi un ampermetru (VI).
Puterea mecanică însă se măsoară mai greu (frâna
Prony, dinamometre, indicatoare, etc.) şi pentru a eviLa
această măsură, recurgem la artificii cari ne dispensează
de a o mai face. V om cita următoarele metode de măsură
a gradului de folosinţă, care metode dispensează de măsu
rarea unui lucru mecanic.
METODA HOPKINSON-KAPP
Această metodă (fig. 51) are nevoie de două maşlni
identice, cari se cuplează direct între dânsele, adică se aşează
arborii unul în prelungirea celuilalt şi se fac solidari. Am-
bele maşini sunt presupuse cu excitaţie în derivaţie (shunt).
Se face să lucreze una din maşini M ca motor, sub o ten-
siune constantă V, dată de o baterie de acumulatori sau
de o reţea de distribuţie sub tensiune constantă. Ten-
siunea V trebuie să fie tensiunea normală sub care trebuie
să lucreze maşinile încercate. Se poLriveşte excitaţia moto-
rului aşa ca el să se învârtească cu iuţeala normală n.
Motorul M face să se rotească cu dânsul şi cea de a doua
maşină G căreia îi regulăm excitaţia astfel încât să producă

55
la borne o tensiune egală cu V; în acest moment o legăm

şi pe dânsa la reţea. In urmă, I fiind curentul normal ce
trebuie să-l producă sau să-l absoarbă maşinile, regulăm
excitaţiile ambelor maşini astfel ca motorul să absoarbă
un curent Im ceva mai mare ca curentul normal Im = I
+ i, generatorul să producă un curent ceva mai mic ca
curentul normal Ig = I - i, iar iuţeala grupului să ră
mână aceeaş n.
j,i,
ţ,;
Fig. 51
In aceste condiţiuni ambele maşini lucrează, una ca

motor, cealaltă ca generator, în vecinătatea condiţiunilor
_normale, căci V este tensiunea normală, n este numărul
normal de învârtituri pe secundă, iar curen\:ii I"' şi Ig sunt
vecini de curentul I. Admitem acum că gradul de folosinţă
căutat este medie proporţională între gradele de folosin~ă
a celor qouă maşini încercate:
e = Vem eg
Gradul de folosinţă (!m maşinei M, lucrând ca motor, este:
al
puterea mecanică produsă de M
(!m = puterea electrică absorbită de M
56
şigradul de folosinţă (!g al maşinei C, lucrând ca generator,

este:
puterea electrică produsă de C
(!g = puterea mecanică absorbită de C
Insă puterea mecanică produsă de M este egală cu puter~a
mecanică absorbită de C. Deci vom putea scrie:
puterea electrică produsă de c·
puterea electrică absorbită de M
V. Ig _ Ig
- V.Im - Im
(! = vig
Im
Se elimină astfel orice măsură mecanică şi măsura
gradului de folosinţă se reduce la măsura a două inten-
sităţi.
Puterea mecanică necesară pentru a face încercarea
este: 2 Vi = V [Im - Ig ] şi reprezintă numai pierderile
celor două maşini, adică aproximativ 10%-15% din puterea
unei singure maşini, pentru maşinile ceva mai mari şi bine
condiţi'onate.
Metoda e excelentă, necesită însă două maşini identice.
METODA SWINBURNE SAU A PIERDERILOR

SEPARATE
Să aplicăm această metodă la o maşină generatoare

derivaţie. (Fig. 52 şi 53). Fie:
V tensiunea normală a maşinii lucrând ca generator;
I intensitatea curentului normal produs de maşina gene-
ratoare în cirenitul de utilizare;
n numărul normal de învârtituri pe secundă;
r rezistenţa indusului între perii;
i curentul normal în inductor;

57
E f. e. m. a maşinii lucrând ca generator;

a pierderile prin frecări, ventilaţie, curenţi Foucault şi hy-
sterezis.
F. e. m. la o maşină generatoare derivaţie este:
E =V+ (I+ i) r
1ar gradul de folosinţă al maşinii este:
VI VI
e= VI + Vi + r (I + i) 2 + a E (I + i) + a
(VI fiind puterea electrică
produsă, Vi şi r (I+ i) 2
pierderile prin efect J oule,
respectiv în inductor şi în
indus).
Fig. 52 Fig. 53
In expre~innea lui E şi e, sunL necunoscute: i, r (I+ i)

şi a. i se măsoară aplicând la bornele inductorului tensiunea
V; (I+ i) r se măsoară făcând să treacă prin indusul în
repaos curentul I + i şi măsurând tensiunea între perii.
Pentru măsurarea lui a se procedează în modul următor
(fig. 53): se separă indusul de inductor, se excită inducto-
rul cu i' de la o sursă exterioară şi se trimite în maşină
un curent I' asemenea din exterior, care face să se învâr-
tească maşina ca motor, funcţionând în gol, învingând
deci numai pierderile lui. I' şi i' sunt aleşi astfel ca iu-
ţeala să fie iuţeala normală n şi f. c. e. m. să fie E; pen-
tru aceasta trebuie ca tensiunea la borne V' 1 mil,sqra ţă în
timpul funcţionării în gol, să fie:
58
V'= E rl' +
(r I' este neglijabil căci ambii termeni r şi I' sunt mici).
Procedând în modul acesta, stabilim atât fluxul
inductorului ( = :: n ) cât şi ·iuţeala la valorile lor normale;
urmează de aci că şi pierderile însemnate cu a sunt ace-
leaşi ca şi cum maşina ar funcţiona în condiţiuni normale.
Deci se va putea scrie:
V' I'= a+ r 1' 2
de unde: a = V' I' - r J''l. = E I'
Se deduce atunci pentru generatorul care trebuie în-
cercat:
V. I
(! -
E (I+ i I') +
Prin înlocuiri iu aceasiă expresie se calculează gradul
de folosinţă.
Metoda este mai puţin exactă decât precedenta, deoarece
presupunerea, că pierderile a nu depind decât de fluxul
din inductor şi iuţeală, independente deci de În<!ărcare,
nu este tocmai justificată. Metoda însă este uşor de aplicat,
necesită o singură maşină şi are nevoie de o putere repre-
zentând 5%-15% din puterea normală a maşinei.
DIMENSIONAREA DIFERITELOR ELEMENTE

ALE UNEI MASINI DINAMO
(după
'
Mauduil)
Pcnlrn a da o idee generală de principiile şi regulele

de care se ţine seamă la construcţia maşinilor dinamo şi
mai cu seamă pentru a concretiza noţiunile date până acum,
vom examina, luând un exemplu, cum se condiţionează
în linii generale un dinamo. (Fig. 54).
Să presupunem că este vorba de o· maşină dinamo de
50 kW. (68 C.P.) sub 250 V. O primă întrebare care se
pune este ce rnotor va conduce maşina şiîn cc mod? Dacă

conducerea se face prin cuplarea directă a arborilor 1110-
torului şi maşinii dinamo, trebuie să cunoaştem numă
rul învârtiturilor pe minut ale motorului. Dacă coud uce-
rea se face prin curea, suntem liberi să alegem iuţeala,
a'stfel ca maşina să fie cât mai economică.
Fig. 51,
Şi aci, ca ş1 m orice proiect ingineresc, se procedează

prin aproximaţiuni succesive, luând drept bază, regulele
indicate de practică.
(La poduri, spre exemplu, se cunoaşte greutatea pc
metrul liniar, corespunzând fiecărei deschideri. Sunt re-
guli care fixează înălţimea grinzilor în raport cu deschi-
derea, etc.).
1. Intensitatea curentului normal debitat de maşină va fi:
50000
250 = 200 A
60
2. Adn1iţând conducerea prin curca şi având în vedere

pulerea maşinii se poate obţine o maşină economică cu
°°
800 înv. · pe minut adică n = 86 0 = 13,33 înv./sec.
3. Numărul polilor trebuie să fie cel puţin de 4. V om
lua deci 4 poli. Intensitatea în firul indusului - admiţând
o înfăşurare paralelă (fig. 14) - .va fi de 2~0 = 50 A
4. Diametrul indusului este determinat -în parte cel
· puţin - de iuţeala periferică care nu trebuie să întreacă
15 - 20 m./sec. Totuşi când nu se poate face altfel, cum
este cazul maşinilor conduse direcl de turbine cu vapori,
(Turbodinamuri) se ajunge la 80 m./sec. Vom lua:
D = 40cm.
5. Dislanţa Înlre poli măsurală la suprafaţa indusului
va fi:
:n: 40
- 4 - = 31,4 cm.
6. Lărgimea pieselor polare se ia la 2/ 3 din dislanţa de
rnai sus, adică:
2 .
3 31,4 = 22 cm.
7. Lungimea indusului (dimensiunea în lungul axului)
care es Le şi aceea a piesei polare, se ia astfel ca aceasta să
fie aproape pătrată. La maşinile tctrapolarc se ia 3/3 D adică
2
3 40 = 27 cm.
8. Inducţiunea şi fluxul în Întrefier. Inducţiunea în

întrefier e bine să fie mai mare, penlru a sa Lura dinţii in-
dusului şi a împiedica o prea mare reacţiune a indusului;
pe de alLtP:Hte, o valoare prea mare a inducţiunii sporeşte
costul inductorului. Se ia în întrefier B 1 = 8.000 G.
Fluxul va fi:
=
ct> = 22. 27. 8000 4800000 M.

61
9. Numărul N al conductorilor la periferie este deter-
minat prin formula;
E = N1Zs cp 255 V (5 V pentru pierderi)

ne unde: N = 400.
Pentru a avea mai multă latitudine în alegerea modului
de în[ăşurare se ia un număr vecin, cu mulţi divizori:
N = 432 = 24 X 33 sau 216 spire cu câte doi conductori
activi.
Un coeficient important - de care depinde buna co-
mutaţie, reacţiunea indusului şi răcirea acestuia în timpul
funcţionării - este numărul de amperfire, pe centimetru de
periferie şi care nu trebuie să întreacă 150-180. Jn cazul
nostru:
k = 432 X 50 170 ampedirc pe cm.
:n: 40
Dacă am fi ob\,inut o valoare mai mare, am fi sporit
diametrul indusului, a cărei mărime este deci determinată
şi de k.
Deoarece am luat 432 conductori la periferie în loc de
/200, trebuie modificat fluxul şi deci inducţiunea în în-
trefier, ş1 vom avea:
60. 108 • 255
Q)=
800.432
= 4,43 X 106 M
Şl B = ct> = 7.500G.
22 . '27
10. Numărul secţiunilor sau al spirelor pe seqiune se
determină având în vedere o bună comutaţie. Presupunem
indusul tobă dinţat. Avem alegerea h1trc: .
a) 216 secţiuni de câte 1 spiră şi 216 sau 108 dinţi la
periferie după cum punem două sau patru laturi de spi-
re într'o crestătură.
b) 108 >> >> >> 2 >> >> 108 dinţi.
c} 108 >> >> >> 2 )) >> 54 din~i.
d) 72 >> >> >> 3 )} >> 72 dinţi.
62
1n soluţiunea a numărul secţiunilor ş1 dinţilor este

exagerat.
Figura 55 reprezintă modul de aşezare al firelor în san-
ţuri în cele trei din urmă cazuri. ln figura 55 d în Io~ de
-l
fire rotunde, s'au aşe-
zat bare de secţiune
dreptunghiulară.
Ne oprim la soluţiu-
nea b, care comportă
o cumutaţiune mai
'o bună, deşi are inconve-
Fig. 55 c şi d nientul unui prea mare Fig. 55 b
număr de dinţi.
Secţiunea firului se determină având în vedere o încăl
zire tolerabilă a indusului. Indicaţiunea dată de practică,
în cazul maşinilor de tipul considerat, este o densitate de
curent de circa 4 amperi pe mm. p., ceeace dă pentru 50 am-
peri o secţiune de 12,5 mm. p . şi un diametru de 4 mm.
Socotind ½ mm. pentru izolaţie, firul va avea 4,5 mm.
diametru izolat. lnfăşurarea adoptată va fi paralelă cu bucle.
11. Grosimea indusului este determinată de inducţiunea
ce admitem în indus, ţinând seama pe de o parte că in-
dusul este bine să fie saturat, pentru a micşora reac-
liunea indusului şi a avea o bună comutaţie, iar pe de altă
parte că pierderile prin curenţi Foucault şi hysterezis
cresc cu inductiunea şi cu frecventa schimbării sau varia-
ţiunii fluxului . '1n cazul de faţă , a~ea stă frecvenţă este de
2 X 800 = ') 6 60
60 ~ '
perioade ·pc secundă şi admitem B = 14000 G.
Dacă ţinem seama de un spaţiu de 1 cm. lăsat pentru
ventilaţie în vederea răcirii şi de faptul că izolantul (hârtie),
dintre coroanele de tablă ale indusului o cupă cam 13%
din grosim ea totală b, avem :
2 X 26 X b X 0,87 X H.000 = 4,43 X 106 (flux) M

63
de unde se deduce: b = 7 cm. (afară de dinţii dela peri-

ferie).
12. Colectorul şi periile. Curentul suportat de fiecare
perie este de 100 amperi. Pentru periile de cărbune se ad-
mite - după calitatea cărbunelui - o densitate de curent
6-15 amperi pe cm. p. de suprafaţă de contact cu colec-
torul. Dacă alegem perii formate din 4 bucăţi, de 2 X 2 cm.
secţiune, avem o densitate de curent de 11~0 = 6,25 amperi

pe cm. p.
Lungimea periilor va fi, menajând un interval de 5 mm.
între bucăţile constituind peria, de 100 mm.
Numărul lamelor colectorului~ egal cu al secţiunilor,
este de 108, adoptând o lărgime de lamă de 7 mm.
din care 0,8 mm. pentru izolant; periile acoperă cam '
3 lame.
Periferia colectorului va fi de 108 X 7 = 756 mm. cu o
. l peri·renca
rnţea ă
. wd e O, 756t:i0x 800 = lO m. / şec., a d m1s1
. "b'lw
r a,
dar care n'ar trebui întrecută. Diametrul 24 cm.
13. Inductorul este organul producător de flux magnetic.
Fluxul util este acela, care străbate indusul, inducând
în spirele acestuia f. e. m. Am văzut că acest flux este
4,43 X 106 M.
Dar nu tot fluxul produs de inductor trece prin indus.
O parte din liniile de forţă ale câmpului magnetic se În-
chid prin aer, constituind scăpările magnetice. Aceste
scăpări sunt cu atât mai mari, cu cât întrefierul şi in-
ducţiunea admisă în indus sunt mai mari, adică cu cât
fluxul întâmpină mai · multă rezistenţă pentru a trece
prin indus, şi cu cât i se uşurează închiderea prin aer
a liniilor de forţă. 1n maşinile bine concepute, raportul
între fluxul total produs de inductor şi fluxul trecând
prin indus este de aproximativ 1,2. (Acest raport se
înseamnă cu V şi se numeşte coeficient de scăpări mag-
netice).
64
Fluxul total produs de inductor este deci:

4,43 X 106 X 1,2 = 5,3 X 106
Pentru calculul forţei magnetomotrice necesare pro-
ducerii acestui flux, trebuie să ţinem seamă de fiecare
din părţile circuitului magnetic.
. In fiecare din aceste părţi, amperspirele necesare tre-
cerii fluxului se pot deduce din formula:
B = µ 0,4 n (Ni) Gauss
l
din care deducem:
ampersp~re =Ni = O8 B
cm. l ' µ
pentru aer, adică pentru întrefier, µ = 1.
Ni=08B
l '
adică în întrefier, pentru fiecare centimetru ş1 gauss, e
nevoie de 0,8 a. s.
Pentru fier, o~el, fontă, µ nu este constant ci va-
riază cu valoarea inducţiunii şi este preferabil să ne ser-
vim de curbe sau tablouri, cari ne dau direct amper-
spirele pe cm. în funcţiune de inducţiune. lată un ase-
menea tablou:
AMPERSPIRE PE CM. DE LUNGIME
Inducţiunea Tablă
de oţel
I Oţel
Fier
I laminat
turnat
I
Observaţiuni
5.000 1,6 - - Pentru aer e

10.000 4,0 5 9
12.000 6,8 8 13 nevoe de 0,8 am-
14.000 13,6 17 25 perspire pentru
15.000 27,8 25 34 fiecare cm. şi
16.000 41,6 1,_0 li8
17.000 84,0 74 Gauss.
62
18.000 160,0 115 115 I

65
a) Intrefierul. For~a magnetotnotrice, necesară tre-

cerii fluxului prin întrefier, este proporţională cu grosi-
mea acestuia; avem deci interes să reducem grosimea. Pe
de altă parte prin mărirea întrefierului se reduce reacţiu
nea indusului şi se ameliorează comutaţia. O regulă raţio
nală este să se proporţioneze grosimea întrefierului cu nu-
mărul de amperspire cuprinse la suprafaţa indusului, între
doi poli consecutivi. Este bine ca întrefierul să absoarbă
ca f.m.m. un număr de amperspire egal cu 4/3 din amper-
spirele cuprinse între doi poli.
ln cazul nostru:
i_ 432 X 50 = 7 200 a.s.
3 4
Aceaslă condiţiune fiind dată, inducţia în întrefier (9)

Bi = 7500 G determină grosimea l a întrefierului, prin
formula:
1_,> • 0/l n t(Ni) d'1n care d educem :
l = 0,4 n 7200 = 1 2
7500 ' cm.
Vom adopta cifra rotundă de 1 cm., adică 0,5 cm. · de
fiecare pol. Forţa magnetomotrice necesară pentru Înlre-
fier este deci în realitate:
0,8 X 1<>m X 7500 g = 6000 a.s.
b) Indusul. ln partea plină (culasă) inducţiunea este
de 14000 G (11). Cum sâmburele este făcut din tablă
de oţel, tabloul ne dă 17 a.s. pe cm. şi lungimea slrăbătută
de flux este de 20 cm. deci în total 340 a.s.
In dinţi, inducţiunea, dacă ţinem s~amă de izolant şi de
raportul între plinuri şi goluri, este:
4,43 X 106
- - -- - - - =5:-6
:c- . = 18000 G
22 x 26 x 0,87 x 1l 6
'
Tabloul dă 115 a.s. pe cm. Deci in total pentru 5 cm.
avem 575 a.s.
c) Inductorul. Atât culasa cât şi sâmburele sunt de
oţel turnat. Adoptăm în sâmbure o inducţiune mai ridi-
cată, pentru a obţine o secţiune mai mică şi deci a eco-
nomisi lungimea firului inductor. Luăm inducţiunea 17 OOO G,
în culasa 15 OOO. G
Cu aceste inducţiuni obţinem -ţinând seamă de fluxul
total de 5,30 X 106 şi adoptând pentru sâmburele induc-
torului secţiunea circulară, iar pentru culasă lărgimea de
27 cm., egală cu lungimea piesei polar.e şi a indusului - un
diametru vecin de 20 cm. pentru sâmbure şi o grosime
vecină de 6,5 cm. pentru culasă. Adoptând chiar aceste
dimensiuni, inducţiunile devin exact:
5,3 X 106 = 16900 G m sâm b ure.
A
314
5 ,3 X 106 = 15 100 G în culasă.
2 X 6,5 X 27
Lungimea culasei este de 60 cm. Pentru sâmbure în-
cercăm lungimea 17 cm. sau în total 34 cm. Numărul am-
perspirelor pe cm. se deduce prin interpolaţie din tabloul
precedent. Rezultatele sunt rezumate în tabloul dela
Lun-
Partea de circuit gime Inducţiunc a. s./cm a. s. totali
cm.
lntrefier . 1. 7.500 6000 6000

Indus (tablă) dinţi. 5. 18.000 115 575
)) >) sâmbure 20. H.000 17 340
Inductor (oţel)sâmb. 34. 16.900 71 2410}
)) » culasă 60. 15.100 35 2100 a
Suma a. s. pentru maşina în gol. . . . 11425
Pentru neomogenitatea oţelului inductorului 10¼ din a) 450
Pentru reacţiunea magnetică a indusului ca. 25¼ din
total (regulă empirică) . 3.125
Total pPntru maşină în plină sarcinii . .. • 15 OOO

67
Cele 15 OOO amperspire trebuesc distribuite egal pe
cele două bobine care lucrează asupra fiecărui circuit
magnetic, prin urmare fiecare bobină va trebui să dea
7 500 a.s.
Aşezând cele 4 bobine inductoare ale maşinii în serie,
pentru a obţine spire mai groase şi mai puţin numeroase,
vom avea la bornele fiecărei bobine:
V' = 250
4
= 62 5 V
'
Sub această tensiune bobina trebuie să dea 7 500 a.s.
Dacă r' este rezistenţa unei spire, N' numărul spirelor
i' intensitatea curentului de excitaţie:
., V' N'i' = V'
i = N'r' r'
adică rezistenţa unei spire fiind dată, numărul de am-
perspire rămâne acelaş , oricare ar fi numărul spirelor.
Ceeace variază este i' şi pierderea de putere în exci-
La ţie:
şideci încălzirea bobinei de excitaţie, care fixează numărul

spirelor sau densitatea curentului.
Admiţând un diametru mediu de 27 cm. al bobinei in-
ductoare, lungimea unei spire este 0,85 rn. iar:
0,85
r' (s e secţiunea firului).
- so.S
N'i' = ~
,., =
62 •5 X 50 s.
7 500 = 0,85
de unde:
0,85 x 7 500
s = 3125 = 2,02mm.p.
ceeace corespunde la un diametru de 1,6 mm., izolat 2
G8
mm. Densitatea de curent admisibilă în inductor este mai
mică deoarece ventilaţia este mai puţin bună ca la indus.
Seia pentru maşinile de tipul considerat 1,9 amp. pe mm. p.,
· ceeace dă 3,8 amperi; numărul spirelor va fi deci:
N' = 73°"8=
500 1 980 spire.
.
'
• Se verifică dacă acest număr de spire încape în spaţiul
disponibil. Toate elementele electrice principale ale maşinii
sunt astfel determinate.
Ca element mecanic vom determina diametrul d al ar-
borelui maşinii cu ajutorul formulei:
d = 17 v:n 6 = 9,5 cm.

(P putere mecanică primită de maşină în C. P., n rotaţii
pe sec.).
14. Gradul de folosinţă. Ne putem da seama de gradul
de folosinţă al maşinei, calculând diferitele pierderi.
a) Pierderi prin efect J oule:
1n indus. Rezistenţa indusului este:
1 432 (0,27 +
0,44) = O 031 Q
16 50X1'.2,5 '
Pierderea va fi: 0,031 X 200 2 = 1240 W
In perii şi prin rezistenţa de contact a periilor i;u colec-
torul. Se a:dmite o pierdere de tensiune de 0,6 V la fie-
care perie. Pierderea de putere va fi:
4 X 0,6 X 100 = 240 W
ln inductor pierderea este:
3,8 X 250 = 950 W
Deci pierderea totală prin efect J oule este:
1240 +
240 +
950 = 2<'i30 W
b) Pierderi prin curenţi Foucault.
Se calculează cu formula:
W -_ 5 [
/
B]
_ f , __
c 100 1000
2
Y

69
W1 pierderea în waţţi, ş grosimea tablei, f frecvenţa

pe secundă a variaţiei fluxului, B inducţiunea, P volumul
fierului parcurs de flux în dm. c.
Pentru indus,- singurul organ în care calculăm pier-
derea,- avem:
t 2 xsoo
s = 0,4 mm. 0 267
100 = 60 X 100 = • ·
Pentru dinţi B = 18000 G, P = 3,43 dm. c.
Pierderea va fi: 5 X 0,16 X 0,267 2 X 182 X 3,43 W
Pentru culasă: B = 1400 o G, P = 14 dm. c.
Pierderea va fi: 5 X 0,16 x 0,267 2 X 142 X 14 W
Pierderea totală în indus prin curenţi Foucault este 220 W
c} Pierderile prin hysterezis se calculează cu formula:
f [ B ] 1. 6
W1i = 1' 25 100 1000 X 9
ln dinţi: 1,25 X 0,267 X 181- 6 X 3,43 = 115 W

ln culasă: 1,25 X 0,267 X 141.6 X 14 320 W =
Total . . . . . 435 vV
d) Pierderile prin frecări şi ventilaţie se socotesc la
3% din 50 kW. ceeace dă 0,03 X 50000 = 1500 W
Totalul pierderilor este:
2430 + 220 + 435 + 1500 = 4585 W
Gradul de folosinţă va fi:
50 OOO
e = 54 585 0.916
Se mai poate calcula încălzirea diferitelor organe, reos-
tatul de câmp, etc.
ACUMULATORI
AcumulaLorul electric este un dispoziLiv care primeşLe
energia sub formă electrică, o acumulează sub formă chi-
mică şi o redă mai târziu sub formă electrică (fig. 56.)
70
ln pr.inc1prn un element de acumulator dintre cei mai

întrebuinţaţi se compune din două plăci de plumb înmuiate
într'o soluţiune de S04 H 2 conţinută înfr'un vas de sticlă
sau de lemn căptuşit cu plumb.
Plăcile de plumb poartă numele de electrozi.
Dacă facem să treacă câtva timp un curent electric
prin acest dispozitiv, le:gând plăcile la polii unei maşini
dinamo şi dacă în urmă unim cele două plăci cu un fir
metalic se observă în fir un curent electric de sens con-
trar aceluia ce a traversat elementul la început.
Zicem că în prima operaţie elementul s'a încărcat şi că
în a doua s'a descărcat.
Explicaţia fenomenului este următoarea: când lamele se
înmoaie în S04H 2 , ele se sulfatează acoperindu-se cu un
strat de S04 Pb. Acidul sulfuric în soluţiµne se găseşte în
parte disociat în g,rupurile S04 şi H 2 , ce! dintâiu încărcat
cu o sarcină electrică negativă şi se numeşte anion, cel de
al doilea cu o sarcină pozitivă şi se numeşte cation; ambele
grupuri primesc numele generic de ioni.
Prin trecerea curentului cationii
sunt transportaţi în sensul curen- anod catod..
tului, iar anionii în sens contrar, sau +17 J7
mai bine zis însuş acest transport l~~-~:::t--=".1
de ioni cons titue curentul electric; =-,-.1--= ~
în acelaş timp noui cantităţi de =---fr ·[!=.
S04 H 2 se disociază. --il. - ,,-
A şa d.ar anionul sau grupul SO~ - ai-
',',-_ , t11-_- -
se duce spre placa pozitivă sau anod -_:_:__- ::-
(pe unde intră curentul în element), __u Tr
iar cationul sau grupul H 2 se duce _g.__ ~
spre placa negativă sau catod (acest
transport se face sub influenţa câm- I la ,n,arcare •
pului electric dintre cele două plăci
supuse unei diferenţe de potenţial). I la desc.irc,1re
La placa negativă H 2 reduce Fig. 56
S04 Pb producând plumbul după
formula: S04 Pb +H 2 = S0il2 +
Pb.

71
La anod se formează bioxid de plumb de coloare brună,
după formula:
S04 Pb + S04 + +
2 H 20 = 2 S04 H 2 Pb02 •
Ambele reacţiuni din formulele de mai sus sunt endo-
termice, adică au loc cu absorbţiune de energie. Absorb-
ţiunea se face prin ridicarea potenţialului anodului cu 2 volţi
aproximativ deasupra potenţialului catodului.
După încărcare avem la placa negativă plumb spon-
gios, la placa pozitivă bioxid brun, iar soluţiunea de acid
(electrolitul) se concentrează. Totdeodată Înlre cei doi
electrozi există o tensiune de doi volţi.
ln timpul descărcării în virtutea d.d.p. dintre plăci se naşte
un curent de sens contrar. H 2 se duce la placa pozitivă, iar
S04 la placa negativă, dând loc lareacţiunileurmătoare:
(Placa pozitivă): H 2 + Pb02= PbO + H 20
PbO + S04 H 2 = S04 Pb +II20
(Placa negativă): S0d- Pb = S04 Pb.
Ambele reacţiuni sunt exotermice adică au loc cu pro-
ducţiune de energie.
La descărcare electrozii se sulfatează şi electrolitul
se diluează.
Dacă repetăm această dublă operaţie de încărcare şi
descărcare şi dacă măsurăm de fiecare dată cantitatea to-
tală de electricitate Q = J i dt fie la încărcare, fie la descăr
care, observăm _că Q creşte cu numărul operaţiunilor, la
început mai repede, apoi din ce în ce mai încet, tinzând
către o limită; zicem atunci că elementul de acumulator
s'a format, iar operaţiunile necesare de încărcare şi des-
cărcare le numim formaţiune.
Acumulatorii au fost imaginaţi de francezul Plante
şi modul de formaţiune mai sus descris poartă numele său.
Formaţiunea Plante adică încărcarea şi descărcarea re-
petată în condiţiunile de mai sus, este foarte costisitoare
şi lungă.
ln fond, rezultatul ce se urmăreşte este acoperirea su-
prafeţelor plăcilor cu unstrat de plumb spongios la placa
negativă şi de bioxid la placa pozitivă.
72
Pentru a grăbi formaţiunea, în loc de a Înlrebuin\a

plăci de plumb continue, se întrebuinţează grilaje de plumb
în alveolele cărora se fixează o pastă formată din PbO şi
acizi. Cu modul acesta dela prima operaţiune se obţine o
mai mare cantitate de plumb spongios.
VARIAŢIUNEA TENSIUNII IN TIMPUL INCĂRCĂRII

ŞI DESCĂRCĂRII
Dacă încărcăm un acumulator cu un curenl constant şi

e(volt)
,.'6 ------------------ --------~\
" '
\
2..1, ------------ __ ,.. __ - ---
2.3 fncărcare
'\
I
1..9 L------------ -----'-+t

Fig. 57
:zi e(voll)
2.t
:Z.o
1Jescărcare
t9 - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
1.8
1.7
i
1.6~·--------- -----------
Fig. 58
construim o curbă punând în abscisă timpul şi în ordonată

tensiunea la bornele elementului, obţinem graficul dinfigura57.

73
La început tensiunea se ridică repede la 2,1, în urmă

mai încet până la 2,2 volţi, în urmă cu diferite înfăţişări până .
la 2,6 volţi, când prezintă un maximum relativ, pentru a
continua să crească mai încet. Dacă întrerupem încărcarea,
tensiunea ·scade repede la cca. 2 volţi.
La descărcare, tensiunea scade repede la o valoare în-
tre 1,9 şi 2 volţi, în urmă, tensiunea se menţine constantă
scăzând încet până la 1,9; după aceasta din urmă valoare, ·
scăderea tensiunii este rapidă (fig. 58).
Descărcarea trebueşte oprită la 1,9 - 1,85 volti pentru
butia conservare a bateriei.
Pentru încărcare sunt instrucţiuni ce se dau de către
fabricanţi, odată cu predarea bateriei. Se arată variaţiunea
curentului în timpul încărcării, variaţiunea densităţii aci-
dului care trcbueşte urmărită cu densimetrul, etc. Intim-
pul încărcării se degajează bule de gaz din electrolit, care
se zice că fierbe în acel timp.
BATERII DE ACUMULATORI
Cu cât suprafaţa plăcilor este mai marc cu atât energia

acumulată este mai mare şi curentul
,--- ---- ---, ce poate străbate acumulatorul este
rr------, I
mai intens.
Pentru a nu exagera dimensiu-
______
I I
:------:
,------~, I
I-L-------,I I
+
L•-------•••
I I
Fig. 59 Fig. 60
nile plăcilor, un element de acumulator este compus din

mai multe plăci, alternativ pozitive şi negative. Plăcile
7~
pozitive sunt toate legate între ele printr'o bară, consti-
tuind polul pozitiv al elementului, iar cele negative ase-
menea printr'o bară, constituind polul negativ (fig. 59).
Un element de acumulator are o tensiune de cca. 2
volţi. Pentru a obţine tensiuni mai mari se formează ba-
terii de acumulatori din mai multe elemente montate în
serie. 1n figura 60 plăcile unui element sunt legate cu pl~cile
de semn contrar ale elementelor vecine; legăturile trans-
versale a b nu mai sunt indispe.nsabile.
O baterie de acumulatori este caracterizată prin:
· a) Numărul elementelor sau tensiunea ei, fiecare element
dând cca. 2 volţi.
b) Capacitatea, adică cantitatea de electricitate ce este
capabilă să acumuleze. Capacitatea se măsoară în amperi-
ore. Se zice o baterie de 200 amperiore când bateria poate
da un curent de 20 amperi timp de 10 ore, sau 40 amperi
timp de 5 ore. 1n general:
Q = J i dt (i în amp., t în ore).
1n realitate capacitatea unei anumite baterii nu e o
da tă constantă, ea depinde de rapiditatea descărcării sau
de intensitatea curentului. Când o baterie se descarcă repe-
de, capacitatea ei este mai mică decât dacă se descarcă încet.
c) Curentul maxim ce bateria poate suporta fără
pericol. Acest curent este în general proporţional cu ca-
pacitatea bateriei.
Cataloagele diferitelor fabrici dau toate aceste date,
arătând dimensiunile şi greutatea elementelor.
Gradul de folosinţă. Distingem:
a) Gradul de folosinţă în cantitate:
Ji dt la descărcare
(!c = Ji dt la încărcare
Acest coeficient poate ajunge la 0,95.
b) Gradul de folosinţă al energiei:
_ Je i dt la descărcare
(!e - ] e i dt la înca'rcare
Acest coeficient e ·mai redus şi nu întrece O, 75 - 0,85.

75
UTILIZAREA BATERIILOR DE ACUMULATORI
Se utilizează baterii de acumulatori în următoarele
cazuri:
a) Pentru a micşora puterea maşinilor instalate în uzină
şi pentru uniforma lor utilizare. In figura61 s'a construit curba
cereri. de curent într' o uzină de dis tribuţie de energic dintr'un
oraş. Se vede că cererea de energie variază mult dela o oră la
alta a zilei şi că în scurtul interval cuprins între 8-11 seara
6 8 10 ,i 1♦ li I& :to l2 14 l.,
Fig. 61
cererea este dublă cât cererea medie. Se instalează a tun ci

maşini pentru cererea medie (bine înţeles cu o rezervă);
curentul ce trece peste cererea medie este dat de baterie
care se încarcă când cererea este mai mică decât cea
medie. Suprafeţele i re·prezintă amper-orele de încărcare,
suprafeţele d reprezintă amper-orele de descărcare. Ţinând
seama de gradul de folosinţă în cantitate trebuie să avem
aproximativ:
i = 1, 1 d
b) In scopul de a opri uzina în timpul când cererea este
prea mică, pentru repaosul personalului (fig. 62). Maşinile
nu lucrează decât între 4 ore seara şi 3 ore dimineaţa.
In ambele cazuri o baterie de acumulatori dă o siguranţă
mare de funcţionare unei uzine şi o regularitate a tensiunii.
76
Avantajele bateriei sunl cu aLât mai însemnate cu cât uzina

este mai mică.
Pentru uzinele mari avantajele sunt discutabile;
c) ln uzinele destinate alimentării tramvaelor, bateriile
sunt aproape indispensabile (afară de uzinile foarte mari)
din cauza variaţiunilor mari şi rapide ale cererii de curent
Fig. 62
Fig. 63
(fig. 63). ln acest caz bateria joacă rolul volantului maşi

nilor; se descarcă îndată ce cererea trece peste medic şi se
încarcă când cererea scade sub medie. In acest caz ba-
teria se numeşte baterie-tampon. ( Ar fi mai nimerit baterie-
Polant).

77
MONTAJE ŞI DISPOZITIVE DE INCĂRCARE A
BATERIILOR DE ACUMULATORI
Din cauza variaţiunii tensiunii acumulatorilor în timpul
încărcării şi descărcării, este nevoie ca în timpul încărcării
tensiunea maşinii să poată varia, iar pentru descărcare e
nevoie de un dispozitiv numit reductor care poate introduce
în circuit un număr variabil de elemente din baterie pentru
ca tensiunea să rămână constantă.
1. Figura 64 reprezintă schema celui mai simplu montaj
în cazul unei instalaţiuni mici.
"R
H-+-H+s f-<~- -i]Jµ;~-~

B
Fig. 64
D e un dinamo a cărui tensiune se poate varia cu 50%

pentru a face faţă variaţiunii tensiunei ac~mulatorilor în
timpul încărcării. B e bateria - R reductorul. Reţeaua
poate fi alimentată sau nu~ai de baterie, sau numai de dina-
mo, sau de ambele deodată.
Inconvenientul este că în timpul încărcării suntem obli-
gaţi a întrerupe alimentarea reţelii care trebuie menţinută
sub tensiune constantă.
2. Schema din figura 65 cuprinde un reductor dublu R care
permite alimentarea reţelii în timpul încărcării. Nu putem
în să în timpul încărcării să alimentăm reţeaua şi cu dinamo.
78
3. Figura 66reprezintă montajul obişnuit intr'o uzină cevt1
mai importantă. Maşinile principale D ale uzinii sunt maşini
! l
Fig. 65
Fig. 66
obişnuite cu tensiune constantă. Pentru surplusul de ten-

siune necesar încărcării acumulatorilor se întrebuinţează un

79
dispozitiv special numit supra"oltor sau surpoltor care este
o maşină dinamo Sv, cu excitaţie separată s şi condusă de
un motor M, care de cele mai multe ori, este un motor elec-
tric. Survoltorul se aşează în serie pe circuitul la bornele
căruia vrem să ridicăm tensiunea.
Tensiunea survoltorilor variază dela zero la 50%-60%
din tensiunea normală a uzinii. Pe măsură ce tensiunea
acumulatorilor în timpul încărcării creşte, se măreşte cu
ajutorul reostatului de câmp excitaţia survoltorului.
Această operaţiune necesită o supraveghere continuă a
încărcării. Putem evita supravegherea prin întrebuinţarea
ca survoltor a maşinii Lancashire; la excitaţia separată s
se adaugă o excitaţie în derivaţie d. Curentul de încăr
care se menţine în mod automatic aproape constant, iar
pentru o anumită tensiune V m (corespunzând la 2, 6 - 2,8
V de element) la bornele bateriei, când încărcarea aces-
tuia este terminată, curentul se anulează în mod automatic.
(fig. 35).
Intrebuinţarea acestei maşini permite chiar manevra
reductorului de încărcare R;, fără a ne preocupa de excitaţia
maşinei, curentul se menţine constant1 );
4. Când bateria trebuie să servească ca baterie-tampon
este nevoie ca bateria să treacă în mod automat şi instan-
taneu la încărcare, îndată ce cererea scade sub curentul
normal şi la descărcare îndată ce cererea este peste curentul
normal.
Dispoziti"ul Pirani reprezentat prin figura 67 are acest
scop. Survoltorul are o excitaţie s separată şi o excitaţie S
în serie adică străbătută de curentul total eşind din uzină,
aceste excitaţiuni sunt de sens contrar şi îşi fac echilibru,
adică excitaţiunea este nulă pentru curentul normal; bateria
1 ) Rolul reduc torului de d, scărcare este mcnţiner„a tcnsiunci con-

stante la barele tabloului. Rolul reductorului de încărcare este scoa-
terea din circuit a clemrnt1Jlor deja încărcate, de oarece nu toat„
elementele baterii cuprinsr în reductorul de descărcare, se descarcă
în mod „gal.
80
care nu mai are reductori este neutră, nici nu debitează nici
nu se încarcă.
Indată ce curentul trece de normal S este preponderent,
survoltorul Sv dă o f. e. m. care se adaugă la tensiunea ba-
teriei şi aceasta se descarcă, dând ceeace trece peste curentul
normal procurat reţelei de maşinile D.
Tot aşa, îndată ce curentul scade sub cel normal, s este
preponderent şi survoltorul dă of. e. m. de sens contrar celei
s
ll D
i1i1/1/1/1j1/1
B
Fig. 67
precedente şi bateria se încarcă, absorbind ce rămâne până

la curentul normal.
De fapt lucrurile nu se petrec chiar aşa. După opera"ţiunea
de descărcare, tensiunea bateriei corespunde la circa 1,9 l'
de element; pentru ca bateria să se poată încărca trebuie
ca tensiunea survoltorului să întreacă 2,1 V de element
(fig. 57), cu alte cuvinte curentul trebuie să scadă muh sub
cel normal ca bateria să se încarce; aşa că în definitiv bateria
·se descarcă de câte ori este nevoie dar nu se mai încarcă
decât foarte rar.

81
Tot maşina Lancashire remediază complet acest incon-

venient; se adaugă o excitaţiune în derivaţie d iar ansamblul
celor două excitaţiuni s şi s' joacă rolul excitaţiunei separate
(oa= ni din fig. 35). Pentru o a pozitiv curentul este pozitiv,
bateria se descarcă ori care ar fi tensiunile ei, asemenea
pentru oa negativ bateria se încarcă, ori care ar fi tensiunile ei.
Ceva mai mult chiar tensiunea la bare poate creşte, adică
maşinile D pot fi compound sau hipercompound, bateria-
tampon îşi îndeplineşte rolul în mod perfect.
ObserPaţie. Orice maşină lucrând în paralel cu o baterie
de acumulatori, cum sunt maşinile D din figurile 64-67, tre-
buie prevăzută cu un disjunctor, adică un întrerupător
automat al legăturilor dinamului cu "barele, îndată ce
curentul produs de maşină scade sub o anumită limită. Dis-
junctorul este indispensabil pentru a evita ca, din cauza unei
scăderi accidentale a f. e. m. a maşinei, curentul să nu schimbe
de sens şi să ia o valoare exagerată pentruindusulmaşinei,
care ar continua să se învârtească ca motor. (I
E-V
----, V
r
fiind menţinut la bare de baterie).
CURENŢI ALTERNATIVI
TEORIA CURENTJLOR ALTERNATIVI
'
Curenţii electrici de care s'a vorbit până acum se numesc
curenţi continui; ei au totdeauna acelaş sens, f. e. m. care
le dă naştere este constantă, sau are mici variaţiuni, cari se
găsesc sub dependenţa noastră.
Curenţii continui sunt produşi în mod natural de pilele
galvanice sau de acumulatori precum şi de ma şinele bazate pe
principiul roatei lui Barlow şi care sunt întrebuinţate în mod
excepţional.
Fenomenele de inducţiune folosite în maşinile dinamo
dau naştere, în mod natural, la f. c. m. alternative şi nu-
mai graţie colectorului obţinem G> f. e. m. aproape constantă.
In adevăr într' o spiră f. e. m. este:
d cp
e= -dt
Ori fluxul <p nn poate să crească sau să descrească indefinit,
după o perioadă de creştere a fluxului trebuie neapărat să
urmeze o perioadă de descreştere a lui, în urmă iarăşi
creştere şi aşa mai departe aşa că şi f.e. m. este o mărime pe-
riodică, precum şi curentul la care dă naştere.
La începutul ·industriei electrice se întrebuinţau numai
curen~ii continui; în urmă s'a văzut că curenţii alternativi
au proprietăţi care-i fac foarte potriviţi ,pentru distribuţie,
şi mai cu seamă pentru transportul energiei electrice
la distanţă.
84
Aceşti curenţi sunt înlrebuinţati în telegrafia fără fir şi
tot ei constituesc lumina.
1n industrie se caută a se obţine f. c. m. şi curenţi cât mai
vecini de forma:
e = E sin w t
în care E şi w sunt constante iar teste timpul; deci se caută
să se obţină f. e. rn. şi curenţi sinusoidali.
1n figura 68 e reprezentată schematic o maşină care dă
naştere unei f. e. m. sinusoidale. O
spiră se învârteşte în jurul unui
diametru perpendioular pe direc-
ţiunea câmpului magnetic terestru
cu iuţea la unghiulară w. Fluxul
magnetic care străbate spira este:
 0 , valoarea
maximă a fluxului, avem:
aloarea instantanee a f. e. m., eslc reprezentată grafic în
figura 69. E se numeşte amplitudine.
Avem:
e = E sin wt = E sin OJ (t + n 2wn)
A şa' d ar ori•d c cate ori l varwza cu T

A • • w 2n e
= --, trece prin
(()
aceeaş valoare. T se numeşlc perioada f. e. m.

