Relatia dintre AL SI DR

A. L., un personaj principal, eponym, complex, rotund si romantic, personaj exceptional in

imprejurari exceptionale, dovedeste arta disimularii fiind si actor si regizor in piesa de teatru pe care o
creeaza (razbunare impotriva boierilor tradatori). Este un personaj inspirat din realitate, dovedind
viclenie si caracter razbunator, reprezinta tipul domnitorului tiran.

Doamna Ruxanda, sotia domnitorului, este un personaj secundar cu o fire slaba, lispita de
hotarare si personalitate, insa avand un suflet generos pentru cei suferinzi. Fiind fiica de domnitor,
Doamna Ruxanda are o infatisare frumoasa, iar imbracamintea ei degaja eleganta si sumptuozitate
(“Figura ei avea acea frumusete, care le facea odinioara vestite pe femeile din Roamnia”). Ea a ajuns
sotie de domnitor printr-un viclesug. Fiind promisa altuia, Lapusneanul a intervenit cu forta, taindu-I
nasul rivalului sau.

Relatia dintre cei doi este caracterizata prin antiteza, Lapusneanul prin caracterul sau impulsive,
violent, tiranic si vindicative afalandu-se in ipostaza demonica, iar sotia sa, reprezentata de frumusete,
blandete, inuiosare si generozitate se afla in ipostaza angelica. Afalandu-se in opozitie, intre cei doi se
contureaza conflictul exterior al operei.

O secventa semnificativa ce refelecta relatia dintre domnitor si doamna ete discutia dintre
acestia din capitolul al dolea “Ai sad ai sama doamna” in care Doamna Ruxanda ii cere indurerata sotului
sa opreasca omorurile asupra boierilor, fiind ingrozita de durerea si suferinta provocata de acesta asupra
familiilor boiereesti. Gesturile evidentiaza supunerea plina de etama a doamnei, dar si violenta
domnitorului care abia se abtine sa n u isi ucida sotia. Acesta ii promite in schimb un leac de frica “Vreau
sa nu mai versi sange, sa opresti omorurile, sa nu mai vad capeet taiate ca sare inima in mine”.

Un alt episode relevant dintre cei doi este scena piramidei celor patruzeci si sapte de capete din
capitolul al treilea “Capul lui Motoc vrem” Discursul domnitorului de la mitropolie respecta toae
reguliele oratorice si este presarat cu citate biblice cu effect persuasive, menite sa ii pacaleasca pe boieri
si sa ii ademeenaasca intr-o ultima capcana. Dup ace formeaza piramida celor patruzeci si sapte de
capete dupa rang, voievodul i-o prezinta sotiei drept “leacul de firica promis”. La vederea ororii savarsite
de catre Lapusneanul. Doamna Ruxanda lesina cuprinsa de induiosare, fapt ce ii provoaca rasul
domnitorului dand dovada de indiferenta, rautate, sange-rece si ironie “Muierea tot muiere, in loc sa se
bucure, ea se sperie.)

In ultimul capitol, “De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu”, Lapusneanul se imbolnaveste
de friguri si cere sa fie calugarit. Cand isi revine, ameninta ca isi va omori sotia si copilul, fiind amenintat
de idea ca altcineva ii va lua puterea. La indemnul spatarilor Spancioc si Stroici, doamna Ruxanda este
obligata sa aleaga intre sot si copil, conturandu-se un conflict interior. In final, aceasta allege sa isi
otraveasca sotul, devenind un instrument in mainile celor doi boieri.