Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2020
7528
CARTE DE RUGĂCIUNI
4
2020
7528
1
CUVÂNT DE ÎNCEPUT
RUGĂCIUNILE DE DIMINEAŢĂ
Rugăciunile începătoare
OBEDNIŢA
Psalmul 102
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate
cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui.
Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu
uita toate răsplătirile Lui.
Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce
vindecă toate bolile tale;
Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel
ce te încununează cu milă şi cu îndurări;
Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor
ca ale vulturului tinereţile tale.
Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor
celor ce li se face strâmbătate.
Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui
Israel voile Sale.
Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător
şi mult-milostiv.
Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va
mânia.
Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după
fărădelegile noastre a răsplătit nouă,
Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de
mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri,
depărtat-a de la noi fărădelegile noastre.
În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul
pe cei ce se tem de El;
34
ANTIFOANELE DE LA SFÂNTA
LITURGHIE
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu,
Mântuitorule, mântuieşte-ne pe noi.
Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eşti
minunat întru sfinţi, pe noi cei ce-Ţi cântăm: Aliluia.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos,
mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu.
Mântuieşte-ne pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai
înviat din morţi, pe noi cei ce-Ţi cântăm: Aliluia.
Doamne mântuieşte pe cei binecredincioşi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de
moarte, miluieşte-ne pe noi (de 3 ori).
De este praznic împărătesc se cântă:
Câti în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi
îmbrăcat. Aliluia.
Crucii Tale ne închinăm Hristoase şi Sfântă Învierea
Ta o lăudăm şi o slăvim.
Apostolul... Sfânta Evanghelie...
Preotul: Ca sub stăpânirea Ta totdeauna fiind păziţi,
Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Harul Domnului nostrum Iisus Hristos şi dragostea
lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să
fie cu voi cu toţi.
Heruvicul la Sfânta Liturghie
Noi, care pe Heruvimi cu taină închipuim şi
făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare
aducem; toată grija cea lumească să o lepădăm.
41
VECERNIA
După ce preotul binecuvintează din faţa Sfintei
Mese, se zice: Veniţi să ne închinăm...(de 3 ori).
Psalmul 103
Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, slăvitu-Te-ai foarte! Întru
strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat. Cel ce
Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; Cel ce întinzi
cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de
deasupra ale lui; Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce
umbli peste aripile vânturilor; Cel ce faci pe îngerii
Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Cel ce ai
întemeiat pământul pe întărirea lui, şi nu se va
clătina în veacul veacului. Adâncul ca o haină este
îmbrăcămintea Lui; peste munţi vor sta ape. De
certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor
înfricoşa. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul
în care le-ai întemeiat pe ele. Hotar ai pus, pe care
nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere
pământul. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul
munţilor vor trece ape; adăpa-se-vor toate fiarele
câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Peste
acelea păsările cerulul vor locui; din mijlocul
stâncilor vor da glas. Cel ce adăpi munţii din cele
mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale
se va sătura pământul. Cel ce răsari iarba
dobitoacelor şi verdeaţă spre trebuinţa oamenilor;
ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte
inima omului; ca să veselească faţa cu untdelemn
şi pâinea inima omului o întăreşte. Sătura-se-vor
copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit;
49
PAVECERNIŢA MARE
Cântările proorocului Isaia
Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi, neamuri, şi vă
plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu.
Auziţi până la marginile pământului, căci cu noi
este Dumnezeu.
Cei puternici, plecaţi-vă, căci cu noi este
Dumnezeu.
Şi orice sfat veţi sfătui, risipi-l-va Domnul, căci cu
noi este Dumnezeu.
Şi cuvântul pe care îl grăiţi nu va rămânea întru voi,
căci cu noi este Dumnezeu.
De frica voastră nu ne vom teme, nici ne vom
tulbura, căci cu noi este Dumnezeu.
Şi de voi fi nădăjduindu-mă spre Dânsul, va fi mie
spre sfinţire, căci cu noi este Dumnezeu.
Cei ce locuiţi în latura şi în umbra morţii, lumină va
străluci peste voi, căci cu noi este Dumnezeu.
Că prunc S-a născut nouă Fiul şi S-a dat nouă, căci
cu noi este Dumnezeu.
A Cărui stăpânire s-a făcut peste umărul Lui, căci
cu noi este Dumnezeu.
Şi se cheamă numele Lui înger de mare sfat, căci
cu noi este Dumnezeu.
Sfetnic minunat, căci cu noi este Dumnezeu.
Dumnezeu tare, Stăpânitor, Domn al păcii, căci cu
noi este Dumnezeu.
Părinte al veacului ce va să fie, căci cu noi este
Dumnezeu.