85
w =
2 :r,; n (n numărul de învârtituri pe secundă) este
iuţeala unghiulară sau pulsaţia.
t = T1 = w f recuenţa, a d'1ca numarul pe-

2 :r,; se numeşte
v v v
rioadelor pe secundă 1 ).
Să punem fiecare din extremităţile buclei în relaţiune cu
câte un cilindru A şi B pe care se freacă două perii (fig. 70).
Intre cele două perii vom avea o tensiune, o d. d. p. alter-
nativă a cărei valoare este tocmai e. Dacă : rcunim cele două
perii printr'un circuit exterior, un curent va lua naştere. Să
numim L şi R coeficientul de selfinducţie şi rezistenţă a în-
tregului circuit, compus din buclă şi circuitul exterior, i
intensitatea curentului în momentul t.
e
Fig. 69 Fig. 70
1) Ceiacc caracterizează o f. e. m. alternalivă este în prima linie

Irccucnţă.
In iudustrie frecuenţa întrebuinţată este de 10 - 100 perioade
pc secundă şi
în unele aplicaţiuni de cca. 500 perioade,
1n t elegrafia fără fir 10.000 -1.000.000 perioade pc secundă.
Radiaţiunile infraroşii sunt cuprinse între 10 12 - 0,4X10 15 •
Radiaţiunilc luminoase ajung la 0,75X10 15 ,
Racliaţiunile ultraviolete ajung la 3X10 15 •
In fine razele X (Rontgen), după· cercetări · rccenLe, au frecucu~ă
de cca. 3X10 18 perioade pc secundă.
86
La forţa electromotrice e lucrând în circuit se adaugă f.
e. m. de selfinducţie -L !! Legea lui Ohm ne dă atunci
ecuaţia:
1 di R .
e-,dt= i
sau: L -ddi
t
+ R.
•
i =
E .
sin wt
(Se poate verifica că dacă, în loc de a introduce noţiunea

de f. e. m. de selfinducţie, am fi considerat fluxul total stră
bătând circuitul, adică: fluxul datorit câmpului terestru
<1> 0 cos wt şi fluxul datorit circulaţiunei curentului în circuit
Li, am fi ajuns la acelaş rezultat).
Integrala generală a ecuaţiei de mai sus este:
i. = A e - ~t
L + E . (wt -
sin rp )
V RZ + LZwZ
cu notaţia:
Lw
tgrp =R
A este constanta, care depinde de condi~iunilc iniţiale.
Dacă pentru t = O avem i = O, valoarea constantei este:
Lw
A = RZ LZ w2 E +
Termenul exponenţial tinde foarte repede către zero,
când timpul trece şi cu atât mai repede cu cât constanta de
timp a circuitului ~ este mai mică.
De fapt în cazurile practice, după câteva perioade, în
mai puţin d.e o secundă, termenul exponenţial devine negli-
jabil şi integrala generală se reduce la integrala particulară:
E . (wt - )
•, = V
-:--;:::::::;;===c=::;==c sin
RZ + LZwZ
m
-r
sau punând:
E
I = --;::= = ==
V RZ + LZ wz

87
(1) i = I sin (wt -- rp)

Aşa dar când of. e_ m. alternativă de forma e = E sin wt
lucrează într'un circuit de rezistenţă R şi coeficient de sel-
finducţie L, dă naştere unui curent alternativ de forma (1)
în care J şi <p au valorile mai sus arătate.
Expresiunea V R 2 +
L 2 w2 cu care trebuie să împărţim
amplitudinea E a f. e. m. pentru a obţine amplitudinea I a
intensităţii se numeşte impedenţă şi joacă un rol analog cu
rezistenţa în cazul curenţilor continui. L w poartă numele
de reactanţă.
I I
~ I. ~
•"''
I .... r, ,
, I \
o •
Fig. 71
Unghiul <p, care joacă un rol însemnat, se numeşle decalaj

al curentului faţă def. e. m. sau diferenţă de fază sau simplu
fază. Cea mai mare valoare a lui <p este ; corespunzând la
Lw .
tgrp = R = oo.
Reprezentând pe aceeaş figură (fig. 71) pe e şi pe i, în
funcţiede timp, vedem că sinusoida reprezentând pe i este
deplasată cu : în raport cu sinusoida reprezentâ:nd pe e:
i = I sin w (t - : )
88
Se zice că i este decalat cu <p în raport cu e, sau i se gă
seşte înapoia lui e cu <p sau că întârzie cu cp, etc.
Cea mai mare întârziere este ; , sau mai corect un sfert
de perioadă.
Am presupus că, în circuitul L, R lucrează f. e. m. e; am
fi ajuns la aceleaşi rezultate dacă am fi presupus că la bor-
nele unui circuit L, R lucrează o tensiune sau o d. d. p. alter-
nativă de forma:
u = U sinwt
Fig. 72 Fig. 73
Analogie mecanică. Să considerăm un vagon (fig. 73) de

masă L supus unei forţe e =E sin wt; în mişcare vagonul
întâmpină o rezistenţă pe care o presupunem proporţională
cu iuţeala i; o vom scrie sub forma R i.
Ecuaţia mişcării va fi:
.
E sinwt- R.i = L -d
di
,t
ecuaţie identică cu cea de mai sus.
Dacă două fenomene diferite sunt reprezentate prin
aceeaş ecuaţiune zicem că există analogie între cele două
fenomene:
f. e m. corespunzând la o forţă,
curentul electric corespunzând la o iuţeală,
selfinducţia corespunzând la o massă mecanică,
rezistenţa electrică corespunzând la un coeficient de
frecare.
Vagonul va lua o mişcare alternativă a cărei iuţeală
este reprezentată în fiecare moment de ccua1ia (1).

89
Vom avea ca şi în cazul fenomenului electric, un decalaj

între for-ţă şi iu-ţeală care, în parte din perioadă, vor fi de
sens contrar.
ln loc de mişcarea vagonului, putem considera mişcarea
unui volant în jurul axului şi supus unui cuplu e etc.
Pentru verificarea ex-
perimentală acelor de mai
sus, nu ne putem servi în
I\ A /\ -
---,,1----+-v-+--+v--+--1-, q
mod pracLic de spira
care se învârtea în câm-
pul magnetic terestru,
deoarece amplitudinea f. t\fYYV\· b
e. m. este prea mică; în
adevăr intensitatea ori-
zontală a câmpului mag-
neLic terestru este de cca. 2 uniLăţi c. g. s.; dacă spira ar
avea o suprafa-ţă de 1000 cm. şi ar face 50 învârtituri pc
secundă am avea:
w = 2n X 50 = 314
- 8
E= co X 1000 X 2 X 10 V= 0,00614 V
Ne vom servi de aceea de o maşină cuprinzând un mare
număr de spire, înfăşurate pe un sâmbure de fier, învârtin-
du-se în câmpul magnetic produs de un magnet puternic.
Fenomenul în esenţă rămâne acelaş, deosebirea este că f. e.
m. nu este perfect sinusoidală, dar este mult mai mare şi
capabilă să producă un curent care să aprindă o lampă.
Maşina poate produce sau tensiunea alternativă (fig. 74 a)
sau tensiunea redresată (fig. 74 b) cu ajutorul unui comu-
tator colector. (ln realitate, din cauza selfinducţiei circui-
tului curentul produs de tensiunea redresată, va fi apro.ipc
continuu, după traseul puntat, după cum un volant greu
supus la eforturi disconLinue, însă de acelaş sens, ia totuş o
mişcare uniformă).
Dacă (fig. 75) monLăm un circuit format dintr'o bobină
- în care se poate introduce un sâmbure de fier pentru a
90
mări considerabil coeficientul de selfinducţie şi dintr'o
lampă aşezată în serie, observăm următoarele:
Dacă sâmburele de fier nu
este introdus, adică dacă coe-
ficientul de selfinducţie este
neglijabil, lampa se aprinde
tot atât de bine când punem
în legătură bornele A B ale
circuitului, fie cu tensiunea
alternativă, fie cu tensiunea
A redresată.
Fig. 75 Pe măsură însă ce se intro-
duce sâmburele de fier se oh-
servă că curentul alternativ scade (lampa începe să se
stingă).
In primul caz Lw fiind neglijabil faţă de R, cur~ntul este
acelaş atât pentru tensiunea alternativă cât şi pentru cea
redresată:
In al doilea caz curentul continuu rămâne acelaş (cel de

mai sus), deoarece Lw nu intervine; curentul alternativ de-
vine însă:
E
I' = V R2 + L2w2
unde Lw este mare faţă de R şi J' nu mai poate aprinde
lampa.
Expresiunea căldurei Jonle dewoltale. Intensitatea şi f:

e. m eficace Căldura degajată în circuit în timpul unei
. d e T = 2n este:
penoa w
CT (T R ]2 T
WT = J/i 2 dt= R 1 2 J sin
0
2 wt dt = 2

91
Căldura este aceeaş ca şi cum circuitul ar fi fost parcurs

în timpul T de un curent continuu de intensitate:
Ie= vI2 = 0,707 I

Această valoare Ie poartă numele de intensitate eficace
a curentului alternativ i de amplitudine I. Avem:
l = _!_ (Ti2 dt
e T J
0
Deci putem spune că pătratul intensităţii eficace este media
pătratului intensităţii în timpul unei perioade.
Deoarece timpul pe care-l considerăm în practică cuprinde
Loldeauna foarte multe perioade, putem scrie:
W = R Ie t
ori şi care ar fi t.
F. e. m. eficace es Le prin definiţie:
E 2 = - j_ ~T
e•n d t
e T 0
şi avem deci:
E
E,=V2
Intensitatea şif. e. m. sau diferenţa de poLcnţial eficace
sunt noţiuni fundamentale; când se vorbeşte de intensitatea
unui curent alternativ sau de tensiunea acelui curent se
înţeleg totdeauna mărimile eficace, afară numai dacă . s~
specifică contrariul.
Un curent alternativ se zice că este constant atunci când
intensitatea lui eficace rămâne constantă; o tensiune alter-
nativă este constantă când valoarea ei eficace rămâne con-
stantă.
Expresiunea puterii. Puterea instantanee desvoltată în

circuitul supus f. e. m. e şi parcurs de curentul i este ca în-
totdeauna:
p =ei
92
numai că e şi i fiind variabile, mc1 puterea insLantanee
p nu este constantă, ci variază dintr'un moment într'altul;
mai mult încă, dacă ne referim la figura 71 vedem că în
partea haşurată e şi i sunt de semne contrarii, deci p este
negativ.
Ceeace interesează esle puterea medie P, pe care o ob-
ţinem ca pe orice medie; în cazul de faţă, fenomenul repro-
ducându-se identic la fiecare perioadă, ne putem mărgini
la o perioadă:
P =
1
T Jo(r ei. dt= TE I (T . . (
Jo smwtsm )d E I
wt-<p t= 2 cos <p
sau introducând mărimile eficace:

P= E. / 0 cos <p
Spre deosebire de cazul curenţilor conLinui, pe lângă

f. e. m. şi intensitate, inLervine factorul cos <p care depinde
de circuit şi care poarLă numele de factor de putere.
Putem verifica că în cazul considerat, adică dacă cir-
cuitul este imobil, sau în general dacă nu se produce lucru
mecanic, puterea este Loată consumată în căldură; în adevăr
din:
Lw R
tgrp = R avc1n cos <p =
H_a
V +
L2 wa
-
iar
Deci:
P = Ee le cos <p = R I;
adică tocmai căldura Joule desvoltaLă în unilatea <le timp.
Când o Lensiune alterna Livă:
u = U sinw t
lucrează la bornele unui circuit L R, (fig. 72) puterea are
ace_eaş expresiune:

93
ln mod general o tensiune u- = U sin w t lucrând pe o reţea

de distribuţie în care produce un curent i = I sin (wt -cp)
desvoltă o putere:
P = Ue Ie COS ffJ
în care cos cp este o caracteristică a reţelei. O reţea de dis-
tribuţie (cuprinzând lămpi, motori şi alţi receptori) este
cu atât mai avantajoasă cu cât factorul său de putere
cos cp este mai mare, căci pentru aceeaş putere, cere un Ie
mai mic şi deci secţiuni mai mici pentru conductorii formând
reţeaua.
Bine înţeles că dacă reţeaua cuprinde receptori sau
generatoare de energie, adică în general f. e. m. lucrând
în reţea în afară de tensiunea u, numai depinde numai
de L R, ci reprezintă numai întârzierea curentului asupra
f. e. m.; unghiul poate trece de ; şi în cazul acesta cos cp
devine negativ (puterea primită negativă).
S'a văzut că puterea poate deveni negativă. Cum trebuie
să înţelegem aceasta? Dacă reţeaua conţine receptori care
pot deveni generatori, lucrul se înţelege uşor. Dacă însă
reţeaua nu conţine decât rezistenţe şi self, avem relaţiunea:
. L di
R i+
U= dt
. R.
P= u i = i2 + dtd L.i 2
-2-
Sub această formă puterea conţine doui termeni, primul

totdeauna pozitiv, celălalt când pozitiv când negativ după
cum i creşte sau descreşt~.
Dacă ne raportăm la analogia mecanică (pag. 88) R i2
este căldura desvoltată prin frecare, iar termenul al doilea
reprezintă variaţiunea energiei cinetice a vagonului; când
iuţeala acestuia creşte, vagonul absoarbe energia, când
iuţeala descreşte vagonul cedează energic sistemului me-
canic, care îl pune în mişcare (energia absorbită esle nega-
94
tivă). Lucrul mecanic se acumulează sub formă de energie ci-
netică, care în urmă se transformă în lucru mecanic.
Aeelaş lucru se întâmplă în cazul reţelei electrice în care
energia se acumulează sub formă de câmp magnetic, după
cum se ştie din Electricitate. Când i creşte, energia câm-
pului magnetic creşte, f. e. m. de selfinducţie este opusă
curentului i, câmpul magnetic lucrează ca receptor, ab-
soarbe o putere pozitivă. Când i descreşte, f. e. m. de sel-
finducţie are sensul curentului i, câmpul magnetic lucrează
ca generator, absoarbe o putere negativă.
APARATE DE MĂSURĂ PENTRU CURENŢI

ALTERNATIVI
Nu toate aparatele descrise în cursul de electricitate

pot fi utilizate pentru curenţii alternativi. Trebuie să ale-
gem aparatul în care cuplul sau forţa produsă de curent
__:__ şi care trebuie să mişte acul indicator - să aibă totdeauna
acelaş sens, oricare ar fi sensul curentului.
Spre ex.: aparatele Deprez-D'Arsonval (cadru mobil
într'un câmp magnetic) nu pot fi utilizate, căci cuplul
schimă de sens cu curentul 1 ).
Aparatele termice se pot dimpotrivă utiliza. Căldura des-
voltată în firul acestor aparate de un curent alternativ e
proporţională cu pătratul intensităţii şi deci indicaţiunea ,
lor este aceeaş ca şi cum ar fi străbătute de im curent con-
tinuu având ca intensitate, intensitatea eficace a curentului
alternativ. Aceste aparate dau deci intensităţile eficace ale
curenţilor alternativi.
Utilizate ca voltmetre, ne dau tensiuni eficace.
Etalonarea acestor aparate so face prin curenţi continui.
Electrodinamometrele se pot deasemenea utiliza pentru
curenţii alternativi. Cuplul este în fiecare moment propor-
1) Dacă oscilaţiile
curentului sunt rare, acul oscilează şi el; dacă
însăacestea sunt repezi şi cadrul mobil al aparatului are o inerţie
marc, acul stă pe loc la zero.

95
ţional cu pătratul intensităţii, deci variabil. Cuplul mediu
este proporţional cu:
-1
T ~~2 d
t t
o
adică cu pătratul intensităţii eficace.

Bobina mobilă trebuie să aibă un moment de inerţie
suficient pentru a nu vibra sub influenţa cuplului instan-
taneu variabil şi pentru a lua poziţiunea corespunzătoare
cuplului mediu.
Etalonarea se face prin
curenţi continui.
Wattmetru. Electrodina -
mometrele pot servi ca
wattmetre adică pentru
măsurarea puterii.
Să presupunem că avem
de măsurat (fig. 76) pute-
rea absorbită de o instala- R
ţiune alimentată de ten-
siunea alternativă:
Fig. 76
u = U sin w t.
Se pune bobina fixă în scrie pentru a fi străbătută de
curentul i, iar bobina mobilă de rezisten\,ă r şi selfinducţie
l se pune în derivaţie prinlr'o mare rezistenţă R.
Bobina mobilă va fi străbătută deci de un curent:
i., = I' sin
. (w t - <p ')
unde:
u
T' -
- V ( + R)2 + za w2
I'
1ar:
lg<p
I
= -l.-w-
r +R
96
lw fiind neglijabil însă faţă de r +R VOI\1 avea:
I'=__!!_ tgg/ = o
r+ R
Deci vom putea scrie:
i
., = -u- sin. w t=--.
u
r+R r+ R
Deci i' e în fază cu u.
Cuplul mediu va fi deci proporţional cu:
t ~:i.i' .dt
A sau cu 1 ~T.
T i.u.dt
o
adică tocmai cu puterea .
medie ce voim a măsura.
Etalonarea se face şi
aci prin curenţi continui.
Electrometrul sau volt-
metrul electrostatic Kelvin,
. -- ---1.1----- se poate deasemenea în-
trebuinţa, mai cu seamă
Fig. 77 pentru tensiuni mari. In-
strumentul dă tensiunea
eficace, forţa activă fiind proporţională cu media pătra
tului tensiunei instantanee.
Etalonarea se face prin curenţi continui.
Se mai pot întrebuinţa şi instrumente bazate pe acţiunea
unui solenoid asupra unui sâmbure de fier, acţiune propor-
. ţională cu 1;.
VERIFICAREA EXPERIMENTALĂ A EXISTENŢII

l ACTORULUI DE PUTERE COS <p ŞI MĂSURA LUI
La bornele unui circuit A B (Fig. 77) de rezistenţă R şi

selfinducţie L se aplică o tensiunea se măsoară cu amper-

9'7
metru A şi cu un voltmettu V; intensitatea eficace le şi

tensiunea eficace Ue, totdeodată se măsoară puterea P
cu ajutorul wattmetrului W m; BVem:
P = Ue le cos <p
de unde: p
cos<p = --
Vele
(cunoscând pe cos cp, pulsaţiunea w şi valoarea rezistenţei
R putem deduce valoarea coeficientului L din:
Lw V1 - cosa cp
R = tg P = cos cp
DESCOMPUNEREA UNUI CURENT ALTERNATIV

ALIMENTÂND UN CIRCUIT SAU O REŢEA
INDUCTIVĂ
Un circuit sau o reţea sunt inductiµe, când pe lângă re-

zistenţe conţin şi selfinducţii, adică în care se produc câm-
puri magnetice (deoarecare importanţă, căci orice curent
produce un câmp magnetic).
Dacă la bornele acestui circuit din reţea lucrează o
tensiune:
u = U sinw t,
ca în experienţa precedentă, ştim că se va produce un
curent de forma:
i =I sin (w t - <p) = I cos cp sin w t + I sin <p sin [w t - i]
Acest curent după cum se vede, poate fi descompus în
alţidoi curenţi alternativi, un curent:
Îw = I cos <p sin w t
de amplitudine I cos <p şi în fază cu tensiunea u (<p = .0).
Dacă acest curent ar exista singur puterea abs-orbită de
reţea ar rămâne aceeaş ca în cazul curentului i.
P = le COS > se pro·
duc prin intermediul acestei componente în fază cu ten-
siunea, care din această cauză, poartă numele de curent
wattat.
Cealaltă componentă în cuadratură cu tensiunea, sau
decalată cu ; faţă de ·u, este:

.
id=
I sin
. ([J sin
. [W _t - n]
:r
Puterea datorită acestui curent este nulă:
P = le sin cp X Ue X cos; = O
Din această cauză componenta poartă numele de curent

dewattat . '
Această observaţiune se generalizează bine înţeles la
orice reţea conţinând receptoare sau generatoare.
Aşa dar putem spune că o reţea absoarbe un curent
wattat şi un curent dewattat, primul în fază, cel de al doilea
în cuadratură cu f. e. m. sau tensiunea.
Cu cât un circuit conţine mai multă rezistenţă şi mai
puţină selfinducţie cu atât curentul wattat este mai mare
şi invers.
La limită câhd L = O (cos cp =1) circuitul absoarbe
numai curent wattat, iar când R = O (cos cp = O), circuitul
absoarbe numai curent dewattat.
ln cel din urmă caz curentul serveşte numai la producerea
câmpurilor magnetice din reţea (câmpuri alternative), adică
produce forţe magneto-motrice necesare producerii acestor
câmpuri. Din această cauză, curentul dewattat, datorit
numai existenţii câmpurilor magnetice, poartă şi numele
de curent magnetizant şi i se atribuie producerea câmpu-
rilor magnetice din reţea, pe când curentul wattat produce
energia.

99
REPREZENTAREA GRAFICĂ A MĂRIMILOR
AL TERNA TIVE
O mărime alternativă cum ar fi f. e. m.
e = E sin (w t + <p)
poate fi reprezentată printr'un vector E de mărime E sau
E
sau Ee = V 2 făcând un unghiu <p cu o axă O x, unghiurile
fiind socotite pozitive în sensul săgeţii (fig. 78) 1 ). Această
o X
.lt
e
Fig. 78 Fig. 79
reprezentare e datorită lui Fresnel; ea nu are suport fizic,

c1 e o simplă reprezentare convenţională.
Dacă (fig. 79) avem mai multe mărimi:
e1 = E 1 sin (w t - <p 1 )
e2 = E 2 sin (w t - <p2 )
ne putem asigura prin calcul că mărimea:
e = e1 + e2 + ..... .
1) Dacăse seric f. e. m. sub forma:
e = E cos <p sin w t + E sin <p cos w t
se observă că coeficientul lui sin wt este proecţiunea vectorului pe
ox, iar coeficientu) lui cos w t este proecţiunca vectorului pe un ax
normal pe ox.
100
este o mărime alternativă reprezentată prîn rezultanta vec-

torilor reprezentând pe ei, e2 , •••
Adunarea a două mărimi , (sau mai multe) periodice
revine deci la adunarea geometrică a vectorilor ce le repre-
zintă şi pe care o vom nota:
-+ -+ -+
E = E1 +E +
2
Derivata unei mărimi (fig. 80) alternative sinusoidale

i=lsin(wt-<p)
este: di
dt
= I w cos (w t - <p) = I w sin (w t - <p +i)
Ea este reprezentată prin-
:n:
tr'un vector decalat cu 2
înaintea funcţiunii primitive -
(derivata e în cuadratură cu
funcţiunea primitivă) - şi de
X
amplitudine I w.
Rezolvirea sau mai exact

reprezentarea grafică a ecua-
. .
ţiunei u =
di •m care
i L dt;
R'+
Fig. 80
u = U sinwt, iar i, după cum
s'a pe cale analitică, e de forma I sin (w t - <p).
văzut
Trebuie să se determine I şi <p.
Avem trei mărimi alternative reprezentate prin vectori
de amplitudinea U, R I şi L w I, cel dintâi fiind rezul-
tant al celor din urmă şi aceştia fiind perpendiculari unul
pe altul; putem deci construi figura 81 a din care dedu-
cem pe I şi <p 1 ). Avem de construit un triunghiu drept-
unghiu:
1 } Se ţine scamă de cele spuse mai sus asupra derivatei unei mă
rimi sinusoidale.

101
-+ -+ -+
V=Rl+Lwl (fig. 81) 1 ).
Din figură deducem formulele cunoscute:
= R
Lw u
tgcp I =::-----7====
V R2+ L2 w2
Divizând cu I laturile triunghiului se obţine cons truqia
din fig. 81 b 2 ).
Descompunerea unui curent alternati!J. S'a văzut că un
curent i = I sin (w t - <p) datorit unui f. c. m. e = E sin w t
u
f
Fig. 81 a Fig. 81 b
poate fi descompus într'un curent wattat

i.,, = I cos <p sin w t
şi într'un curent dewattat
. = I sin
id . <p .
sin ( wt -n)
2
Se poate deci scrie:
i = iw + id
1) Spunem că faza lui i este acea a vectorului Rî şi putem pe
această direcţie să-l reprezentăm pe i. E de notat totuşi că pe acceaş
diagramă pot fi aşezaţi vectori reprezentânc! diferite mărimi (tensiuni,
f. e. m., curenţi, etc.), însă nu se pot face operaţii decât cu vcctore
de aceeaş natură. Mai sus de pildă s'au compus tensiuni, f. e. m., căderii
de tensiune, toate însă fiind de aceeaş natură.·
2 ) In general, în această construcţie intervin mărimile U, R, q>,
L ro şi I; dându-se trei ori care afară de R, <p, L ro se pot determina

celelalte două.
In particular, măsurând curentul produs de o tensiune dată într'un
circuit inductiv a cărui rezistenţă este cunoscută şi cunoscând şi pe ro
putem deduce valoarea lui L.
102
sau geometriceş te:
I= I..,,+ I,1 --- (fig. 82).

ln locul curentului se poate descompune f. e. m. într'o
componentă în fază cu curentul şi alta în cuadratură
(fig. 83).
Fig. 82 Fig. 83
Cazul a două circuite inductive în serie (fig. 84). La bor-

nele A B se aplică tens'iunea u = U sin w t, se cere curentul
i şi tensiunile u1 şi u 2 respectiv între
A şi C, şi C şi B precum şi diferenţele 8
de fază între u, u 11 u2 , i.
Aplicăm construcţiunea din fig. 81b
la fiecare din circuitele A C şi C B. L•..,
(Fig. 85). Operaţiunile sunt nume- cSJ
rotate.
S~ construeşte R 1 , în
A '!l,L.. C 'R,t., 13 L,.., t~J

~
~ .••••.•••• LA. •••••...•. ~ •••• ~ -- ···- -·~
I ' o
o-~~~----~---➔
~-----------··-··--·-···· " ------ - -- .., R. ciJ
Fig. 8~ Fig. 85
urmă Lw ş1· · /;
se ob ţme 1
tot aste u ·
f 1 se ob ţme
1u„ ; rezu1-
tanta acestor d 01· vectori· ne d~a pe TU . cunosc â n d U avem
ş1
pe f; obţinem în urmă pe ul şi U2 înmulţind cu f vec-

torii O A şi A B.

103
1n acelaş timp se obţine <p <p1 <p2 ,

1n ce priveşte I şi <p lucrurile se petrec ca şi cum am
avea un singur circuit de rezistenţă R = R 1 R 2 şi de +
selfinducţie L = L 1 +
L2•
Este de observat că deşi avem în fiecare moment:
u = u1+ u2 ( ca şi pentru c. c.)
avem însă: u < u1 + U2
şi deci: U < U1e + U2e
Adică tensiunea mă
surată cu voltmetrul în-
tre A şi B este mai mică
decât suma tensiunilor
între A şi C, şi C şi B.
Cazul a două circuite

în derifJaţie. (Fig. 86).
Aplicându-se tensiunea - - - - Lt ~ U -MU wt ___,6
u = U sin w t la bornele A ?,
comune A, B se cer: Fig. 86
curenţi i, i1 , i 2 şi fazele
respective.
Se construesc unghiurile <p1 şi <p2 - fig. 87 - în urmă
se construeşte, pentru fiecare circuit, R 1 11 şi R 2 12 din care
se deduce 11 şi 12 •
Deoarece avem:
avem:
Graficul ne dă imediat fazele <p, <p1 , <p2 •

Se vede că:
I< 11 12+
adică intensitatea eficace a curentului total măsurată cu
ampermetrul este mai mică decât suma intensităţilor corn- .
· ponentelor, contrariu de cc se petrece la curenţii continui
unde există egalitatea 1 ).
Condensatorul sub tensiunea alternatii'ă. Se consideră un

condensator de capacitate C la bornele căruia se aplică tensiu-
nea alternativă: u = U sinw t (fig. 88)
Când u, plecând dela
O creşte, condensatorul
se încarcă treptat produ-
cându-se un curent în
sensul A B. După ce u a
/\4··,r--,B
I
I
:
, I
o
I
' I •
' ~u.---:
Fig. 87 Fig. 88
ajuns la maximul U ş1 rncepe să scadă, se produce un

curent dela B la A care durează până când u trecând prin
1 } O metodă generală pentru rezolvarea problemelor de genul
acesta este următoarea: Se descompune mai întâi sistemul dat în

circuite simple (L şi R în serie); se presupun apoi toate elementele
cunoscute în mărime şi fază. Bine înţeles că atunci la sfârşit, vor re-
zulta o serie de condiţiuni, din care se pot scoate necunoscutele. Se
încearcă mai departe a se reprezenta pe o aceeaş diagramă toate aceste
mărimi, luându-se ca origine a fazelor, faza unei mărimi alternative
comune mai multor circuite simple. De pildă,: în cazul circuitelor serii,
se ia ca origină de fază, faza curentului total, iar în cazul circuitelor
derivaţie, se ia faza tensiunei comune.
In aşezarea fazelor diferitelor mărimi în diagramă, faţă de faza
origină, se ţine seamă, că intensitatea unui circuit e cu atât mai mult
decalată înapoia tensiunei aplicată circuitului, cu cât acesta conţine
mai mult seif. Odată aşezate toate mărimile pe diagrame, se urmăresc
relaţiile care leagă aceste mărimi între ele. Cunoscând pe unele din aceste
mărimi, prin eliminări, se determină din aceste relaţii, necunoscutele.

105
O ajunge la valoarea-V, în urmă curentul schimbă de sens
din nou şi aşa mai departe.
Putem găsi cu uşurinţă valoarea curentului variabil i
în fiecare moment.
In adevăr sarcina condensatorului, cantitatea de elec-
tricitate înmagazinată, este în fiecare moment:
q=Cu
iar curen Lul i este
i. = -ddqt = C -du
dt
= C U w sin ( w t + -n)
2-
Amplitudinea lui i este deci CU w şi el e în cuadraLură

cu tensiunea, curentul fiind înaintea tensiunei. 1
Cazul este analog cu acela al unui circuit inductiv, fără
rezistenţă, unde curentul este asemenea în cuadratură
( tg cp
Lw
=R = oo. cp = -~n însă găsindu-se înapoia ten-
siunei. Circuitul inductiv absoarbe curent dewattat precum

absoarbe şi curent wattat; se poate spune că condensatorul
produce curent dewattat; funcţionarea lui într'o reţea
inductivă ameliorează factorul ei de putere, căci decalaj urile
parţiale se compensează fiind de semne contrarii.
Puterea absorbită este în ambele cazuri nulă.
Selfinducţia absoarbe energie potenţială în câmpul
magnetic.
Capacitatea absoarbe energie potenţială î'n câmpul
electric (electrosa tic).
Ambele câmpuri sunt alternative sinusoidale.
Figura 89 reprezintă grafic ambele cazuri.
Obsen1are. Atât o bobină cu selfinducţie regulabilă, prin
variaţiunea secţiunei sâmburelui de fier de pildă şi de
106
rezistenţă neglijabilă, cât şi un condensator cu _capacitate

regulabilă pot servi pentru micşorarea unei tensiuni
fără pierdere de energie. De pildă:
dispunem de o tensiune de 120 V şi
I: UCu1 avem nevoie de o tensiune mai mică,
de 40 V, pentru a face să treacă un
6onde n.rato„ curent de un amper, într'o rezis-
tenţă de 40 Q.
i u Pentru aceasta punem în serie cu
..u rezistenţa condensatorul sau bobina
de self reglabilă şi facem să varieze
,.......-------+ -«- capacitatea sau selfinducţia până
ce curentul capătă valoarea voită.
In cazul curenţilor continui nu
dispunem de nici un mijloc analog
I•]!_ .Selfinducliune de a absorbi tensiune fără cheltuială
Lw de energie.
De fapt în practică se întrebu-
Fig. ~9 inţează pentru asemenea regulări
i.
bobinele de self, deoarece fabri-
caţia industrială a condensatorilor nu este încă atât de
perfectă.
Ca şi pentru bobina de self fără rezistenţă, se poate ve-
rifica cu wattmetrul, că puterea absorbită de un conden-
sator este nulă. De fapt există o mică consumaţie de energie
prin hysterezis în dielectricul condensatorului, când acest
dielectric nu este vidul.
Condensatorul în serie cu circuit inductiv. (Fig. 90 şi 91).

Se cer ten$iunile u 1 şi u2 , curentul i şi diferitele decalaje.
Presupunând problema rezolvată, luăm ca origină a fa-
zelor faza elementului comun, a lui i. Facem construcţia
triunghiului O A B pentru porţiunea A B a circuitului.
_._ I
Pentru porţiunea BD ducem vectorul O C = U2 = Cw ·

107
In fiecare moment avem:
U = u1 + I,½
consLruim deci şi U; luând re-

zultanta vectorilor OC şi OB.
·1
Din figură avem: Lwl
. - -----r· {
D
~
/ [Lw• ewlr
0,C.,.L!..JC::......,!./~~..J....-l--
. ~c / Pll A
I I /
: ' •1
Uz-cw ,•'//
---".-----~ u.,___..l
---~..; '
C, /
/
Fig. 90 Fig. 91
1
Lw- -
Cw
tg<p=-- -
R
Se poate asemenea calcula U1 , Uz, <p 1 , sau măsura la

scară pe epură. Curentul i va fi:
i = I sin (wt - <p)

dacă se ia aci ca origină a fazelor, faza tcnsiunei Lotale U.
Cantitatea:
I
poartă numele tot de impedanţă iar Lw - Cw de reac·
tanţă.
108
Discuţiune. Să exammam ce devine I când C variază
dela O la co (fig. 92). Pentru C = O, I= O şi trebue să fie
aşa, deoarece C = O însemnează că circuitul este întrerupt.
Dacă C creşte, I creşte şi el devenind maxim pentru:
1
(2) Lw= - ·
Cw
C continuand a creş Le, I descrcş Le şi Lin de că Lrc:
C=Lw•
Fig. 92
V
I= VR + L2 2 w 2 pentru C = ro
Lucrurile se petrec ca şi cum firul ar fi legal direct,

ca şi cum •nu ar mai fi condensator intercalat ( U2 = O);
condensatorul primeşte orice canlitate de electricitale fără
a i se urca tensiunea.
Din expresiunea generală a curenlului şi a tg<p se vede
că efectul capacităţii este conlrar efectului selfinducţiei,
capacitatea compensează selful, ameliorează factorul de pu-
tere cos<p. Observăm că şi în acest caz:
u< u1 + V2

109
şi este chiar posibil ca fiecare din componentele U1 şi U2

să fie mai mari ca U.
Cazul când condiţiunea (2), care se numeşte condiţiune de
rezonanţă, este satisfăcută, sau aproape satisfăcută, este un
caz particular interesant; avem atunci:
l=U rp=O
R
lucrurile se petrec din punctul de vedere al intensităţii
curentului ca şi cum nu am avea nici u,
capacitate nici self, acestea compen-
sându-se perfect una pe alta.
Curentul este dat de legea lui Ohm şi
este complet wattatdecalajulfiind nul.
In cazul rezonanţei (fig. 93) pe
măsură ce R descreşte rp 1 tinde către
; (tgTi = L;) şi vectorul OA= U, ;

rămânând de obiceiu constant, fiind O ,,__J...:._____,:u
o tensiune exterioară aplicată cir- U A
cuitului, componentele lui, U1 şi U2 ,
cresc fără limită ca şi curentul I
(1 = ~)- Aşadar în cele două por-
ţiuni AB şi BD ale circuitului, o
energie considerabilă este pusă în
joc. Această energie se acumulează
în câmpul magnetic al bobinei AB
şi în câmpul electric al condensato Fig. 93
rului. Când i scade şi ţrece prin zero,
~ este maxim iar ·u1 aproape de minim, toată ener-
gia se
•
gaseşte
V • · 1 con d ensatoru1u1· (2
m d"ie lectricu uţ) ; cân d
1 C
i este maxim şi u1 este aproape de zero iar , u 2 este nul,
toată energia se găseşte acumulată în câmpul magnetic
al bobinei (Lt). .
110
Energia trece alterna tiv din condensator în bobină şi
reciproc. In timpul unei perioade T această schimbare se
întâmplă de două ori.
Aşadar când condiţiunea de rezonanţă (2) este îndepli-
nită, o tensiune cât de mică aplicată acestui dispozitiv
poate provoca intensităţi mari de curent şi tensiuni mari
între A şi B şi între B şi D, dacă rezistenţa R este mică.
In practică fenomenele acestea se pot produce şi pot
qeveni periculoase; în adevăr reţelele de distribuţie sub-
terane sunt formate din cahle care
constituesc condensatori ale căror ar-
mături sunt chiar firele conducând cu-
rentul. Figura 94 reprezintă schematic
secţiunea transversală printr'.un ase-
menea cablu; firele A şi B sunt izolate
între ele şi de pământ printr'o massă
izolantă M. Acest dispozitiv. con-
stitue un condensator ale cărui ar-
Fig. 94 mături sunt firele A-B iar dielectricul
este constituit din massa izolantă M;
liniile punctate reprezintă liniile de forţă ale câmpului
electric.
Din cauza lungimei, lor cahlele pot avea capacităţi con-
siderabile. Pe de altă parte maşinile producătoare de curent
au selfinducţia mare, provenind din faptul că toate aceste
maşini sunt formate din fire înfăşurate pe sâmburi de fier.
Dacă deci frecuenţa curentului este astfel ca condiţia
de rezonanţă să fie satisfăcută, se pot produce în reţea su-
pratensiuni cari pot fi destul de mari ca să strice dielec-
tricul cahlelor, care este făcut pentru a suferi tensiunea
normală.
La începutul industriei electrice fenomenele acestea nu
erau cu.n oscute şi s'au întâmplat accidente. Acum acci-
dentele au devenit rare, căci se evită producerea rezonanţei.
Cuvântul de rezonanţă provine din faptul că un ase-
menea circuit închis asupra lui însuşi (fig. 95) are o perioadă
proprie de oscilaţie. După cum se · ştie, în electricitate,

111
dacă condensatorul este încărcat şi se închide curentul ca

în figura 95, condensatorul se descarcă producând un curent
oscilatoriu, alternativ, a cărui pulsaţie este:
1
şi fenomenele mai sus descrise se produc când tensiunea

ce se aplică sistemului are tot pulsaţiunea:
1
w = VL. C (condiţia de rezonanţă)
Avem rezonantă electrică prin ana-

logie cu fenomenele de rezonanţă din
acustică, când tensiunea se găseşte în
rezonanţă cu sistemul (L C) căruia se
aplică.
Pe rezonanţa electrică sunt bazate
toate sistemele de telegrafie fără fir,
atât ap·a ratele de transmisiune, cât mai Fig. 95
cu seamă aparatele de recepţie, cari
comportă totdeauna un sistem analog cu cel din figura 90
sau 95, care nu este impresionat, nu intră în vibraţie, decât
sub influenţa unei f. e. m. în rezonanţă, adică având pulsaţia:
1
VL.C .
Analogie mecanică. Toate fenomenele de mai sus sunt
perfect ilustrate prin analogii mecanice şi în particular
prin pendulul de torsiune din figura 96, compus dintr'un
disc greu, suspendat de un fir elastic şi supus unui cuplu
alternativ de forma: ·
u = Usin wt
Fie:
L momentul de inerţie al discul~i
i iuţeala unghiulară
112
q Unghiul de torsiune sau unghiul cu care s'a învârtit

discul în raport cu poziţiunea de echilibru.
R i cuplul rezistent provocat de pildă de rezistenţa
aerului.
Cuplul elastic provenit din răsucirea firului este propor-
ţional cu unghiul q; fie~ coeficientul de proporţiona!itate.
Ecuaţia mişcării va fi:
L di = u - R i-!J..
dt C
sau:
di
u = L -; + R i + c_q ş1
. di
. dq
i = dt
Ori aceste ecuaţii sunt tocmai acelea ce

le-am obţine dacă am trata pe cale anali-
tică problema condensatorului în serie cu un
circuit inductiv.
Toate elementele fenomenului electric au
analoagele lor în fenomenul mecanic. •
Energia se acumulează sub formă poten-
Fig. 96 ţială în firul răsucit şi sub formă cinetică
în disc.
Cazul C = O corespunde la un fir complet rigid
,, C = co ,, ,, ,, ,, ,, moale.
Sistemul are o perioadă de oscilaţie proprie şi se între-
buinţează pentru regularea ceasoarnicelor.
Rezonanţa poate produce accidente, depildă ruperea fi-
rului printr'o tensiune exagerată. Dealtfel orice sistem
elastic şi cu inerţie poate servi dr_ept analogie. Ruperea
podurilor observate la trecerea soldaţilor în pas cadenţat
se datoreşte aceluiaş fenomen de rezonanţă.
In fine compensaţia inerţiei prin arcuri elastice (ana•
loagă cu compensaţiunea selfului prin capacitate) şi-a găsit

113
întrebuinţare la)~ aparatele de sondaj, în cari sonda,

foarte grea, este suspendată de un arc formând astfel un
sistem oscilator care poate fi pus în mişcare cu eforturi
mici (sistem Raky).
Asemenea analogii există între fenomenele electrice şi
fenomenele hidraulice, în general acestea din urmă servesc
la ilustrarea celor dintâi.
D-l Inginer Gogu Constantinescu, din potrivă, a aplicat,
pentru desvoltarea concepţiunilor d-sale, proprietăţile cir-
~c
-1
u
-A B
--1..
L)
u,U,i~wt
1~
Fig. 97 Fig. 98
cuitelor şi mărimilor electrice la conductele şi maşinile

hidraulice, ajungând să găsească pentru toate maşinile
electrice analoagele lor hidraulice, dintre cari unele ar fi
fost foarte greu de găsit direct.
Condensator şi circuit inductiP în 'deriPaţie. (Fig. 97, 98).

Luăm drept origina fazelor faza- elementului comun.
Curentul i1 în self va avea amplitudinea:
tJ
I1= V R2+L2w2
114
şi va fi reprezentat prm vectorul O A decalat cu unghiul

<p1 dat de: L .w
tg<pl = H
Curentul i2 în condensator are amplitudinea:
12 = e w U
şi este reprezentat prin vectorul OB. Curentu 1 total este:
i=i1+i2
şi este reprezentat prin vectorul oe. Se vede că:
1 < 11 + 12
Dacă condiţia de rezonanţă este îndeplinită:
1
Lw=cw
şi R tinde către zero, formulele arată că OA = 11 tinde să
devină egal şi direct opus cu OB = 12 ( <p1 = Î), aşa că re-

zultanta Oe = 1 tinde către zero.
La limită i1 = - i2 : i = O.
Curentul circulă în circuitul format de self şi conden-
sator, iar curentul exterior este nul, puterea absorbită este
nulă, oricât ar creşte tensiunea u. Lucrurile se petrec ca
şi cum rezistenţa acestui sistem ar fi infinită, lucru para-
doxal; aceasta are loc tocmai când rezistenţa uneia din
derivaţii este nulă.
Se poate găsi şi pentru acest caz o analogie mecanică
însă nu mai este atât de simplă ca în cazul precedent.
REPREZENTAREA PIERDERII DE TENSIU~E

INTR'O LINIE STRĂBĂTUTĂ DE CURENŢI
A~TERNATIVI (fig. 99 şi 100)
Din uzina A unde tensiunea este menţinută constantă
pleacă două fire, cari în B alimentează reţeaua de distri-
buţie de energie electrică.
Cum în reţea tensiunea trebuie să rămâie cu oarecare
aproximaţie constantă, este necesar să putem calcula care

115
1'~111,il
este pierderea de tensiune din A în B ca să ne asigurăm

că această pierdere nu este prea mare.
In cazul curenţilor continui, pierderea de tensiune se
obţine multiplicând intensitatea curentului i prin rezis-
tenţa liniei R.
====::;µ
"tl
=====H-.
Fig. 99
1n cazul curenţilor alternativi pe lângă coeficientul de

selfinducţie al liniei L, mai intervine şi factorul de putere
sau cos<p al reţelei ali-
mentate, adică unghiul <p
cu care reţeaua de calează
curentul în raport cu ten- //
siunea în B. ,,.,,,//
Avem în fiecare mo-
ment (presupunând capa- }''
citatea liniei A B negli- ,,//
jabilă).
d' ,,'
u = R.i + L dti + u ' . _,. ,/
0""-7TT--f----------l-
şi geometriceşte:
-+
U -
= Rl + Lwl
- + -+
U' I
U' ştiind că face cu I Fig. 100
unghiul <p.
Luăm ca origină a fazelor faza lui i. Construim succesiv
OA= R I AB = Lwl (când I variază, punctul B se
mişcă pe dreapta OE).
116
Din B ducem o dreaptă făcând cu Oi unghiul <p, pana

la intersecţia în C ·cu circonferinţa descrisă din
O cu raza U.
BC reprezintă tensiunea U' în B, iar U - U' pierderea
de tensiune.
Se vede că U' şi deci U - U' depinde nu numai de va-
loarea lui I, ca în cazul curentului continuu, ci şi de unghiu 1
<p cu care reţeaua considerată decalează curentul.
CURENŢI POLIFAZICI
Am văzut că se poate produce o f. c. rn. alternativă cu
ajutorul unei bucle care se învârteşte
o împrejurul unui diametru, într'un
câmp magnetic învârtitor uniform.
Dacă în loc de o singură buclă,
Fig. 101 Fig. 102
considerăm două bucle identice în plane perpendiculare

unul pe altul, învârtindu-se în jurul un}li diametru co-
mun, normal pe câmpul magnetic, figura 101, vom avea
în cele două bucle f. e. m.:
e1 = E sin wt
e2 = E sin (wt-;) = EcosoJt
Se zice că avem un sistem de două f.e.m. bifaz,:ce.

117
Şi dacă închidem pe două circuite identice (acelaş R

şi L) vom avea doi curenţi identici diferind în fază tot cu
; , constituind un sistem de doui curenţi bifazici.
Dacă în mod analog (fig. 102) considerăm trei bucle
identice făcând între ele unghiuri de 2 ; , învârtindu-se în
jurul unui diametru comun vom avea un sistem de f. e. m.
trifazice:
e1 = E sin w t
e2 = E sin (w t - 2t)
e2 = E sin [ w l - ~t]
ş1 un sistem de curenţi trifazici.
In general dacă avem n f. e. m. vom zice că sunt n -
fazi 'c e, dacă au aceiaş frecuenţă, aceiaş amplitudine şi dacă
sunt decalate în timp între ele cu 1/ n dintr'o perioadă.
Ele vor fi dflte de formele:
e1 = E sin wt
e2 = E sin 2n)
. -(wt - ~
e3 = E (
sin wt - -;;: 4n)
en = . [
E sin w t -
2 (n n- l) n]
E de observat că dacă n este par, se pot suprima jumă

tate din numărul fazelor, cele rămase, putând înlocui pe
HS
cele suprimate; această suprimare însă să nu schimbe de-
calajul fazelor rămase.
Fig. 103
De pildă: Dacă numărul fazelor e patru, ele fiind deca-

n
late în timp cu 2 dintr'o perioadă, prima fază e decalată
cu n faţă de cea de a treia; aceasta înseamnă (reprezentare

0 E. prin vectori) că cele două f .
.---.--------ei e. m. sunt egale şi de semne
contrarii în fiece moment
Astfel dacă prima fază e cu-
leasă la bornele A, B ale unui
E circuit, faza treia poate fi cu-
leasă la bornele B, A ale ace-
luiaş circuit. Sunt deci necesare
numai două faze. Acestea for-
mează sistemul def. e. m. nu-
Fig. 104
mit mai sus bifazic.
F. e. m. bifazice sunt reprezintate grafic şi vectorial în
el.
Fig. 105
r-•....,.----=---- e
E
1 figura 103-104. F. e. m. trifazice ·
sunt reprezintate grafic şi vecto-
rial în figura. 105-106.
Numărul firelor conducând cu-

Fig. 106 renţii polifazici. Curentul alter-
nativ simplu, produs de o maşină
analoagă cu bucla învârtitoare din figura 70, este con-

119
dus, ca ori şi ce curent, de două fire, plecând dela cele

două perii A şi B şi între cari se intercalează lămpile sau
alte aparate receptoare.
Curenţii bifazici au nevoie de patru fire (fig. 107).
Curenţii trifazici au nevoie de şease fire (fig. 108).
Aceasta dacă voim să păstrăm completa independenţă
a circuitelor.
Daciă însă renunţăm la această independenţă , este po-
sibil să reducem numărul fi- A >-----~-~~--
relor grupând f. e. m. ~ A A A
In cazul sistemului trifazic B~. •. . _ _ _ _r..1----~Y-...:.Y__
putem grupa în două moduri A
f. e. m. e;~..._i_ _ §~9_.9_
1. Gruparea f. e. m. în triun- Fig. 107
ghiu. Se unesc bornele celor
trei circuite, cele trei bucle anterioare, două câte două,
:~1 22 _.!ll__
I'..
Â~
Bet §? _h,_
L
_b,___
Â A
e·:· ~ 2
Fig. 108 Fig. 109
formându-se un triunghiu A,B,C (fig. 109). Din vârfurile

acestuia pleacă câte un fir; numărul lor se reduce în felul
acesta la trei, în loc de şease.
Pentru ca această grupc.1,re să fie posibilă trebuie ca în
fiecare moment:
e1 + +
e2 e3 = O
căci altfel s'ar produce un c'-urent local în triunghiu chiar,
120
curent inutil şi care, din cauza rezistenţei reduse a c1rcu1-

tului, ar putea avea valori considerabile.
Este lesne de văzut (fig. 110) că condiţiunea de mai
sus este satisfăcută. Această condiţiune revine înLr'adevăr ,
în reprezentarea lui Fresnel, la:
-- ► ~ - ➔
El + E2 + E2 = 0 l)
Lămpile sau receptoarele se aşează ca în L sau (ceeace

de altfel este acelaş lucru) ca în L', constituind şi dânsele
ca şif. e. m., un triunghiu.
Valoarea curenţilor h în firele ex-
e,
E '
''
' ',
E
)-~
,,,,,,'
t'.
Fig. 110 Fig. 111
terioare faţă de intensităţile curenţilor produşi de f. e. m .

sunt:
sau în reprezentarea lui Fresnel (fig. 112):
---
H 1 = 12 - 13 , etc.
H1, H2 Şl H 3 fiind amplitudinile curentului h1, hz, ŞI ha.
1 ) Verificarea se poate face şi pe cale trigonometrică înlocuind pc

e1 , e2, e8 prin valorile lor de mai sus.

121
Deducem, între amplitudinele acestor curenţi relaţiunea :
II = 2 J cos 30° = V3. I

Aceasla .bine înţeles în cazul unei încărcări simetrice a
celor trei punţi ale
sistem ului t r i fa z i c, s&--- - - ~-.--....,..::==;.:-,-----.----
când cei trei curenţi '\'.:"' 0 \i I~,
i au a ceia ş am plitu - .,,,.,,.,.,..,.,,e'~'<>--'--+=-=-=-'.,_•...__ _ --,J,.__,==--
dine I. /;., ~ I~'
Curenţii h ca şi cu- c<F---- - - --'-----'-- - L - L- L - - -- -
renţii i formează un
Fig. 112
sistem de curenţi tri-
fazici.
Puterea produsă este de trei ori mai mare ca puterea
dată de o la tură a triunghiului:
11.
P =3 E c l e W8 <p =3 E0 V:3 coi; <p
deci:
P= V3 Ee. He. COS <p
<p fiind decalajul luii asupra lui e.

Prin această grupare, pe lângă micşorarea numărului
firelor dela 6 la 3 ceeace este un avantaj, se micşorează şi
secţiunea totală şi deci greutatea totală a firelor pentru
aceiaş putere transmisă şi pentru aceiaş pierdere de ten-
siune in raportul:
3 [[
61
2. Gruparea f. e. m. în stea. (Fig. 112.)
ln acest mod de grupare una din extremităţile fiecărei fi
e. m. este legată la acelaş punct O, iar din celelalte trei
extremităţi A, B, C pleacă firele conducătoare de curent
în număr de trei.
122
Tensiunile între extremităţile A, B, C, . sau între firele

conducătoare de curent,sunt respectiv:
B1 = e2 -ea
l:2 =ea-ei
ea= e1 -ez
Printr' o construc-
ţiune analoagă cu
Fig. 113 cea din figura 111 se
poate vedea că s1, s 2,
s3 , sunt f. e. m. trifazice ş1 că
iar puterea produsă este, în cazul unei încărcări simetrice:

P = 3 Ee f e COS > L, L, L, sau în
triunghiu L', L', L'.
3. Gruparea f. e. m. in stea, cu fir neutru -figura 113. In cele
două grupări precedente şi mai cu seamă în cazul montării
receptoarelor <<În stea>> (fig. 112) L, L, L, numărul sau puterea
receptoarelor pe fiecare din cele trei punţi trebuie să fie pe
cât posibil, acelaşi, adică cele trei punţi să fie pe cât posibil
egal încărcate.
Pentru a da mai multă independenţă montării receptoa-
relor, se întrebuinţează gruparea f. e. m. în stea, adăugându
se un al patrulea fir, plecând din punctul comun O şi care
poartă numele de fir neutru.
Putem atunci aşeza receptoarele între fiecare din cele
trei fire <<de fază>> şi firul neutru (L) sau între <<firele de fază>>
luate două câte două (montaj în triunghiu>> (L'); în primul
caz tensiunea utilizată este Ee în al doilea caz tensiunea este
V°3E.
Acest sistem este acela al distribuţiunii din Bucureşti

123
între firele de fază şi firul neutru tensiunea este de 120 V,

iar între firele de fază 208 V (120 X V3).
ln cazul sistemului bifazic se întrebuinţează în general

patru fire, este posibil însă să le
reducem la trei (fig. 114).
Intensitatea curentului în firul -L x-----w -- - -·--·-·-··· h
z' '
comun este: I :
! :
h = i1 - i2 rl
l
~
H = 11 - --
sau în reprezentarea lui Fresnel :
12
li
!
I'
! l
-----"----'Li
''
''
'
f.
i-h-
l,z
Fig. 114- llig. 115
Rezultă din această reprezentare (fig. 116)

He = V2 l e
Iar tensiunea între firele extreme este :
CÂMPUL MAGNETIC INVÂRTITOR
Să considerăm (fig. 116) un magnet sau un electro-magnet

în formă de potcoavă, între ale cărui piese polare se produce
u n câl]lp magnetic. Dacă magnetul se învârteşte în jurul unui
ax normal în O pe planul figurii, cu o iuţeală uniformă,
v ectorul reprezentând câmpul în punctul O sau direcţiunea :
câmpului în acest punct, se va roti şi dânsul cu aceeaş iu-
ţeală. Zicem că în regiunea O avem un câmp magnetic în-
vârtitor.
Este posibil să obţinem un asemenea câmp magnetic
învârtitor, fără a roti nici o piesă ma:terială, şi pe această
posibilitate sunt bazate imensa majoritate a motorilor
electrici. Noţiunea câmpului
5 magnetic învârtitor este deci
N
extrem de importantă.
Să considerăm un solenoid
(fig. 117) cilindric al cărui fir
este parcurs de curentul:
i = I sin wt
Fig. 116
In interiorul solenoidului se
va naşte un câmp magnetic alternativ :
h = H sin wt
care în regiunea O poate fi considerat ca uniform
şi de direcţiune paralelă solenoidului. Dacă con-
siderăm două aseme-
nea solenoide (fig.
118) în unghiu drept
şi parcurse de curen-
ţii ni fazi ci:
\
i1 = I sin wt
i2 = I cos wt
'~- \, . = I sin (wt + ~) '

Fig. 117 Fig. 118
se vor produce, în regmnea O, două câmpuri magnetice

bifazice:
h1 = H sin wt h2 = H cos wt
normale unul pe altul şi care se compun într'un câmp

125
rezultant h. (Fig. 119. Reprezentare fizică, spaţială a câm-

purilor în punctul O). ţJ,;;t!1 if ·
După cum se vede din figură acest câmp are o valoare
constantă H, direcţiunea lui se roteşte însă cu iuţeală w în
jurul punctului O. Aşa dar:
h, _________ . __________ l,
3 H
'
I<::---~,-----' I
:h
Hsinwt
Fig. 119 Fig. 12\l
Donă câmpuri alternatiPe bifazice, normale unul pe altul,

dau naştere unui câmpJ con-
stant ca valoare, dar învârtitor
ca direcţiune, care direcţiune
coincide cu direcţiunea fiecă-
h,
Fig. 12 l Fig. 122
ruia din câmP_urile componente în momentul când acestea

trec prin maxim.
In reali ta te liniile de forţă se distribue ca în figura i20.
Dacă considerăm 3 solenoizi la 120° unul de altul, (fig.
121) ale căror fire sunt parcurse de curenţii trifazici ii, i2 , i3 :
126
se vor produce în regiunea O trei câmpuri h1 , h2 , ¾ trifazice
distanţate în spaţiu la 120° unul de altul şi cari se vor com-
pune într'un singur vector h (fig. 122) 1 ) ale cărui componente
după direcţiunea O X a câmpului h1 şi după direcţiunea
normală O Y sunt:
1
h.,· = h1 - (h 2 + h'.l) cos 60° = h 1- 2 (h 2 + ha)
hy = (h 3 - h2) ros 30° = V~ (h 3 - h2 ) ·
.1,h,-h,
In loc de a face calcule tri-
h' :',.,.,,.::·-..._·,. gonometrice, punând în loc <le
i \, h1 , h2 , ¾ valorile lor: H sin wt,
Jv1H \ ;h, etc ... putem face mai lesne o
'h I /
' _,./'-. construcţie grafică (fig. 123),
reprezentând prin vectori mă
H
\\., rimile alternative hi, h2 , h3 (re-
prezentare Fresnel).
H
:~n,=·(h, ,h.] Se vede pe această figură că
~ -► - ➔- ·+
H \,~ /./
H2 +
H 3 = -H 1 şi deci hx va
fi 3/ 2 din h 1 ; vom putea ntunci
scrie:
h, ·-.\
Fig. 123
= hJ }H
sin ml
-+ -+
Pe de altă parte tot pe figură se vede că H 3 - H 2 este egal
cu un vector de mărime V3
H iar de direcţie decalat înainte
n
cu 2 faţă de h1• Vom putea deci scrie:
h_,1 = } H sin (wt + ; )= }H cos wt
1 ) Această figură nu e reprezentare Fresnel, ci înfăţişează o si-

tuaţie fizică, spaţială, a celor trei câmpuri trifazice, Ia un anumit
moment.
.Arhiva digitala SaDAng

127
Ori acestea sunt tocmai componentele unui câmp de
mărime constantă } H rotindu-se cu iuţeala w, astfel ca să
coincidă cu fiecare din componentele h1 , ¾, ha, în momentul
când ele trec prin maxim (coincide cu h1 la maxim şi
din cauza simetriei coincide şi cu celelalte).
(Să nu se confunde în construcţiunile de mai sus, repre·
zentarea geometrică a unei mărimi alternative printr'un
vector, reprezentare care serveşte la înlocuirea unui calcul
printr'o construcţiune geometrică cu reprezentarea unui
câmp printr'un vector).
CÂMP RADIAL CU HEPARTI'fIE SINUSOIDALĂ
A Câmpurile magnetice, în
rn a şi ni le industriale, sunt
produse în general într'un
întrefier mic de formă ine-
lară, cuprins între doi ci-
lindri circulari coaxiali. Li-
niile de forţă sunt radiale.
Să considerăm (fig. 124)
F.g. 1211 un asemenea întrefer şi un
câmp magnetic radial, a că·
rui valoare după direcţiunea O A este:
ha = H cos 0 sin wt
adică egală cu proiecţiunea pe O A a unui v_ e ctor H sin wt
îndreptat după O X. Avem astfel un câmp alternativ sinu-
soidal în timp radial cu repartiţie sinusoidală în spaţiu ale
cărui linii de forţă la un moment dat, sunt repreze·n tate pe
figura 125 şi care câmp nu are valoarea H sin wt decât
pe axă, în dreapta şi în stânga variind sinusoidal până
la zero.
128
Să considerăm un al doilea câmp în cuadratură şi suprapus
celui dintâiu în întrefier (figura 126); axul acestui câmp este
însă vertical în spaţiu în loc de orizontal:
Valoarea după O A a acestui câmp va fi deci (fig. 124).
hb = H sin 0 cos wt
adică egală cu proiecţiunea unui vector H cos wt îndreptat
după O Y.
Câmpul rezult::rnt după O A, al acestor două câmpuri, se
va găsi proiectând pe O A rezultanta vectorilor H sin rot, şi
H cos wt (teorema lui Varignon) care rezultantă este un vector
H învârtitor cu iuţeala ro. (Fig. 124). Dacă O A se învârteşte
cu aceea ş iuţeală ro şi face cu H unghiul 01 constant, cârn -
pul rezultant va fi constant după O A având drept valoare:
he = H cos 01
5
N
Fig. 125 Fig. 126
Vom avea deci un câmp radial cu reparti\ie sinusoidală

şi învârtitor de mărime maximă H, coincizând cu rezultanta
vectorilor H sin rot şi H coswt.
Distribuţia câmpului învârtitor este aceeaş ca a unuia
din cârn pµrile alternative în momentul când trece prin maxim.
Avem de fapt un câmp constant radial cu repartiţie
sinusoidală, însă rotitor cu iu-ţeala ro.
Axul câmpului învârtitor coincide cu axul componentelor
în momentul când acestea trec prin maxim.
Tot aşa s'ar dcrnostra că trei câmpuri alternative radiale,
de repartiţie sinusoidală la, 120° în spaţiu unul de al tul şi
trifazice, dau naştrre unui râmp învârtitor.

129
DESCOMPUNEREA UNUI CÂMP AL TERNA TIV
IN DOUĂ CÂMPURI INVÂRTITOARE
Câmpul alternativ h = H cos w t (fig. 127) poate fi con-
siderat ca rezultant a două cârn- ,
puri învârtitoare simetrice în raport
,
cu h, rotindu-se în sens contrar unul
faţă de altul şi de mărime con- /
~ H
stanta 2.
Rezultă de aci că orice câmp ra-
dial alternaliv se poate descompune
în două câmpuri radiale învârtitoare,
egale în mărime.
CÂMPURI RADIALE MUL TJ-

POLARE Fig. 127
Figura 125, 126 reprezintă câmpuri bipolare mdiale cu

un maxim şi un minim de intensitate.
s
Fi g. 12/l :F,g. 12:.l
Figura 128 reprczinlă un câmp radial tetrapolar cu două

maxime şi două minime, iar figura 129 reprezintă un câmp
radial hexapolar, etc.
130
Putem spune că repartiţia, care se face în cazul câm-
pului bipolar într'o circonferinţă, se face în cazul câmpului
tetrapolar în jumătate de circomferinţă, în cazul câmpului
hexapolar în o treime de circonferinţă şi în cazul general
2 p poli în 1/p dintr' o circonferinţă.
Două . câmpuri bifazice tetrapolare aşezate la 45° unul
de altul în spaţiu dau deci naştere unui câmp învârtitor cu
iuţeală ~ , căci câmpul învârtitor într'o perioadă par-
curge jumătate de circomferinţă.
In general vom putea spune prin analogie, că două
campuri b"f
A •. cu cate 2 p po1·1, aşezaţi. 1a -900 = - n unu1
1 az1ce A
p 2p
de altul în spaţiu, dau naştere unui câmp învârtitor cu
. 1 w
rnţea a - -.
p
Tot aşa
se poate spune că trei câmpuri Lrifazice, cu câl.e
2 p po11,. aşezate l a1200
p = 32 npunu1 d ea1tu1 m spaţiu, d au A •
naştere unui câmp învârtitor cu iuţeala ~-

In cazul cel mai general n câmpuri n-fazice cu câte 2 p
poli, aşezaţi la:; unul de altul în spaţiu, dau naştere unui
câmp învârtitor cu iuţeala ~ 1).

p
In toate cazurile, axul câmpului învârtitor, coincide cu
axul_ componentelor în momentul când acestea trec prin
maxnn.
1 ) Şi aci e de făcut observaţia că dacă n e par se pot suprima

jumătate din numărul fazelor, păstrându-se decalajele în timp şi
spaţiu între fazele rămase. Intr'adevăr două câmpuri decalate cu ju-
mătate perioadă în timp şi diametral opuse în spaţiu produc acelaş
efect, sunt identice.

131
ALTERNATORU
Alternatorii sunt maşinile industriale generatoare de
curent alternativ mono-sau polifazic.
Tipurile de alternatori sunt, şi mai cu seamă au fost
foarte numeroase; actualmente toţi constructori au adoptat
aproape exclusiv tipul următor:
Alternatorul se compune dintr'un oraan mobil inductorul
. ,
f orrnat dmtr . d b
o serie e electromagneţi fixaţi pe o culasă co-
Fig. 130
mună în formă de vola,_nt (fig. 130, 131) fiecare electromagnet

purtând un circuit excitator. Aceste circuite sunt astfel
înfăşurate ca polii electromagneţilor să fie alternativ Nord
şi Sud. Toate circuitele excitatoare sunt de regulă montate
în serie, formând un singur circuit ale cărui extremităţi
sunt legate pe două inele montate pe axul inductorului. Pe
a ceste două inele se freacă două perii în legătură cu gene-
ratorul de curent continuu alimentând excitaţia, care este
sau o baterie de acumulatori sau o rnasină dinamo al cărui
indus se găseşte deseori montat chia; pe axul alternato•
rului.
Inductorul se roteşte în interiorul celui de al doilea organ
indusul constituit asemenea dintr'o roată de fier dfrizat,
132
purtând circuitele induse. Aceste circuite, aşezate în găuri

la periferia internă a indusului, formează o serie de bobine
(fig. 131) montate toate în serie şi astfel ca f. e. m. induse
să aibe toate acelaş sens. Extremităţile firului indus sunt
aşezate la două borne A B fixate pe indus şi dela care pleacă
curentul exterior de utilizare.
Cârn rurile magnetice
-. - - datorite inductorului
o ~! l'l. l?> !li sunt indicate pe figura
- ! 2 '3 /.i 5 i l
g
130 prin linii de forţă

medii. Dacă piesele po-
lare sunt bine distri-
buite şi bine dimensio-
nate, se obţine în în-
I
I
'
- trefier un câmp mag-
\N !5
I
netic multipolar radial
cu repartiţie sinusoi-
dală şi când inductorul
se învârteşte, un câmp
învârtitor. Acest câmp dă naştere în conductorii induşi la
f. e. m. sinusoidale, deci şi f. e. rn. to tală va fi sinusoi-
<lală.
Chiar dacă repartiţia câmpului nu ar fi perfect sinusoidală
f. e. m. totală indusă se aproprie mai mult de această formă,
prin faptul că conductorii sunt distribuiţi în mod aproape
uniform la periferia indusului, în loc de a fi concentraţi în
găuri, în număr egal cu numărul pieselor polare.
Dacă repartiţia câmpului
în întrefier ar fi acea din fi- C7
gura 132 şi dacă am avea o
singură gaură de pol, f. e. rn. Fig. 132
indusă ar avea e-xact aceeaş
formă; dacă însă avem patvu găuri de pol, în conductorii
din aceaş gaură, f. e. rn. ar avea aceeaş formă, însă în
găuri diferite consecutive f. e. m. ar fi decalată cu inter-
valul dintre două găuri, aşa că f. e. m. ar avea forma
din figura 133 apropiindu-se de o sinusoidă.

133
Când alternatorul produce curent, adică atunci când
bornele A B sunt legate la un circuit exterior, forma curen-
Lului se aproprie mai mult de sinusoidă, colţurile dispărând
din cauza selfinducţiei.
Forţa electromotrice a alternatorului. Să presupunem o

singură gaură de pol şi repartiţia câmpului sinusoidală astfel
că fluxul străbătând o spiră este:
 0 sin w t
-f-F7-+-,---.-p---,-___._C:J_~_ e,
, eh r::=J
.d-b CJ
Clc,
e,
---1 i I : ;
=J :t-++-i
~.ni =0.,...
; ~ C o,
I V ... .
e-e
Fig. 133
F. e. 111. produsă într'o jumătate de spiră, adică într'un

conductor, va fi:
1
2 w <1>0 cos wt = n p n <1> 0 cos w t
iar f. e. m. totală va fi, dacă N este numărul total al conduc-

tori] or la periferia indusului:
e = n p n N <1> 0 cos wt
cu amplitudinea:
n
E = n p n N <1> 0 = T N <1> 0
134
ln general avem, deoarece repartiţia nu este sinusoidală

ş1 avem mai multe găuri pentru fiecare pol:
Ee/ = K n N <1> 0
unde K este un coeficient numeric.
Dacă n este numărul rotaţiilor indusului pe secundă
şi 2 p numărul polilor, frecuenţa sau numărul perioadelor
pe secundă este:
I= P n
şi perioada va fi:
1
T= -
pn
Pulsaţiunea f. e.
m. va fi:
Fig. 134
w = 2nf =- 2nnp
F. e. rn. va fi deci de forma:
. 2n p n t
. w t = E sin 2n
e = E sin = E; sin
. T t
Pentru a evita producerea curenţilor Foucault în indus,

acesta este format, ca şi indusul maşinilor pentru curenţi
continui, din fier di-
vizat.
1n figurile 130 şi
131 am presupus un
singur conductor de
gaură; în reali ta te
când vrem să oh- Fig. 1~5
ţinem tensiuni mai
ridicate, se introduc în fiecare gaură mai mulţi conductori.
D~ pildă în găurile 1 şi 6, 2 şi 5, 7 şi 12, 8 şi 11 etc. se aşează
bobine compuse din mai multe spire. (Fig. 134.)
Afară de modul de înfăşurare din figura 131, se mai pot
întrebuinţa înfăşurările reprezentate în figurile 135 şi 136.
1n cazuri excepţionale, când se cere ca tensiunea să fie
mică, bobinele se montează în derivaţie, bine înţeles că în
Arhiva digitala SaPAng

135
acest caz în fiecare gaură nu se mai aşează decât un singur

conductor.
Alternatorul bifazic
poartă două circuite
identice însă distincte
şi decalate unul în ra -
port cu celălalt cu j u -
mătate din distanţa Fig. 136
între polii vecini.
Să considerăm un indus" cu 4 găuri de pol (fig. 137);
' f. c. in. în cele două
circuite vor fi iden-
tice însă decalate cu
1/ 4- de perioadă, ele
vor fi deci bifazice.
Alternatorul are
câte două borne de
!N circuit, în total pa-
Fi g. 137 tru borne.
Alternatorul trifazic poartă trei circuite decalate unul în

raport cu celălalt cu 1/ 3
din distanţa între doi ······, !
poli de acela ş nume (fig.
138). f; . e. m. vorfi tri-
fazice. Alternatorul are
-- -- Tr -· - ·n-- · -
r.:±'±:ifi~i=-r:+--T+--i] -, r-- ;::...t::;1 !l:::::t::!::==-t-+;-,
-~y - · - ·H ------
; ;
6 borne, putându-se
face l e gătura sau în
!
- ~=:4i. -·.-++--. ::; _J_J __ -- - -_/ _/ ___ -.
s tea sau în triunghiu. !> ··--i--.-:~r--···-------r-.. L-··-····--·:./J·· ···· ······T -· ·

IN •5 !N :s ~- ·-
Schemele cele mai Fig. 138
simple de înfăşurare sunt date de:
Figura 139 alternator monofazic, o gaură de pol;
Figura 140 alternator bifazic, o gaură de fiecare pol şi
fază (două găuri de pol);
136
Figura, 141 alternator trifazic, o gaură de pol şi fază

(trei găuri de pol).
Turboalternatorii sunt alternatorii conduşi de turbine cu
vapori. Dela 1905 turbinele cu vapori au înlocuit mai peste
tot maşinile cu piston. Faptul se datoreşte gradului de fo-
losinţă mai mare al turbinelor, sigur anţei de funcţionare şi
puţinului spaţiu ocupat de turbină.
Fig. 139 Fig. HO
Caracteristica turbinelor este marele număr de rotaţii

pe secundă. Pentru alternatori conduşi de aceste maşini,
iuţeala considerabilă este avantajoasă, permiţând o marc
economie de material, în schimb construcţiunea turboalter-
natorilor cere o îngri-
jire deosebită din cauza
mărimelor forţelor cen-
Lrifuge. Schema a cestor
alternatori este acecaş
ca a alternatorilor o-
:N :s ;N :s :N bişnuiţi, numărul po-
lilor esLe natural mai
Fig. 14.1 mic, frecuenţa trebuind
să rămână vecină de 50 perioade pc secundă.
2p= '!:_j =100

n n
Turbinele chiar de puteri foarte mari - de mii de kilo-
watti - se rotesc cu iuţeli considerabile, astfel că numărul

137
polilor (2 p) este sau 2 (n = 50 înv./sec. = 3000 înv./minut)

pentru puteri mai mici, sau de cele mai multe ori 4 (n = 25
înv./sec. = 1500 înv./minut) sau însfârşit rare ori 6
(n l~O înv. sec.= 1000 înv./minut).
De multe ori în aceste alterna-
toare inductorul nu mai are aspec-
tul din figura 130, polii nu mai
sunt aparenţi, şi inductorul are o
periferie cilindrică. (Fig. 142).
REACŢIUNEA MAGNETICĂ
A INDUSULUI ALTERNA-
TORILOR
Alternatorul, ca şi maşina di- Fig. 142
namo, este un transformator de
energie mecanică în tmergi electrică sub formă de curenţi
ternativ. Trebuie să găsim şi la alternatori reacţiuni
analaoage cu acelea din maşinile dinamo.
In maşina dinam o de curent continuu, circulaţiunca
curentului în indus produce un câmp magnetic care alterează
câmpul magnetic datorit inductorului, dă naştere cuplului
rezistent prin intermediul căruia lucrul mecanic este trans-
format în energie electrică şi face să scadă f. c. lll. a 111a-
şmn.
La alternatori se produc fe~

1·--
:- ~
' .'
-._ •' '' -···
': :
. ;
\
! '
nomene analoage, însă ceva mai
complexe.
Să vedem mai întâiu care este
',___ / , ._ j \ __ j '<._j \ __ ,I
câmpul magnetic datorit circnla-
Fig. 143 ţinnii curentnlni indns.
Să considerăm un alternator
monofazic cuprinzând atâtea bobine, câţi poli la inductor
(schema simplificată fig. 139).
Curentul circulând în bobine va da naştere (fig. 143) unui
câmp magnetic radial alternativ multipolar. Dar cum este
138
cazul în realitate, bobinele comportă spire repartizate la

toată suprafaţa indusului, câmpul va avea deci, aproximativ,
repartiţie sinusoidală. ,
In rezumat: circula\,iunea curentului în indusul unui
alterna tor monofazic, dă naştere unui câmp radial alter-
nativ, cu distribuţie sinusoidală şi cu un număr de poli egal
cu numărul polilor inductorului.
Alternatorul bifazic cu 2p poli va da naştere la două
câmpuri magnetice bifazice distanţate între dânsele cu ½
din distanţa între poli, deci la un câmp învârtitor cu iuţeala
unghiulară:
w=2npn_ 2 :rr;n
p p
adică tocmai iuţeala inductorului.
Alternatorul trifazic cu 2p poli va da naştere la trei câm-
puri magnetice trifazicate distanţe între dânsele cu 2/ 3 din
distanţa între poli, deci la un câmp învâritor cu iuţeala
unghiulară:
~= 2 n n
p
adică tocmai cn iuţeala induc torului.
Aşadar în alternatoarele polifazice avem două cârn puri
magnetice învârtitoare cu aceeaş iuţeală şi de acelaş sens 1 )
unul datorit inductorului şi altul datorit indusului.
Să vedem acum poziţiunea câmpului indusului în raport
cu câmpul inductorului şi cum se compun ambele câmpuri.
a) Alternatorii polifazici.
1. Să presupunem că alternatorul debitează numai curent
wattat, cos <p = 1, curentul în fază cu f. e. m.
Intr'unul oare care din circuitele indusului f. e. m. este
1 ) In acelaş sens, din cauza observaţiei făcute, că axul câmpului
învârtitor rezultant coincide cu axul câmpurilor componente, în

momentul când acestea trec prin maxim, în sensul rotirii câmpului
inductor.

139
maximă în poziţia din figura 144; dar în acest moment, cu-

rentul fiind complet wattat şi dânsul trece prin maxim,
deci şi câmpul datorit acestui curent; prin urmare axul
câmpului învârtitor al indusului va coincide cu axul câm-
pului datorit fazei considerate, polii acestui câmp vor fi
deci N' S', etc.; felul polilor în virtutea legii lui Lenz va
fi acela din figură, opunându-se mişcării inductorului.
Cuplul la care este supus inductorul este rezistent, adică
de sens contrar mişcării inductorului şi este datorit acţiunii
Fig. HA
~. .
c ..,.
.. ..
Fig. 145
--·-
reciproce între polii inductorului N S şi poli induşi la pe-

riferia indusului N" S", arătaţi mai departe în figura 147.
Prin intermediul acestui cuplu, lucrul mecanic aplicat
induc;torului se transformă în energie electrică reprezentată
prin curenţii -produşi în indus.
(In fond , nu trebuie pierdut din vedere că acest cuplu este
datorit acţiunii reciproce între curenţii indusului şi curenţii
inductorului. Prin consideraţiunea câmpurilor magnetice se
sistematizează această acţiune).
2. Să presupunem curentul complet dcwattat, cos <p = o
şi anume că curentul se găseşte cu de perioadă înapoia
1/ 4
forţei electromotrice (avem self mult pe reţea).
Curentul trece prin maxim ¼ din perioadă după cc
forţa clectromotrice a trecut prin maxim, deci în mo-
mentul când polii inductorului ocupă poziţiunea din figura
145, în care curentul în indus este în aceeaş fază,înmaxirn,
ca în figura 144, deci felul polilor este acelaş.
Se vede deci că polii indusului sunt în opoziţie cu polii
inductorului, câmpul indusului micşorează deci câmpul re-
zultant.
140
Dacă dimpotrivă curentul se găseşte înaintea f. e. m. cu

1/ 4 perioadă, (reţeaua are capacitate mare) câmpul indusului
măreşte câmpul rezultant.
Tensiunea alternatorului scade în primul caz şi creşte
în al doilea.
ln ambele cazuri, polii indusului, fiind în faţa polilor
inductorilor, cuplul rezistent este nul, cum ne puteam aştepta.
Să presupunem între curent.şi forţa electromotrice un
decalaj normal cuprins înlre O şi ; ; în acest caz descom-
Fig. 146 Fig. 147
punem curentul in curent wattat şi curent dewattaţ. Pri-

mul va da naştere unui câmp care va deforma câmpul
rezultant, producând cuplul rezistent; al doilea va mic-
şora. sau mări câmpul rezultant după cum se va . afla
înapoia sau înaintea f. e. m.
Pe figura 146 s'au însemnat în plin liniile de forţă ale
câmpului inductor şi punctat liniile de forţă ale câm-
pului indusului.
Pe figura 147 s'au trasat liniile de forţă ale câmpului re-
zultant. Cuplul rezistent este datorit aqiunii polilor N",
S", rezultaţi la periferia indusului, asupra polilor N, S.
b) Alternatorul mono/ozic.
Indusul acestui alternator produce, după cum s'a văzut,
un câmp alternativ. Pentru a ne da seama de efecJ;ul lui,
îl vom descompune în două câmpuri învârtitoare unul în
sensul inductorului, celălalt în sens opus.

1H
Cel dintâiu modifică câmpul rezultant întocmai ca
în cazul alternatorului polifazic, dând naştere cuplului re-
zistent şi micşorând sau mărind câmpul rezultant. Cel
de al doilea are în raport cu inductorul, o iuţeală dublă
faţ. ă de aceea a inductorului. Cuplul mediu datorit acestui
câmp este nul 1 ). Produce însă vibraţiuni dăunătoare. Acela ş
câmp dă naştere la pierderi prin hysterezis şi curenţi Fou-
cault în piesele polare.
Alternatorii polifazici sunt deci mai avantajoşi din acest
punct de vedere şi de altfel din toate punctele de vedere
şi în particular din acela al bunei utilizări a materialului
(toate găurile dela periferia indusului sunt utilizate). Pentru
aceeaş putere alternatorii polifazici sunL mai uşori.
PUTEREA ALTERNATORILOR
Dacă V este tensiunea la bornele uneia din fazele a]-

Lernatorului, I curentul produs, cos <p factorul de putere al
reţelei pe care debitează al Lerna Lorul , puterea produsă de
una din faze va fi:
P = V 1 cos cp
Expresiunea puterii se poate pune sub o altă formă.
Fie e I. e. m. în faza considerată, în gol, adică atunci
când alternatorul nu produce curent, R şi L rezistenţa şi
coeficientul al selfinducţie de indusului, u tensiunea la
borne, i curentul; vom avea în fiecare rnomenL:
e = u + Hi + L!!:j_
dt
sau geom etriceş Le:
-+ __,.. __,.. ~ __,..
E = V +R I +Lw1 (fig. 148) .
1) Vezi nota dela pag. 1lt4.

H2
R I este însă neglijabil fa-ţă de E, U şi L w I, aşa că

construcţiunea se poate reduce la figura 149.
Se poate spune că e este forţa electromotrice datorită
. d uctorul u1,. L dt
fl uxn l m. 1n di f . e. m. d atorita
. fl uxu.l u1. in-
V .
dusului sau selfinducţiei şi

u f. e. m. datorită fluxului
rezultant.
1n figura 149 avem:
II A = L w I cos rp = E sin a
de unde
Esina
I cos rp = L w
Fig. 1'i.8 lnLroducând această va-

loare a ]ni / cos <p în expre-
siunea puterii P obţinem:
p =UE sin a
Lw
a este diferenţa de fază între E şi U. Deoarece f. e. m. snnt
A
Fig. H9 }'ig. 150

în cuadraLură cu fluxurile, cari produc prin variaţia lor acele
f. e. rn.(e=-~:), rezultă că a este şi diferenţa de fază între
· fluxul inductorului şi fluxul rezultant. Deci !!___ din figura
p

143
150 e distanţa unghiulară între polii inductorului (N, S)

şi polii rezultanţi la periferia indusului (N", S" fig. 1.4 7).
Puterea se anulează pentru a= O, când polii sunt faţă
în faţă şi pentru aceaşi valori ale lui U şi E este maximă
când a = ~-
2'
atunci polii fluxului rezultant se găsesc la mijlocul dis-
tanţei dintre polii inductorului.
MOTORUL SINCRON
Să presupunem că alternatorul considerat mai sus de-
bitează pe o reţea a cărei tensiune U este menţinută con-
stantă şi să mai presupunem că excitaţia inductorului este
menţinută constantă, adică E e constant.
Dacă în aceste condiţii micşorăm puterea rnaşum care
conduce alternatorul, expresiunea puterii:
P = UE sin a
Lw
ne arată că unghiul a se micşorează, diagrama din figura 1,r n
se modifică, A mişcându-se pe un cerc cu centrul în O. La
un moment dat când a= O, polii inductorului se găsesc
în faţa polilor indusului şi P = O, cos <p = O, <p = ; ;
dacă în fine anulăm puterea maşinii care conduce alter-
natorul şi dacă chiâr aplicăm un cuplu rezistent sau o frână
alternatorului, a devine negativ, polii rezultanţi trec înain-
tea polilor inductorilor, cuplul devine motor, ; , cos <p
şiPsunt negativi, adică generatorul s'a transformat în motor.
Alternatorul continuă să se învârtească ca motor primind
energia necesară dela reţea.
Se vede că acest fel de motor se roteşte exact cu aceeaş
iuţeală ca şi câmpul învârtitor al indusului; pentru ori şi
ce altă iuţeală, cât de puţin diferită, cuplul motor mediu ar
fi nul, căci polii inductorului s'ar găsi când înaintea când
înapoia polilor indusului 1 ); din această cauză motorul se
numeşte sincron.
Dacă deci, inductorul fiind imobil am lăsa curentul în
indus, motorul nu porneşte, cuplul mediu fiind nul. Pentru
a pune un motor sincron în funcţiune suntem obligaţi a-i
di1 printr'un mijloc oarecare mai întâiu iuţeala de sincro -
nism sau, · fiindcă aceasta este greu, o iuţeală cât mai ve-
cină de iuţeala de sincronism şi a da drumul curentului
într'un moment favorabil.
Pornirea motorului sincron adică legarea lui la r~~ea
este identică cu aceea a unui alterna tor generator ş1 se
va vedea mai jos.
Motorul monofazic. Cşrnpul alternativ datorit indusului

unui alternator monofazic se descompune în două câmpuri
învârtitoare. Acest alternator funcţionează şi dânsul ca
motor sincron, ca şi cel polifazic, cu deosebirea că la cuplnl
constant datorit câmpului învârtitor în sensul inductorului
se suprapune un cuplu alternativ datorit câmpului ce se
învârteşte în sens contrar. Fără a schimba legăturile indu-
sului cu reţeaua, motorul se poate învârţi sau într'un sens,
sau într'altul.
Mersul motorului sincron cu excitaţie 1-'ariabilă. Repre-

zentând geometric relaţia:
. . L di
u = e + Ri+ dt
aplicabilămotorului sincro11 , obţinrm construcţia din figura

151, neglijând termenul R i.
1) Valoarea cuplului se poale deduc e din expresiunea puterii :

E U sin a P E U p sin a 2 ro .
P L w C = Q 2 L w• (Q = p ' rnţeala un-
ghiulară a câmpului faţă de inductor) . Cum a variază cu timpul, se
deduce c ă valoarea mf'dif' a cuplului e nulă .

145
Dacă tensiunea U şi puterea P sunt constante şi facem

să varieze excitaţia, adică pe E, avem:
E sin a = p t w = Ct = AH (fig. 151).
punctul A se deplasează pe o paralelă cu O B, şi curentul

J variază cu excitaţia. Pentru o excitaţie optimă, A vine
în A' şi J care este proporţional cu B A, este minim şi
I
I
li /;
\J!-------
,,____ - - - - u
III
/ :
t
N
L : - U :0.
I
Fig. 151 Fig. 152
complet wa Ltat. Dacă excitaţia este mai mică decât cea

optimă motorul absoarbe curent dewattat; pentru o exci-
taţie mai mare decât cea optimă, cum este cazul figurii
152, motorul produce curent dewaltat, întocmai ca un con-
densator.
Absorţiunea curenţilor dewattaţi fiind un inconvenient
şi cum în general, aparatele receptoare absorb asemenea
curenţi, proprietatea motorilor sincroni supra-excitaţi, de
a produce curenţi dewattaţi, constitue un avantaj al acestor
motori şi câte odată se lasă să funcţioneze motorii sincroni,
chiar în gol, numai penlru a profila de acest avantaj.
Observare. Să considerăm o maşină (generator sau receptor)

legată la o reţea; fie u tensiunea produsă de o maşină şi
aplicată reţelii şi curentul i.
Tensiunea u' produsă de reţea şi aplicată maşinii_ va fi
(fig. l'.52):
ll'=-U
146
1. Dacă vectorul reprezentând curentul i se g~seşte
cuprins în sectorul I, maşina este generator ş1 se zice că
absoarbe curent dewattat.
2. Dacă vectorul ce reprezintă curentul i se găseşte cuprins
în sectorul I I, maşina este receptor şi se zice că absoarbe
curent .dewattat.
3. Dacă vectorul reprezentând curentul i se găseşte
cuprins în sectorul I I I, maşina este receptor şi se zice că
produce curent dewattat.
4._ Dacă vectorul reprezentând curentul i se găseşte
cuprins în sectorul IV, maşina este generator şi se zice că
produce curent dewattat.
CUPLAJUL ALTERNATORILOR ŞI MOTORILOR

SINCRONI
Ca şi uzinele de curent continuu, uzinele de curent alter-

nativ cuprind mai multe ele-
mente- sau grupuri electrogene
şi trebue să vedem cum le.
putem cupla, cum le putem
face să lucreze împreună.
Alternatorul ca şi orice ge-
nerator de energie electrică
este ,condus de un motor a
deschide cărui iuţeală este regulabilă la
voinţă şi automa. Regula-
Fig. 153 rea automată se face cu aju-
torul unui regulator în genul
celui din figura 153, bazat pe forţa centrifugă. Când pu-
terea ce trebuie să producă ~otorul creşte, iuţeala trebuie
să scadă, sferele S se apropie, cilindrul C se scoboară şi
deschide admisiunea aburului sau combustibilului, ceeace
face să crească puterea produsă de motor, iuţeala acestuia
creşte şi sferele se apropie de poziţia primitivă, natural
însă ceva mai apropiate una de alta. In definitiv la o
creştere a puterii corespunde o scădere a iuţelii şi invers.