Slavă... Şi acum... Cu noi este Dumnezeu...
59
Slavă...
Adu-ţi aminte, suflete al meu, de viaţa cea de veci,
de împărăţia cerului cea gătită sfinţilor, de
întunericul cel mai din afară şi de mânia lui Dumne-
zeu, care este asupra celor răi, şi strigă: Miluieşte-
mă, Hristoase Dumnezeule, pe mine, nevrednicul!
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Cazi, suflete al meu, la Maica lui Dumnezeu şi te
roagă ei, că este grabnic ajutătoare celor ce se
pocăiesc, să roage pe Hristos, Dumnezeul nostru,
să mă miluiască pe mine, nevrednicul.
Cântarea 8: Irmos: Pe Care oştile cereşti...
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă
Cum nu voi plânge când îmi aduc aminte de
moarte? Că am văzut pe fratele meu în groapă,
zăcând fără de slavă şi fără de chip. Dar ce aştept?
Şi în cine nădăjduiesc? Numai în Tine, Doamne, pe
Care Te rog ca, mai înainte de sfârşit, să mă
îndreptezi.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă
Cu ochiul Tău cel milostiv caută spre mine când voi
sta înaintea Ta şi voi fi judecat, Unule lesne
iertătorule!
Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui
Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Când se vor pune scaunele şi cărţile se vor
deschide şi Cel vechi de zile va şedea şi oamenii
vor fi judecaţi şi îngerii vor sta înainte şi pământul
se va clătina şi toate se vor înfricoşa şi se vor
cutremura, atunci arată spre mine iubirea ta de
oameni şi mă izbăveşte de gheenă, pe Hristos
îmblânzindu-L.
71
SÂMBĂTĂ SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Noianul Mării Roşii cu urme neudate pedestru
trecându-l Israil cel de demult, cu mâinile lui Moisi
în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a
biruit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-
ne pe noi
Cela ce este cu firea nezidit şi cu Părintele de-a
pururea vecuitor, şi mai presus de ani şi mai înainte
de veci, din tine, Stăpână, zidit şi sub vreme se face
Om, ca să mântuiască pe om.
Tu singură Dumnezeiască Mireasă ai ţinut în
braţe pe Cela ce şade întru cele înalte, Care S-a
făcut trup. Căci tu ai fost din toţi vecii să fi încăpere
vrednică a Stăpânitorului a toate.
Slavă ...
Veniţi toţi să lăudăm pe Preacurata Maică, ca
pe ceea ce însăşi cu adevărat a născut pe Hristos
Dumnezeu, Care a înnoit firea omenească, şi a
rămas Fecioară nestricată.
Şi acum ...
Izbăveşte-mă de lacrimile şi de suspinele cele
pregătite mie la înfricoşata judecată care va să fie,
76
DUMINICĂ SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale
sufletului, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, întru
adâncul nepătimirii îneacă-i, rogu-mă; ca Ţie, întru
omorârea trupului, ca într-o alăută să-Ţi cântăm
cântare de biruinţă.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-
ne pe noi
Curgeri de lacrimi dă-mi mie, Născătoare de
Dumnezeu, prin care voi scăpa de cercarea
lacrimilor celor din focul gheenei. Că tu, Curată,
toată lacrima de pe faţa pământului ai încetat.
Cetăţean al locului celui nestricăcios şi de
viaţă făcător m-a pus Ziditorul meu dintru început
şi m-a orânduit să stăpânesc pe toate cele de pe
pământ; dar vrăjmaşul pizmuindu-mă, cu dorul
îndumnezeirii m-a surpat, Preacurată.
Slavă ...
Pahar aducător de moarte mi-a dres mie Eva
de demult, iar tu, Curată, născând Strugurul vieţii,
must mi-ai izvorât şi vinul nemuririi, care veseleşte
inimile credincioşilor.
Şi acum …
Cort mai înalt decât cerurile şi mai desfătat
decât pământul te-a lucrat pe tine, Născătoare de
Dumnezeu, Ziditorul cerului şi al pământului, şi te-a
arătat, pe pământ, Rai cuvântător şi însufleţit.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cela ce eşti mai presus decât toată
începătoria, de voie Te-ai pogorât dintru înălţime pe
pământ şi firea omenească cea smerită ai înălţat-o
83
Slavă ...
Neispitită de nuntă, Marie, numele cel prea
dulce şi mai scump decât aurul, şi mult mai cinstită
decât pietrele cele scumpe, bogăţia cea de mult
preţ şi lucrul cel prea scump, mântuieşte-mă pe
mine cel ce alerg la tine.
Şi acum ...