147
La o anumită poziţiune a sferelor regulatorului şi deci la
o anumită iuţeală corespunde o anumită putere. , .
. C':1. cât, pen_tru_ a~ceeaş.variaţiune;;:a puterii, variaţiunea
rnţelu este mai mica, cu atât regulatorul este mai perfect.
Motorii electrici cu curent continuu cu excitaţie în de-
rivaţie, sub tensiune constantă, sunt auto-regulatoare în
felul de mai sus.
Cuplajul alternatorilor, care se va ve- .
dea mai departe că depinde de aceste re-
gulatoare, diferă după numărul lor de
faze:
Fig. 15'~
1. Alternatorii monofazici sau una din fazele alterna

torului polifazic. Presupunem că (fig. 154) Ia barele tablou-
lui uzinii, între care se menţine constantă tensiunea U,
sunt deja legaţi alternatorii A 1 , Al!, conduşi de motorii
M 1 , M 2 şi că cererea de curent crescând, trebue legat la
tablou un nou alternator A.
Se presupune una din bornele alternatorului A legată
la una din barele tabloului. Dacă ar fi vorba de un dinamo
de curent continuu, s'ar. egala tensiunea dinamului cu aceea
a tabloului şi s'ar lega şi a doua bornă -la tablou.
11.8
Aci, chestiunea este mai complexă; înainte de a închide

întrerupătorul a, b, trebuie să ne asigurăm că:
1. Frecuenţa lui A este aceeaş sau foarLe vecină de
aceea a celorlalţi alterna tari.
2. Tensiunea este aceeaş sau aproape aceeaş ca a
barelor.
3. Faza tensiunii lui A este aceeaş ca faza tensiunii
barelor.
Pentru îndeplinirea pri-
mei condiţiuni, se regu-
lează cât mai exact iuteala
motorului care conduc~ al-
.-u
ternatorul; bine înţeles, nu
u poate fi vorba decât de o
Fig. 155 regulare aproximativă în
această primă operaţie.
Pentru a doua condiţiune, ne asigurăm că volLmetrele
V0 şi V indică aceeaş tensiune, variind în consecinţă exci-
taţiunca alternatorului.
In ce priveşte a treia condiţiune să presupunem că am
închis întrerupătorul a b într'un moment oarecare şi să
considerăm diagrama din figura 149. Dacă legăLura a fost
făcută la întâmplare, · unghiul a poate avea toate valorile
dela O la 2 :n; şi atunci:
a) Curentul I, proporţional cu BA (fig. 14.9) poate avea o
valoare foarte mare (w=:n:) şi dacă nu se arde alLernatorul
se topesc siguranţele care îl garantează.
b) Dacă nu ne-am asigurat că suntem foarte aproape
de sincronism, chiar dacă am face legătură în momentul
când a = O, a nu rămâne nul, căci dacă iuţeala e prea mare
sau prea mică (fig. 150) S" şi N" se îndepărLează repede de
N şi S cu toată atracţiunea dinLre aceşti poli.
Pentru îndeplinirea condi\iunilor 1 şi 3 aşezăm între a
şi b un volLmetru Vs zis voltmetrul de fază sau de sincro-
nism. Acest voltmetru este supus la tensiunea rczultanLă
dintre tensiunea u şi forţa electrornoLrice e produsă de
alternator: Vs= e - n

1lt9
Unghiul a (fig. 155) variază dacă allernatorul nu se

roteşte exact în sincronism: când a = n, V 8 este maxim
şi egal cu 2 U (căci E = U); când a= O, Vs= O; prin
urmare indicaţiunile voltmetrului vor varia periodic între
O şi 2 U, şi cu cât ne vom apropia de sincronism cu atât
variaţiunile vor fi mai lente. Regulând în consecinţă iuţeala
lui M, ne putem deci apropia cât mai mult de sincronism,
Când am obţinut aproape
sincronismul închidem întreru- 3 - - - - - - - - - -
pătorul a b în momentul când
2-----~---+-
V 8 = O, a = O, I= O şi deci
polii Nord ai inductorului sunt
în faţa polilor Sud a indusului.
Atunci dacă alternatorul are o
iuţeală pu\in superioară iu\elii
de sincronism, a creşte, pn•
terea ere.şie, (pag. 139), ceeace
atrage o micşorare a iuţelii lui
M datorită regulatorului; dacă
dimpotrivă iuţeala este ceva
inferioară sincronismului, a
devine negativ, alternatorul Fig. 156 a
este motor şi este târît de in-
dus, puterea descreşte, ceeace atrage o mărire a iuţelii.
In a~bele cazuri, alternatorul este adus şi menţinut la
s1ncron1sm.
Voltmetrul poate fi înlocuit cu o lampă de sincronism
sau de fază, putând suporta dublul tensiunii barelor.
Lampa se stinge şi se aprinde periodic. Legătura se face
când lampa este stinsă.
Dacă regulatorul iuţelii motorului M ar fi perfect s1 ar
menţine iuţeala absolut constantă, sincronizarea şi 'deci
cuplarea ar fi imposibilă.
Cuplajul alternatorilor trifazici. Se procedează la fel ca

mai sus pentru fiecare din faze, aşezându-se câte o lampă
pe fiecare fază (fig. 156 a), legăturile trebuesc astfel făcute
150
ca toate lămpile să se stingă şi să se aprindă deodată, atunci

suntem siguri că legăturile între faze sunt bine făcute 1 ) ·
în urmă o singură lampă aşezată pe oricare din faze a;
fi suficientă. '
1n cazul alternatorilor trifazici şi dacă întrebuintăm
trei lămpi, putem modifica dispozitivul aşa încât să ş'tim
dacă alternatorul merge prea repede sau prea încet şi a-i
modifica iuţeala în consecinţă în vederea cuplajului. Este
2 L-----,-------,::,.
L2
Fig. 156 b Fig. 156 c
destul (fig. 156 b) să intervertim legăturile a două din lămpi.

Lampa L 1 este supusă la tensiunea 1-2' iar lampa L 2
la tensiunea 2-1' (fig. 156 c) (1, 2, 3, reprezintă tensiunile
la bornele alternatorului, 1', 2', 3' tensiunile la bare; cum
însă w, iuţelile unghiulare, nu sunt perfect egale pentru
cele două sisteme trifazice de tensiuni, reprezentările lor
se vor roti una faţă de cealaltă).
Dacă sistemul 1', 2', 3' se mişcă în sensul săgeţii, lămpile
trec prin maxim în ordinea L 1, L3 , L 2, etc. şi invers.
1 ) Legăturile între faze sunt bine făcute din punct de vedere

teoretic atunci când tensiunile între bornele alternatorului trec în
acelaş sens prin maxim ca şi t~nsiunile între barele respective, la cari
se Jeagă bornele alternatol'Ulu1.

151
Dacă se pune un geam mat peste lămpi şi dacă acestea

sunt aşezate la vârfurile unui triunghiu echilateral, avem
impresia unei lămpi rotitoare într'un sens sau altul după
cum iuţeala alternatorului este prea mare sau prea
mică.
Pe una din faze se aşează un voltmetru.
Regularea sarcinei altematorilor. La maşina dinamo <le

curent continuu, am văzut că e deajuns să variem excitaţia
pentru a face ca maşina să pro_ducă mai mult sau mai
puţin curent sau energie. Explicaţia era, că îndată ce E
creşte, I creşte, cuplul rezistent creşte, iuţeala scade şi deci
în mod automat puterea motorului mecanic care con-
duce dinamul creşte.
La un alternator care funcţionează singur pe o reţea,
bine înţeles că se va petrece acelaş lucru, iuţeala lui poale
varia. şi deci şi puterea motorului ce-l conduce.
Dacă însă avem mai mulţi alternatori funcţionând îm-
preună şi considerăm unul din aceşti alternatori, iuţeala
lui rămâne absolut egală cu a celorlalţi, deci constantă,
şi atunci degeaba modificăm excitaţia; iuţeala fiind con-
stantă puterea motorului şi deci cea produsă de alter-
nator rămâne şi ea constantă; curentul variază, dar va-
riază şi cos <p aşa că puterea produsă, E I cos <p, rămâne
constantă.
Pentru a varia sarcina trebue să umblăm la motorul
mecanic care conduce alternatorul, modificându-i admi-
siunea agentului motor.
Funcţionarea unui alternator, fie ca generator fie ca motor

pe o reţea alimentată şi de alţi alternatori este în general
stabilă, adică alternatorul nu iese din sincronism. ln adevăr
în cazul generatorului, cum am şi observat mai sus, dacă
(fig. 157) iuţeala motorului care conduce alternatorul are
tendinţa să crească, distanţa între polii N, S şi S', N' creşte,
a creşte şi puterea motorului creşte şi ea până când ajunge
Ia puterea corespunzătoare iuţelii de sincronism; atunci
152
distanţa între N S şi S' N' rămâne constantă; invers dacă

iuţeala motorului are tendinţa să scadă.
Când alternatorul funcţionează ca motor (fig. 158), dacă
cuplul aplicat motorului creşte, iuţeala acestuia are ten-
dinţa să descrească, distanţa între N S şi S' N' creşte ca
şi a, până când puterea
N' s' şi deci cuplul desvoltat
de motor corespunde cu-
plului ce i se aplică.
Fig. 157 Totuş este de observat
că atracţiunca electro-
magnetică între polii inductorului şi cei ai indusului este
analoagă cu o legătură elastică între aceşti poli şi pe de altă
parte inductorul are împrejurul axului său un moment de
inerţie considerabil. Inductorul constitue deci faţă de in-
dus un sistem oscilant şi se ştie că dacă un asemenea sistem
este supus unui cuplu periodic, de o perioadă egală sau
vecină de propria sa perioadă de oscilaţie, sistemul va
oscila şi amplitudinea oscilaţiunei va creşte; în cazul de
faţă distanţa între poli va
creşte la fiecare perioadă, ast-
fel că funcţionarea numai este
stabilă şi alterna torul sfâr-
şeşte prin a ieşi din sincro-
nism, a se decroşa.
Acest fenomen se manifestă
prin creşterea peste măsură a
curentului în indus şi topirea
siguranţelor.
La începutul utilizării cu- l•'i g. 158
renţilor alternativi, punerea şi
menţinerea în funcţiune a unui alternator era dificilă din
cauza oscilaţiunilor de mai sus; mai târziu când fenomenul a
fost mai bine cunoscut, s'au luat măsuri de remediere.
Cel mai bun mijloc de a împiedica oscilaţiunile sunt amorti-
zorii Leblanc, cari constau într'o serie de bare massive de
aramă, aşezate în găuri practicate în piesele polare

153
inductoare, paralele cu axul alternatorului şi ale căror exlre-

rnităţi sunt legate între dânsele prin două cercuri ma-
sive de aramă (fig. 159). In timpul oscilaţiunilor acest dis-
pozitiv are o deplasare faţă de câmpul indusului şi se produc
în barele de cupru curenţi induşi puternici, care în virlutea
legii.lui Lenz, se opun cauzei, adică oscilaţiunilor şi le amor-
ţesc. Lucrurile se petrec ca . şi cum inductorul s'ar mişca
într'un mediu vâscos.
·· ·:.-.: :.· ·.· ·:·· · ·.··::r 7
L---------.J••· ··· ·· ·
Fig. 159
Negreşit că cu câl mişcarea motorului care conduce

alternatorul va fi mai regulată, cu alât şi tendinţa de eşire
din sincronism va fi mai mică, deaceea în cazul maşinilor
cu piston (motor Diesel, maşină cu abur, etc.) se dă vo-
lantului un moment de inerţie destul de mare, pentru ca
gradul de neregularita Le al iuţelii alternatorului să fie destul
de mic.
Pornirea .şi cuplarea motorilor sincroni la reţea. Se pro-

cedează întocmai ca la alternatori. Trebuc dar să dis-
punem de un mic motor de alt gen, de putere suficientă ,
pentru a da motorului sincron, mergând în gol, iu~eala de
sii:icronism. Odată cuplajul făeut, se desprinde motorul ecl
nnc.
De multe ori, motorii sincroni conduc o maşină di-
uamo de curent continuu. Acest dinamo alimentat ·c1c o
baterie de acumulatori serveşte la început ca motor, pentru
punerea în funcţiune a motorului sincron. După cuplarea
acestuia rolurile se schimbă, · alternatorul devine motor
sincron, iar maşina dinan10 generator.
Experienţă cu alternatorul trifazic (fig. 160). Un alternator
este condus de un motor l'vf. (motor electric alimentat de
o baterie de acumulatori). Alternatorul comportă 6 borne
din care 3 sunt legate îm-
preună (montaj în stea).
Din punctul comun pleacă
firul neutru, iar din bor-
nele libere pleacă câte un
fir de fază. Intre fnul de
fază şi firul neutru sunt
< aşezate lămpi. Amperme-
trele Ai, A 2 , A 3 sunt aşe
zate pe firele de fază şi
arată încărcarea fiecăreia
din punţi. A,i este aşezat
pe firul neutru. Pe unul
din firele de fază s'a aşc
zaţ o bobină de self pen-
tru a putea varia curentul
respectiv. T este un ta-
cometru, adică măsurător
de frecuenţă.
Excitaţia alternatoru-
lui este dată de bateria
de acumulatori prin am-
permetrul A e
Tensiunile între fire se
măsoară prin voltmetrul
V şi V0 •
Se observă:
1. Creşterea tensiunilor
Fig. 160
cu excitaţia.
2. Raportul V3 înLre tensiunile dintre firele de fază
(V) două câte două şi tensiunea (V 0) între faze şi firul
neutru.
3. Când fazele sau punţile sunt egal încărcate, cucntul
în firul neutru este nul.

155
4.. Influenţa firului neutru asupra uniformizării tensiu-
nilor. Dacă se întrerupe firul neutru, faza cea mai puţin
încărcată are tensiunea cea mai mare.
i 2,208
Fig. 161
5. Relaţiunea între frequenţă, numărul polilor şi învâr-

titurile pe secundă / = p N; normal avem:
f = 50 2p=4 N = 25 înv ./ sec.
156
Experienţă de cuplarea şi fnncţionarea alternatorului ca
generator şi motor (fi_g. 161). AlLernatorul din figura prece-
dentă este legat prin curea de maşina dinamo D care poale
lucra, graţie comutatorului C, sau ca generator alimentând
lămpile L, sau ca motor alimenLat de bateria B.
Pentru cuplare, alternatorul esLe mişcat de maşina D
func'ţionând ca motor, şi a cărui iuţeală se regulează cu
reostatele Re şi Rp. Iuţeala se verifică cu tacometrul 1'.
Li, L 2 , L 3 sunt lămpile de sincronizare, V voltmeLrul
penLru măsurare::i tensiunii alLernatorului şi a reţelei R, W
esle un waLtmeLru pentru măsurarea puterii primiLe sau
produse de alLernaLor.
1. Se cuplează al Lerna torul şi se urmăreşte creş Le rea
puLerii consumaLă de D şi a puterii produsă de alternator
şi trimisă în reţea, atunci când micşorăm excitaţia lui D.
2. Se constaLă că puterea produsă şi consum ală variază
puţin cu excitaţia al terna torului.
3. Această putere variază numai dacă variem reosLatele
RP şi Re,
4. Se anulează treptat curentul îu Ac şi se aduce comu-
tatorul C în poziţiunea intermediară din figură. Atunci
alternatorul lucrează ca motor sincron însă pu-~in încărcat.
Pentru a încărca motorul facem să debiteze maşina JJ
pe lămpile L aşezând comutatorul în poziţiunea 2.
5. Se constată un minim de curent absorbit de mo-
tor (Ai, A 2 , A 3 ) pentru o anumită excitaţie A .
TRANSFORMATORI DE CURENT
ALTERNATIV
Avantajul tensiunilor înalte pentru transmisiunea la dis-
tanţă a energiei electrice. Orice transmisiune de energie
dinLr'un punct într'altul comportă o pierdere. Transmisi-
unea prin curea corn por Lă pierderi prin frecare ,asemenea trans-
misiunea prin apă , sau aer sub presiune. Transmisiunea ener-
giei electrice se face prin fire metalice, de obiceiu de aramă

157
şi co,mportă pierderi prin efect Joule, datorite curentului
care circulă prin fire.
O transmisiune este cu atât mai perfectă, cu cât o aceeaş
putere transmisă comportă o pierdere mai mică.
Puterea electrică este:
P=EI
Dacă rezistenţa liniei este R, pierderea prin efect Joule
este:
R p2
( 1) p = R 12= ]X2
aşadar pierderea este invers proporţională cu pătratul

tensiunii. Avem deci avanlaj să Lransmitem energia elec-
trică sub tensiune mare.
Problema transmisiunii la dislanţă se pune de cele mai
multe ori din punctul de vedere al costului instalaţiunilor
liniei, pentru o anumită putere P şi o an umilă pierdere p.
Costul Cal liniei esle aproximativpropor~ional cu greu-
tatea firului, adică cu secţiunea s.
C = as
însă rezistenţa liniei R este invers proporţională cu s ş1
din (J) avem:
1"'l = E2 P_1_
p2 - S
de unde scoţând valoarea lui s şi înlocuind-o în expresia

lui C ohţinem:
~ 13p2
C= - -
P E2
Aşadar şi din puncLul de vedere al costului instalaţiunii
avem interes să adoptălll tensiuni câl mai mari.
Pe de allă parte, Lensiunile ridicale nu convin nici pentru
producerea energici nici penLru uLilizarea ei. In adevăr,
alternalorii nu se construesc penlru Lcnsiuni mai mari de
10.000 V.; rnoloarelc ascmrnea se Iac penlru tensiuni
158
inferioare celei de mai sus şi în general mult mai mici, iar
pentru iluminat avem nevoie de tensiuni cuprinse între
100-200 V.
Fig. 162
Transformatorii sunt tocmai aparatele care transformă,

în condiţiuni avantajoase, tensiunea în orişice proporţie,
mărind-o sau micşorând-o.
Ele primesc energia sub intensitate mare şi tensiune
mică_ şi o redau sub iniensitate mică şi tensiune ridicată,
sau invers.
Astfel schema unui transport de energie la distanţă
mare este aceea din figura 162.
Energia este produsă în unctul A de alternatorul
a, sub tensiune moderată de 5.000 V de pildă, care este
ridicată pe loc de
transforma torul T 1
(--··· --- -!f-----.,\ la 100.000 V pentru
O',o-+--i---i. a fi transportată sub
această tensiune la
distanţă mare (până
la câteva sute de
km.) în B, unde al
doilea transformator
T 2 scoboară tensiu-
nea dela 100.000 V
Fig. 163 la tensiunea utiliza-
bilă de 200V.
Descriere. Un transformator (fig. 163) se compune dintr'un
sâmbure de fier divizat pe care se găsesc înfăşurate două
circuite.

159
Un circuit A 1 B1 format dintr'un număr, relativ mic
(mare) de spire n 1 numit circuit primar.
Un al doilea circuit A 2 B 2 format dintr'un număr mai
mare (mic) de spire n 2, numit circuit secundar.
Funcţionare. Dacă la bornele circuitului primar A 1 B 1
aplicăm o tensiune alternativă:
Ul= U1 sin W t
se va produce în acest circuit cu un curent i şi în sâmbu-

rele de fier, constituind circuitul magnetic, un flux alter-
nativ <p. Acest flux variabil străbătând circuitul secundar,
provoacă în el o f. e. m. şi deci o tensiune alternativă I½
la bornele A 2 B 2 proporţională cu numărul spirelor secundare.
Dacă introducem între A 2 şi B 2 un circuit de utilizare,
se va produce un curent i2 •
Vom alege, în mod arbitrar un sens pozitiv uentru flux
şi ca sensuri pozitive pentru curenţi şi f. e. m., sensurile
obişnuite rezultând din regula burghiului. Ecuaţiunea cir-
cuitului magnetic este, curenţii fiind exprimaţi în amperi
şi fluxul în C G S:
(1)
S fiind reluctanţa circuitului magnetic.

Pe de altă parte, în circuitul primar,·legea lui Ohm ne dă:
. n1 d <p .
ul - 10s dt = r111
adică tensiunea aplicată u 1 - de acelaş sens pozitiv ca şi

curentul i1 - la care se adaogă f. e. m. indusă de varia-
ţiunea fluxului cp, este egală cu produsul rezistenţei prin
intensitate.
Iar în circuitul secundar avem:
160
adică f. e. m. indusă este egală cu tensîunea produsă u 2 -

de sens pozitiv, contrar sensului pozitiv al curentului i2 -
la care se adaugă pierderea ohmică r 2 ½·
Avem trei ecuaţiuni, dacă ni se dau u 1, i2 şi decalajul a 2
al lui i2 asupra lui u 2 (decalajul sau factorul de putere al
reţelei de utilizare), putem găsi pe i 1 , u 2 şi <p.
Ca în Loa te a paratele şi maşinile electrice, pierderile interi-
oare r 1 i1 şi r 2 i2 sunt mici şi le putem neglija; rămâne atunci:
_ n 1 d <p
(2) Ul -108 dt
(3)
Din aceste ecuaţiuni, deducem între valorile u 1 şi U;1 re-

laţiunea:
.!!'.!_= _ !i_
U2 n2
sau între valorile eficace (sau amplitudini):
!!l_ - !i.
U2 - n2
Aşa dar tensiunile eficace primare şi secundare sunt pro-

porţionale cu numărul spirelor. Raportul între tensiuni este
egal cu raportul dintre numărul spirelor n 1 şi n 2 ; el se
numeşte raport de transformare.
Dacă u 1 este de forma: u 1 = U 1 sin w t,
din (2) deducem:
-d<p = -10 8 U1 sin

.
w t
dt n1
(4) <p = - ~~: U 1 coswt= <Psin(wt - ; )
Rezultă deaci că <p are aceeaş formă ca şi u 1 şi că dacă

U1 este constant şi amplitudinea fluxului <p va fi cons-

161
tantă oricare ar fi curentul primit sau debitat de transfor-

mator. Fazele acestor curenţi i1 şi i2 sunt astfel încât curenţii
se compensează în parte unul pe altul în expresiunea forţei
magnetomotrice (1), obţinându-se o forţă magnetomotrice
constantă şi deci un flux constant.
Din ecuaţia (1) deducem şi valoarea lui Îi, aşa că avem
toate necunoscutele.
Când i2 =0, când transformatorul merge în gol, ecuaţia
(1) se reduce la:
Reprezentarea
grafică (fig. 164).
Luăm ca origină a
fazelor, faza lui u 1 , Fig. 164
u 2 va fi reprezentat
în sens contrar. Din (1) avem:
--..
n111+n212
--.. -
10 S <P
= -z;;;-
a2 şi n 2 12 sunt daţi, căci se cunosc datele din circuitul
de utilizare aşezat la secundar; fluxul se găseşte (4) îna-
poia lui u 1 cu i iar amplitudinea lui este:
cp = 108 Ul
n1 w
Avem deci toate elementele pentru a construi graficul.
Trasam pe n 2 i 2 m
w • • oC . pe -1-0S
ş1 în cp m A oD . avem pe
ş1
n 1 i1 făcând diferenţa geometrică O E între O D şi O C.

Graficul ne permite să urmărim şi să analizăm funcţio
narea transformatorului.
162
Când 12 =
O punctul E vine în D. Pe măsură ce 12
creşte, creşte şi
11, componenta wattată produce amperspirele
O C' în fază cu u 2 şi cari trebuiesc să fie complect echili-
brate de ampcrspirele wattate ale primarului OE'; compo-
nenta dewattată sau amperspirele O C" care tind să demagne-
tizeze fierul, să micşoreze fluxul, sunt însă compensate în
parte de surplusul amperspirelor dewattate OE" ale pri-
marului, astfel încât amperspirele totale O D şi deci fluxul
rămâne constant:
OC' = OE' O C" =DE"

Puterea primită de primar este:
OE'
- - X U1
nl
PuLerea produsă de secundar:
O C'
-- X U2
n2
Ele trebuie să fie egale, căci am neglijat pierderile; şi

sunt în adevăr egale.
Deoarece când transformatorul este încărcat aproape de
normal, O D este foarte mic
şi deci:.
n1l1=n2l2
11 - n2 - U2
/2 - nl - Ul
Influenţa pierderilor. ln transformator avem şi pierderi
în fier, reprezentate prin fenomenul hysterezis şi curenţii
Foucault şi pierderi în circuite . prin efect J'oule. Toate
aceste pierderi se traduc în definitiv printr'o sporire a com-
ponentei wattate a lui 11 şi printr'o scădere a tensiunei U2 •
Influenţa scăpărilor magnetice. Am presupus că fluxul
produs de primar slrăbate în înLregirne secundarul şi că

163
fluxul produs de secundar străbate în întregime primarul

(adică L 1 X L 2 = M 2).
1n realitate se produc scăpări magnetice; figura 165 arată
schematic liniile de forţă într'un anumit moment şi se
Fig. 165 Fig. 166
vede că nu toate liniile de forţă eşind dintr'un circuit stră

bate pe celălalt. Efectul scăpărilor se resimte mai ales
la plina sarcină a transformatorului.
Scăpările primaru-
lui dau loc la o scă
dere a fluxului comun
cp, deci o scădere a
lui I½· Scăpările se-
cundarului produc o
nouă scădere a lui u 2 ,
ambele scăpări măresc
componenta de w a t-
ta tă a curentului
primar, adică măresc
întârzierea lui i1 asu- Fig. 167 Fig. 168
pra lui ul"
Lucrurile se petrec ca şi cum s'ar introduce în circuitul
primar şi în circuitul secundar câte o selfinducţie (fig. 166).
Atât scăderea Lensiunei u 2 în tin1pul sarcinei cât şi de-
calajul curentului sunt efecte dăunătoare unei bune funcţio-
164
nări, deaceea se caută cu cea mai mare gri3a să se evite

scăpările magnetice. In acest scop în loc de a se aşeza cele
două circuite" separat ele se aşează sau unul peste allul
(de regulă circuitul de mare tensiune peste cel de mică
tensiune) figura 167, sau fiecare din circuit uri este constituit
din mai multe bobine şi se aşează alternativ o bobină pri·
mară, una secundară, ele. (fig. 168).
Gradul de folosinţă al transforma-

torilor este de obiceiu mai mare de
95% şi pentru transformatorii mari
şi bine studiaţi trece chiar de 99%.
Construcţia transformatori lor.

Transformatorii sunt supuşi în ge-
neral la tensiuni înalte, bobinele con-
stituind circuitele electrice trebuesc
bine izolate una de alta şi de sâmbu-
rele de fier. Izolarea se face cu hârtie
sau carton special, ca de altfel şi la
alte masini cu tensiuni ridicate cum
sunt alt~rnatorii. In scopul unei mai
perfecte izolări, transformatorul este
Fig. 169 introdus într'o ladă plină cu ulei.
Transformatorul mai poate avea forma din figura 169
zisă cuirasată.
Bobina Rhumkorff. Transformatorii descrişi mai sus

au un circuit magnetic închis evitându-se cu grije orice
întrefier care ar mări fără folos curentul magnetizat.
Bobina lui Rhumkorff este un transformator al cărui
primar este alimenta L de regulă de un curent continuu, care
se întrerupe brusc la intervale regulate. Intreruperea bruscă
a curentului are de scop să facă să varieze brusc fluxul
astfel ca f. e. m. indusă în secundar să fie cât mai mare.
Pentru dispariţia bruscă a fluxului este nevoie ca circuitul
magnetic să fie deschis.

165
Sâmburele bobinei Rhumkorff este constituit dintr'un

mănuchiu de fire de fier.
Transformatorii trifazici. S'ar putea construi câte un
transformator separat pentru fiecare fază. După cum însă
cele trei circuite electrice se pot combina între ele reduc;ând
numărul firelor dela 6 la 3 tot astfel şi circuitele magnetice
străbătute de fluxuri trifazice, se combină între ele dând
loc la un transforma tor unic cu trei sâmburi.
I: n: llf'.
-r·11••:••u-+·
I
1
I
:I
I
I
I
i
I
I
:
:I
I : ' ;
I I I
... -~-- --~...

I
--~- I
I
lll
Fig. 170 • Fig. 171
Figura 170 reprezintă un tip de transformator trifazic

simetric, însă complicat ca construcţiune.
Forma din figura 171 deşi nesimetrică este cea mm
obişnuită. ·
Forma din figura 172 asemenea nesimetrică eşte zisă
cuirasa tă.
Auto-transformatorii sunt constituiti întocmai ca trans·

formatorii obişnuiţi, nu au însă decât un singur circuit,
166
Una din tensiuni se aplică la extremităţile circuitului,

cealaltă se regăseşte între două puncte ori cari ale circuitului
(fig. 173). Tensiunile sunt proporţionale cu numărul spirelor.
Se întrebuinţează numai pentru raporturi de tensiuni mici.
Cuplajul transformatorilor.
La punerea în paralel a trans-
formatorilor trebue observat
ca transformatorii să aibe ca-
racteris1ica de aceeaş formă,
adică dacă transformatorii sunt
încărcaţi la puterea normală sau
la ¾, ½, 1 / 1, etc. din această
putere scăderea de tensiune la
bornele secundarilor să fie
aceeaş penLru toţi transforma-
torii. Altfel transformatorii cu
•
u,
•
Fig. 172 Fig. 173
pierdere de tensiune mica se încarcă mai mult decât cei a

căror pierdere de tensiune este mai mare.
MOTORII CU CURENT ALTERNATIV

Se pot împărţi în trei categorii:
1. Motorii sincroni despre care s'a vorbit.
2. Motorii asincroni sau de inducţiune.
3. Motorii cu colector.

167
MOTORII ASINCRONI
Sp împart în:
a) Motorii polifazici, sau cu câmp rotitor.
b) Motorii monofazici, sau cu câmp alternativ.
MOTORII ASINCR~ NI POLIFAZICI
Un motor asincron polifazic (fig. 174 a) se compune din-
Lr'un organ fix S numit stator, care este constituit întocmai
Fig. 174 a Fig. 174 b
ca indusul unui alternator şi dintr'un organ mobil în interior

numit rotor construit asemenea ca indusul unui alter-
nator, cu acelaş număr de poli ca statorul însă putând
avea un număr de faze diferit (în cazul figurei 174 b stator
trifazic tetrapolar şi rotor bifazic tot tetrapolor).
Circuitele statorului sunt în legătură cu reţeaua poli-
fazică care îl alimentează cu energie electrică.
Circuitele rotorului sunt legate în scurt circuit.
Funcţionarea motorului asincron astfel constituit este
analoagă funcţionării unui alternator, statorul jucând rolul
inductorului iar rotorul rolul indusului.
168
In adevăr câmpul rotitor datorit curenţilor polifazici,

circulând în stator, este analog cu câmpul rotitor datorit
rotirei efective a inductorului unui alternator.
Câmpul rotitor statoric induce în rotor, presupus imobil, ale
cărui circuite sunt legate în scurt circuit, curenţi polifazidi cari
la rândul lor dau naştere unui câmp învârtitor întocmai ca
curenţii induşi în alternator şi de aceeaş iuţeală ~ ca şi
p
câmpul statoric.
Dacă curenţii în rotor ar fi
complect wattaţi (s'a văzut la
alternator) polii rotorului s'.ar
găsi în poziţiunea N', S' din
figura 175.
Dacă însă - cum este cazul
Fig. 175 în realitate - curenţii sunt în
parte dewattali (în urma ten•
siunei), atunci polii rotorului se apropie de polii rezultanţi
de acelaş nume dela suprafaţa statorului trecând în N",
S", etc.
Polii rotorului vor fi deci acţionaţi de polii rezultanli
şi rotorul se va mişca în sensul rotirii câmpului statoric.
Fie acum w' iuţeala unghiulară a rotorului, iar w pulsaţia

p
curentului în stator, iuţeala relativă a câmpului statoric în
raport cu rotorul va fi:
w-w'
p
Aceasta va fi şi pulsaţia curenţilor induşi în rotor câmpul

rotoric în raport cu statorul, se va roti cu iuţeala:
w-w' + w' = ~
p p p
adică tocmai cu iuţeala câmpului statoric.

169
Ca şi în alternator, avem două câmpuri care se rotesc cu

aceeaş iuţeală~ ori şi care ar fi iuţeala rotorului.
Ambele câmpuri sc compun înlr'un singur câmp rezullant
învârtitor, care taie atât conductorii statorului cât şi con-
ductorii rotorului.
Analogie cu transformatorul. Din punctul de vedere al

•curenţilor şi fluxurilor, motorul asincron es le analog cu
lransforma torul.
Ca şi la transformator găsim circuile primare (sta-
torice) alimentate sub tensiune constantă şi circuite se-
cundare (rotorice), cele dintâi producând prin inducţiunc
curenţi în cele din urmă, prin intermediul unui flux co-
mun, care ca şi la transformalori esle înlr'o primă apro-
ximaţie constanl, dacă tensiunea ce se aplică staloruh1i
este constantă.
Analogia persistă chiar când rotorul se mişcă (cu condi-
tiunea de a nu urmări conduclorii rotorici în miscarea lor
~i curenţii care se produc în generatricelc ce tr;c printr'o
anumită poziţiune fixă în raport cu statorul).
Ca şi la transformator se produc scăpări magnelice
adică nu tot fluxul statoric străbate circuitele rotorului
şi invers, cu deosebire că aci, din cauză că circuitele nu numai
că nu pot fi suprapuse, dar chiar sunl separate printr'un
întrefier, scăpările sunt mult mai importante ca şi cfeclcle
lor.
Determinarea curenţilor. Să considerăm un motor bipolar

cu fi şi / 2 faze statorice şi rotorice, cu câte o singură gaură
de pol şi fază, n 1 şi n 2 numărul spirelor unei faze, L1 şi L 2
coeficienţii de selfinducţie a unei faze statorice şi a unei faze
rotorice, M coeficientul de inducţiunc muluală a două
circuite (faze), unul statoric altul rotoric, în momentul când
axele lor coincid.
Fie I 1 amplitudinea curentului în stator, 12 în ro-
tor.
170
Fluxul câmpului alternativ simplu (adică străbătând o

spiră) produs de o fază statorică are amplitudinea Li 11 ;
nl
fluxul câmpului rotitor produs de cele f1 faze în stator va fi
deci:
f1 Li I 1) . (a)
2 nl 1
Aceleaş faze vor produce prin circuilelc rolorului, fluxul

rotitor:
fiM I (b)
2 n2 l
Asemenea curcn~ii rotorici vor produce respectiv prin

rolor şi prin stator fluxurile:
f2L21 (c) şi (d)

2 n2 2
Toate câmpurile cari produc aceste fluxuri se rotesc
cu iuţeala unghiulară w. Câmpurile fluxurilor (a) şi (b), res-
pectiv (c) şi (d) sunt coaxiale, iar axul (a) şi (b) face cu axul
lui (c) şi (d) un unghiu cp. (fig. 176).
F. e. m. induseîntr'o fază oricare a statorului de fluxurile
(a) şi (el) au respectiv drept amplitudine:
f1- 2-
Li I
w 1
.
ş1
f2 M I
-2-w 2
1) Se prcsurune cunos'ut rezultatul: / câmpuri alternative f-fa-

zice:
h1 = T-I sin ( w t - 2 7i) (i = 1,2, ..... n
2n
cu 2 p poli, decalate în spaţiu cu IP între ele, d~u naşter e unui
câmp învârtitor de valoare f H, de iuţeală unghiulaă ~-

Rezultatul acesta s'a stabilit la pag. 12~ pentru cazul particular
f=S p=1.

171
Dacă U1 este tensiunea aplicată statorului şi r1 rezistenţa

unei faze statorice, vom avea într'o fază oricare a statorului:
-..- --+
U1 = r1 J1
(I) (2)
I
+ -12 -fiwL
·
- -....
(3)
1
.I + 2 f
1 1
-----+
2 wM.12
(4)
(I)
Vectorii (2) şi (3) sunt normali

unul pe altul, căcî axul câmpului
fluxului (a) coincide cu axul cir-
cuitului considerat, în momentul
când. curentul în acel circuit trece
prin maxim; f. e. m. (3) este deci
în cuadratură cu (2).
Motorul fiind bipolar, unghiul
spaţial <p dinlre axele câmpurilor
este şi unghiul dintre vectorii (3)
şi (4.) în timp.
Ecuaţiunea (I) poate fi repre-
zentată prin patrulalerul din fi- Fig. 176
gura. 177 a.
Tot astfel înlr'o fază oricare a rotorului (care este îu
scurt circuit, U2 = O) vom avea:
(6)
(5)
Fig. 177 a Fig. 177 b

172
w 1 fiind iuţeala unghiulară w-w' a câmpurilor în raporL cu
rotorul, care se învârLeş Le cu iuţeala unghiulară w'.
Unghiul între vectorii (6) şi (7) este tot <p, adică unghiul
spaţial dintre cele două câmpuri, a căror fluxuri provoacă
f. e. rn. (6) şi (7).
Ecuaţiunea (li) este reprezcnLaLă prin Lriunghiul din
figura 177 b. Din acest triunghiu avem:
sin <p = 1
2l1 W1M
cos <p = -;:=======

Vr2 + 41 t: wt L
2 2 o
2
Cunoscând pe <p şi 1 1 în func\ic de I~ se poate re-

zolva patrulaterul (I). Proiectăm astfel succesiv patru-
laterul pe direcţia vectorului (4) şi pe o normală la această
direcţie:
U1 COS a= (4) + (2) sin <p - (3) COS <p
U1 sin a= (2) <p + (3) sin <p
COS
Din accsLe două relaţii se scoate:

173
Rezultă atunci:
Expresiunea wplnlui. Raţionamentul următor ne permite

să găsim imediat valoarea cuplului.
Toată căldura desvoltată în rotor provine în ultima
analiză din cauza rotirei relative a rotorului în câmpul mag-
netic al statorului, şi principiul conservării energiei cere
ca această rotire să dea naştere unui cuplu mecanic care să se
opună mişcării rotorului. Acest cuplu este tocmai cuplul
C căutat.
Rotorul are în raport cu câmpurile magnetice iuţeala
w-w' = w1 . Cw 1 este puterea mecanică desvoltată prin
rotirea relativă a rotorului; egalând această putere
cu puterea calorifică desvolta tă în circuitele rotorului,
12
f2 r2 _ 2 , obţinem valoarea cuplului:
2
C _- f-2 -
r2 1: _ f2 r2 2
- 2 - - - 12 eficace
W1 W1
(S'a neglijat cuplul datorit curenţilor Foucault şi feno-

menului hysterezis ce se produce în massa fierului roto-
rului).
Putem obţine şi în mod direct - deşi mai puţin simplu-
valoarea cuplului.
Cuplul motor rezultă din ac~iunea câmpului magnetic,
trimis de stator prin rotor, asupra conductorilor rotorului,
slrăbătuti de curcntii rotorului. Un observa tor care ·s'ar ro Li
cu iu~edla unghiui'ară w, ar vedea acest câmp imobil.
Acelaş observator dacă ar urmări cu privirea nu însăş eon-
ducLori(rotorului, ci curenţii din generatoarele imobile relativ
cu dânsul (adică învârtindu-se în realitate cu w), ar vedea că
aceşti curenţi sunt constanţi în timp şi că intensitatea lor
variază în spaţiu, la periferia ro torului, sinu!\,Pidal.
Observa torul vede deci în rotor un sistem de curenţi
constanţi, de intensitate variabilă la perieria rotorului după
o sinusoidă, aşezaţi într'un câmp magnetic asemenea si-
nusoidal. (Sistemul de curenţi şi câmpul se rotesc cu
iuţeala unghiulară w). Distanţa unghiulară între maximul
câmpului şi maximul curentului este (pentru motorul bi-
polar) tocmai i-<p (fig. 176).
Fluxul rotoric rămâne acelaş dacă înlocuim curenţii
reali printr'o singură bobină, care se învârteşte cu iuţeala w,
de } / 2 n 2 spire, ·aşezate în planul conductorilor cu curent
maxim, adică făcând unghiul ; - rp cu axul câmpului
(maximul câmpului) statoric şi parcursă de curentul cons-
tant//), prin urmare şi cuplul rămâne acelaş, căci cuplul
egal şi de sens contrar, datorit acţiunii câmpului rotoric
asupra conductorilor statorului rămâne acelaş, câmpul
rotoric neschim bându-se prin introducerea bobinei.
Expresiunea câmpului statoric prin rotor, câmpul fiind
cu repartiţie sinusoidală, este:
H = H0 sin 0
H0 se determină prin condiţia ca fluxul acestui câmp ce
trece în rotor să fie 121 M 11 . Dacă le lungimea conducto-
n2
rilor rotorului, şi (2 distanţa conductorilor la axul rotorului,
avem condiţiunea:
;led@=f1M 11
~ 2 n2
o
iJ S'a văzut că valoarea amplitudinei fluxului în rotor, flux da-
torit tuturor fazelor rotorului, este ~ /, L 2 1•. Coeficientul de selfin-
"' ns
L 1
ducţie al unei spire a rotorului fiind n: , vor fi necesare 2 /r n 2 spire
- I
parcurse de 11 , pentru a obţine acelaş flux rotoric.

175
Efectuând integrala se deduce:

'_ /1 M
Ho - -4 l 11
- n2 e
A Lunci la di _tan-ţa unghiulară i- cp dela maximul H 0 ,
valoarea câmpului H este:
II' f1 M l · r2 12
= 4 le n2 1 sin cp = 2 le n2 W1
Ţinând seamă că s;unt doi poli, cuplul va fi:
C = 2 n 2 f2 12 le H'
2
sau:
C = f~-
2 r2 • f2r2 1, ·
2 W1 l 2 = -Wl 2 eficace
Motor cu 2p poli. ln cazul acesta L, M, r ar reprezenta

valorile respective pentru doi poli. 1n expresiunea curenţilor
va tre b u1, sa~ 1n
• 1ocu1m
· · -u1 , iar
u1 prin · cup1u 1 va f'1 mu1ti-
·
p
plicat cu p. Motorul se roteşte cu iuţeala w'.
p
Variaţiunea cuplului. 1n cazul unui motor cu 2p poli,

ţinând seamă de valoarea de mai sus a lui 12 , valoarea cu-
plului este:
C= [1 Ţ / 1 /2 roroi(I 1 L 2 - M 1 )r1 r 2
]' + (12 / ro L r + 21tiwL r )•u:
2 1 2 1 1 2
Pentru simplificarea discuţiunii vom presupune r 1 = O

(de fapt termenii în care figurează r 1 sunt realmente negli-
jabili); în acest caz formula de mai sus devine:
C-
2 /2 u: 1'2 W1
P w2 t: w: (L .L 1 2 - M 2) 2 + 4 L; r,
176
Dacă construim pe C în funcţiune w 1 (fig. 178) vedem

că C trece printr'uri maxim, independent de r 2 :
u: 1
- 2pw 2
pentru o valoare
.l'l
.P '
'A 'P
- u.>' - - W'
"', - ,., --
t'orn,r('
Fig. 178
Raportul:
w-wI
g=
w
între iuţeala câmpurilor în raport cu rotorul şi iuţeala câm-
purilor în raport cu statorul poartă numele de alunecare.
Se vede că cuplul pornind dela O pentru o alunecare nulă,
creşte cu alunecare sau cu Wi, până la valoarea maximă,
pentru a se anula pentru o valoare infinită a lui w 1 .
Această formă a curbei cuplului se datoreşte scăpărilor
magnetice; dacă nu am avea scăpări, adică dacă tot fluxul
rotoric ar străbate statorul şi invers, în care caz L 1 L 2 = M 2 ,
cuplul ar fi reprezentat printr'o dreaptă trecând prin O şi
ar creşte proporţional cu alunecarea.

177
Dacă r 2 creşte cuplul maxim rămâne constant însă are

loc pentru valori din ce în ce mai mari ale lui w1 •
După cum vom vedea, pentruc.r gradul de folosinţă al
motorului să fie mare, trebue ca r2 să fie mic; pe de altă
parte, ceeace am putea numi reactanţa datorită scăpărilor
magnetice ale rotorului:
L1L2-M2
L w
1
este foarte mare faţă de r 2 • Rezultă de aci, referindu-ne la

expresiunile lui C şi Wm, că valoarea lui Wm este o mică frac-
ţiune din w şi că cuplul de
pornire (w 1 = w), reprezen-
tat pe figură prin ordonata
lui A, este o mică porţiune
din cuplul maxim: de altă
parte curentul absorbit, în
momentul pornirei, este
foarte mare faţă de curentul Fig. 179
normal, căci ne găsim în ca-
zul transformatorului al cărui secundar este pus în scurt
circuit, ceeace rezultă de altfel şi din formule.
Pentru a evita aceste două inconveniente, la pornire, adică:
cup1ul mic şi curent absorbit exagerat, se întrebuinţează,
la motorii ceva mai importanţi, un reostat de pornire care
se intercalează în circuitele rotorului, în scop de a mări
rezistenţa r 2 • ln acest scop circuitele rotorului, în loc de a
fi închise în scurt circuit, sunt montate în formă de stea
(fig. 179) exti;emităţile libere fiind legate la trei inele, (dacă
motorul este trifazic), pc care se freacă trei perii în legătură
cu un reostat cu trei rezistenţe variabile simultan şi legate în
formă de stea. La pornire rezistenţa reostatului este maximă
şi calculată astfel ca cuplul de pornire să fie asemenea maxim
şipe măsură ce iuţeala motorului creşte, reostatul este treplat
scos din funcţiune şi periile puse în scurt circuit.
La motorii mai importanţi - odată motorul în mers
normal - un dispozitiv permite punerea circuitelor dfrcct
178
în scurt circuit, iar periile se ridică de pe inele pentru a evita

frecarea şi uzura inutilă.
Reostatul de pornire joacă acelaş rol şi se întrebuinţează
în acelaş mod ca reostatele de pornire ale motorilor de
curent continuu.
Influenta rezistentei rotorului asupra alunecării şi gradului
de folosinţă. Gradul de folosinţă r; al rotorului este:
puterea produsă C w' w-w'
r; = puterea primită = Cw = 1 - --w- = 1- g
Aşadar :pentru un acelaş cuplu, gradul de folosinţă va fi

cu atât mai bun cu cât alunecarea va fi mai mică. De obiceiu
cuplul maxim se produce pentru o alunecare de câteva
sutimi.
Alunecarea pentru acelaş
',
',
cuplu în plin mers este pro-
porţională cu rezistenţa ro-
tcrului. 1 ) Avem deci tot
interesul ca rezistenţa roto-
rului să fie mică. Acesta este
motivul pentru care, odată
motorul ajuns la iuţeala de
Fig. 180 regim, reostatul de pornire
se suprimă.
Regularea iutelii motorilor asincroni nu se poate
face în mod economic. Regularea cu ajutorul reostatului
de pornire este sigură, dar se face în detrimentul gra-
dului de folosinţă, întocmai ca la motorii de curent
continuu.
Gradul de folosinţă se reduce în aceeaş proporţiune cu
iuţeala. Puterea absorbită de motor rămâne aceeaş ca în
plină iuţeală, iar surplusul este consumat în reostat.
1 ) Aceasta rezultă din expresia cuplului dela sfârşitul pag. 175,

dacă se neglijează la numitor primul termen, din cauza lui W 1 care
e foarte mic în plin mers.

179
Schimbarea sensului de rotaţie se face prin permutarea

legăturilor a două din fazele statorului (fig. 180).
Stabilitatea mersului. Mersul este stabil numai în ·por-
ţiunea din origiP ă până în M a curbei cuplului (fig. 178).
1n adevăr pe această porţiune, dacă cuplul rezistent creş
te, iuţeala scade puţin, până când cuplul motor egalează
cuplul rezistent crescut şi invers când cuplul rezistent scade
iuţeala creşte puţin.
Pe porţiunea MB mersul este instabil; la o anumită
iuţeală o/ corespunde un cuplu motor PQ. Dacă se aplică
motorului un cuplu rezistent mai mare ca PQ motorul se
opreşte; dacă i se aplică un cuplu rezistent mai mic ca PQ
iuţeala motorului se accelerează,
cuplul trece prin maxim şi scade
până devine egal cu cuplul apli-
cat, în porţiunea OM.
Regiunea de stabilitate se mic-
şorează odată cu r2 • Dacă r 2 ar fi
nul, cuplul ar fi nul îndată ce
motorul s'ar îndepărta cât de pu-
ţin dela sincronism; motorul ar Fig. 181
fi eminamente instabil.
Rotor in formă de colivie de veveriţă. La motorii m1c1

(sub 3-4 C. P .) se pot suprirn a reostatele de pornire cu con-
diţia ca mot0rul să pornească în gol, adică fără sarcină; în
acest caz, rotorul în loc de circuite polifazice, poartă la
periferie o serie de bare mas:ive, ale căror extremităţi sunt
legate la două cercuri asemenea masFive, formând colivie de
veveriţă (fig. 181). Acest dispozitiv poate fi considerat ca o
înfăşurare de un mare număr de faze, ale căror extremită1i
sunt legate între dânsele prin două cercuri.
Generator asincron. Recuperare. La sincronism, cuplul

unui motor de inducţiune este nul. Dacă în loc de a aplica
un cuplu rezistent, aplicăm un cuplu motor, făcând să se
mişte motorul cu o iuţeală superioară sincronismului, w-w'
180
schimbă de semn, cuplul asemenea şi obţinem o curbă
aproape simetrică a celeia din fig. 178. Maşina absoarbe
putere mecanică, pe care o transformă în energie electrică.
Lucru în aparenţă paradoxal, maşina produce curenţi poli-
fazici de frecuenţă w, orişicare ar fi iuţeala w' a rotorului.
Se poate spune că reţeaua continuă să dea maşinii curentul
dewattat necesar producerii câmpului magnetic.
Această proprietate - analoagă dealtfel cu a motorului
de curent continuu şi cu excitaţia în derivaţie -este utiliza1 ă
la trenurile electrice, mişcate de asemenea motori, pentru
a recupera energia gravi fi că; când trenul scoboară o pan Lă,
se lasă iuţeala trenului să
întreacă puţin iuţeala cores-
punzătoare sincronismului
motorilor şi aceştia consLi-
tuese o frână autoregulatoare,
tri1~iţând en~rgie trenurilor
vecine, cari urcă aceeaş
rampă. Trenurile care eo-
lrig. 182 boară povârnişurile ajută t1·e-
n11rile care urcă rampa .
Liniile de forţă ale fluxului rezultant în motorul polifazic

sunt schiţate în figura 182; e cazul motorului multipolar cu
înfăşurarea cea mai simplă, o gaură de pol şi fază, atât la
stator cât şi la rotor.
MOTORUL ASINCRON MONOFAZIC

Acest motor se consLrueşLe ca şi cel precedent. SLatorul
este ca indusul unui alternator monofazic; rotorul identic
ca al unui motor asincron polifazic cu un număr oarecare dl'
faze, însă cu acelaş număr de poli ca şi statorul.
Statorul este alimentat de un curent alternativ sirnplu
adică monofazic şi se va produce un câmp slatoi·ic al terna tiv.
Pentru a ne da seama de modul de functionare al unui
asemenea motor să descompunem câmpul statoric alternativ

181
în două câmpuri învârtitoare, unul cu iuţeala + _()!_ celălalt

w p
cu iuteala - - ·
' p
Din cauza simetriei, cuplul de pornire va fi nul, adică rotorul
fiind imobil el nu s.e va pune în mişcare când se dă drumul
curentului în stator.
Să vedem însă ce se întâmplă dacă se dă rotorului iuţeala
+ !!!__ ln cazul acesta, iuţeala primului câmp component

p
învârtitor, în raport cu rotorul va fi:
w - wI
p
iar iuţeala celui de al doilea câmp va fi:
w+w'
p
La fiecare din aceste iuţeli va corespunde câte un cuplu,
unul în sensul mişcării rotorului, celălalt în sens contrariu.
Dacă ne raportăm la figura 178, vedem că cuplul PQ,
corespunzând la w - w', este rnai mare decât cuplul P' Q',
corespunzând la w +
w'; cuplul rezultant va avea deci sensul
mişcării rotorului, acesta îşi va accelera mişcarea, diferenţa
înlre cele două cupluri opuse, adică cuplul rezultant, va creşte
până ce w' va trece de abscisa punctului M, când funcţio
narea devine stabilă (se înţelege că pentru rotorul imobil
w' = O cele două cuplurisu nt egale şi cuplul rezultant este nul.)
Pornirea. Pentru a putea funcţiona molarul trebue

să fie lansat, adică să i se comunice o iuţeală potrivită fie
într'un sens, fie în altul, motorul putându-se învârti î11
allJ helc sensurifără a fi nevoie de a schimba vreo conexiune.
Jmpulsiunea se dă, sau cu mâna pentru motorii mici,
sau lransforn1ând momentan molarul în rnolor difazic,
printr'un circuit auxiliar înfăşurat pe stator şi alimentat tol
dela reţea însă printr' o bobină cu selfinducţie, care decalează
curentul; odată motorul pornit, circuil ul auxiliar se scoate
din funcţiune.
182
Reostatul de pornire este necesar ca şi pentru motorul

polifazic.
Este interesant de obser1-1at că funcţionarea motorului
monofazic este posibilă numai graţie existenţei scăpărilor
magnetice ale rotorului, căci altfel curba cuplului din fig. 179
ar fi fost o dreaptă; atunci când motorul ar fi fost pornit
într'un sens, diferenţa celor două cuple era negativă, se
opunea învârtirii, maşina lucra ca generator, debitând
curent pe reţea, pentru orice iuţeală a rotorului chiar infe-
rioară cele de sincronism.
MOTORII CU COLECTOR
MOTORI POLIFAZICI
Motorii asincroni polifazici au două inconve -
descrişi
niente : imposibilitatea re-
//·--, gulării economice a iuţelii
.,,,., , şi factorul de putere cos cp
relativ mic (0,6 - 0,9). Mo-
!/ ' torii cu colector au de scop
.:' , să remedieze aceste două
i--r--~ -~, , incon1-1eniente, Vom arăta
\:•,. mai întâiu proprietăţile unui
indus de dinamo alimentat
, ,,•··':/ de curenţi
polifazici.
,, Da.că
pe colectorul unui
'•·...
·-.-.,r'-----~~--
Fig. 183
,,, indus de dinamo (fig. 183
(inel sau tobă) aşezăm dou)
perii la extremităţile unuă
aceluiaş diametru şi alimeni
tăm periile cu un curent alternativ, se va produce un câmp-
alternativ după direcţiunea determinată de perii.
Dacă se aşează alte două perii pe o direcţiune normală pe
cea dintâiu şi se alimentează cu un curent în cuadratură cu
cel dintâiu, se va obţine un al doilea câmp normal pe cel
dintâiu:şi în quadratură cu dânsul. Câmpul rezultant va fi
un câmp învârtitor.

183
Tot astfel dacă âşezăm trei perii la 120° şi le alimentăm
cu curenţi trifazici, se va produce un câmp magnetic în-
vârtitor cu iuţeala w egală cu pulsaţiunea curentului ce
alimentează periile. Forţele electromotrice induse (selfin-
ducţie) în indusde câmpul învârtitor, au pulsaţi unea w şi fac
echilibru tensiunilor aplicate la perii.
Să presupunem apoi că -periile rămânând fixe -indusul
se învârteşte cu iuţeala w'. - Iuţeala câmpului rotitor va
rămâne aceeaş, căci el se învârteşte faţă de axul periilor
care rămâne fix; însă iuţeala acestui câmp rotitor în raport
cu indusul va fi w - w'. Aceasta va fi şi pulsaţiunea f. e. m,
induse în conductorii indusului, valoarea acestei f. e. m.,
fiind proporţională cu w - w', curentul şi deci fluxul vor
creşte pentru a face faţă tensiunei aplicate la perii.
Dacă voim ca fluxul să rămână acelaş, atunci trebuie să
reducem valoarea tensiunii aplicate la perii în proporţiunea
w-wI
- - -. In acelaş timp reactanţa a scăzut dela Lw la
w
L (w -w').
Privind sub un alt aspect chestiunea se poate spune
că prin învârtirea indusului selfinducţia sa aparentă a
scăzut.
La sincronism când w = w', tensiunea necesară pentru
producerea câmpului magnetic se reduce la pierderea ohmică,
adică ca şi cum am avea a face cu un curent continuu, self-
inducţiunea dispărând complet.
Prin decalajul periilor se modifică şi poziţiunea câmpului
la un moment dat.
Motorul polifazic cu colector. Este UJl motor asincron în

care rotorul obişnuit este înlocuit prin indusul cu colector
mai sus descris, ale cărui perii sunt alimentate printr'un
transformator cu tensiune regulabilă tot dela re"ţeaua care
alimentează statorul. (fig. 184). ·
Tensiunea la periile acestui rotor are întotdeauna pulsaţiu
nea w, ori care ar fi iuţeala rotorului şi deci legătura la reţea
este posibilă, pe când în rotorul motorului asincron tensiunea
18t,
la periile între care se intercalează rezistente, este w - w';

aceste perii nu pot fi deci legate la reţea.
In cazul acesta se regulează tensiunea la perii şi decalajul
lor, astfel ca întreg fluxul motorului să fie produs de_rotor,
l"ig. 184
sau mai bine zis ca curentul magnetizant să fie procurat

de rotor. Rezultă din cele arătate mai sus că acest curent nu
este dewattat (la sincronism) şi că deci cos <p = 1 (curentul
statoric este complet wattat).
Pe de altă parte motorul poate funcţiona cu iuţeli va•
riabile sub şi chiar deasupra sincronosnrnlui, şi aceasta fără
pierderi în reostate.
Inconvenientele acestor motoare provin din faptul că
sunt complicate, iar comutaţia nu este bună decât la sin-
cronism.

183
MOTORI CU COLECTOR MONOFAZICI
Această ~clasă de motori prezintă mare interes penLru

trac~iunea trenurilor. 1
ln adevăr, alimentarea trenurilor cu curent continuu
prezintă inconvenientele inerente acestui sistem de curent,
adică dificultatea transportului de energie la distanţă mare.
Curenţii trifazici sunt potriviţi transportului la distanţă
mare, însă este nevoie de trei fire, ceeace complică alimen-
Larea trenurilor, iar motorii asincroni nu au o iuţeală
economic rcgulabilă. Curenţii monofazici convin bine şi
pentru transportul energiei şi pentru alimentarea trenu-
rilor, fiind nevoie de un singur fir aerian, al doilea con-
ductor fiind constituit de şine .
Dificultatea era lipsa de motori monofazici, care să
µornească în sarcină şi să aibă o iuţeală economic regula-
hilă.
Motorii 11Ionufazici cu cclector rezolvă desLul de bine
această problemă. Aceşti motori, de tipuri foarte nume-
roase, pot fi împărţiţi în Lrci categorii:
.
1' . Motoru1 serie fl simplu
sau compensat ;
2. Motorul cu repulsiune;
3. Motorul mixt (LaLour) .
.Motorul Serie. Acest motor (fig. 185) are - schema-

tic - consLrucţia motorului de curenL continuu cu . ex-
citaţie în serie. Dacă alimentăm un asemenea motor cu
curent alternativ, cuplul motor va păstra acelaş sens,
deoarece se schimbă sensul curentului în acelaş timp şi
în rotor şi în stator. Aceasta rezultă din expresiunea cu-
plului:
C = K i2
AsLfel cuplul este variabil între O ş1 maxim însă pă·

sLrează totdeauna acelaş sens.
186
Atât indusul cât şi inductorul, fiind străbătuţi de câmpuri

vari_abile, trebuesc construiţi din fier divizat. ln curent al-
ternativ motorul se
bucură de aceleaşi
proprietăţi, cu p 1 u 1
mare de pornire, scă
zând pe măsură ce
creşte iuţeala.
Acest motor pre-
zintă mai multe in -
convenieJ1te: pierderi
considerabile în fier,
selfinducţie mare, deci
cos <p scăzut, comu-
taţie dificilă.
Pentru aceeaş pu-
tere motorul este mai
Fig. 185 greu şi are un grad
de folosinţă mai mic
decât motorul serie de curent continuu.
Pentru micşorarea acestor inconveniente se întrebuinţează:
inducţiune mică în fier, frecuenţă redusă 15-25 perioade
pe sec., tensiune redusă 200-300 volţi (deci rezultă obligaţia
de a avea un transformator), înfăşurarea - de altfel ca şi la
motorul de curent continuu - în formă de tobă.
Acest motor poate fi compensat întocmai ca motorul de
curent continuu. Scopul este anularea selfinducţiei indusului,
circuitul compensator producând un flux de sens contrar
celui produs de indus. ·
Circuitul de compensaţie în loc să se aşeze în serie, se
poate pune în scurt circuit. Efectul este acelaş, curentul
de compensaţie jucând rolul secundarului unui transfor-
formator. Pentru ameliorarea comutaţiei se mai întrebuin-
1,ează poli auxiliari.
Motorul cu repulsiune. Structura e aceeaş ca a mo-

torului precedent (fig. 186) , periile sunt înclinate pe axul

187
polilor inductorului şi puse în scurt circuit. In figura 186

în loc să se facă inductorul cu poli aparenţi ca în figura
185, s'a figurat in-
ductorul sub formă
circulară. Circuitul
excitator este intro-
dus în găuri la pe-
riferie, ca la indu-
sul alternatorilor.
Pentru toţi motorii
cu colector - cum
de altfel şi pentru
maşinile de curent
continuu - se pot
întrebuinţa ambele
forme de inductor.
Dacă periile ar fi
Fig. 186
aşezate după axul
polilor inductorului,
câmpul alternativ străbătând indusul ar provoca în indus, ca
în secundarul unui transformator, un curent care se închide
prin perii în scurt circuit. In faţa polilor inductorului se
produc pe indus poli de acelaş nume, însă indusul rămâne
imobil.
Dacă periile ar fi aşezate pe linia normală polilor, variaţia
fluxului în indus n'ar provoca nici un curent în acesta, căci
suma f. e. m. în indus ar fi nulă; indusul deci-rămâne imobil.
Dacă în fine periile se găsesc într'o poziţie intermediară,
ca în figură, se produc la periferia indusului, în dreptul
periilor, poli de acelaş nume cu polii cei mai apropiaţi ai
inductorului; rezultă o respingere între aceştia şi indusul se
pune în mişcare în sensul săgeţilor. La acest motor comutaţia
e bună la sincronism, cuplul e variabil cu poziţia periilor,
iar factorul de putere cos <p e vecin de 1 la sincronism.
Motorul Latour. Motorul Latour sau mixt (fig. 187), de

aceeaş structură ca precedentele are o pereche de perii aşe-
188
zate normal pe axul polilor şi în serie cu . ind11ctorul, şi o

altă pereche de perii, în direcţia axului polilor, puse în
.zI: n scurt circuit.
ij!, Motorul funcţio
' nează ca cel serie,
periile în scurt cir-
(·uit având de scop
să compenseze flu-
x 111 inductorului şi
~ă dea naştere, la
sincronism, unui
d't rnp r o t i tor care
face comutaţia per-
fectă. La aceţ;t mo-
Lor cos cp = 1 la sin-
eronism, iar cuplul
de p o r n i r e este
Fig. 187 n1are.
Toate moloarele
mai sus descrise pol fi - 9i sunl de regulă - multipolare.
TRANSFORMATORI IN GENERAL
Am vrobit de transformatorii de tensiune-intensitate a1
curenţilor alternativi.
Se poate pune însă o problemă generală:
Să se transforme un fel de energie electrică într'altfel
de energie electrică. De pildă curentul alternativ în continuu
sau polifazic şi invers; să se schimbe freucenta, faza, etc.
Soluţiunea generală este întrebuinţarea unui grup de
două maşini cuplate mecanic; una servind drept motor ,
alimentată fiind de curentul de transformat, cealaltă servind
drept generator, pentru a produce curentul voit.
De pildă un motor asincron alimentat cu curenţi
polifazici, conduce un dint?mo de curent continuu, etc.
Avantajul soluţiunii cs te completa independenţă a circui-

189
telor electrice ale celor două maşini; putem astfel varia ten-
siunea, frecuenţa, sau faza curentului produs.
Inconvenientele sunt: grad de folosinţă redus, cost
ridicât şi spaţiu mult ocup&t de cele două maşini.
Sunt cazuri numeroase când cele două maşini pot fi
reduse la una singură.
a) Transformarea de curent continuu în curent continuu de

tensiune diferită. Aspectul maşinii e cel al unui dinamo obiş
nuit, indusul purtând însă
două circuite independente _;,.,.io--- '
E e E
Fig. 188 Fig. 189
suprapuse, cu număr de spire diferite, două colectoare şi

două perechi de perii aşezate pe acelaş diametru (fig. 188
şi 189).
Maşina este pusă în mişcare şi fu!lcţionează ca motor sub
tensiune înaltă aplicată periilor în legătură cu circuitul cu
spire numeroase iar la cealaltă pereche de perii se culege
curent sub tensiune mai mică, sau invers.
Un colector dă sau primeşte 40 volţi celălalt 80 volţi.
Dacă se pun cele două perechi de perii în serie se poate ali-
menta transformatorul cu una din tensiunile 40, 80,120 vol\i
şi obţine celelalte două. .
Din cauză că. unul din circuitele indusului compensează
190
perfect pe celălalt, funcţionarea acestei maşini-este excelentă;
corr,utaţia fără scântei, grad de folosinţă bun, greutate şi
dimensiuni mici.
Singurul inconvenient este invariabilitatea raportului
între tensiuni.
Fig. 190
b) Curent polifazic sau alternativ in curent continuu. Co-

mutator sau convertizor. Să considerăm (fig.190) o maşină de
curent continuu şi două puncte a - b de pe indus, cuprin-
zând între ele un număr oare care de spire. Când indusul
se roteşte, f. e. m. indusă în spirele a-b este următoarea,
după poziţiunea lor:
,,
Orizontal a i, f. e. rn. nulă
a
f. e. m. maximă îndreptată
Vertical
de pildă în jos:
'\,'b
Orizontal f a f. e. m. nulă
,i b
f. e. m. maximă îndreptată
Vertical
în sus
a
Circuitul a b este deci sediul unei f. e. rn. alternative, iar

între punctele a şi b există o tensiune alternativă a cărei
amplitudine depinde de numărul spirelcr. Tensiunea este
.
maximă când a b se găsesc la extremităţile unui• diametru .

191
Pentru a culege această tensiune, se leagă punctele a, b
la câte un inel, aşezat pe ax şi pe care se freacă câte o perie.
Dacă considerăm alte două puncte c. d. aşezate la extre-
mităţile unui diametru perpendicular pe a-b, vom avea
asemenea o tensiune alternativă în cuadratură cua-b ;avem
deci o tensiune bifazică.
Dacă considerăm trei puncte a, b, c, echidistante, se va
putea culege o tensiune trifazică, etc.
Avem deci deaface cu un adevărat alternator, deosi-
bindu-se de cele descrise până acum numai prn faptul că
indusul e mobil şi inductorii fixşi.
Dacă aşezăm şi un colector vom putea culege şi curent
continuu.
Această maşină este susceptibilă să dea curent continuu
sau curenţi alternativi mono-sau polifazici.
Putem să facem maşina să funcţioneze ca motor sincron,
după metoda obişnuită, alimentând-o de pildă cu cu-
renţi trifazici şi putem culege la colector curent continuu.
Se ştie că indusul alternatorului dă naştere la un câmp
învârtitor; cum aci indusul se învârteşte cu aceea ş iuţeală
în sens contrar, câmpul va fi fix, şi dacă excitaţia este bine
potrivită, el va fi normal pe axul polilor. Câmr:,ul datorit
circulaţiunii curentului continuu este şi dânsul normal pP
axul polilor ca şi linia periilor, şi se poate vedea că cele două
~âm1:uri se compensează perfect, astfel încât şi comutaţia
este în general bună.
Gradul de folosinţă e excelent, maşina e uşoară.
Inconvenientul este invariabilitatea raportului între
tensiunea polifazică şi cea continuă.
Pornirea se face pe partea continuă, care de obiceiu
serveşte la încărcarea acumulatorilor. Maşina porneşte -ca
motor cu curent continuu, se sincronizează şi se cuplează
la reţeaua trifazică.
La convertizorul monofazic, pe lângă câmpul fix în spaţiu,
avem un câmp care se roteşte în sensul indusului cu iuţeala
2 w. Din.această cauză avem vibraţiuni şi o comutaţie rea.
ln acest caz grupul motor-generator este preferabil.
192
Cmwertizorul în cascadă. Această rnaşină se compune din
două maşini direct cuplate (fig. 191).
Prima maşină are structura unui motor asincron polifazic,
al cărui stator este alimentat de curentul trifazic de trans-
format, de pulsaţiune w. Rotorul se învârteşte cu iuţeala
unghiuluiară ~- Circuitele rotorului în loc de a fi legate în
scurt circuit, sunt le-
gate la indusul celei
de a doua maşină, care
are structura unui
co n v e r tiz o r ca cel
descris mai sus ; firele
de legătură între cei
doi induşi, trec prm
arborele pe care sunt
.Fig. 1()1
montaţi şi care este
gol.
ln circuitele rotorului primii maşini se induc curenţi de
.
pu l saţmne w - w = ro , care a 1·1menteaza~ d ec1. m
2 2
. d usul con-
vertizorului la al cărui colector se colectează curentul continuu.

Prima maşină este jumătate motor, jumătate transforc
. • w
mator d e f recuenţă, trans f ormăm puIsa ·ţrnnea w m .
2
Energia este transmisă maşinii de a doua jumătate sub
formă mecanică, jumătate sub formă electrică.
A doua maşină este jumătate convertizor de curenţi
trifazici de pulsaţiunea ~ în curent continuu, jnmălale

generator de curent continuu.
Faţă de grupul motor-generator, acest convertizor are
avantajul unui. cost mai mic şi al unni grad de folosinţă ceYa
mai ridicat.
Faţă de convertizorul propriu-zis, are avantajul unei
iuţeli de rotaţiune pe jurnăt::1.te şi acela că evită transfo1'-

193
matorul reducător de tensiune, curenţii polifazici de ten-
siune înaltă putând fi direct aplicaţi statorului primei
maşm1.
cos <p al convertisorului poate fi modificat, poate fi făcut

egal cu 1 şi chiar <p negativ, prin excitaţia celei de a doua
maşini.
,-t- Supapa Cooper - Hewitt ( Re-

dresorul cu mercur). Acest redresor
consistă dintr'o lampă cu arc în
vapori de mercur, adică (fig. 192)
un rezervor de sticlă, în care s'a
arc de me r,u,
făcut vidul, la cele două extremi-
V
tăţi găsindu-se electrozii, unul de
mercur, celălalt de fier sau grafit.
catoda de metet1r
,··· , . . . J\
',
.Fig. 192 Fig. 193
Dacă aplicăm acestui dispozitiv o tensiune suficientă,

astfel ca mercurul să fie legat cu polul negativ, şi dacă
aducem la incandescenţă, în modul cum se va vedea
mai jos, un punct al suprafeţii mercurului, se produce
între cei doi electrozi un arc leect,ric din vapori de
mercur.
Dacă dinpotrivă polul pozitiv este legat la mercur, arcu
nu se produce, curentul nu trece.
Dispozitivul acesta constitue astfel o supapă, curentu
poate să treacă în sensul fier-mercur, dar nu trece în sensu
contrar. •
Dacă această lampă se aşează pe un curent alternativ,
numai undele îndreptate în sensul fier-mercur vor trece, .i ar
celelalte, îndreptate în sensul contrar vor fi oprite. Curentu
1%
străbătând lampa va avea forma din figura 193. Redresorul

se aşează pe o tensiune alternativă în serie cu aparatul,
care utilizează curent continuu.
Dacă însă întrebuinţăm dispozitivul dublu din figura
Fig. 1% Fig. 19G
194 ambele unde ale curentului alternativ vor putd1

trece. T este un transformator, al cărui primar este
_ pus în legătură cu tensiunea alternativă de
.-.--- transformat şi al cărui
secundarJ este:;pus în ~
relaţiune cu cei doi e-
lectrozi de fier ai lăm
pii, iar mijlocul secun-
darului a şi electrodd
de mercur constituesc L
polii negativ şi pozitiv
ai curentului continuu
cari se pun în relaţiune
cu circuitul de utilizare.
Când tensiunea tran-
sformatorului T are
sensul săgeţilor pline, D
-l
Fig. 1n curentul trece prin a, Fig. 1 !Vi
A, C, D, L, a, când
tensiunea are sensul săgeţilor punctate, curentul trece prin
a, B, C, D, L, a; astfel circuitul de utilizare aşezat între
C şi D primeşte ambele unde ale curentului alternativ, însă
totdeauna în acelaş sens C D.
Forma f. e. m. redresate va fi deci acea din figura 195;
graţie bobinei de selfinducţie L, intercalată în circuit,
curentul ia forma din figura 196.
A ;-fliva digitala SaDAng

195
In cazul curentului trifazic (fig. 19Tşi 198) lampa com-

portătrei anozi de fier sau grafit. In schemă s'a figurat
numai secundarul transformatorului.
Dar în cazul curentului trifazic
putem întrebuinţa şi dispoziţiunea
exafazică (fig. 199 şi 200) pentru
a micşora şi mai mult variaţiunile
curentului continuu obţinut.
Fig. 198
~;
,
,, I
'I
',
/. ' \ 1 \ / \ / \ / \
~ ,\ /, X I \ ,\ /\ / >: \
/\t \/ \/\/ \/ \/ \,' \,' \ 'i
J i Y ~{ 'i !V ,f Y V
1
!
Fig. 199
Aceste variaţiuni sunt şi mai atenuate, dacă se introduce

o bobină de selfinducţie în circuitul curentului contin1111.
La început-şi încă acum pentru puterile mici-lămpile
erau de sticlă. Pentru puteri mari lămpile se fac de oţel.
Puterile realizate au crescut treptat şi astăzi se con-
slruesc lămpi până la 6000 V şi 2000 kW.
Pentru punerea în mers am văzut că este necesar a se
aduce la incandescenţă un punct al catodului de mercur;
aceasta se face provocând un contact al mercurului cu un
electrod auxiliar alimentat de curent continuu. Rupân-
du-se în mod automat contactul se provoacă un arc
auxiliar, care provoacă arcul principal.
In figura 201. punerea în mers se face închizând întrerup-
torul I şi după prindere deschizându-l; funcţionarea lui e
analoagă cu acea a unei sonerii electrice.
Aceşti redresori cu mercur au un grad de folosinţă
excelent; 95% pentru 350 volţi, 97% pentru 600 volţi,
99,2% pentru 2400 volţi.
196
Funcţionarea e bună. E probabil că vor înlocui celelalte
mijloace de transformare ale curentului alternativ, sau
polifazic în curent continuu.
Transformatorii de fază, de număr de faze, de frecuenţă

§i de tensiune. Toate
R aceste transformări se
po_t face_ prin motorii
resOY'l as1ncron1.
Dacă rotorul este
-=-
-r,
menţinut imobil şi sta--
, .'oo
• ,olt;. torul alimentat cu cu-
renţi trifazici de o anu-
I l
mită tensiune, se obţin
în circuitele rotorului
curenţi al căror număr
de faze depinde de
felul înfăşurării circui-
telor, a căror tensiune
depinde de numărul
Fig. 201 spirelor constituind cir-
cuitele şi a căror fază
depinde de poziţiunea
rotorului în rapol'l cu statorul.
Frecuenţa rămâne aceeaş cât timp rotorul rămâne imobil.
Dacă dăm rotorului o iuţeală într'un sens sau în altul schim-
băm frecuenţa.
INCERCĂRILE MAŞINILOR DE CURENT

ALTERNATIV
Ca şi pentru maşinile de curent continuu, aceste încercări
au de scop, în primul rând, să verifice buna funcţionare la
sarcina pentru care au fost construite.
Se face să funcţioneze maşina în plină sarcină şi se verifică
că funcţionează fără zgomot şi trepidaţiuni, fără încălzire

197
exagerată a diverselor organe. Se constată variaţiunea !en:

siunii produse în timpul sarcinei pentru generatori ş1
transformatori, iar pentru motori valoarea şi variaţiunea
cuplului cu iuţeala şi cu energia consumată, valoarea cu-
plului la pornire. Se măsoară gradul de folosinţă făcând
raportul între puterea produsă şi puterea primită.
Un element important special maşinilor alternative este
factorul de putere cos rp. Un mijloc general pentru a-l de-
termina este a măsura cu
wattmetru puterea în mod
real absorbită şi a divide
această valoare prin produ-
sul tensiunii cu intensitatea.
Mai sunt încercări spe-
ciale ca: determinarea for-
mei f. e. m. produsă de un
alternator, determinaFea a-
lunecării la motorii asin-
croni, determinarea coefi-
cienţilor de scăpări magne-
lice, etc.
ln cazul când maşinile o"------"-'::.__ _ _ ___,,
. l
sunt prea man sau nu avem
mijloace pentru a face încer- Fig. 202
cări directe ale gradului de
folosinţă sau de pierdere de tensiune se recurge la mijloacele
indirecte analoage cu metodele Swinburne şi Hopkinson
descrise la maşinile de curent continuu.
O observaţiune generală este că, în cazul - gealtfel
obişnuit - când maşina este alimentată sub tensiune con-
stantă, fluxul este şi dânsul constant, deci şi pierderile în
fier prin curenţi Foucault şi hysterezis.
O încercare uşor· de făcut este ridicarea caracteristicei
in gol, adică variaţiunea f . e. rn. produsă de un alternator
în funcţie de excitaţie (fig. 202).
·o altă încercare uşoară este caracteristica în scurt circuit.
Se pune maşina în scurt circuit pe un ampermetru, se
198
învârteşteca mai sus cu iuţeala normală şi se măsoară curen-

tul produs în funcţiune de excitaţie (fig. 202).
Ambele încercări necesită putere foarte redusă.
Raportul între ordonatele A C şi B C corespunzând
la aceeaş excitaţie reprezintă impedenţa alternatorului.
In adevăr: 1
l = E = BC = AC
VR + L2 w
2 2 V R 2 + L'I. w2
deci :
AC
se = VRa+vw'I.
măsurând şi pe R, putem avea deci factorul important Leo
şi deci L.
INSTRUMENTE DE MĂSURAT
Se cunosc din electricitate ampermetrele, voltmetrele şi

wattmetrele. Să v edem aparatele de măsurat energia con-
sumată de o instalaţie, un motor , o lampă, sau energia pro-
dusă de o maşină. Aceste aparate poartă numele de contori
de energie sau Joule-metre şi sunt foarte răspândite. Mai
toate instalaţiunile posedă un contor pentru măsurarea
energiei consumate, în vederea stabilirii preţului de plată,
energia fiind şi o marfă. Energia se plăteşte cu kilowatt-ora ,
sau hectowatt ora, cari sunt unităţi de energie nu cu kil9watLul
sau hectowatul, cu.m se spune greşit, cari sunt unităţi de
putere.
(O maşină de un watt produce într'o secundă:
un watt secundă = un joule, deci
un watt oră = 3 600 j oule
un kilowat-oră = 3 600 OOO joule = 366 848 kgm
= 863 calorii mari).

199
Ene_rgia consumată de o instalaţiune în timpul tare drept

expresiune:
i fiind curentul ş1 u tensiunea sub care este consumată

acea energie.
Dacă este vorba de curenţi continui şi tensiunea este
constanta, sau dacă îi neglijăm variaţiunile presupuse mici:
W = u ~> dt = u. Q.
Q fiind cantitatea de electricitate ce a
primit instalaţia în timpul t.
ln acest caz este de ajuns să măsurăm n,
pe Q; aparatele efectuând această măsură
se numesc coulombmetre. ff
Cel mai simplu coulombmetru este Pol-
tametrul, cum ar fi de pildă doi electrozi
de zinc puşi într'o baie de sulfat de zinc.
Curentul trecând prin acest dispozitiv
lransportă zincul de pe o placă pe cea-
Fig. 203
laltă şi cantitatea transpurtată este toc-
mai proporţională cu Q; cântărindu-se plăcile se poate deci
deduce Q. Există aparate bazate pe acest principiu, sunt
însă puţin recomandabile.
COULOMBMETRUL ARON
Acest aparat este format din două orologii regulate de
două pendule identice, adică de lungimi şi masse pen-
dulare egale; sub unul din pendulele, a cărui greutate este
formată de un magnet, se găseşte (fig. 204) o bobină stră
bătută de curentul de măsurat J; această bobină atrage
magnetul sporindu-i greutatea aparentă şi de.ci, modifică
perioada de oscilaţie a pendulului corespunzător.
200
Dacă numim n 1 şi n 2 numărul oscilaţiunilor pe secundă

acelor două pendule şi G greutatea comună a celor două
masse pendulare, avem:
n: - n: = C2 a I = ( n2 - n 1 ) ( n2 +n 1)
deoarece variaţiunile lui n 2 sunt mici, iar n 1 e constant,

n 1 ~ n 2 poate fi considerat constant şi deci atunci putem
scrie:
I= K (n2 - n1)
Q = (tl d t = K (t(n2 - - n1 ) dt
Jo Jo
Q este deci proporţional cu întârzierea unuia din orologii ·
asupra celuilalt.
Un mecanism diferenţial permite să se citească direct
ac~astă. întârziere şi deci valoarea lui Q.
Se poate aştza sub fiecare din cele două pendule o bobină
astfel ca unul din orologii să fie întârziat, celălalt accelerat.
CONTORUL SAU JOULEMETRUL ARON

Dacă cele două greutăţi se constituesc din bobine re-
zistente aşezate în derivaţie pe 'tensiunea reţelei u, atunci
întârzierea unui pendul şi avansul celuilalt sunt proporţi
onale cu produsul u i, căci a va fi atunci proporţional cu
u; întârzierea deci a unui orologiu asupra celuilalt va fi
proporţională cu:
adică cu energia. Intrebuinţarea e posibilă atât în curenţi

alternativi, cât şi în continui.

201
CONTORUL THOMSON
Acest contor este format dintr'o mică maşină dinamo,

funcţionând ca motor (figura 204); circuitele inductor
şi indus sunt înfăşurate pe carton sau lemn, în loc de
fier, pentru ca fluxurile să rămână proporţionale cu cu-
rentul.
Inductoru] se aşează în serie pentru a fi străbătut de
curentul total i. Indusul se aşează pe tensiunea u, prin inter-
mediul periilor şi a unei rezistenţe care împiedică ca cu-
rentul să ia o valoare prea
mare; în modul acesta, in-
dusul este străbătut de un
rurent J( u, proporţional cu
tensiunea.
Pe axul motorului se gă t
seşte un disc de aramă, sau
aluminiu, care se învârteşte
între pie.;ele polare a unor [A.S:t-,e. ~<.w ]
~~~~
magneţi; curenţii Foucault,
care iau naştere în disc, for- Fig. 204
mează frâna.
Cuplul motor, care împinge motorul în sensul mişcării
este deci proporţional cu u şi i:
Cm= K 1 u i
Curenţii Foucault din disc sunt proporţionali cu iuţeala
unghiulară w, deci şi acţiunea polilor magnetici asupra
acestor curenţi, deci şi cuplul .rezistent, ce se opune miş
cării vor fi proporţionali cu w. Neglijându-se pierderile
prin frecări avem:
Cr = K2 w
Insă când mişcarea este uniformă putem scrie:
Cm= C,
deci:
ui=lCw
202
f~o
i dt = W = fk,
o
w dt = K' a
a fiind unghiul cu care s'a învârtit motorul în timpul t.

Un mecanism înregistrează şi permite cetirea directă
a acestui unghiu, sau a energiei consumate, în kilo-
watt-ore.
lntrebuinţarea acestui aparat e posibilă fie în curenţi
continui fie alterna tivi.
-
-i
APARATE BAZATEA PE CUR~NTI DE lNDUCTlUNE
~
SAU CAMP INVARTITOR
:
5
b Aceste aparate sunt construite
sub formă de ampermetre, volt-
~ metre, wattmetre şi joule-metre;
se pot întrebuinţa numai în cu-
renţi alternativi şi au toate aceeaş
structură (fig. 205).
Un clopot de aluminiu, se în-
vârteşte în jurul axului său, în
câmpurile magnetice datorite elec-
tromagneţilor N 1 S 1 , N 2 S 2 • Cilin-
drul de fier intei:ior clopotului are
de scop să reducă reluctanţa. Pe
axul clopotului se găseşte fixat
un disc metalic, învârtindu-se
între polii magnetici şi formând
Fig. 205 frâna. La ampermetru, voltmetru
şi wattmetru, un ac indicator, so-
lidar cu clopotul, se mişcă în faţa diviziunii, iar cuplul
electromagnetic la care este supus clopotul este echilibrat
de un resort.
La ampermetru, (fig. 206) bobinele N 1 Si, în serie cu o
bobină de self, sunt în derivaţie cu bobinele N 2 S 2 , în serie
cu o rezistenţă. Curentul de măsurat se împarte în două:
o parte trece prin N 1 S1 , cealaltă prin N 2 S 2 , partea trecând

20 3
prin /\\ S 1 fiind decalată în raport cu aceea trecând priu

Nz S2,
Fluxul N1 S1 induce în clopot curenţi care sunt atraşi
de polii N 2 S2 şi invers. Rezultă un cuplu proportional
cu / 2 •
De fapt avem un motor asincron cu două faze, nu
neapărat bfazice.
Voltmetrul are aceeaş dispoziţie, cu-
plul rezultant fiind proporţional cu U 2•
Deosebirea între ampermetru şi volt-
metru este, ca întotdeauna că spirele
celui din urmă sunt mult 'mai nume- N,
roase ca ale ampermetrului. 5,
La wattmetru şi Joulemetru, N1 sl
este străbătut de curentul i, N 2 S~ de u
' d l
un curent i 1 eca at cu aproape Ţ(,A
m 2
raport cu u şi proporţional cu u (fig.
207).
Rezultă un cuplu proporţional în
fiecare moment cu u i şi deci un cu-
plu mediu proporţional cu U I cos <p. Fig. 206
adică cu puterea 1 ).
1) Explicaţia rezultă sumar din

figura alăturată unde i'1 şi i1 sunt cu-
renţii induşi în clopotul de aluminiu. i'.,
Acţiunea între i' şi ii, care este
proporţional cu i, este:
I I' cos (11-; + <p) = l I' sin ({:J+<p)
Acţiunea între i şi i'1 , care este proporţional cu i' este:
I I' cos (11 + ; - <p) = - I I' sin ({J - <p).
Acţiunea rezultantă, diferenţa celor două precedente, este:
I I' [ sin ({J + p) + sin (fJ -- p)] = K sin fJ x U I cos <p.

204
Discul metalic, mişcându-se între poli magnetici, amor-

ţ.eşte oscilaţiile la ampermetre, voltmetre şi wattmetre, iar
la Joule-metre produce cu-
L.
N,S,
000000\.....o
~-o----_j-
it\
plul rezistent, întocmai ca
la contorul Thomson.
Indicaţiunile tuturor aces-
tor aparate depind de fre-
,:menţă.
MĂSURĂTORUL DE FAZĂ
BRUGER
Acest a parat serveşte la

indicarea directă a diferenţei
Fig. 207 de fază între · curenţi şi f.
e. m.
O bobină fixă A A, compusă din două părţi, este stră
bătută de curentul i. (Fig. 208). Intre cele două părţi A A
se găsesc două bobine B şi C, normale una pe alta şi mobile
în jurul unui ax comun. B este străbătută de un curent
în fază cu e (prin rezistenţă):
ib = I sin wt A
C este străbătută de un cu-
rent în cuadratură cu e (prin
self):
ic= I sin (w t - ; )
Fiecare din bobinele B şi C

constitue cu A un electrodi-
namometru, ale căror cuple Fig. 208
medii sunt:
Cb = mb I I' cos <p
Cc = mc I I' sin <p
m fiind coeficientul de inducţiune mutuală.

205
lnsă avem:
mb = mmax sin a
mc = mmax cos a
In poziţiunea de echilibru există condiţia:
cb = Cc
sau: . .
sin a cos <p = cos a sin <p
Se deduce atunci:
a= <p
Solidar cu cele două bobine B şi C se mişca un ac
indicator, a cărui deviaţiuni ara tă chiar unghiul <p.
DISTRIBUŢIA ENERGIEI ELECTRICE
Energia sub formă de curenţi electrici se transmite prin
fire de aramă sau de aluminiu. Firele sunt sau susţinute
de stâlpi prin intermediul izolatorilor de poţţelan, formând
linii aeriene, sau formează cahle izolate, cari se aşează în
pământ deobiceiu.
Distribuţ,ia se face sub două forme:
Distribuţia sub curent constant, întrebuinţată relativ
rar şi numai pentru curent continuu. In acest sistem toate
maşinile receptoare sunt aşezate în serie pe acelaş circui L
cu un curent menţinut constant. Sistemul constitue mai
mult un sistem de transport de energie la distanţă, decât
o distribuţie propriu zisă.
Distribuţiune sub tensiune constantă e întrebuinţată în
imensa majoritate a cazurilor, fie pentru curentul con1,inuu,
fie pentru curenţii alternativi sau polifazici.
DISTRIBUTII SUB TENSIUNE

CONST ANTĂ
1n acest sistem tensiunea este. men\inulă aproxiira tiv
constantă atât la bornele generatorilor, cât şi la bornele
receptorilor.
Valoarea tensiunii. In toate cazurile, din punctul de

vedere al economiei transportului energiei, tensiunea tre-
buie să fie cât mai ridicată. S'a văzut la c'.1pitolul transfor-
208
matorilor că, pentru o aceeaş pierdere de energie în fire,

acestea sunt cu atât mai uşoare (de secţiune mai mică)
şi deci mai puţin costisitoare, cu cât tensiunea este mai mare.
Pentru distribuţia propriu-zisă, suntem obligaţi să re-
ducem tensiunea din cauza aparatelor receptoare cari nu
pot suporta tensiuni prea ridicate şi din cauza pericolului
ce prezintă pentru vieaţă manipularea tensiunilor întrecâll([
200-250 volţi. '
Pentru distribuţia în care curentul serveşte . în majo-
ritate la iluminat, se întrebuinţează tensiuni de 100-250 V.
Tracţiunea în oraşe utilizează tensiuni de 600-1000 V.
Tracţiunea trenurilor până la 15.000 V (alternativi),
iar transportul la distanţă al energiei până la 220.000 V.
DISTRIBUŢIA DIRECTĂ CU DOUĂ FIRE

Se întrebuinţează
această distribuţie
pentru clădiri sau
aglomeraţiuni puţin
import ante (fig.
209). Instalaţia com-
portă de regulă o
maşină dinamo şi o
baterie de acumula-
Fig. 209 tori. Dela barele ta -
bloului, în legătură
cu maşina dinarno, pleacă diferite circuite simple sau cu
mai multe ramificaţii. Toate circuitele sunt constituite din
două fire, la cari se leagă aparatrle de utilizare: lămpi,
aparate de încălzit, băi e)ectrolitice, motori, etc.
Circulaţiunea curenţilor în circuite face să scadă, prin
pierderea ohmică, tensiunea între cele două fire ale circui-
telor, în măsura creşterii curenţilor şi a depărtării dela
uzină. Pierderea de tensiune este maximă, când toate apa-
ratele funcţionează . Secţiunile firelor se calculează astfel,
ca valoarea tensiunii între cele două fire - între două

209
puncte oarecari ale reţelei - să nu difere cu mai mult
de 2%-3%, aceasta pentrucă receptorii, şi în particular,
lămpile, nu funcţionează în mod economic şi satisfăcător
decât pentru o anumită tensiune, diferind cât mai puţin
de tensiunea optimă (circa 1 %-2%).
Tensiunea la uzină se poate ridica pe măsură ce creşte
debitul, în aşa mod ca într'un punct mediu al reţelei ten-
siunea să fie cea normală, în punctele cele mai depărtate
cu 1 ½% mai mică, iar la uzină cu 1 ½ 0/ 0 mai mare. In acest
scop, din punctul unde vrem să menţinem tensiunea cons-
tantă, se reîntorc două fire subţiri la uzină, - fire piloţi
sau de control - unde sunt puse în legătură cu un volt-
metru, astfel că mecanicul, conducând uzina, să reguleze
tensiunea după indicaţiunile acestui voltmetru de control.
DISTRIBUŢIA DIRECTĂ CU 3 FIRE

Pentru a profita de economia
unei tensiuni mai ridicate, s'ar
putea adopta o tensiune dublă,
punându-se lămpile două câte
două în serie (fig. 210); incon-
Fig. 210
venientul ar fi în obligaţiunea
de-a aprinde sau stinge câte două lămpi deodată.
Pentru a păstra independenţa lămpilor sc aşează pe
lângă cele două fire, un al treilea fir, numit fir neutru,
iar lămpile se aşează între firul neutru şi cele două fire de
tensiune (fig. 211).
Firul neutru, care se pune de regulă în legătură cu pă
mântul, nu suportă decât diferenţa între curenţii absorbiţi
de cele două punţi ale distribuţiei.
Prin adoptarea unei tensiuni duble, fără fir neutru,
s'ar realiza o economie de 75% asupra aramei, adică s'ar
reduce ·greuLatea aramei la un sfert 1 ).
1) S'a văzut la pag. 123 că costul liniPi e invers proporţional cu
pătratul tensiunii, pentru aceeaş putere electrică transmisă şi pentru
aceleaşi pierderi în linie.
210
Prin întroducerea firului neutru, economia este ceva
mai mică. Dacă presupunem că, pe una din punţi, încăr-,
carea este maximă, iar
pe cealaltă numai ½
din maxim, suntem
obligaţi, pentru men-
ţinerea pierderii de r,.,;;evJ;,
tensiune la aceeaş va- ___...,__~_,_~--''---~-...,__~--''---
loare, să dăm firului
neutru o secţiune pe
jumătate din aceea a
firelor extreme; atunci
economia se reduce la
Fig. 211
aproape 70%.
Legarea firului neutru la uzină se poate face în mai

multe moduri:
1. Dacă dispunem de o baterie de acumulatori, bara
neutră se leagă la mijlocul bateriei (fig. 212). Bateria se
descarcă nesimetric şi trebuie să avem mijlocul să o încăr
căm nesimetric, adică să încărcăm o jumătate din baterie
mai mult decât pe cea-
laltă.
2. Se pot întrebuinţa
două maşini dinamo
legate în serie (fig. 213).
Bara neutră legându-se
1a p o 1u 1 corn un a
celor două maşini di-
namo. Rezultă o utili-
zarei ncompletă a ma-
şinilor în cazul încăr
cării neegale a pun ~i-
Fig. 212
lor.
3. Intrebuinţarea
unui grup compensator (fig. 214-215) format din două
maşini identice M şi C, de tensiune jumătate din tensiunea

211
uzinii, legate în serie ş1 cuplate direct şi mecanic.

Firul neutru se leagă la
polul comun.
Când punţile sunt egal
încărcate, ambele maşini
se învârtesc în gol, lu-
crând ca motori. Când
una din punţi este mai
încărcată, în mod auto-
mat maşina M (fig. 215)
lucrează ca motor, absor-
bind energie, pe care o
Fig. 218 transmite în mod meca-
nic maşinii G, care lu-
crează ca generator pe puntea mai mult încărcată, astfel
că energiile consumate pe
cele două punţi se ega -
lează.
Dacă există şi o ba -
terie de acumulatori, sur-
voltorul bateriei se poate
combina cu grupul com-
pensator, formând un
grup de 3 maşini (fig.216).
M şi G servesc atunci ca fi\ G
compensatori şi motori
pentru conducerea sur- Fig. 214
voltorului.
m lămpi.
Fig. 215
Grupul comp.ensator nu trebue instalat numaidecât
la uzină, se poate instala în
diferite puncte ale· reţelei
câLe un asemenea grup; a-
pare însă inconvenientul de
supraveghere al funcţionării.
4. Maşina cu divizor de Fig. 216
tensiune, are pe lângă colec-
tor (fig. 217) 2 inele, în legătură cu două puncte, dia-
metral opuse de pe indus, pe care se freacă două perii. Cu
alte cuvinte, maşina are structura unui converLizor de
curent continuu în curent alternativ.
Cele două per ii
sunt în legătură cu
extremi tă ţi] e unei
·bobine de selfinduc-
ţie, al cărui mijloc se
leagă la bara neuLră.
Tensiunea alterna-
tivă dintre cele două
perii nu produce cu-
rent din cauza inpe-
Fig. 217 denţei- bobinei de
seif, pe când curentul
continuu al firului neutru străbate firele bobinei şi intră
în maşină ducându-se la peria în legătură cu puntea cea
mai încărcată.
Distribuţiunea cu cinci fire esLe generalizarea celei eu

trei fire. Avem patru punţi de distribuţ.ie în loc de două .
Se întrebuinţează mai rar.
DISTRIBUŢIA INDIRECTĂ
Distribuţia directă poate deyeni costisitoare, când
zona de distribuţie este întinsă, din cauza mărimii secţi
unilor necesare pcn Lru a păstra pierderile de tensiune în

213
limitele 2%-3%. Se recurge atunci la distribuţ.ia indi-
rectă prin feeder, sau fire de alimentare.
Regiunea de deservit cu energie electrică se împarte
în mai multe zone si fiecare zonă este deservită de un centru
sau punct de alirn'entare. Fiecare din aceste puncte joacă
rolul unei uzine, în care tensiunea este menţinută constantă
sau crescândă uşor cu debitul. Din aceste puncte pleacă
adevărata reţ.ea de distribuţie.
Cenlrele de alimentare
sunt legale la uzină prin
feeder, sau fire de alimen-
_\ l /~ -~ - -
tare şi prin fire piloţi, sau /~
I
de control, legate la voll-
I \
metre, cari ne arată tensiu.- I
nea în cenlru.
Dis lribuţia indirectă
poate fi cu două fire, de
<'- \
cele mai multe ori e cu
1 rci fire şi uneori cu cinci Fig. 218
fire.
ln figura 218 s'a figurat schematic această dislribuţ.ie:
U uzina, A, B, C puncte de alimentare, U A, U B, U C,
firele de alimentare, iar din A, B, C pleacă distribuitorii de
curent, la cari se leagă abonaţii. Toate liniile din această
s chemă, ca şi din schemele analoage, reprezintă în rea-
litate câte doi sau trei conductori. Când se vorbeşte de
tensiune într'un punct, se înţelege tensiunea dintre cei doi
conductori în acel punct. Dealungul firelor de alimentare
există firele piloţi (doi conductori pentru fiecare centru de
alimentare).
Avantajul acestui sistem este că se pot adm.ite în firele
de alimentare pierderi de tensiuni mai mari ca cele tolerate_
în distribuitori. Se admite de fapt 6%-12% şi secţiunea
firelor de alimentare se calculează astfel ca la plină sar- .
cină, pierderea de tensiune să fie aceeaş în toate firele de
alimen lare şi deci tensiunea aceeaş în toate punctele de ali-
mentare. Cheltueala de cupru este aceeaş ca şi cum regiunea
214_
de deservit ar avea dimensiunile uneia din zonele ali-

mentate de centre (greutatea de cupru invers proporţională
cu dimensiunile liniare ale uneia din aceste zone), la care se
adaugă cuprul din firul de alimentare a cărui greutate
este invers proporyională cu pierderea admisă (pag. 123).
Exemplu: Dacă tensiunea medie de distribuţie este
2 X 220 volţi, vom avea, în plină sarcină, 2 X 224 volţi
în centrele de alimentare, iar la uzină 2 X 250 volţi, (adică
10,5% pierdere în firele de alimentare şi maxim 3% pier-
dere în distribuitori, în cari -deci tensiunea va varia dela
224 volţi la 217 volţi).
Bine înţeles că dela firul de alimentare nu se face di-
stribuţie ci numai dela centrele de alimentare.
1\1enţinerea tensiunei în centrele · de alimentare. Consu-

ma \ia de curent variind dela un moment la altul al zilei
sau noplii, este indispensabil ca tensiunea să fie regulată
la uzină, astfel ca tensiunea la centre să rămâie constantă,
sau să crească cu consumaţia, în aşa mod ca tensiunea la
abonaţi să rămână cât mai constantă posibil.
Dacă consumaţia pe firele de alimentare ar varia în
aceeaş măsură, adică de pildă s'ar reduce pentru
toate firele în acelaş timp la 1 /n -a parte, lucrul ar fi foarte
simplu, căci tensiunile în toate .centrele ar rămâne egale Lot
timpul, şi ar fi de pildă suficientsă se modifice tensiunea la
uzină astfel ca la centre tensiunea să rămâie constantă.
Dar în realitate consumaţia centrelor nu variază în aceeaş
proporţie; de pildă consumaţiunea centrului C poate să
se reducă la ¾, pecând a lui B şi A să se fi redus la ½ şi
atunci tensiunile la centre nu mai sunt aceleaşi. Tensiunea
barelor uzinei se modifică pentru a aduce unul din centre
la tensiunea normală, iar tensiunile celorlalte trebuesc ega-
la te printr'unul din procedeele următoare:
1. Se aşează câte un reostat pc fiecare fir de ali-
rnen tare (fig. 219) şi rezistenţele r' a şi r'b ale reostatelor
lează astfel ca:
+
[ra +
r' a] ia = [ rb r' b ] ib = re Îc

215
[ ra, rb, re, Îa, ib, Îc, fiind rezistenţele firelor de alimentare şi
curenţii respectivi], adică astfel ca tensiunile în centre să
fie egale între ele.
Procedeul nu este recomandabil. Se consumă energie
multă în reostate, cari trebuesc dimensionate în conse-
cinţă, iar manevra este corn-
' J plicată.
1----'r-------} fir J,
a.h7T1M,,ll--e
A 2. Se aşează pc fiecare din
firele de alimentare câte un sur-
voltor cu excitaţia în seric
(fig. 220).
.B Tensiunea la uzină cs te rn en -
ţinută constantă, iar survol-
torii sunt astfel construi~i încât
Fig. 21!) să dea în mod automat şi în
fiecare moment, surplusul de
tensiune r i egal cu pierderea în firul respectiv.
Soluţiunea e bună, egalizarea se face în lllOd autolllat,
însă instala~ia e prea complicată.
3. Se leagă între dân-
sele centrele printr'un fir
de secţiune suficientă -
zis şi egalizator - prin
care centrele, în mod au- f ... .,~
tomat, îşi vin unul în fir ele a.J,,.,.f•re
ajutorul altuia şi tensiu-
nile se egalează (fig.
221 ).
Fie: Îa, ib, Îc, id, consu-
maţia maximă în centrele Fec.ler B
A, B, C, D, şi i' a, i' b,i'c, /,r :J, al,menf,.,-,e
i' a, consumaţiile reduse
cari ar da naştere la ma - },ig. 220
xi mul de diferenţă de ten-
siune şi cari ;:tr trebui compensate prin firul egalizator.
Pentru calculul secţiunei egalizatorului, vom începe
prin a-i presupune rezistenţa neglijabilă; în cazul acesta
216
curenţii în firele de alimentare în timpul consumaţiei re-

duse vor fi:
, 11 2 i' a .
i a =~
.:.. la
la
.,, 2 i' a ,
l b = -- , - lb
.}; la
iar curenţii circulând în firul egaliza Lor vor fi:

iab == i" a - i' a, ibc == i" b + iab - i' b, Îca = i" d - i' d
Se calculează în urmă
sec\iunile diferitelor por-
ţiuni ale firului egalizator
L„ astfel ca circulaţiunea cu-

renţilor iab, ibc, ied, să nu
prcducă în porţiunile rcs-
B
u
B C
Fig. 221 Fig. 222
pective pierderi mai mari de tensiuni ca 1%-1,5% din

tensiunea de distributie.
Este inutil a calcuia. mai exact firul egalizator de oarece
nu putem şti <<a priori>> cari vor fi în realitate variaţiunile

217
simultane ale consumaţiilor, cari duu loc la maxin,ul de
diferenţă în tensiunile centrelor.
De regulă zonele aferente centrelor de alimentare, nu
sunt independente unele de altele, ci formează toate o
singură reţea (fig. 222).
1n cazul acesta însuş distribuilorii cei mai direcţi legând
centrele, se dimensionează mai larg, ca să constilue fire
egalizatoare (în figură s'au însemnat cu linii groase); de
fapt egalizarea se face prin întreaga reţea.
Poziţiunea uzinei. Se poate dcmonslra uşor că maximul

de economie în greutalea conductorilor s'ar obţine aşezând
uzina îri centrul de greutate al consumaţi~nii, adică în
centrul de greutate al unor masse aşezate rn punctele de
consunia1iune a energiei şi proporţionale în fiecare punct
cu consumaţia respectivă 1 ). Cum centrul de greutate al
consumaţiei este în genere vecin de centrul oraşului, nu
s'ar pulea aşeza uzina acolo decât cu mari sacrificii băneşti
şi inconvenienle. Astfel că va fi mai avantajos să se aşeze
uzina într'un punct mai periferic, însă cât mai aproape
-de cenlrul de greutate mai sus definit.
Numărul centrelor es le de terminat de rn otive de eco-

nomie şi de simplicitale. Pe de o par le, cu cât centrele vor
1 ) Legând fiecare punct de consumaţie cu uzina, admitem pc

fiecare distribuitor o aceeaş pierdere de tensiune s. Dacă i e consu-
s
maţia pe un distribuitor, rezistenţa lui e dată de relaţia: r =T sau
l B .
k 8 = T· Volumul acestui distribuitor. de lungime l şi - secţiune
k
s este: s l = -
8
iz•. Volumul tuturor distribuitorilor va fi deci:
k
- e 2 il 2
1: i l2 este însă mo·mentul de inerţie polar al sarcinclor i în raport
cu uzina. Se ştie însă că acest moment de inerţie e minim în centrul
de greutate.
218
fi mai numeroase şi deci zonele de deservit mai mici, cu

atât reţeaua distribuitorilor va fi mai uşoară, greutatea
firelor de alimentare rămânând aproape aceeaş, de oarece
curentul total şi lungimea medie a firelor de alimentare e
aceeas oricare ar fi numărul lor - chiar în cazul extrem
când 'fiecare receptor al reţelei ar fi alimentat direct dela
uzină. Pe de altă parte îmmulţindu-se numărul firelor de
alimentare creşte şi cheltueala de instalaţie, care nu de-
pinde numai de greutate, şi se complică instalaţia.
Treb,ueşte deci examinat în fiecare caz, care este numărul
de centre cel mai avantajos.
Pierderea de tensiune cc lrelmic admisă în firele <le ali-

mentare se tlctermină cu regula l11i Lord Kel<,Jin.
Dacă admitem o pierdere foarlc mică în firul <le ali-
mentare, trebue să-i dăm o secţiune, şi deci o greutate ·foarte
mare, în schimb energia pierdută în firul de alimenlare şi
deci cheltuiala corespunzătoare este foarte mică. Dacă din
potrivă admitem o pierdere mare în firul de alimenlarc
greutatea şi deci costul firului va fi mică, însă energia
pierdută în firul de alimentare şi cheltuielilf) corespunză
toare sunt foarte mari. Soluţiunea cea mai bună este cea
intermediară şi corespunde minimului de cost.
Fie Z lungimea firului de alimentare în cm., s secţiunea în
cm. 2 şie rezistivitatea în ohmi/ cm., i intensitatea curentului
determinată de puterea transmisă prin firul de alimentare
şi de tensiunea de distribuţie admisă, t numărul de ore
de funcţionare anuală a instalaţiunei.
Energia pierdută anual în firul de alimentare este:
2 l
__!!__ X i 2 X t watt-ore
s
Dacă p esle preţul de producere al walt-orei, chelLuiala
anuală corespunzătoare es Le:
2 el i2 t p
s

219
Să evaluăm cheltuiala anuală cu firul de alimentare

Costul de instalaţie al unui asemenea fir aerian sau subteran
se poate pune sub forma:
2 [As+ B]l
o parte fiind proporţională cu secţiunea (greutatea), cea•
laltă independentă de secţiune şi corespunzând la şanţuri,
stâlpi, etc.
Dacă a este dobânda banilor şi amortismentul, cheltu-
iala anuală va fi:
2 a (As+ B) l
iar costul total anual:
C = 2 e l i2 t
s
p + 2 a [ A s + B] l
Coslul numm, care va delcrmina secţiunea, va avea
loc pentru:
2 e l i2 t p = 2 a A l s
s
adică atunci când costul energiei pierdute În cablu este egal

cu costul anual (dobândă şi amortisment) al firului de
alimentare (partea proporţională cu secţiunea).
Aceasta este regula lui Kelvin.
După cum se vede, această regulă dă densitatea cea mai
convenabilă de admis în firul de alimentare.
: = V::t
Această demilale cslc indepcn_dcuLă de lungimea firu-
lui de alimentare.
Pierderea de tensiune admisibilă va fi:
e=ri-'-2eli=2lv· aAe
s . pt
220
Inaintea răsboiul ui se putea lua:
a= 0,1 (10%); A = 0,02 (fir aerian, arama soco-
tită cu 2 lei kg.); p = 0,0002 (20 centime kW-ora, practic
nu se putea socoti mai puţin la noi în ţară) t = 1500 orc
de funcţionare anuală; e = 1,6 X 10- 6 •
1n aceste condiţii avem:
[;] = 65 amperi pe cm 2
ln cazul aşezării sublcra1;e a firelor A = O O~

ele ahmen lare : ' ·
[;] = 90 amperi pc cm 2
Pierderea de lensiune admisibilă va fi deci:

e = 21 l1rm. (volţi pe km. de fir aerian)
e = 29 l1rm. ( >> >> )) )) >> subteran)
l lungimea firului în km. 0,5 1 2 3
e în volţi 10,5 21 42 63
procenlul la 450 volţi 2,3% 4,6% 9,2% 13,8%
Se vede de aci că ar trebui să admitem pierderi de ten-
siune diferite dela o pereche de fire de alimentare la alta,
dar aceasta nu es le compatibil cu principiul distribuţiunii in-
directe care cere ca tensiunea să fie aceeaş în toate centrele.
Suntem deci obligaţi, dacă firele de alimentare nu au
toate aceeaş lungime, să admitem o pierdere medie.
Regula Kelvin găseşte o întrebuinţare mai precisă în
cazul transmisiunii la dislanţă mare.
Oportunitatea întrebuinţării sistemului de distribuţie in-

directă, Odată fixată poziţiunea uzinei, trebuie făcută
o comparaţie între distribuţia directă şi cea prin fire de
alimentare.
Având în vedere că tensiunea în centrele de alimentare
nu poate fi menţinută constantă, decât cu o aproximaţie
de 1 %-2% (dese ori mult mai mult) se va admite, în corn-

221
para ţie, o pierdere în distribuitori cu cel puţin 1 % mai
mult, în cazul distribuţiunii directe.
Distribuţie indirectă prin curenţi alternatifJi sau poli-

fazici. In oraşele mari, înLrebuinţarea curenţilor continui,
în modul descris mai sus, nu este posibilă deoarece tensiunea
: r·
''
!f
i---::i;:::-!~::--.1 : '
l j /Po~b
lf/
Iii
i!i'
iii
ou~\na
Fig. 223
neputând întrece 450 volp, secţiunile conductorilor ar fi

prea mari.
, Se recurge a Lunci la curenţi alternativi de cele mai
multe ori polifazici, cari graţie Lransform a tarilor pot fi
transmişi su~ tensiune înaltă şi dis trib uiţi sub Lensiune
redusă.
222
In acest caz, distanţele de transmisiune nu mai intervin

aproape, şi la alegerea poziţiunii uzinei se are în vedere
uşurinţa aducerii combustibilului, eftinătatea terenului,
posibilitatea obţinerii unei ape curate necesare fie ali-
mentării cazanelor, fie răcirii. Uzina se aşează la mar-
gine sau afară din oraş.
Sunt două reţele suprapuse (fig. 223 şi fig. 224):
o reţea primară de înaltă tensiune, alimentată direct
sau prin fire d~ alimentare dela uzină,
o reţea secun-
dară, de tensiune
mică, alimentată de
cea dintâi prin in-
termediul mai mul-
tor posturi de trans-
formatori, această a
doua reţea fiind de
regulă cu curenţi de
aceeaş formă ca cea 3 •1000· - 7 - - - ) - - - -- - - - L - + - - -
dintâi.
Această reţea de
mică tensiune este f,c~c.-
reţeaua de distribu- Jr,- J• .J,-,..,c.nl.Jr~·
ţie şi are ramuri pe Fig. 224.

toate străzile pe
când reţeaua de mare tensiune este mult mai restrânsă.
Figura 223 reprezintă în mod aproximativ şi în parte numai,
vechea reţea a oraşului Bucureşti. Tensiunea este produsă
direct de uzină sub 3 X 5000 volţi. Reţeaua de tensiune
înaltă este alimentată prin 3 fire de alimentare în punctele I,
I I, I II. Sunt 90 posturi de transformare cari leagă reţeaua
primară cu reţeaua secundară, care cuprinde 4 fire din cari
unul neutru; tensiunea între cele 3 fire de fază şi neutru este
de 120 V· Circuitele primare ale tran•s formatorilor sunt
legate în triunghiu, iar cele secundare în stea.
Puterea totală de care dispune uzina este de 8750 C. P.
sau la tablou de ca: 8750 X 0,9 X O, 736 = 5800 k. W.

223
CALCULUL REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE

Să considerăm (fig. 225) planul unei regiuni în care
urmează să se distribue energia electrică.
1. Incepem prin a trasa distributorii, adică conductorii
prin cari se vor legă consumatorii de energie.
Fiecare dis tribu tor se reprezintă printr' o singură linie,
deşi după cum se ştie, dislributorul este format din cel puţin
doi conductori. Vom
presupune că distribu-
ţia este cu curent con-
tinuu şi două fire. ln
cazul distribuţiunii cu
mai multe fire, calculul
se face ca şi cum ar fi
numai două fire, cu co-
recţia necesară (micşo
rând în consecinţă con-
sumaţia, sau reducând
secţiunile găsite în
proporţia cuvenită).
2. Tensiunea de dis-
tribuţie fiind aleasă se
înseamnă în fiecare
punct de consumaţie
curentul respectiv.
3. Se alege poziţiu Fig·. 225
nea uzinei, avându-se
în vedere: o poziţiune cât mai aproape de centrul de
greutate al consumaţiei, ţinând însă seama şi de faptul
că aşezarea uzinei în cenlrul oraşului are multe inconve-
niente: disponibilităţile de t~renuri şi preţul lo:r:, facili-
tatea transportului combustibilului şi altor mate·riale. .
4. Numărul cel).trelor de distribuţie, se determină avân-
du-se în vedere că, sporind numărul centrelor se micşorează
cantitatea de cupru în distributori; totuş odată ce secţi
unile distributorilor se apropie de secţiunile minime tolerate
de practică (6 mm 2 pentru firele aeriene), sporirea numărului
,
22'.
centrelor nu face decât să complice instalaţia. Dar chiar

dacă cantitatea totală de cupru se micşorează prin îmnul-
ţirea centrelor, costul instalaţiunii poate totuş să crească,
.căci el depinde nu numai de greutatea cuprului ci şi de
1ungimea firelor.
Trebue deci păsLrată o dreaptă măsură indicată de practică
şi de pildele existente.
Poziţiunea centrelor depinde de circumstanţele locale;
aglomeraţiile bine definite dintr'un oraş vor fi, bine înţeles,
deservite de către un centru de alimentare aşezat în veci-
nătatea centrului de greutate al consumaţiei aglomeraţiei
considera te.
De allă parte, poâ~iunea centrelor este determinată şi
de locul disponibil pentru a le aşeza: piaţă, încrucişări de
străzi, etc.
5. Trecem la calculul secţiunii distributorilor. Proce-
deurile astăzi întrebuinţate consistă în a alege - după
simţul practic al fiecăruia - secţiunile, a căuta în urmă cu
ajutorul legilor lui Kirchoff, intensitatea curenţilor în di- ·
feritele ramuri ale reţelei şi a verifica dacă pierderile de
tensiune nu întrec nicăeri limita admisibilă, urmând ca -
dacă este cazul - să se modifice secţiunile şi să se reîn-
ceapă calculul. Aceste procedeuri sunt lungi şi penibile,
nu conduc la rezultate exacte şi nu ţin seamă de economia
de cupru.
Metoda expusă mai jos, nu numai că permite determi-
narea precisă a secţiunilor fără dibuire, repede şi uşor, dar
secţiunile determinate corespund în mare măsură şi la ma-
ximul de economie de cupru.
lntr'o reţea alimentată de unul sau mai multe centre
de alimentare, există o serie de puncte, cari primesc curentul
prin ambele părţi ale distributorilor pe cari se găsesc, fie
dela două centre deosebite, fie dela acelaş centru; în aceste
puncte avem cele mai mari căderi de tensiune.
Poziţiunea acestor puncte - dacă secţiunile conducto-
rilor sunt date- depinde de aceste secţiuni; dacă dimpotrivă
fixăm arbitrar aceste puncte se pot calcula imediat secţiu-

225
nîle astfel ca pierderea de tensiune să nu întreacă limita

admisă.
Dacă însă impunem condiţia de minim de greutate,
sau Yolum, de cupru, .putem determina. poziţiu_nea_ acestor
puncte de separaţie, înainte de a determina secţiunile.
Să considerăm (fig. 226) două centre e1 şi e2 alimentate
dela uzina A prin fire de alimentare de lungimi l..:1 şi L 2 şi
între centre, unul din distributori e1 a e2 , de lungime l, care
alimentează diferiţi re-
ceptori aşezaţi dealun-
gul său. Aceşti receptori
~
primesc curentul fie dela
punctul e1 , fie dela punc-
tul e2 , poziţiunea punc-
tului de separaţie depinde
.. · de secţiunea sau de sec-
L. <:,
ţiunile d istribu torului.
Fig. 226 Care este însă poziţiu
nea cea mai economică a
punctului de separaţie, poziţiune care determină şi sec-
ţiunile distributorului?
In cazul obişnuit, când cele două centre sunt legate
printr'un singur distributor (2 conductori) dela care se
alimentează toţi receptorii, problema nu are o solu-
ţiune simplă. Dacă însă presupunem că fiecare receptor
este alimentat separat printr'un distributor special dela
unul din centrele e1 , e2, putem găsi uşor punctul de s_e-
paraţie corespunzând la minimul volumului de cupru.
Fie a poziţiunea punctului de separaţie; un receptor
aşezat în acest punct va trebui să poată fi legat indiferent
fie la e1 fie la e2 , adică volumul de cupru imobiliz.a t va
trebui să fie acelaş în ambele cazuri, căci altfel punctul de
separaţie nu s'ar găsi în a ci în spre centrul pentru care.
volumul de cupru este mai mic.
Fie i curentul absorbit de receptor, a u pierd,erea de
tensiune admisă în distributori şi fJ u pierderea d-e tensiune
admisă în firele de alimentare.
226
Dacă receplorul este alimentat din C1 , porţiunea din
secţiunea firului de alimentare, A C1 , ocupată de curentul
i este:
Ll i -
S1 = e -{J u
iar secţiunea distributorului C1 a este:
l i
s=e - 1-
1 a u
Volumul de cupru corespunzător curentului i este deci:
V
1
= fi [ L; +
u {J
_I]a
Dacă, dimpotrivă receptorul va fi alimentat din C2 vo-
lumul corespunzător de cupru ar fi:
V 2= e i [L2 a + (l - l1) 2]
u {J a
Distanţa l1 a punctului de separaţie a de C1 se găseşte
egalând pe V 1 cu V2 •
L: + .5_ = L: + (l - l1) a
{J a {J a
de unde:
l = },_ + (L:-L:) a
1 2 2l {J
Se observă că - în presupunerea făcută - poziţia
punctului de separaţie e determinată numai de traseul
reţelei şi de raportul căderilor de tensiune admise în firul
de alimentare şi distributori, ea este însă independentă
de poziţiunea şi mărimea receptorilor.
Vom admite - fără mare greşală - formula de mai sus
pentru găsirea lui l1 şi în cazul obişnuit, când receptorii
nu sunt alimentaţi separat, ci alimentaţi dela aceleaşi
<listributor comun.

227
Când lungimile firelor de alimentare sunt egale sau

când reţeaua este alimentată dintr'un singur punct:
l
11= 2
Rezultatele de mai sus sunt valabile nu numai pentru
un distributor ci pentru un circuit oricare plecând dela
un centru de alimentare ş1 sfârşind tot la un centru.
De pildă în fi-
„ gura 227, unde avem
două centre, pe cir-
cuitul C1 , 3, 2, C2
punctul de separaţie
e în b etc ..... .
1n fig. 228, unde
avem un singur cen-
L---if-_il,.--::-::===;:;ilc c, tru, deci l1 = ~ la
jumătatea circuitu-
lui A, 1, 5, 4, A se
găseşte punctul de
separaţie c, etc ....
Putem cu modul
acesta să reducem
Fig. 227 o reţea cât de com-
plicată la o serie de
reţele arborescente, alimentate dela una din extremităţi,
şi încărcate pe ramuri şi la noduriîn genul figurei 229 care
reprezintă o parte din figura 227.
1n cazul din figura 225, uzina însăş este un centru pentru
care L = O, formula de mai sus devine admiţând L 1 = 73
ş1. L 2 = 68 (umtaţ1
. - · ar b"1trare, a = 1:
) 7f
2
l 73 2
Z1 = 2 +. TI (pentru firul A - C1 )
l 68 2
Z1 =2 + 4T >> >> A - C2)
228
Cu ajutorul :acestor formule siau trasat punctele de
separaţie cari delimitează zonele fiecărui centru.
Se vede că cea mai mare zonă revine uzinei; tocmai
contrariul de ce se practică de obiceiu din lipsă de studiu.
_ ___!!1------g
h
Fig. 228 Fig. 229
(Este totuş de observat că, pentru simplificare, s'a

admis pentru uzină L = O, în realitate ar trebui să se
introducă o lungime fictivă pentru a ţine seama de costul
reostatului din uzină, pentru obţinerea aceleaş pierderi
de tensiune ca în celelalte puncte de alimentare).
6. Pentru simplificarea
calculului se face aşa zisa
transportare a curenţilor la
noduri, în interiorul unei
zone.
Să considerăm (fig. 230) ?, ?,
2 noduri vecine A 1 şi A 2 , cu- Pig. 230
prinse într'o aceeaş zonă,
noduri în cari tensiunile sunt V1 şi V2 7 ).
ln punctul A se găseşte legat un receptor, care
consumă curentul i şi care provine din diferenţa între
1 ) In toate figurile acestui capitol, fiecare linie reprezintă 2 con-

ductori, iai- prin tensiune într'un punct se înţelege tensiunea între cei
doi conductori în acel punct.

229
curentul i 1, sosind din A şi curentul ½ sosind în A 2 •
Avem:
i1 = i + i2,
din cari deducem:
r2 i
?'/1 = r1 + r2
avem:
Şl:
?'/1 + ?'/2 = i
Curenţii i1 , i2 , i, între A 1 şi A 2 pot fi deci consideraţi ca
rezultând din suprapunerea unui curent de circulaţ.ie 17 şi a
doi curenţi 171 şi 172 venind dela noduri, aceştia din urmă
nu produc însă diferenţă de tensiune între A 1 şi Ai. Din
punctul de vedere general al reţelei, curentul i poate fi
deci suprimat şi înlocuit cu componentele sale 171 şi 172
aplicate la noduri; inu ar interveni decât pentru p..orţiunea
A1 A2.
Insă r1 şi r2 sunt proporţionali cu lungimile Z1 şi l2 şi deci
avem:
Aceasta în ipoteza că secţiunea distributorului între

cele două noduri e aceeaş; această ipoteză se realizează
în majoritatea cazurilor în practică.
230
Calculul se poate face şi grafic, prin poligoanele funicu-
lare cunoscute din Statica grafică.
Rezultatele de aci se menţin şi în ipoteza că unul din
cele două noduri este înlocuit cu un punct de separaţie.
Curentul de alimentare al nodului din punctul de separaţie
va fi chiar curentul de circulaţie 'Y/ între cele două
noduri.
In modul acesta, reţeaua
este descompusă în reţele ar-
borescente, cari nu cuprind
consumaţii decât la noduri şi
la punctele de separaţie.
7. Să considerăm (fig. 231) _
o asemenea reţea arbore3centă ,--,---.----4-'?----:..--1o
în care cunoaştem consuma-
ţiunile i' 1 , i' 2 , i' 3 , etc. în vâr-
furile şi nodurile respective.
Găsim imediat, prin simplă
adunare curenţii în diferitele
ramuri ale reţelei. Să însem-
năm cu În curentul care se
îndreaptă spre nodul sau vâr-
ful n, vom avea succesiv: Fig. 231
. ., . ., . ., ., . ., . .,
L1 = i 1, L2 = z 2, Z3 = i 3, L5 = i 5, z6 = i 6• L10= i 10
i 11 = i' w i4 = i 1 + + +
i2 i 3 , i 7 = i5 i6 , i9 = i10 În, +
+ +
i 8 = i 7 i9 i4 = Suma tuturor curenţilor la vârfuri.
8. Rămâne a calcula secţiunile. Vom nota secţiunile şi
lungimile duble ale diferiţilor conductori cu acelaşi indice
ca şi curentul care îi străbate, s7 , l7 , vor fi secţiunea şi
lungimea conductorului 8-7. Vom însemna produsul cu-
noscut 171 in cu mn,
Dacă pentru calculul secţiunilor introducem numai con-
diţia ca pierderea de tensiune la vârfuri să fie a u, pr~-
blema nu este determinată; dacă însă introducem şi cond1-
ţ.ia de minim de cupru, problema nu admite decât
o singură soluţie.

231
Condiţia pierderii de tensiune dă pentru fiecare vârf o

ecuaţie:
...,,7 e -m
s
=au (1)
Se poate demonstra că condiţ.iunea de numm de
cupru impune la fiecare nod relaţiunea:
2
l:~=O
ln
în care, ca şi în legile lui Kirchoff, i are semnul pentru +

curenţii cari se îndepărtează de nod şi semnul - pentru
curenţii cari se îndreaptă spre nod.
Avem astfel tot atâtea ecuaţii câte nccunoscule.
Pentru simplificarea şi uşurinţa calculului, vom aplica
ecuaţiile (1) numai cu începere dela diferitele noduri
spre vârfuri, vom seri de pildă că pierderile de tensiune
între nodul 4 şi _v ârfurile 1, 2, 3, sunt aceleaşi . O singură
ecuaţie complectă va fi scrisă pentru centrul O.
Obţinem astfel:
ml m2 ma
(1) -- = --=--
S1 S2 S3
s 2 s 2 s 2 s 2 } la nodul 4.
(2) - ~- = - : -
l4 l1
+- ~- + - ~-
l2 l3
m5 m6
(3) --
S5
= --
s6
s\ S52 si } la nodul 7.
(4) -.- = ---+ - .
l7 l5 l6
m10 = mn
(5)
8 10 Su
} la nodul 9
(6) s2
_ _9 _ = s2
~ + -s.'-'-
2
l9 l10 lu
232
(7)
} la nodul 8
(8)
(9) } la centrul O
S'ar părea la prima vedere că rezolvirea acestor ecua-

ţiiar conduce la calcule numerice penibile; de fapt re-
zolvirea numerică a acestor ecuaţii se face foarte uşor
procedând sistematic.
Ecuaţiile (1) ne dau imediat pe s2 şi s3 în funcţie de s1
Ecuaţia (2) dă:

S4 = a4 81
Ecuaţiile (3) şi (4) dau:
Ecuaţiile (5) şi (6) dau:
Introducând aceste valori în (7) obţinem:
Iar ecuaţia (8) dă:
ss = as s1
Introducând în (9) valorile lui s4 şi s8 în Iunqie de s1
obţinem în sfârşit valoarea numerică a secţiunei s1 , şi ime-
diat apoi, prin simple înmulţiri, valorile tuturor celorlalte
secţiuni.
Metoda este generală şi permite să se găsească curenţii
într'o reţea arborescentă cât de complicată.

233
Este inutil să se facă calculele în mod exact, mai cu

seamă din următoarele două motive:
a) Consumaţiile maxime din fiecare punct al reţelei
nu sunt în general cunoscute decât în mod cu totul apro-
ximativ;
b) Secţiunile ·n ormale cari se găsesc în comerţ nu va-
riază în mod continuu, ele au valorile: 6, 10, 16, 25, etc. mm 2 •
Dacă distribuţia se face cu 3 fire (de pildă 2 X 220 v.)
se dă firelor mărginaşe secţiunile calculate în modul de mai
sus; iar firului neutru o secţiune pe jumătate.
Calculul reţelelor de curenţi alternativi se face în mod
analog„ ţinând seama, când este locul, de selfinducţia şi
capacitatea conductorilor.
Dacă distribuţia este bifazică cu trei fire, se dă firului
mijlociu o secţiune egală cu f2 secţiunea unuia din firele
mărginaşe.
Dacă distribuţia este trifazică cu fir neutru, se dă firului
mijlociu o secţiune pe jumătate din secţiunea unuia din
firele de fază.
Când frecuenţa este relativ mare şi secţiunea firelor
mare, rezistenţa nu mai este aceeaş ca în curenţii continui,
ea creşte din cauza <<efectului kelvin>>, care face ca densitatea
curentului să fie mai mare la periferie, ca pe axa con-
ductorului străbătut de un curent alternativ.
APARATE ŞJ DISpOZITIVE DE MANEJRĂ,

DE LEGATURA ŞI DE SIGURANŢA
Instalaţiile de producere, de transport şi de între-
buinţare a energiei electrice, comportă o serie de aparate
de manevră şi de regulare, de legătură între generatori,
receptori şi reţelele de distribuţie şi de siguranţă în contra
curenţilor exageraţi produşi de scurt circuite sau atingeri
între părţi de tensiune diferită, consumaţiune exagerată sau
falşe manevre, precum şi în potriva supra-tensiunilor pro-
vocate de manevra aparatelor, de funcţionarea maşinilor,
sau de fenomene meteorice.
lntrerupătorii de curent - ca ş1 ori ş1 ce aparat - tre-
buesc proporţionaţi ca dimensiuni, curentului şi tensiunei
ce au a suporta. In stire normală, adică atunci când lasă
să treacă curentul, întrerupăt: rul nu trebuie să se încăl
zească, prin urmare suprafeţele părţilor mobile în contact,
trebuesc să fie suficient dimensionate. De pildă pentru în-
trerupătorii de intensitate mijlocie 100-200 amperi, nu
se întrece - dacă sunt de aramă - o densitate de 0,2
amperi pe mm 2•
Din punctul de vedere al manevrei, trebue avut în
vedere să nu se producă un arc voltaic între cele două
piese, cari compun întrerupătorul, în momentul întreruperii
curentului; în acest scop se proporţionează distanţa între
piese cu tensiunea şi se întrebuinţează un dispozitiv (re-
sort), care să bruscheze întreruperea şi să nu permită pie-
selor să rămână într'o poziţiune intermediară. Astfel între-
rupătorii devin din ce în ce mai voluminoşi, pe măsură
ce creşte intensitatea şi tensiunea.
Pentru tensiuni ridicate ruptura curentului se face de
obiceiu în ulei. ln cazul reţelelor subterane, pentru a evita
producerea supra-tensiunilor datorite efectelor de rezonanţă,
atât ruperea cât şi stabilirea curentului se face' treptat fie
prin intercalări succesive de rezistenţe fie într' alt mod.
lntrerupătorii de înaltă tensiune - ca toate apara-
tele de manevră pentru tensiuni înalte - trebuesc ferite
de contacte. accidentale cu personalul.
Intrerupătorii sunt rare ori uniipolari, mai totdeauna
bi şi tripolari aşa ca să întrerupă deodată toate firele ali-
mentând o reţea sau un receptor.
Separatorii sunt întrerupător; de constituţie simplă,
cari au de scop să separe sau să izoleze o parte din canali-
zarea de tensiune mare, spre a se lucra pe dânsa fără pe-
ricol. Separatorii se manevrează după ce curentul s'a în-
trerupt prin întrerupătorii obişnuiţi.
Comutatorii permit trimiterea succesivă a curentului în
două sau mai multe direcţii.

235
Aparate de protecţie contra unei intensităţi exagerate.

Curentul ce poate suporta o maşină, un aparat sau un <;on-
ductor este limitat de încălzire, adică de temperatura
maximă ce se poate admite. Această temperatură depinde
de natura aparatului sau maşinei pentru care nu se poate
indica nici o regulă , urcarea temperaturei depinzând de
secţiunea firului prin care trece curentul, de suprafaţa de
răcire, de posibilitatea ventilaţiunei, de iuţeala mişcării
maşiriei, etc.
ln cazul conductorilor goi, suspendaţi în aer, sau în
cazul conductorilor izolaţi sub formă de cahle şi introduşi
în pământ se pot admite cifrele următoare :
Curent maxim admisibil în amperi

S ec ţiun e în
I
m.m 2 Cahle aşezate în

pământ
I Conductori goi în a er
0.75 9 -
1.00 11 24
4.00 25 55
10.00 43 95
25.00 100 170
50.00 160 260
Cauza cea mai obşinuită a curenţilor exageraţi este

scurt-circuitul care se produce prin atingerea accidentală a
două fire de tensiune diferită (fig. 232).
In cazul motorilor, un curent exagerat se produce când
Q
se manevrează prea repede reo-
statul de pornire. )
Pentru a garanta maşinile, re-
ţeaua, etc ... , împotriva curenţilor
exageraţi, se întrebuinţează sigu- _ _
l
ranţele (fuzibile) formate din fire
astfel dimensiunate încât se topesc Fig. 232
când curentul întrece o valoare
determinată. Firul fuzibil se face de plumb, cupru , z1:nc,
236
aluminiu, aliaje, etc., dar mai cu seamă de plumb şi argint.

Topirea unui fir sub influenţa curentului depinde nu numai
de valoaraa curentului şi de secţiunea firului, ci şi de lun-
gimea firului, de posibilitatea răcirii şi mai cu seamă de
timpul necesar pentru ca un curent de o anumită intensi-
tate să producă topirea (fig. 233).
Pentru comoditatea aşezării şi schimbării, siguranţele
sunt constituite din dispozitive cari conţin o piesă amovi-
bilă - un dop de pildă - în care se găseşte firul fuzibil
şi care stabileşte contactul. Aceste dopuri se găsesc în comerţ
şi poartă pe dânsele indicaţiunea curentului maxim ce pot
suporta.
Instalaţiunile importante, cuprind în loc de siguranţe
întrerupători automatici de maxim, cari funcţionează la
maximul de curent Im şi cu-
prind de regulă un electro.
magnet străbătut de curent-
Când curentul trece de valoarea
~VIOWZZIIZZZZUJ ! Im, electro-magnetul atrage o
armătură care antrenează în-
Fig. 233
trerupă torul.
De multe ori curentul exa-
gerat durează prea puţin pentru a produce deteriorarea apa-
ratului de protejat şi pentru a evita întreruperile prea dese
cari jenează exploatarea, se întrebuinţează întrerupătoare
automate, a căror funcţionare depinde de intensitate şi
timp. Aceste automate cuprind un fir care sub influenţa căl
durei se dilată şi prin aceasta provoa.că în mod indirect
întreruperea curentului. Se pot imagina diferite combi-
naţiuni în acest scop.
Sunt şi întrerupători de minim sau disjonctori can
au de scop să întrerupă curentul îndată cc valoarea lui
scade sub o anumită limită. Se întrebuinţează în particular
la instalaţiunile cuprinzând baterii de acumulatori. Ei fo-
losesc acelaş principiu ca şi cele precedente.
1n fine există aparate cari întrerup curentul când e
depăşeşte _ o anumită limită şi-l restabileşte după câtva timp

237
Siguranţele se aşează înaintea fiecărui receptor de

energie electrică, precum şi la orice schimbare de secţiune
a conductorilor în canalizaţiunile sau reţelele electrice.
Siguranţele sunt mai totdeauna bipolare sau tripolare
adică se aşează pe ambele sau pe câte trei fire alimen·
tâ,nd unreceptor,sauconstituind oramură a uneicanalizări.
Pe firele neutre ale firelor de alimentare sau distribu-
torjlor din stradă nu se aşează de regulă siguranţe. lnsă
pe firele alimentând un receptor sau în general o instalaţiune
se aşează siguranţe chiar dacă unul din fire este neutru.
In principiu, aşezarea siguranţelor pe un singur pol,
pare suficientă; de fapt însă se poate întâmpla - din
eroare - ca pe două circuite
siguranţele să fie aşezate la
un circuit pe firul ( +) şi la celă -
lalt pe (-) , ş1 a tun ci o atingere
simulLană a celor două circuite
cu un conductor comun, to-
peşte siguranţele, dar nu s u - + - - ~ - - - - ~ - -
primă scurL-circuitul (fig. 234).
Aparate de protecţie contra Fig. 23 11

supra-tensiunilor. Firele maşi-
nilor şi în genere a tuturor aparatelor precum şi firele ca-
nalizărilor electrice, sunt izolate între ele şi sunt izolate şi
în raport cu pământul. Această izolaţie trebuie să fie
cu atât mai puternică, cu cât tensiunea este mai mare.
Izolaţiunea se proporţionează să reziste nu numai la
tensiunea normală dar şi unei tensiuni accidentale de 2
sau de 3 ori mai mare.
Se întâmplă însă ca tensiunea să întreacă · cu mult ten-
siunea normală, fie din cauză accidentală cum ar fi atin-
gerea cu fire de tensiune superioară, fie din cauza fenome-
nelor atmosferice (descărcări, trăsnete, etc.) fie din cauza
rezonanţei electrice datorite capacităţii şi selfinducţiei insta-
laţiilor.
Fenomenele atmosferice sunL de două feluri:
238
1. Incărcarea statică cu electricitate a reţelei, provocală
de vecinătatea unui nor, din ninsoare, grindină, etc.; prin
frecare sau inducţiune statică, potenţialul întregei canali-
zări creşte, în raport cu pământul, până când o scânteie
distruge izolamentul în interiorul unei maşini sau aparat
legat la reţea. Bine înţeles că aceasta nu se produce decât
în reţelele complet izolate de pământ. Nu se poate pro-
duce de pildă în reţelele cu fir neutru în contact cu pă
mântul.
2. Descărcările electrice, între doi nori sau între nor şi
pământ, pot provoca supra-tensiuni în mai multe feluri.
a) lncărcarea statică mai sus menţionată în momentul
descărcării norului, ne mai fiind reţinută prin influenţă de
nor, se precipită spre pământ
~A - ~ şi prin aceasta provoacă su-
~~~ pra-tensiune.
b) Descărcarea între non
sau între nor şi pământ (ful-
- , : ~ gerul sau trăsnetul) are tot-
- di~ deauna forma oscilatorie, doi
nori sau norul şi pământul
Fig. 235 constituindcondensator. Sepro-
duc deci în aer în vecinătatea
firelor canalizării un curent oscilator (alternativ) de fre-
cuenţă foarte mare, care dă naştere, prin inducţie elec-
tro-magnetică, unei f. e. m. de frecvenţă mare în fire (fig.
235). Valoarea acestei f. e. m. poate fi foarte mare şi pro-
voacă perforaţia izolamentului maşinilor.
c) Trăsnetul poate cădea direct pe o canalizare electrică;
împotriva acestui caz, relativ rar, nu sunt mijloace de pro-
tecţiune, afară de · aşezarea unui fir protector în relaţiune
cu pământul şi aşezat paralel cu canalizarea electrică, sau de
paratrăsnetele obişnuite aşezate pe stâlpii susţinând ca-
nalizarea, consistând dintr'un vârf metalic în legătură cu
pământul.
Fenomenele de rezonanţă datorite însăş instalaţiunii sunt:
Permanente şi provocate de selfinducţia alternatorilor
· Arhiva digitala SaDAng

239
şi capacitatea. cahlelor subterane, sub influenţa tensiunei

alternative de frecuenţă normală a instalaţiunii, dar mai
ales sub influenţa frecuenţelor armonice, cari se suprapun
celei normale;
Accidentale, în momentul stabilirii sau întreruperii cu-
rentului, şi mai ales în momentul întreruperii, în urma
unui scurt circuit, care a provocat un curent exagerat, care
a topit siguranţele. Supratensiunea este datorită energiei
½ L /?. care trebuie să se scurgă.
p;.m."
Fig. 236
In figura 236 s'au figurat schematic aparaLele sau dispo-

zitivele protectoare pentru diferitele cazuri. Bine înţeles
că nu toate aceste dispozitive se întrebuinţează în acelaş
timp.
(s) sunt bobine de selfinducţie fără fier, posedând o
mică capacitate şi servind la oprirea curenţilor de înaltă
frecuenţă, provocaţi de descărcările atmosferice şi • cari ar
240
putea intra în circuîtele maşinilor. Protecţia este da-
torită impedenţei considerabile L w, când w este mare.
(C) este un condensator de mică capacitate, derivând
spre pământ curenţii de înaltă frecuenţă - opriţi de (S) -
graţie impedenţei reduse Ciw pentru w mare. Aceas'tă
impedenţă este dimpotrivă mare pentru frecuenţa normală
şi nu derivă spre pământ aproape nimic din curentul pro-
priu al instalaţiei.
(Ce) este un condensator electrolitic, întrebuinţat numai
pe instalaţiunile de curent continuu. Acest condensator
este format din mai multe pahare conice de aluminiu,
aşezate unulîn altul, la o mică distanţă, într'o soluţie alca-
lină. Dispozitivul formează condensator de capacitate foarte
mare şi fiecare interval între pahare rezistă la o tensiune
de circa 400 V. Serveşte atât la derivarea descărcărilor prin
capacitatea ce prezintă, cât şi ca rezistenţădisruptiPă pentru
limitarea tensiunii, adică care se anulează prin trecerea
curentului îndată ce tensiunea trece de 400 volţi de element.
(P) este un parafulger cu coarne. Indată ce tensiunea
trece de o valoare, determinată de distanţa între cele două
coarne, se produce o scânteie, prin care electricitatea se
scurge la pământ. Un asemenea parafulger se aşează pe
fiecare din firele canalizării. Pentr1,1 a împiedica scurt-
circuitul care s'ar produce, prin pământ, între cele două
fire, prin funcţionarea parafulgerilor, acestea sunt puse în
serie cu câte o rezistenţă r care limitează curentul de scurt
circuit; pe de altă parte forma de coarne a parafulgerului,
face ca scânteia să se_ urce spre partea superioară a coar-
nelor şi să dispară. Această urcare este provocată fie în
mod natural, prin curentul de aer, provocat de temperatura
scânteii, fie de câmpul magnetic al unui electro-magnet,
străbătut de curent.
(p) este un parafulger cu cilindrii sau discuri, aşezate
la mică distanţă unul de altul. Scânteia este multiplă şi
se stinge prin răcirea datorită rezistenţei suprafeţ.elor
metalice. Joacă acelaş rol ca şi cel precedent.
A ;·hiva digitala SaDAng

2H
(j) este rezistenţ,ă de valoare mare formată dintr'un <<jet

d' eaw>. Serveşte pentru descărcarea statică a reţ,elei.
(R) este rezistenţ,ă de valoare mare de carborundum sau li-
chidă. Are acelaş rol ca (j).
(S) este o bobină de selfinducţ,ie; are acelaş rol ca (j) şi
( R) ; în cazul reţ,elelor de curenţ,i al terna tivi.
Tablouri de distribuţie. Tablourile de distribuţ,ie cuprind

toate dispozitivele necesare: legă turei între generator,
şi liniile de distribuţie sau între acestea şi receptori,
manevrei şi regulării tensiunei, întrerupătoarele, reostatele
aparatele de măsură, siguranţ,ele, reductorii acumulatorilor,
etc., etc.
Cel mai simplu tablou pentru luminat de pildă cuprinde
întrerupători şi siguranţe. .
Pentru instalaţiunile mici şi mijlocii, pentru curent con-
tinuu, toate dispozitivele se găsesc aşezate pe un perete,
în general de marmură, susţinut de un schelet de fier.
In tablourile moderne, în faţa peretelui de marmură, se
găsesc numai aparatele de măsură şi manetele de manevră,
restul dispozitivelor sunt aşezate înapoia peretelui; este
deci necesar să se prevadă loc suficient în dosul tabloului,
de regulă cel puţin 2 m., pentru instalaţiuni mici.
Pentru instalaţiile importante de curent alternativ
de înaltă tensiun e, tabloul de distribuţie, adică totali-
tatea dispozitiYelor de legătură, manevră etc. este foarte
important şi din locul destinat uzinei ocupă uneori partea
cea mai mare. Aceasta din cauza nece3ităţii de a izola
aparatele şi de a localiza accidentele dacă s'ar produce.
CONSTRUCŢIA LINIILOR AERIENE
Liniile aeriene sunt în mc1joritatea cazurilor de aramă,

se întrebuinţează însă şi aluminiu, care are avantajul
uşurinţei. Pentru tensiunile foarte mari, aluminiu este
avantajos, căci este necesar să avem conductori cât mai
242
groşi, pentr? •a ·evita efectul Corona, datorit descărcării

sau scurgeru m atmosferă a unei părţi din curent, prin-
tr'un fel de radiaţiune permanentă a firelor sub tensiune
înaltă, care le face noaptea luminoase.
[Câmpul electric în vecinătatea suprafeţei firului este
invers proporţional cu diametrul, pentru o aceiaşi tensiune].
Pentru telefon se întrebuinţează bronzul.
Pentru telegraf în general firele de fier.
Su porţii sunt stâlpi de lemn, de fier sau de beton arma1.
Liniile sunt suspendate pe stâlpi
prin inter:µiediul izolatorilor, ale că
ror dimensiuni sunt proporţionate
cu dimensiunile firelor, dar mai cu ""r===-~~=-t/
scamă cu valoarea tensiunilor. Se
caută a se mări distanţa ce ar av1:a
destrăbătut scânteia peutru a ajunge
la suportul de fier,
fie direct prin massa
izolatorului, fie pe
la suprafaţa sa (fig.
237).
Când tensiunile
sunt mari, fir e 1 e
sunt suspendate de
un sistem de mai
mulţi izolatori, aşe
zaţi în serie (fig.
238) • de l~o1ni ..,.ţ(11
T u1 n ....-,, \a Q. 000•-'\'•
Fig. 237 Distanţa între Fig. 238

fire variază cu ten-
siunea, pentru tensiuni foarte mari, 100.0f\0-140.000 volţi,
poate ajunge şi la 3 m.
CANALIZĂRILE SUBTERANE
Canalizările subterane se fac prin cahle, în cari conduc-

torii sunt izolaţi în mod special între ei şi faţă de mediul

exterior cablului. De obiceiu fiecare conductor în parte nu
mai este unic, .ci format din mai multe fire pentru a mări
flexibilitatea cablului şi a-l putea curba mai cu înlesnire
şi fără a se rupe. (fig. 239).
Pentru izolament se întrebuinţează cauciucul, cauciucul
vulcanizat, adică amestecat cu sulf şi încălzit la 140°. Ca-
uciucul este însă scump şi se întrebuinţează în mod excep-
ţional pentru cahlele cari au a suporta flexiuni nume-
roase.
a.'t"rna\vY"i
de. \le,..
Fig. 239 Fig. 2r.o
Pentru cahlele submarine se întrebuinţează gutaperca .

Pentru cahlele subterane obişnuite se întrebuinţează
aproape în mod exclusiv juta,
care este un produs textil, şi
mai cu seamă hârtia, care se
îrnpregnează cu materii izo-
lante, conţinând parafină, re-
şină, substanţe bituminoase,
etc ....
Figura 240 reprezintă sec-
ţiunea unui cablu conţinând
Fig. 2"1 trei fire principale şi 3 fire pi-
' loţi, înecate în jută sau hârtie
impregnată, acoperite apoi cu un strat de plumb şi cu o
armătură de fier.
Cahlele se aşează în pământ, într'un şanţ de 80 cm.
adtmcime, şi se protejează - pentru a nu fi expuse la
244
deteriorări în timpul unei eventuale săpături -fie printr'o

grilă de fier, fie prin cărămizi (fig. 241).
Joncţiunile sau derivaţiile din cable se fac sau în chioş
curi aparente sau, de cele mai multe ori, în cutii de deri-
vaţie sau de joncţiune, închise ermetic şi aşezate ca şi ca-
hlele în nisip.
Chioşcurile şi cutiile mai importante se pot deschide şi
conţin siguranţele.
INSTALAŢIILE INTERIOARE
Se fac cu fire izolate, simple sau duble, formând şnur,
care se aşează pe mici izolatori de porţelan fixaţi în zid.
Instalaţiuni mai îngrijite sc fac însă cu fire izolate cari se
trag în tuburi metalice aşezate de r~gulă sub tencuială.
Pentru joncţiuni şi derivaţii se întrebuinţează, ca şi
pentru cahle, cutii aşezate tot sub tencuială, al căror capac
este însă la nivelul tencuelii şi se poate deschide.
APLICAŢIUNI MECANICE
Aplicaţiunile mecanice ale electricităţii sunt nenumărate:
Conducerea maşinilor-unelte în ateliere;
Aparate de ridicat, adică macarale, utilizabile în porturi,
gări, uzine, etc .... ;
Ascensoare sau elevatoare;
Conducerea laminoarelor, adică a maşinilor penlru pre-
lucrarea metalelor şi în special a fierului şi oţelului;
La exploatarea minelor (ventilatoare, elevatoare) şi în
particular la sondele de păcură ;
In fine cea mai importantă aplicaţiune este tracţiunea:
trenuri, tramvaie, automobile, propulsiunea vapoarelor şi
în special a submarinelor.
Pentru conducerea maşinilor-unelte se întrebuinţează de
regulă motorii cu curent continuu sau motorii asincroni
trifazici.
Sunt două ,istcme:

24.5
Se grupează mai multe maşini cond~se de acelaş arbo_re

de transmisiune pus în mişcare de un srngur motor electric,
iarmasinile-unelte sunt mişcate prin curea. Avem în acest caz
un mi~ grad de folosinţă, avân~ în vedere că. maşinile _n:U lu-
crează în permanenţă şi că se p1er~e putere 1~ t;ansm1:mne.
Un alt sistem e acela în care -fiecare maşma-unelta este
condusă de un motor special.
Fiecare sistem poate fi aplicat
după cazuri; se pare însă că sis- Mo,aT' ,oncivcând
,~'f'Y\~t\O't\l \ QU
temul motoarelor separate pentru asu:t1.r0Yul
fiecare maşină uneltă este mai tot-
deauna preferabil.
O aplicaţiune mecanică o gă
sim în embrayage sau cuplarea ar- 5.-ne:r.a\vitF Je
t,UTel\tC.Oy,11~\J
<!e ~rcţt.,:.,,,a."
fi lanc,sn\'C'e
Fig. 24.2 Fig. 24.3
borilor de transmisiune mecanică (fig. 242). Când voirn

să solidarizăm cei 2 arbori, facem să treacă curentul în
bobine şi discul armătură este atras şi prin fricţiune an-
trenează arborele de condus.
Conducerea ascensoarelor importante cum sunt acelea
pentru ridicarea· cărbunilor din mine, conducerea laminoa-
relor cari prelucrează metalele, precum în general conducerea
dispozitivelor necesitând variaţiuni mari de iuţeală, de cuplu
şi deci de putere, a primit o frumoasă soluţiune prin
246
sistemul Ilgner, (fig. 243) bazat pe uniformizarea mecanică

prin Yolante a puterii cerute.
In acest sistem un motor asincron conduce un generator
de curent continuu; pe axul comun se găseşte montat un
volant puternic. Maşina generatoare este de preferinţă un
dinam <<Lancashire>>, putând produce, graţie modului de
excitaţie, un curent aproape constant fără nici o manevră
de reostat, iar prin manevra reostatului excitaţiunei se-
parate, poate produce curenţi de valoare şi sens după voinţă,
independent de mişcarea laminorului.
Generatorul alimentează motorul cu excitaţie separată,
care conduce instalaţiunea (ascensor, laminor, etc.) graţie
curentului menţinut automat constant; pornirea şi funcţio
narea motorului se produc în cele mai bune condiţiuni.
Valoarea curentului se regulează cu reostatul excitaţiei
independente a generatorului; mii de C. P. se manevrează cu
cea mai mare uşurinţă cu acest reostat, care absoarbe o
putere neglijabilă.
Rolul volantului se înţelege uşor: Când puterea cerută
de instalaţie este mai mare ca puterea medie pentru care
este prevăzut motorul M 1, iuţeala acestuia tinde să scadă
şi puterea suplimentară este dată de volant prin scăderea
progresivă a energiei sale cinetice; când puterea cerută
este mai mică ca puterea medie, iuţeala lui M 1 tinde să
crească, mărind ·astfel energia volantului. Volantul este
construit cu grije specială în ceeace priveşte frecările (un-
soare şi închiderea în cutie) pentru ca pierderile să fie cât
mai mici. (Volantele ating greutăţi de 25 tone şi iuţeli
periferice până la 100m.jsec.).
TRAC'fIUNEA ELECTRICĂ
Tracţiunea electrică se face cu ajutorul unuia sau mai
multor motori electrici, cari primesc energia fie dela o
reţea de distribuţie şi acesta este cazul general, fie dela
o baterie de acumulatori, instalată chiar pe locomotivă
sau pe vagonul auto-motor, fie în sfârşit dela un grup

247
generator, compus dintr'un motor termic cuplat cu o maşină

generatoare, instalat chiar pe locomotivă sau vagon.
Bateria de acumulatori este foarte grea şi îşi justifică
rare ori întrebuinţarea, când traficul este mic şi energia
necesară încărcării eftină.
Sistemul cu grupul generator se justifică asemenea
numai în caz de trafic mic. Motivul dublei transformări
întrebuinţată în acest sistem, este supleţa - mai cu seamă
în i:azul motorilor cu explozie, cari nu pot porni sub
sarcină. Aplicaţiuni întâlnim la vagoanele auto-motoare şi
la camioane-automobile. Dubla transformare permite în-
trebuinţarea puterii maxime a motorului, care poate lucra
cu iuţeală normală, ori şi care ar fi iuţeala vagonului sau
locomotivei, ceeace nu se poate când iuţeala motorului
este legată de iuţeala vechiculului, ca în transmisiunea
directă. E posibil însă că în viitor, pentru asemenea trans-
misiuni, intermediarul să nu mai fie electricitatea ci mo-
toarele sonice sau alt sistem de transmisiune mecanică
sau hidraulică 1 ).
Ceeace caracterizează adevărata tracţiune electrică - cu
avantajele şi inconvenientele ei - este faptul că energia
necesară tracţiunei nu este produsă chiar de locomotivă,
ci într' o staţiune centrală şi distribuită printr' o reţea dela
care se alimentează, prin diverse procedeuri, motorii lo-
comotivei. Locomotiva nu mai poartă cu dânsa combusti-
bilul şi apa necesară.
lnţeleasă astfel, trebuie spus dela început că, tracţi
unea electrică nu se justifică decât în caz de trafic intens,
şi se înţelege bine pentru ce o instalaţie costisitoare cum
este o uzină electrică şi reţeaua de distribuţie, nu rentează
decât dacă este utilizată o mare parte din zi sub sarcina
normală.
Nu poate fi vorba de electrizarea întregei noastre reţele
de cale ferată, cu traficul dinaintea răsboiului; se putea
1 ) D-l lng. G. Constantinescu a hrevetat în toamna anului 1923

în Anglia un asemenea transformator mecanic.
24.8
totuş electriza porţiunea Ploeşti-Predeal, al cărui trafic

justifica aceasta şi pentru care energia necesară putea fi
dată de uzine, întrebuinţând gazele exploatărilor petrolifere
de pe valea Prahovei.
TRAMVAIELE ELECTRICE
Tramvaiele întrebuinţate în interiorul oraşelor sau în
lor, utilizează în mod aproape exclusiv curentul
vecinătatea
continuu.
Schema unui tramvai electric este dată în figura 244.
f
Fig. 2V,
Curentul este produs la uzină de generatori şi tri-

mis de-alungul liniei prin firul F dela cari se alimentează
vagoanele. Pentru întoarcerea curentului la uzină se în-
trebuinţează chiar şinele.
Şinele trebuie să fie grele, solide, (40-60 kg. pe m. l.
sau mai mult) atât pentru stabilitatea căei, cât şi pentru a
constitui un bun conducător de electricitate; în acest din
urmă scop, pe lângă eclisajul mecanic, e nevoie şi de un
eclisaj electric, adică o perfectă legătură electrică între
extremităţile şinelor, pentru a micşora, pe cât posibil,
rezistenţa electrică a rostului. O soluţiune excelentă atât
din punct de vedere elecLric cât şi mecanic, este sudarea

pe loc a extremităţilor şinelor una de alta, în momentul
montajului.
Asigurarea unei bune continuităţi a şinelor din punctul
de vedere electric, nu se face atât în scopul de a reduce
pierderile de energie cât pentru evitarea aşa zişilor curenţi
fJagabonzi. Curentul nu se întoarce exclusiv prin sine, ci
o parte se întoarce la uzină prin pământ şi prin conductele
de apă sau gaz aşezate în pământ de-alungul căii, consti-
tuind curenţi vagabonzi; aceşti curenţi intră în conducte
în vecinătatea liniei tramvaiului şi es din conducte în ve-
cinătatea uzinei. In punctul de eşire, curenţii vagabonzi
a tacă prin electroliză conduc Lele şi sfârşesc după câtva
timp prin a le perfora.
Efectul acesta va fi cu atât mai mare, cu cât curenţii
vagabonzi vor fi mai puternici, adică cu cât conductibili-
tatea solului va fi mai mare faţă de a şinelor - cărora se
caută deci a li se da o conductibilitate cât mai mare.
Polul negativ al uzinei se pune în legătură cu solul.
Motorii sunt totdeauna cu excitaţia serie din cauza
avantajelor ce prezintă: Inductor solid (spire puţine şi de
secţiune mare), comutaţie bună, cuplul de pornire puternic,
auto-regulare a puterii absorbite, înţelegând prin aceasta
că intensitatea nu variază proporţional cu cuplul. 1n adevăr
în cazul motorului serie, intensitatea curentului în funcţi
une de cuplu este:
i°= y;;. vc
iar în cazul motorului derivaţie:
I = 2n C
N <t>
Când C devine, ilpre ex. de 4 ori mai mare, în cazul mo-
torului serie, intensitatea se dublează numai, pe când în
motorul derivaţie, intensitatea se face de patru ori mai mare.
Motorii sunt de construc-ţiune cuirasată, adică complet
închişi pentru a-i feri de praf, apă şi noroi. Periile sunt de
cărbune iar scânteile sunt evitate prin poli auxiliari de .
2-'iO
comutaţie. Puterea mo lorilor e larg calculată, pentru a

putea porni repede, adică a da vagonului o acceleraţie
mare şi pentru a putea suporta suprasarcinile. Puterea
motorilor de tramvai variază dela 25 la 100 C. P.
Motorii comunică mişcarea osiei prin angrenaje; un cu-
plaj direct ar cere motori prea grei, dată fiind iuţeala,
relativ mică, a tramvaielor.
Suspensiunea
motorilor trebuie să
fie elastică, pentru
a evita distrugerea
lor prin vibraţiuni ,
şi chiar pentru me-
najarea căii şi a ca -
drului suport (chas-
siu).
Pentru a men-
ţine constantă dis-
tanţa între axul mo-
Fig. 2'15
torului şi osie, în
vederea bunei func-
ţionări a angrenajului, motorul lrebui e fixat de osie
astfel ca axul lui să se poată roti în jurul osiei în oare-
cari limite. Motorul se
fixează în mod elastic
atât de cadrul suport, cât
şi de osie (fig. 245 ).
Suspendarea elastică
a motorului, pe lângă
menajarea lui împotriva
sdruncinărilor, permite aplicarea treptată a efortului de
tracţiune şi, prin pornirea motorului înaintea vagonului,
graţie cedării resorturilor, se micşorează curentul absor-
bit la pornire, din cauza apariţiei imediate a forţei contra-
eleclro-molrice (a se urmări pe figură, modul cum se
produce propulsiunea).
(Fig. 246 reprezintă schema unui şasiu de tramvai. )

251
Frâne. Frânele tramYaiclur trebuie să fie puter-
nice şi acelaş vagon trebuie să aibă mai multe frâne,
în general cel puţin 2 frâne de mână şi frâna elec-
trică.
Frâna electrică este analoagă cu cuplarea electrică a
arborilor de transmisiune - o parte fiind fixată de cadrul
vagonului, cealaltă solidară de osie; curentul poate fi dat
chiar de motorii vagonului, pe cari îi facem să lucreze ca
generatori, schimbând legăturile inductorului (pentru ca
-rmiooo'-<>---
1--
Fig. 24.7. 1n mers normal }'ig. 2L,7. La frânarr
prinderea ca generator să se facă în sensul magnetismului

remanent) şi introducând o rezistenţă variabilă pentru re-
gularea curentului (fig. 247).
Când motorul funcţionează ca generator, constitue el
îusuş frână; totuş sistemul de frână prin însuş motorii
vagonului nu este recomandabil din cauza uzurei rapide
a angrenajelor, provocată de eforturile considerabile în mo-
mentul unei frânări rapide.
Regularea iuţelei se face cu reostatul de pornire în
serie şi cu reostatul de câmp aşezat în derivaţie pe
excitaţie Când - cum este de regulă cazul - vagonul
comportă doi motori, regularea se face foarte bine,
prin sistemul zis serie-paralel, care este următorul: (fig.
248).
252
I. La pornire motori se aşeaza m serie cu o rezis-

ten\ă (reostat de pornire) care se scade treptat până se
anulează.
r ··········•··•··········- V ···············•····················1
: :
: 1~- ~=[lf'\,, :
~ ................. --· ---·····.. ·V . -·------- -----·-····· ----·--.

'
'
n
;.. . ---··-···--------V--·----------·-·----- -·. :

: /?fl'îml;-/!?f\....___,,_, R, !
--- -----..--. ·-· ----

''
II. In urmă motorii continuând a fi în serie, se re-

duce excitaţia prin manevra reostatului de câmp, aşezat
în derivaţie.

253
In dispozitivele I şi II tensiunea V aplicată fiecărui

. - dl
motor variaza ' - l a ce1 mu1t tensmnea
e a zero pana ·
2V ,
V fiind tensiunea de distribuţie, iar excitaţia descreşte
dela n I amperspire (maxim) la o fracţiune din acest
maxim, variind după valoarea rezistenţei pusă în derivaţie.
III. Când valoarea câmpului a scăzut la limita admisi-
bilă pentru o bună comutaţie şi un bun grad de folosinţă,
motorii se aşează în derivaţie prin reostatul de pornire
care se suprimă treptat.
IV. In fine, motorii fiind aşezaţi în derivaţie, se re-
Juce treptat valoarea câmpului magnetic.
In dispozitivele III şi IV tensiunea aplicată motorilor
variază dela ~ la V, iar excitaţia descreşte ca în dispo-
zitivele I şi II.
Toate dispozitivele succesive I, II, III, IV, au de scop
să facă să crească treptat valoarea cuplului motor, dacă
iuţeala rămâne constantă, sau să crească iuţeala vechicu-
lului, dacă cuplul rezistent rămâne constant. Aceasta se
poate verifica uşor plecând dela relaţiunile cari dau cuplul,
intensitatea şi forţa contra-electro-motrice E.
C = ..!!.__ 12.
k '
k, fJ sunt constante, k e raportul în care s'a redus curentul
în excitaţie, prin reostatul de câmp, R; e rezistenţa inte-
rioară a indusului şi Re e rezistenţa reostatului de pornire.
Din aceste relaţii se deduce:
a V2
C = ------
kl R; + Re + !
V-i- yc - (
N n ]2
V
k Ri + Re)
11 = - . N --
fJ
2:,t,
Dispozitivele I, II, III, IV şi variaţiunile succesive ale
reostatelor precum şi manevra frânei electrice, se reali-
zează printr'un comutator multiplu, manevrat de condu-
cător (wattman) şi care poartă numele de controller. .,
Priza sau luarea de curent
poate fi aeriană sau subterană. coNI••'"' .~,; •.,
Numai oraşele luxoase pot
suporta cheltuielile unei prize
subterane. Un canal de-alun-
gul şinei şi sub şină, conţine
un fir gros de aramă bine izolat
pe care se freacă contactul
vagonului. Costul e foarte
ridicat atât ca instalaţie cât şi
ca întreţinere.
Imensa majoritate a tram- Fig. 2t,9
\'aielorîntrebuinţează priza ae-
riană, sau cu ajutorul unei rotiţe (fig. 249) _sau cu aju-
torul unui arcuş (fig. 250), ambele aşezate la extremitatea
unei vergele susţinută de vagon şi frecân-
du-se de firul de distribuţie.
Tensiunea întrebuin-ţal ă pentru tram-
Yaie a crescut cu timpul, dela 500 volţi
(1ramvaiele vechi din Bucureşti) până la
maximum 1000 volţi (în Bucureşti 800
volţi).
Pc de altă parte secţiunea firului ae-
rian, de luare de curent, nu întrece 50mm:I
sau 8 mm diametru.
Dacă deci lungimea liniei de tramvai
este mare, nu se pot alimenta toate va-
Fig. 250 goanele numai cu firul de luare de cu-
rent şi suntem nevoiţi să ne servim de
fire <le alimentare cari, plecând dela uzină 7 alimentează
firele de luare de curent în diferite puncte (fig. 251).
Firele de alimentare sunt de regulă, constituite din cahle
subterane, izolate, paralele cu calea.

255
Şinele pot deveni deasemenea insuficiente pentru în-
toarcerea curentului în uzină; în acest caz se întrebuin-
ţează fire de întoarcere a curentului, cari leagă uzina
cu diferite puncte ale şinei, întocmai ca pentru alimen-
tarea firului aerian.
Secţiunile firelor sub-
terane trebuiesc astfel
calcula te ca, între
două puncte oricari
ale şinei, tensiunea să
Fig. 251 nu întreacă 5 Polţi
cel mult, pentru a
rvitici curenţii vagabonzi periculoşi.
CĂI FERATE ELECTRICE

Avantajele tracţiunei electrice, faţă de tracţiunea prin
locomotive cu aburi, sunt următoarele:
1. Consumaţie mai mică de combustibil, din cauza gra-
dului de folosinţă mult mai ridicat al uzinelor mari şi fixe
faţă de locomotive. Consumaţia de cărbuni pe cal-oră la
· locomotiva cu aburi este cuprinsă între 2 şi 3 kg., pe când
locomotiva electrică, care primeşte curentul ·transmis de
uzina centrală, ţinând seama de numeroasele pierderi da-
Lorite diferiLclor transformări şi transportului energiei, are
o consumaţie de combustibil care poatesă scadă până la 1
kg. pe cal-vapor şi chiar mai puţin.
2. Posibilitatea recuperaţiunei energiei la scoborîrea
pantelor şi la opriri.
3. Cuplul puternic la pornire, permiţând o acceleraţie
mare şi deci sporul iuţelei mijlocii a trenurilor.
Asemenea posibilitatea de a întrece cu uşurinţă şi cu
mult sarcina normală, pe când în cazul locomotivei cuplul
maxim este limitat de secţiunea cilindrului şi de pre-
siunea aburului; prin limitarea cuplului se limitează -şi
iuţeala, pe o anumită rampă şi deci şi puterea, care nu mai
poate fi puterea normală.
256
4. Posibilitatea unei iuţeli mai mari - pentru o aceeaş

cale, din cauza absenţei mişcărilor perturbatoare datorite
mişcării alternative a pistoanelor la locomotivă (galop,
ruliu, şerpuire).
5. Uzura mai mică a locomotivei şi a căii din cauza
lipsei sus menţionatei mişcări perturbatoare.
?· Intreţinerea uşoară a locomotivelor electrice - durata
1na1 mare.
7. Lipsa de fum, apreciabilă mai cu seamă în tunele.
8. Supleţea mai mare a trenurilor electrice, permiţând
în particular întrebuinţarea mai multor locomotive 1a un
acelaş tren (sistem mulLiplu) şi deci diferite lungimi de "tren
după nevoie.
9. Posibilitatea utilizării energiei căderilor de apă şi a
combustibilului greu de transportat, cum sunt la noi gazele
dela exploatările petrolifere, cari pot servi la alimentarea
uzinei centrele deservind traqiunea electrică.
SISTE~1E DE' TRAC'fIUNE PENTRU TRENURI

Dacă lăsăm la o parte tramvaiele, metropolitanele, tre-
nurile locale, energia este întrebuinţată la tracţiunea marc
sub formă de: curenţi trifazici, monoft'lzici sau continui.
Fiecare din aceste sisteme au partizanii lor.
Sistemul trifazic are următoarele avantaje: Soli di ta tea
şi simplitatea motorilor (motori asincroni), menţinerea iuţelii
consLante în mod automat, recuperaţia automată a
energiei în pante, posibilitatea construirei motorilor pentru
tensiuni ridicate până la 3000 volţi şi mai mult, uşurinţa
locomoLivclor, uzina centrală şi substaţii de transfor-
mare economice. (Uzina centrală produce curenţi trifazici
la tensiunea necesară penLru dislanţa la care trebuie trimisă
energia - 10.000- 50.000 volţi şi mai mult. - Substaţiu
nilc, aşeza te de-alungul liniilor scoboară tensiunea la 3000
de volţi, pentru a fi aplicate motorilor locomotivelor1-
Un inconvenient al curenţilor trifazici e că au nevoie
de 3 linii, din cari una este constituită din şine, iar <'elelalte

257
două trebuiesc să fie aeriene; de aci rezultă complicaţie,

mai cu seamă în gări, unde se găsesc numeroase încrucişeri.
Un alt neajuns e dificultatea _ variaţiei iuţelii care
se remediază în parte, fie prin întrebuinţarea de motori
al căror număr de poli poate fi modificat, fie prin montajul
zis în cascadă.
Factorul de pntere (cos cp) fiind mic la aceşti motori
asincroni, rezultă o proastă utilizare a rc-ţelci de alimen-
tare.
Sistemul monofazic prezintă avantajele ac;;estea: linie aeri-
ană unică, tensiunea de distribuţie poate fi urcată până la
15.000 volţi, deci substa \iuni mai puţin numeroase, varia-
ţiune economică a iuţelii, cos cp acceptabil.
N el}junsurile sunt: greutatea considerabilă a loco-
motivei - din cauza greutăţilor motorilor monofazici cu
colector şi a transformatorului, indispensabil pentru a.ceşti
motori cari nu pot fi alimentaţi sub tensiuni mari, în-
troducerea colectorului la motori, ceeace constitue un
inconvenient faţă de motorii asincroni din sistemul pre-
cedent, necesitatea întrebuinţării unei frecuenţe reduse
(15-20 perioade pe secundă), recuperaţia energiei în pante
mai dificilă, uzină centrală mai costisitoare ca în cazul
curenţilor trifazici.
Sistemul curent continuu are avantajele următoare: uşu
rinţa locomotivelor, uşurinţa manevrei şi regulării iuţelii,
gradul de folosinţă ridicat, fir unic.
Neajunsurile acestui sistem sunt: imposibilitatea,
până în prezent, de a trece de 3000 volţi pentru tensiunea
de distribuţie, energia este produsă sub formă de curenţi
trifazici de tensiune marc şi transformaţi în substaţiuni Îl1
curent continuu. Aceste substaţiuni sunt mai dese şi mai
costisitoare ca în sistemele precedente; însă ultimul in-
convenient dispare prin întrebuinţarea convertizorilor cu
mercur.
Luarea curentului în tracţiunea mare, este totdeauna
aeriană şi se face prin aparate mai robuste dar analoage
cu cele pentru tramvaie.
2fi8
Din cauza iuţelii mari a trenurilor şi importanţei cu-

rentului, firul aerian dela care se ia curentul trebuieşte să
Fig. 252
fie orizontal, suspensiunea firului în loc să fie simplă este

catenară (fig. 252).

PROBLEME
1) Intre două fire, în legătură cu bornele unei maşini di-
namo care produce o tensiune de 200 V., se aşează în deri-
va ţie 5 lămpi de câte 200 W şi 5 lămpi a câte 300 W.
1. Dacă rezistenţa indusului maşinii dinamo este de
0,5, Q, ce f. e. m. trebuie să desvolte maşina?
2. Presupunând că gradul de folosinţ,ă al generatorului
de electricitate este de 0;8 ce putere în cai va trebui
să producă motorul mecanic, care conduce maşina
dinamo; ce cuplu (kgrn) trebuie să desvolte motorul me-
tanie, dară iuţeala grupului este de 1200 învârtituri pe minu L.
li.: 1) E = 206,25 V 2) P = 4,25 C P C = 2,5/i kgm.
2) O maşină dinamo alimentează 100 lămpi de câte 20 W

fiecare, aşezate în derivaţie pe cele două fire cari pleacă
dela maşina dinamo. Rezistenţ,a fiecărei lămpi este de 500 Q.
1.. Ce f. e. rn. trebuie să desvolte maşina, ştiind că re-
zistenţa indusului între perii este de 0,2 Q?
2. Gradul de folosinţă al maşinii generatoare fiind de
0,85, care va fi în cai puterea ce trebuie să desvolte
motorul, care conduce maşina dinamo?
3. Maşina fiind bipolară, fluxul străbătând indusul fiind
de 200.000 M şi numărul conductorilor la periferie fiind
1000, cu ce iuţeală trebuie să se învârtea!-lcă maşina? Care
va fi valoarea cuplului?
R: 1) E = 104 V 2) P = 3,21 C P 3) n = 3120 înv/m.
C = 0,737 kgm.
260
3) Un generator-deviaţie produce 100 A sub o tensiune

de 120 V; rezistenţa indusului e 0,1 Q şi a inductorului
100 Q. Se cere:
1. intensitatea curentului în inductor;
2. curentul în indus;
3. f. e. m. a dinamului;
4. gradul lui de folosinţă, ahslracţie făcând ele pier-
derile lui mecanice, hystercsis şi Foucault;
5. cuplul motor în kgm, dacă numărul de învârtituri
pe minut este 1000.
R: 1) i = 1,2 A 2) Ia= 101,2 A 3) E = 130,1.2 V
4) 17 = 0,904 5) C = 12,9 kgm.
li) Un motor cu excitaţie în derivaţie, alimentat de o re-

ţea sub tensiunea constantă de 200 V, conduce prin curea
un generator cu excitaţia tot în derivaţie, care alimen-
tează sub 100 V 20 lămpi de câte 50 W:
1.. Să se facă schema legăturilor, să se arate scria opera-
ţiunilor ce trebuie făcute pentru a pune grupul în miş
care.
2. Gradul de folosinţă al motorului fiind de 0,85, al
generatorului de 0,9 şi pierderea în curea de 5%, să se
calculeze curentul absorbit de motor şi cel debitat de ge-
nerator.
3. Să se arate ce operaţiune trebuie făcută asupra mo-
torului pentru ca să se urce tensiunea generatorului.
R: lm = 6,9 A, Ig.=.10 A
5) Un motor-derivaţie este montat pe o reţea de tensiune

constantă de 200 V şi conduce prin cuplaj direct un fe-
răstrău circular de 40 cm.-diametru, care se roteşte cu
1200 înv./m. Efortul la periferia ferăstrăului fiind de 2,5
kg, care va fi puterea desvoltată de motor şi curentul ab-
sorbit, presupunând un grad de folosinţă de 0,8?
R: P = 0,77 KW I = 3,85 A

261
6) Un generator cu excitaţie independentă constantă, cu

rezistenţa indusului r 1 =
0,5 Q se roteşte cu .n 1 = 1000
înv./minut, debitând un curent de 20 A. Curentul produs
- este trimis printr'o linie de rezistenţă R = 1_ Q la un mo-
tor tot cu excitaţie independentă constantă, cu o rezi -
stenţă a indusului r 2 = O, 7 Q. Se cere numărul de învârti-
turi pe minut al motorului, ştiind că motorul mergând
în gol tensiunea la generator este 110 V, la motor 100 V,
iar iuţeafa ambelor maşini este în gol de 1200 înv. /m .
Se neglijează reacţiunea magnetică a indusului.
R: n 2 = 668 înv. /rn.
7 ) Un motor-derivaţie alimentat
sub o tensiune constantă
V = 105 V se învârteşte cu n 0 = 1000
înv. /m, absorbind
un curent indus 10 = 5 A, cu reostatul de excitaţie în
scurt circuit. In mers normal la o sarcină J = 15-A se
introduce cu reostatul de excitaţie o rezistenţă r; = 50 Q.
Să se calculeze ce iuţeală va avea acum motorul, presu-
punând maşina nesaturată, reacţiunea magnetică a in-
dusului neglijabilă iar rezistenţa indusului şi inductorului
egale respectiv cu 1 Q şi 100 Q .
R: n = 1350 înv. /m.
8 ) Un generator-serie, cu rezistenţa r1 = 0, 5 Q i;e roteşte

cu n 1 = 1000 înv./m. Curentul produs este trimis prin-
tr'o linie de rezistenţă R = 1 Q la un motor-serie de rezi-
stenţă r 2 = O, 7 Q. Se cere numărul de învârtituri pe minut
al motorului , ştiind că în mersul în gol al grupului ten-
siunea la generator este 110 V, iar la motor 100 V şi că
iuţeala ambelor maşini în gol este 1200 înv. /m. Se vor
presupune maşinile nesaturate de fluxuri iar reacţiunile
magnetice ale indusului neglijabile.
R: n 2 = 952 înv. /m .
9 ) Un motor electric alimentat sub o tensiune continuă
de 400 V ridică o greutate de o tonă cu ajutorul unei
262
funii, care se înfăşoară pe o roată solidară pe indus, cu o

iuţeală de 4 m./s.; se presupune gradul de folosinţă egal
cu unitatea:
1. Care va fi curentul, în amperi, absorbit de motor?
2. Iuţeala de rotire fiind de 4 înv./s., cc valoare are
cuplul în kgm?
3. Pentru ca greutatea, plecând din repaus, să ajungă
în 10 sec. în mod uniform la iuţeala de 4 m./s., ce inten-
sitate va trebui menţinută în indus cu ajutorul 'reostatu-
lui de pornire, dacă momentul de inerţie al indusului so-
lidar cu roata este de 100 kgm 2 ? C~ rezistenţă va trebui
să aibă reostatul în momentul pornirii?
4. Ce se întâmplă cu iuţeala motorului şi cu curentul
dacă se reduce cu ajutorul reostatului de excitaţie va•
loarea câmpului inductor cu 10%?
R: 1) I = 98,1 A 2) C = 159 kgm 3) I'= 147,5 A,
R = 2,17 Q 4) Y = 4,44 m/s., I"= 109 A
10) Pe un tambur,mişcat direcl de m1 motor serie alimentat

de un curent constant, se înfăşură un cablu care ridică
o greutate. După ce lege se va mişca greutatea?
R: x = a t 2 + bt + c
11) Două maşini generatoare identice, cu exciLaţia separată

constantă, sunt cuplate în paralel pe o reţea de iluminat
electric. Sub tensiunea de 100 V reţeaua ·cere o putere
electrică de 6 KW. Rezistenţa indusului este de 0,1 Q, iar
reacţiunea indusului se neglijează.
1. Dacă una din maşini, pe care o încărcăm cu o treime
din sarcina totală, are o iuţeală de - 612 înv./m, ce iuţeală
va trebui să dăm celei de a doua maşini, care se încarcă
cu celelalte două treimi din sarcină, pentru ca tensiunea
să se menţină la 100 V?
2. Dacă iuţeala primei maşini rămâne tot 612 înv./m,
însă iuţeala celei de a doua maşini scade la 600 înv. /m, să
se calculeze curenţii debitaţi de fiecare maşină precum şi
tensiunea la barele comune.

263
3. Dacă iuţeala primei maşini rămâne toL 612 înv./m,

până la ce valoare se poate scoborî iuţeala maşinii a doua
ventru ca ea · să rămână tot generatoare? Să se calculeze
tensiunea la barele comune pentru acec1stă situaţie limită.
R: 1) n 2 = 624 înv./m 2) 11 = 39,4A 3) n 2 = 577 înv./ m
12 = 19,4A U = 96,2 V
U =98,02V
12) O baterie de acumulatori, de56elemente,de300am-

peri-ore este întrebuinţată pe un montaj cu survoltor. Ten-
siunea maşinii dinamo şi a reţelei este 100 V. Elementele
se încarcă până la tensiunea de 2,5 V, iar curentul de în-
cărcare se presupune constant. Timpul de încărcare este
3 ore. Se cere puterea maximă şi tensiunea ma:ximă, pe
cari trebuie să le desvolte survoltorul, admiţând un grad
de folosinţă în cantitate a bateriei de 0,7.
R: P = 5, 72 KW u = 40 V
13) Se dă un tor de fier , cu lungimea circonferinţei medii

de 2 m., cu secţiunea de 100 cm2, lucrând cu o permiabi-
.
11tate µ =- 3000
-, avân d m f~aşurat pe el 1000 spire,
A . f ormate
n .
dintr'un fir de aramă de 480 m. lungime şi 2 mm2 secţiune.
Se aplică la capetele firului de aramă o tensiune alterna-
tivă de valoare eficace Ue = 1884 V şi de frecvenţă 50
per/s. Se cere puterea medie absorbită, abstracţie făcând
de pierderile prin curenţi Foucault şi hysteresis.
R: P = 4 W
14) Un curent alternativ, de frecvenţă 50 per/s., parcurgând

un circuit de 10 Q rezistenţă ohmică şi cu un coeficient de
selfinducţie de }i4 H, desvoltă o căldură de 10 J pe se-
cundă. Să se determine:
1. Intensitatea eficace a curentului şi tensiunea eficace
aplicată circuitului.
2. Decalajul curentului asupra tensiunii.
R: 1) I = 1 A U = 14,14 V 2) rp = 45°
15) Un circuit este format dintr'o rezistenţă R în serie cu
_:.o Fig. 253

C
l
un self L şi un
acestui circuit
o tensiune al-
ternativă u =
condensa tor C
aşezaţi în deri-
vaţie. Se aplică
i..------.Uc
U sin w şi se 1
cere să se determine cei trei curenţi '
!n R, L şi C, tensiunile la bornele
lui R şi L. Se va face reprezentarea
grafică şi se va calcula decalajul între
tensiunea dela bornele selfului şi ten-
siunea totală aplicată întregului cir- Fig. 254'
cuit. Să se vadă ce devin mărimile
de mai sus în cazul rezonanţei.
1 - L~• 1
R:lu=;--;::======== U· h= U·
VL2w +R (1 - LCw
0 2 2) 2 ' VL w +R (1 - LCw 2 ) 2
2 2 2 '
LCw 2 • R(1 - LCw 2 ) .

lc = y U· /J 11 = y L;
L'w 2 + J-/ 2 (1 - LCw 2 ) 2 ' L'w'+R(1- LCw 2 ) 2
Lw R (1 - Jfw" )
U1., = · V· to- (Ur V) = - - - - - .
VL2w 2 +R 2 (1 - LCw 2 ) 2 ' 0
,, Lw
Tn cazul rezonantei:
, In = o; li. = LU).
w lc=CwU; Un = o;
U1., = U; tg (U1.,,U) = o.
16) Se aplică o tensiune alternativă, de valoare efi cace

U = 1000 V şi de frecvenţă 50 per/s., unui circuit format
dintr'un self L = 1 H în serie cu o rezistenţă ohmică
R = 100 Q şi un condensator C = 10 µ F, aşezaţi în derivaţie.
Se cere să se calculeze valorile eficace a celor trei curenţi

265
în L, R şi C precum şi a tensiunilor la bornele seifului şi a

rezistenţei. Se va face reprezentarea grafică, calculându-se
şi unghiurile necesare cons lrucţiei. S~ se verifice că în
cazul rezonanţei (cazul de aci) curentul în rezistenţa oh-
mică este independent de valoarea acesteia.
R:h=3,34A; ln=3,18A; lc=1A; UL=l050V;
u
Un= 318 V)· In = Lw
U.. ·····-················· ~
~
I '.
------ -- !,. ....,
! \,
R I, U,
Fig. 255 Fig. 256
17) Trei f. e. m. trifazice, de 120 V valoare eficace,

sunt aşezate în stea pe o distribuţie trifazică cu fir neutru,
pe care sunt aşezate tot în stea trei rezistenţe chmice:
una de 10 D iar celelalte două de câte 20 Q; pnnctul lor
neutru este legat la punctul neutru al f. e. m.
1. Să se calculeze curentul eficace în firul neutru.
2. Presupunând că se întrerupe firul neutru să se cal-
culeze curenţii în cele trei rezistenţe precum şi tensiunile
dela bornele lor (valorile eficace).
R: 1) I= 6 A
2) / 10 = 9 A; / 20 = 6,87 A; U10 = 90 V; U20 = 137,5 V
18) Un mo lor electric bipolar M este direct cuplat cu un
cadru Q. Motorul M are o excitaţie separată şi regulată
astfel ca fluxul inductorului <l>, străbătând indusul, să
rămână constant şi egal cu 10 6 C G S; numărul conducto-
rilor la periferia indusului este n = 314; motorul este ali-
mentat de o baterie de acumulatori sub tensiunea con-
stantă U c = 250 V. Gradul de folosintă al motorului este
presupus egal cu 1 (se neglijează Loat~ pierderile).
266
Pe cadrul Q se găseşte înfăşurat un circuit cuprinzând

n1 = 1000 spire, iar extremităţile circuitului sunt legate
la două inele pe cari se freacă două perii A, B. Cadrul
condus de motorul M se învârteşte cu iuţeala unghiulară
w (ce trebuieşte găsită) într'un câmp magnetic uniform
de valoare H' = 100 C G S. Suprafaţa medie a spirelor
este s = 200 cm2 , rezistenţa circuitului între perii este
R = 1 D, iar coeficientul de selfinducţie L = 0,2 H.
Fig. 257
Se cere:
1. Să se determine tensiunea eficace Ue, între periile
A. B când ele sunt izolate una de alta.
'2. Să se determine tensiunea eficace u: când periile
sunt legate la bornele unui condensator de ca pa citate
1 F
C = 49.500 .
3. In mişcarea lui cadrul este supus unui cuplu electro-
magnetic variabil C; să se determine valorile maxime şi
minime ale acestui cuplu şi poziţiunile respective ale ca-
drului, în cazul 2. (Se va pleca dela expresiunea puterii
instantanee). Se presupun massele destul de mari, astfel
încât mişcarea să fie uniformă. Se neglijează toate fre-
cările.
4. Să se determine curentul Jc absorbit de motorul M
în cazul 2.
5. Ce valoare are acest curent când periile sunt l~gat_e
în scurt .c ircuit una de alta? Dar valorile maxime ş1 mi-
nime ale cuplului ce devin în acest caz?

267
1R: ) U" = 70,7 l'; 2) U', = 4950 V; 3) Cmin = 1,035 x 107

CCS;C„wJ = 6,035 x 107 CGS; 4)lc = 10A; 5)1/~0,
C,,,a., = - Cm in = 3,53 x 107 C G S.
19) Un alternator monofazic, cu o rezistenţă ohmică inte-

rioară de 0,2.Q şi un coeficient de selfinducţie de 0,01 H,
debitează pe un circuit format din 100 lămpi incandes-
cente, aşezate în deviaţie, de 100 W fiecare, sub 100 V
şi o frecvenţă ·de 50 per/s.
1. Să se calculeze valoarea self-
inducţ.iei L, ce trebuie introdusă în
serie pe unul din firele ce pleacă
dela alternator, pentru alimentarea
lămpilor, pentru ca puterea absor-
bită de fiecare lampă să scadă la
50 W, alternatorul producând aceeaş (c •• \
tensiune de 100 V. Care va fi deca-
lajul curentului asupra tensiunii alter-
natorului şi care va fi f. e. m. a Fig. 258
alterna torului.
2. Cu selful de mai sus introdus în circuit se scoale pe
rând câte o lampă; ce curbă descrie extremitatea vecto-
rului care reprezintă f. e. m. a alternatorului, tensiunea lui
menţinându-se constantă la 100 V. (Se va neglija aci re-
zistenţa ohmică a alterna torului).
t
H: 1) L = 3 4 H ; cp = ti5° ; E = 305 V .
2. Un arc de cerc <le <liarucLru 314 V.
20) Un motor sincron trifazic, cu circuitele montate î11

triunghiu se învârteşte cu 600 înv. /m şi este alimenta L
sub o tensi~ne de 3 X 6000 V.
1. Presupunând că excitaţ.ia este astfel regulată încât
curentul consumat e minim, care va fi valoarea acestui
curent într'una din laturile triunghiului precum şi într'u-
nul din firele ce vine la motor, când cuplul rezistent aplicat
268
motorului este de 1000 kgm? Să se facă reprezentarea

grafică a tensiunilor şi intensităţilor în firele exterioare.
2. Pentru un acelaş cuplu, dacă curentul consumat este
cu 50% mai mare ca curentuHmi-
nim, care va fi valoarea curentului
¾
dewattat într'una din laLurile
triunghiului. Să se facă şi aci re-
prezentarea grafică a tensiunilor
şi a intensităţilor lîn firele exte- Fig. 259
rioare, în ipoteza că curentul e
înapoia tensiunii.
R: 1) 1-1 = 34,3 A; I = 59,3 A 2) Hc1w = 38,4 A
u,,
u,,
'·
Fig. 260 Fig. 261
'
21) Un motor sincron monofazi c cu 4 poli, cu o rezistenţă
ohmică a indusului neglijabilă, este alimentat sub o ten-
siune eficace de 120 V, de frecvenţă 50 per/s.; cuplul re-
zistent c de 5 kgm iar excitaţia este astfel aleasă încât
decalaj ul între tensiune şi intensitate e nul; f. c. e. m. este
.de 140 V. Se cere:
1. Intensitatea curentului şi reactan~a motorului.
2. Intensitatea şi f. c. e. m. pentru un decalaj de 30°
la acelaş cuplu.
R: 1.) I = 64,3 A. Lw = 1,12 Q 2) / = 74,2 A, E = 1.06,3 V

269
22) Un alternator monofazic cu 10 perechi de poli, cu 4

spire în fiecare bobină a indusului (10 bobine), cu un flux
de 500.000 M pe pol, se învârteşte cu o iuţeală de 300 înv./m.
Cu indusul alternatorului sunt aşezate în serie circuitul
primar al unui transformator, un condensator de 9,5 µ F
şi o rezistenţă ohmică de 10 Q. Transformatorul are 300
spire primare, 3000 spire secundare, o lungime medie a
circuitului magnetic (tor de fier) de 100 cm. cu o secţiune
de 100 cm2 şi lucrează cu o permiabilitate de 1000. In cir-
cuitul secundar se află direct legat un condensator cu o
suprafaţă a armaturilor de 1 m2, cu o depărtare a lor de
1 mm, dielectricul fiind aerul. Se presupune gradul de
folosinţă al transformatorului egal cu 1.
Se cere sarcina maximă cu care se încarcă condensa -
torur din circuiLul secundar.
R: Q = 3,65 x 10- 4 C
23) Pc o distribuţie trifazică, cu 100 V între două din fire,
se aşează succesiv între fire şi un punct neutru (punţile
echilibrate): a) o distribuţie de iluminat de 100 KW;
b) un motor sincron de putere utilă 440 KW, cu un grad
de folosinţă de 0,88 şi un factor de putere de O, 75; c) am-
bele sarcini dela a) şi b) simultan.
Se cere pentru fiecare din cele trei cazuri considera te-
curenţii cari trec prin cele trei fire ale distribuţiei.
Se presupune apoi că aceste trei fire sunl legate la bor-
nele circuitelor secundare a trei transformatori mono-
forici, formând un montaj în stea. Raportul de transfor-
mare al transformatorilor e 20, iar curentul în gol jumă
Latea curentului primar când se realizează cazul b). Se
cere tensiunea primară în gol , curentul primar şi decalajul
lui faţă de tensiunea primară în cazul b) de mai sus.
Se presupune gradele de folosinţă ale Lransformatorilor
egale cu 1.
. ,
R: a) I" = 577 A u) h = 3849 A c) Ic = 4298 A
Cu transformatori: U1 = 1155 V 11 = 322,7 A cp1 = 63°27,
270
24) Sedă un alternator monofazic, cu indusul fix, cu 720
conductori, cu 12 poli şi cu o iuţeală unghiulară constantă
a inductorului de 500 înv./minut. Acest alternator alimen-
tează primarul unui tran~formator, în care se presupune
gradul de folosinţă egal cu 1. şi în care raportul de trans-
formare e 1~ ; în secundarul acestui transformator sunt
montate în derivaţie un self(L = 1 H, R = 50 II Q)' şi un
t·ondensator de capacitate variabilă C.
1. Să se determine C astfel ca curentul 12 , în secun-
darul transformatorului să fie complet wattat. Să se cal-
culeze valoarea acestui curent precum şi a celorlalţi doi
din self şi capacitate, în ipoteza că tensiunea eficace se-
('Undară U 2 = 1000 V, precum şi curentul debitat de
alternator, tensiunea, f. e. m. a lui, cuplul mecanic aplicat
fluxul pe pol, neglijând rezistenţa interioară a alternatorului
luîndu-i însă în considerare reactanţa interioară lw = 10 Q
pentru o tensiune secundară de 1000 V se ştie că curentul
absorbit în gol de transformator e 10 = 12,5 A.
2. Presupunând că excitaţia alternatorului a rămas
aceeaş ca la 1) şi că s'a variat capacitatea condensatorului
astfel încât 11 e complet wattat, să se afle valoarea lui li,
12 şi U1 .
3. Să
se construiască trei diagrame câte una pentru: a)
circuitul din secundarul transformatorului, b) transfor-
ma tor, c) alternator. Să se studieze cum se deformează
toate aceste construcţii, când se variază excitaţia alterna-
torului şi capacitatea condensatorului astfel încât ten-
siunea în secundarul transformatorului să rămână 1000 V.
Să se găsească pe diagrama alternatorului un segment
care să poată reprezenta capacitatea.
R: 1)C=8µF; 12 =1,25A;lc=2,51A;h=2,83A;
/1 = 17,7 A; U1 = 100 V,, E = 2,57 V; C = 2,44 kgm;
<1>=160.000 M.
2) 11 = 20 A; i 2 = 3,2 A; U1 = 159 V.
3) a) Extremitatea lui 12 se deplasează pe o perpendicu-
lară la U2 •

271
b) Extremităţile lui 11 şi 12 se deplasează pe drepte

perpendiculare pe U1 şi U2 .
c) Extremitatea lui E se deplasează pe o dreaptă para-
lelă cu Ui, determinând pe această dreaptă un segment
proporţional cu C, segnient având celalt capăt fix.
25) Un motor asincron trifazic de 10 C. P. e alimentat sub

o tensiune de 208 V între faze; funcţionarea lui are loc
cu ·cos cp = 0,8. Se cere intensitatea curentului pe una di11
faze la plină sarcină, abstracţie făcând de pierderi. Dacă
frecvenţa curentului alternativ este de 50 per/s, iar numă
rul polilor 4, cu ce iuţeală (valoare aproximativă) se va
învârti motorul în gol?
R: I = 2,56 A n N 1500 înv./rn.
26) Să se deducă curba gradului de folosinţă a unui motor

asincron polifazic în funcţia de cuplu, cunoscând variaţia
acestuia cu alunecarea. Să se arate porţiunea utilă de
stabilita te, din această curbă. Ce influenţă are rezistenţa
rotorului asupra acestei curbe? Să se deducă o consecinţă
cunoscută pentru manevra reostatului de pornire.
28) Se cunoaşte influenţa rezistenţei ro torului r 2 în variaţia

cnplului unui motor asincron polifazic (w 1 = ;; la cuplu
maxim, presupunând că pierderea prin alunecare e dato-
ri tă numai căldurii Joule din circuitele rotorului). Dacă
atunci se măreşte treptat cuplul rezistent, în timp ce ma-
neta reostatului de pornire e în aceeaş poziţie A, şi se
notează curentul în rotor în momentul desprinderii, se
poate afla curentul obţinut prin aceleaşi operaţii, când
însă maneta rpostatului de pornire ar fi pusă într'altă
poziţie B .
R: I'. = 1~v~~
~ .. r.,
272
28) lntr'o mină se instalează o pompă centrifugală, cu un

grad de folosinţă de O, 75, pentru scoaterea a 60 m3 de apă
în trei ore. Pompa este condusă de un motor asincron
trifazic cu un grad de folosinţă de 0,85 şi un cos cp = 0,8.
Tensiunea utilizată este de 200 V între două fire, cu o
frecvenţă de 50 per/s.
1. Să se calculeze puterea şi energia electrică absorbi Lă
de motorul asincron pentru evacuarea întregii cantităţi
de apă, diferenţă de nivel de ridicare inclusiv pierderile
în ţevi fiind de 50 m. 1
2. ln timpul funcţionării motorului asincron, alune-

carea fiind de 0,03, iar motorul având patru poli, să se
spună care e cantitatea de căldură în calorii, pierdută
pe secundă, în circuitele rotorului, precum şi cuplul re-
zistent aplicat motorului.
3. Dacă mina se luminează cu 6 lămpi de câLe 100 W
pentru 200 V, aşezate simetric pe cele Lrei faze, să se calculeze
curentul absorbit de lămpi pe unul din cele trei fire de fază.
~- Să se calculeze secţiunile firelor de fază penLru a nu
se produce o pierdere mai marc de 4% pe unul din fire,
când funcţionează a Lât motorul cât şi lămpile, presupu-
nând că sursa e la 300 m. depărtare de locul de utilizare
în mină a energiei electrice.
R: 1) P = 4,28 KW, W = 12,82 KWO.
2) q = 30,8 cal.gr/s, C =2,35 kgm.
3) I = 1,73 A.
4) s = 8,5 mm2 •
29) Un apară Lde uscat materiale funcţionează prin ajutorul

curentului electric alternativ trifazic. Materialele a căror
compoziţie nu se schimbă prin ridicarea temperaturii până
la 120° sunt introduse sub 15° în acest aparat în cantităţi
de 100 kg. bruto pe oră; aceste materiale conţin 10% apă
care se poate elimina complet prin ridicarea temperaturii
până la 120°. Căldura specifică a materialului (exclusiv
apa) este de 0,3 cal.kg/kg şi grad, iar căldura de vapori-
za ţie a apei este 527 cal.kg/kg.

273
1. Se cere puterea în KW, necesară aparatului, gradul

lui de folosinţă fiind O, 75.
2. Dacă tensiunea electrică utilizată între două faze
sete 200 V, se cere curentul absorbit pe unul oricare din
fire, dispoziţia interioară a aparatului fiind simetrică în
raport cu fazele.
3. Se cere valoarea uneia din cele trei rezistenţe ohmice
din interiorul aparatului, în două ipoteze de montaj: stea
şi triunghiu.
4. Care este secţiunea firelor conducătoare (trei) pentru
ca să nu se producă pe unul din ele o cădere de tensiune
mai mare de 3%, c).istanţa dela uscător la sursa de energie
fiind 100 m?
5. Dacă puterea electrică trifazică necesară uscătorului
este produsă de un alternator, cu o înfăşurare interioară
în stea, cu o reactanţă interioară pe fază lw = 1 Q şi cu
o rezistenţă interioară neglijabilă, ce f. e. m. trebuie să
producă alternatorul pe fază?
R: 1) P = 14,2 KW. 2) I= 41 A. . 3) r.. = 2,82 Q,
r1 = 8,46 D. 4) s = 12 mm2 • 5) E = 122,6 V.
30) Pentru iluminatul unui atelier dela o uzină din apro-

piere trebuie adus curentul continuu sub HO V sau 220 V
cu fir neutru. Să se calculeze raportul volumelor de cupru
în cele două ipoteze, admiţând o aceeaş pierdere de ten-
siune, iar pentru firul neutru o se ,iune pe jumătate din
acea a firelor extreme.
R: V220 = -2__ .
V110 16
31) 120 lămpi a 50 W trebuiesc montate sub 200 V, utili-

zând curent dela o uzină depărtată la 200 m. Admiţând
2% pierdere maximă de tcasiune- cc cantitate de cupru
este necesară în ipotezele:
1. Curent continuu sau monofazic, 2) curent difazic cu
3 conductori, 3) curent trifazic montaj triunghiu, 4) cu-
rent trifazic montaj stea cu fir neutru.
274
-R: 1) ()1 .:_ 0,021 m\ 2) ()2 = 0,0155 ma,

3) () 3 = 0,0158 m 3 , 4) ()4 = 0,00614 ml_
32) Două puncte de utilizare a energiei electrice sunt de-
părtate la 700 m; unul cere 40 A sub 120 V, celalt 30 A
sub 120 V. Să se găsească locul cel mai favorabil pentru
un centru de alimentare care să le servească pe amândouă.
Admiţând o cădere de tensiune de 4% să se dimensioneze
dislrilrntorii.
R: Centrul de alimentare între cele două puncte de uti-
lizare, la 300 m de primul punct; s = 87 ,7 mm 2 •
33) Cu o distribuţie
de 220 V c.c., cu grup
compensator la uzină,
se luminează un atelier
depărtai. la 200 rn. de
tOlsmp, uzină. Secţiunile con-
, ,,,... ductorilor sunt cele din
~ .- ~- --'-F-'1-.g-.-2- 6-1-2--- -- - figură: (35 n:m 2 • şi ~5
mm.) iar rezistenţa in-
terioară a fiecărui dinam din grup e de 0,5 Q; în gol grupul
absoarbe 5 A. Dacă se aprind în 100 •
a tel ier 30 l·ămpi (a 0,5 A una) pe !ioo,
o punte şi 10 lămpi pe cealaltă
punte sub ce tensiuni vor funcţiona loO"'
aceste lămpi?
R: u1 = 104,6 v, u2 = 111,6 v
34) Reţeaua alăturată cu doi loo..,
. cond.uctori alimentează motorii
unui şantier. La fiecare punct
numerotat (1, 2, 3, 4 şi 5) se gă Fig. 263
seşte câte un motor de 45 CP,
având un grad de folosinţă de 0,736. Să se calculeze sec,
ţiunile, conductorilor astfel, ca pierderea la bornele moto-
rilor din extremităţi, să nu întreacă 10% din tensiunea

275
de distribuţie de 500 V şi ca să se realizeze o economie

cât mai mare de cupru. Distanţele între nodurile şi ex-
tremităţile consecutive ţ,in liniei sunt a câte 100.
R: s 01 = 78,2 mrn2 , s12 = 57 ,5 mm2 , 815 = 10,6 mm2 ,
s2a = s2J = 23,6 mm2 •
Două fire de alimentare de 150 mm2 secţiune,sunt încărcate
in C1 şi C 2 (figura); calcul ul lor s'a făcut admiţând la sarcinele
maxime o cădere de tensiune de •,.
8 %. Se presupune că în C1 sar- ,,.
cina c ½ din cea maximă, iar în \
C2 e chiar sarcina maximă; pentru
a se menţine tensiunea de 500 V u
în centrele de alimentare, să se
calculeze în trei ipoteze elemen-
tele de egalizare a tensiuni în Fig. 264.
centrele de alimentare:
1. Rezistenţa ce trebuie introdusă în uzină pc primul
fir de alimentare;
2. Tensiunea pc care trcbutc să o dea un survoltor aşe
zat pe al doilea fir de alimentare şi curentul pe care tre-
buie să-l suporte;
3. Secţiunea firului egaliza tor între C1 şi C2 , admiţând
pentru acesta o cădere de tensiune de 1 %-
R: 1) r = 0,47 fJ; 2) u = 20 V 12 = 57 A;
3) s = 240 mm2 •
36) Să se dimensioneze o distribuţie pentru curent alter-

nativ monofazic, după schiţa alăturată, pentru 800 V în
centrele de alimentare C1 şi C 2 . Se admite pc firele de
alimentare o cădere de tensiune de 8%, iar pc distribu-
itorul el C2 de 2,5%. Se vor calcula secţiunile în două
ipoteze: 1) minim de cupru; 2) secţiune uniformă pentru
distribuitor.
R: 1) l1 = 1182 m. S1 = 107,5 mm 2 S2 = 197,5 mm2
81 = 44 mm2 8 2 = 140 mm2
2) Si = 146 mm2, S~ = 156 11'/JYl,2 Ş = 96,5 m,m,2
276
37) O coloană distribuitoare e alimentată din două

fire de alimentare în C1 şi C2 sub 220 V. Să se calculeze
secţiuni l e firelor de alin1enlare aşa ca la sarcinclc maxime,
însemnate pc figură, pierderea maximă de tensiune să fie
8%; dcascmenea să se
calculeze secţiunea unui
fir distribuitor (secţiune
uniformă) pentru o cădere
maximă de tensiune de
1,5%. Să se studieze dacă,
suprimându-se sarcina de
30 A, nu e mai economic,
din punct de vedere al
c,
căldurii Joule pierdute,
"' să se pună la uzină re-
Fig. 265 zistenţe pe firele de ali-
mentare pentru egalizarea
tensiunilor în centre.
R: S1 = 148 mm2, S2 = 198 mm2 s = 85 mm2 •
La suprimarea celor 30 A, între C1 şi C2 apare o dife-
renţă de 1,65 V, pierzându-se 7 W; cu rezistenţă de echi-
librare pe unul din firele de alimentare se pierde 205 W.

CUP R INSUL
CURENŢII CONTINUI
MAŞINA DINAMOELECTRICĂ Pag.
Descriere. Funcţionare . . . . . 7
Valoarea diferenţei de potenţial între perii 10
Efecte datorite trccerci curentului . : . . 11
Cauza producerii scânteilor la colector . . 13
Deformaţiunea liniilor de forţă ale circuitului magnetic 15
Scăderea tensiunii la bornele masinii . . . . . . . l7
Perii de cărbune, poli auxiliai·i; ~ircuit compensator 19
Inductorul. Maşini multipolare . . . . . . . . . . 20
Indusul. Infărnrarea în formă de tobă. Indusul dinţat 23
Excitaţia maşinilor dinamo. Excitaţia separată. Autoexcitaţia.
Excitaţia în serie . . . . . . . . . . . . . . . . 27
Excitaţia în derivaţie . . . . . . . . . . . . . . . 30
Proprietăţile diferitelor feluri de excitaţie. Caracteristica ex-
ternă. Excitaţia seriei, derivaţie şi compound 31
Excitaţia pentru curent constant. Sistem~! Thury. Maşina
Laucashire . . . . • . . . . . . :rn
.Maşi1ta dinamo ca transformator de energie . . . . 38
M otarii electrici . . . . . . . . . . . . . . . . '11
Forţă contraclectromotrice. Calajul periilor. Valoarea cupluÎui
Clasificarea motorilor . . . . . . . . . . . . t,2
Motorul cu excitaţie separată; sub curent eoustant; sub teu -
siunc constantă; regularea iuţelii t,3
Motorul cu excitaţie în derivaţie 46
Motorul cu excitaţie în scrie . 4.7
Motorul cu excitaţie compound 48
Cuplarea maşinilor dinanw 49
Distribuţii cu curent constant 50
Distribuţii cu tensiune constantă 51
Cuplarea :inaşinilor compound . . 52
27&
Pag.
I ncercările maşinilor clinamo 53

l\Ietoda Hopkinson-Kapp 5·4
Metoda Swinburne . . . 56
Dimensionarea diferitelor elemente ale unei ma.~ini clinamo 58
ACUMULATORI
Descriere. Funcţionare . . . . . . . . . . . . . . . . 6!'.l
Variatiunea tensiunii în timpul încărcării şi descărcării . 72
Baterii de amcuulatori . . . . . . 73
Utilizarea bateriilor de acumulatori 75
Montaje ~i dispozitive de încărcare 77
Dispozitivul Pirani . . . . . . . . 79
CURENŢII ALTERNA TlVI

TEORIA CURENŢILOR ALTERNATIVI
Introducere. Mod schematic de producere . . . . . . . . . 83
Amplitudine, perioadă, pulrn~ie, frecvenţă, diferenţă de fază 84
Analogic mecanică . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
Expresiunea căldurii. Intensitate şi forţă electromotrice efi-
cace . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
Expresiunea puterii . .• . . . . . . . . . . . 91
Aparate de măsura pentru curenţi alternativi 9!1
Verificarea experimentală a existenţei factorului de putcrn
~i măsura lui . . . . . . . . . . 96
D;scompunerea unui curent alternativ în curent watat ~i
curent dewatat . . . . . . . . . . . . . 98
Reprezentarea grafică a mărimilor alternative. 99
Cazul a două circuite in serie 102
Cazul a două circuite în <lerivatic . . . . . . 10:3
Condcsnatorul sub tensiune altc~·naLivă 10!1
Condensator în serie cu circuit inductiv; cazul rezonanţei;
Analogie mecanică . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
Coudensator ~i circuit iu<luctiv în derivaţie . . . . . . . 113
Reprezentarea pierderei de tensiune într'o linie străbătută de
curenţi alterna tivi . . . . . . . . . . . . . . . . 114.
Curenţi polifazici . . . . . . . . . . . . . 116
Numărul firelor conducând curenţii polifazici. Gruparea for-
ţelor clcctromolricc . . . . . . 119
Câmpul rnagnetie învârtitor . . . . . . 123
Câmp radial cu repartiţie şi simisoidal;i 127

Pag.
Descompunerea unui câmp alternativ în 2 câmpuri învârti-

toare . . . . i29
Câmpuri radiale multipolarP 129
ALTERNATOR]
Descriere' si functionare. Forta Plectromotrice. Altrrnal.orul bi•
fazic.Altcrnatdrul trifa,ic. SchPmP dP înfăşurarP. Turboalt.n-
natori . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
Reacţiunea magnetică a indusului altprnatorilor. . . . 137
Puterea altPrnatorilor. . . . . . . . . . . . . . . . 1111
Motorul sincron. Mer~ul motorului cu excitat ir variabilă 1l,:l
Cuplajul alternatorilor şi motorilor sincroni · 1t,6
Re~ularea sarcinei. Stabilitatea mersului . . . . . . . 151
TRANSFORMATORJI DE CI/UENT ALTERNATIV

Avantajul tensiunilor înalte pentru transmisiunea la distanJă
a energiei p]ectricP . . . . . . . . . . . 156
Descrierea si funct.ionarca transformatorilor 158
Repre~en ta;ea grafică . . . . . . . . . . 161
lnfluf'J1ţa pierderilor şi scăpărilor magnetice 162
Gradul de folosint·1. Constrnctia transformatorilor. Bobina
Rhumkorff. Aut.~transformat~rii. Cuphjul transformatorilor 161,
MOTORI CU CURENT ALTER:VATIV

,\lotorii asincroni poli/a:iri. 1fiî
Descriere si mod de fnnctionare . 167
Analogie ~u transformalo;·ul 169
DeterminarPa curentilor 169
Expresiunea· cuplulu'i . . . . . . . . • . . . . . . 173
Variaţiunea cuplului cu aJunPcarPa şi cu reziste11ţa rotorului.
Pornirea motorului . . . . . . . . . 175
Regularea iuţPlii. SchimbarPa senslni rle rotaţi• 178
Rotor în formă de coli vie dP YPVPriţ[t 179
Generator asincron. RccupPrarr 179
A1otorul asincron monofazic . 180
Motori cu colector polifaziri . 182
A1otori r11 colector monofazici 185
TRANSFORMATORI J ;V GE."\F.RA T,
Soluţiune' g e nerală . . . . . . . . . . . . . . . . 188
Curent continuu în curent continuu dP tP11simH• diferită . Cu-
rent polifazic sau altnnativ în cure nt continuu . Comutator
sau conYrrLisor. Converlisor monofazic . . . 189
Convertisornl în ca s cadă . . . . . . . . . . . . . . . . 192
280
Pag.
Supapa Cooper-Hewitt (Redresorul cu mercur) 193

Transformatorii de fază etc. . ·. . . . . . . 196
lncercările maşinilor de curent alternativ 196
INSTRUMENTE DE MĂSURĂ
Culombmetre. Contori • . . . . 198
Culombmetrul Aron. Contorul Aron 199
Contorul Thomson . . . . . . . . 201
Aparate bazate pe curenţi de inducţiune sau câmp învâr-
titor . . 202
Măsurătorul de fază Bruger 204
DISTRIBUŢIA ENERGIEI ELECTRICE

Distribuţii sub tensiune constantă . . . . . . . . . . . . • 207
Distributia directă cu două fire . . . . . . . . . . . . .. 207
Distribuţia directă cu 3 fire. Legarea firului neutru la u~ină. 209
Distributia indirectă. Fire de alimentare. Centre de alimentare,
Distributori. Mentinerea tensiunii în centre. . . . . . . 212
Poziţiunea uzinii. Numărul centrelor. Pierderea admisibilă.
Regula Kelvin . . . . . . . . . . . . . . . . . 217
DistribuţiU"(lea prin curenţi alternativi sau polifazici, 221
CALCULUL REŢELELOR DE DISTRIBUŢIE

Considera ţi uni generale . . . . . . . . . . . 223
Determinarea punctelor de separ~ţie . . . . . 225
Transportarea curenţilor la noduri . . . . . 228
D1eterrninarea _secţiunilor prin condiţiunea maximului de eco-
nomie . . .. · , . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 230
Aparate şi dispozitive de manevră de legătură şi de siguranţă. 233
Constru.ctia 'liniilor aeriene · 241
Canaliză~·ile subterane . . . . . . . . .. . . . 242
APLIGAŢIUNI '.\1ECANICE
Electricitatea în ateliere· . . . . . . . ; . . . . 244
Cond11rerea ascen8oarelor şi la1i1inoarelor. ,'listemul. llgner . 245
TRACŢIUNEA ELECT_RJCĂ
Generalităţi . . . . 246
Tramvaiele electrice 2!,9
Căi ierate electrice 255
PROBLEME 258

Manual de Electro-Generala: Technică

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual de Electro-Generala: Technică

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

M A N U A LE ŞTI I NT I F 1 C /'

Arhiva digitala SaDAng

N. VASI LESCU KA RPEN

Arhiva digitala SaDAng

Prezentul manual, destinat în particular elevilor Şcoalei

Aş dori să nu se caute în manual ceeace n' a intenţionat

Arhiva digitala SaDAng

Maşina · dinamoelectrică, sau maşina dinam o are drept

inelar de fier, pe care se găseşte înfăşurat un fir de.., aramă

Arhiva digitala SaDAng

In fiecare din spirele indusului, străbătute de un flux

va circula câte o jumătate din acest curent; tot aşa după

porţiunea din întrefier a spirelor, singura activă dealtfel în

Valoarea diferenţei de potenţial între perii. Să vedem mai'

Arhiva digitala SaDAng

Fie n numărul de rotaţii pe secundă al indusului şi N nu-

Efecte datorite trecerii curentului. (Fig. 3.) Dacă acum pre-

ampermetru A, observăm urrnăloarele fenomene îndată ce

perpendiculara la axul polilor induc I orului. Scânteile re-

1 ) Printre reostatele cel<' mai î11tr1·li11in[ale sunt cele reprezentate

Arhiva digitala SaDAng

3. Diferenţa de potenţial între perii scade pe măsură ce

Cauza producerii scânteilor. Să presupunem (fig. 4) că

Arhiva digitala SaDAng

familii de linii de faţă componente au aceeaş direcţie gene-

Arhiva digitala SaDAng

a junge un moment (fig. 9) când câmpul indusului şi deci

Scăderea de tensiune la bornele maşinei are drept cauze:

rezistenţa indusului R trebuie să fie cât mai mică pentru a

Producerea scânteilor şi necesitatea de a decala periile

Arhiva digitala SaDAng

b) lntrebu"inţarea periilor de cărbune pentru mărirea

pul lui este anularea fluxului indusului. F. m. m. a circui-

Inductorul. El este organul al cărui rol este producerea

deducem că pentru aceeaşi 13 dacă vrem să avem un flux

Maşinile multipolare. Pentru maşinile ceva mai impor•

Arhiva digitala SaDAng

sunt reunite în scurt circuit, două câte două. Indusul ma-

Fig.: 13 Fig. '14.

Se poate demonstra, la fel ca şi pentru maşina bipolară,

Indusul. Sâmburele indusului este format din coroane

o coroană de cea vecină. Figura 15 în care s'a exagera l gro-

Arhiva digitala SaDAng

Căldura des volta tă în sâmbure va fi pc secundă:

şi se vede că această energie pierdută scade considerabil

Indus. în formă de tobă. Modul de înfăşurare al firului

inel, comod pentru expunerea fenomenelor, nu se mai în-

corespunde în realitate mai multe spire înfăşurate după tra-

Arhiva digitala SaDAng

este nulă, aşa că dacă maşina nu produce t;Urent, nu se

Fig. '18 Fig. 19

pentru indusul inel, cât şi mai cu scamă pentru indusur

Avantajele inclusului-tobă: 1. Folosirea mai bună a

1 ) lnlr'adevăr, la indusul inel COl'espunde o spiră pentru un con-

ductor activ; aci la indusul-tobă 2 conduetori activi corespund la o

3. Construcţie mai uşoară - deşi complicaţie apa-

Indusul dinţat. Cuu1 s'a spus mai sus, în industrie nu

fierului, evitarea curenţilor Foucau lt, în niassa firului -

' 1 ) Intr'ad~văr la intrarea şi eşiFea din câmpul magnetic conductori

Arhiva digitala SaDAng

R fiind rezistenţa totală a circuitului s lrăbătut de curent;

Arhiva digitala SaDAng

intersecţie .M al curbei (l) cu dreapta (2) numit punct de