Îmi întind mâinile mele şi ochii către tine, şi
buzele mele cele întinate, Stăpână, le pornesc spre
rugăciune; deci să nu mă urgiseşti pe mine, că
întru tine, după Dumnezeu, mi-am pus nădejdea
mea, eu robul tău.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Acum Mă voi scula, după proorocie, a zis
Dumnezeu; acum Mă voi proslăvi, acum Mă voi
înălţa, luând din Fecioară pe cel căzut, şi la lumina
cea minunată a Dumnezeirii Mele înălţându-l.
Somnul cel greu al trândăvirii m-a cuprins pe
mine, făcându-mă lenevos spre cele bune şi cu
totul greu de pornit, iară către cele rele sârguitor;
dar tu, Fecioară, îndreptează-mă.
Din viaţa cea sfinţită şi prea bună am căzut,
supunându-mă dulceţilor, şi dobitoacelor celor
necuvântătoare m-am asemănat. Că în cinste fiind
eu, omul, n-am priceput, ticălosul; ci miluieşte-mă,
Preasfântă Fecioară.
Slavă ...
Cu lesnire vremea vieţii mele se sfârşeşte,
curgând cu dulce pătimire ca o apă nestatornică, şi
cheltuindu-se îmi vesteşte mie mai înainte că se
apropie tăierea morţii. Iar tu, Fecioară, mai înainte
de sfârşit, mântuieşte-mă.
85
Şi acum …
Gânditor şi simţitor cad la tine, Curată;
slobozeşte-mă de bântuitorii cei gândiţi şi simţiţi,
care se pun asupra mea, şi mă izbăveşte de
vătămarea cea văzută şi nevăzută.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Venit-am întru adâncul mării şi m-a înecat
viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un
Dumnezeu, scoate din stricăciune viaţa mea, mult
Milostive.
Cutremură-te şi te înfricoşează suflete, luând
în minte divanul cel cu adevărat înfricoşat şi
nemitarnic la care vei sta înainte, şi mai înainte de
sfârşit pocăieşte-te, căzând la Preacurata Fecioară.
Pe tine părtinitoare te avem, Preasfântă
Fecioară; prefă-ne nouă întru bucurie mâhniciunea
şi ne izbăveşte de tot necazul ce naşte moarte,
Preacurată.
Slavă ...
Bubele şi rănile sufletului meu să nu le vădeşti,
Cuvinte, nici să mă ruşinezi înaintea celor mulţi,
când vei face cercarea cea înfricoşată, pentru
rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.
Şi acum …
Se înfricoşează cerul şi pământul se clăteşte,
spăimântându-se împreună cu cele dedesubt, cum
Făcătorul amândorura, Prunc fără de sămânţă, în
braţele Fecioarei se poartă.
Sedealna:
Ceea ce ai născut pe Dumnezeul cel Milostiv,
ca ceea ce eşti izvor al îndurării, milostivă şi
iubitoare de bine, Fecioară, dăruieşte umilinţă
86
LUNI SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Cela ce ai bătut Egiptul şi pe tiranul Faraon l-ai
cufundat în mare, mântuit-ai pe popor din robie, pe
cel ce cânta cu Moisi cântare de biruinţă, că Te-ai
proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-
ne pe noi
Tu singură eşti sprijin şi scăpare şi păzire a
robilor tăi, Născătoare de Dumnezeu, Curată;
pentru aceasta cad la tine şi strig: Mântuieşte-mă
pe mine ticălosul cu milostivirea ta.
Faptele mele cele ascunse chinuiesc conştiinţa
mea, aducând înaintea feţii mele mustrarea
acesteia. Deci, sârguieşte-te, Stăpână, de-mi fii mie
ajutor şi mai înainte de sfârşit izbăveşte-mă şi mă
miluieşte.
Slavă ...
Sfinţeşte-mi Stăpână, inima mea cea întinată,
ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Preasfânt şi eşti
mai sfântă decât puterile cele de sus, cea singură
Prealăudată.
Şi acum …
Întru tine mi-am pus nădejdile mântuirii mele şi
către tine, cea milostivă, cu credinţă am năzuit; să
nu mă treci cu vederea, nădejdea celor
deznădăjduiţi, ci ca o atotputernică întâmpină-mă şi
mă miluieşte.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cela ce întăreşti tunetul şi zideşti duhul,
întăreşte-mă Doamne, ca să Te laud cu adevărat şi
90
MARŢI SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Domnului, Celui ce cu preaslăvire a
cu- fundat pe Faraon în mare, cântare de biruinţă,
că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-
ne pe noi
Preasfinţită Născătoare de Dumnezeu, ceea ce
te-ai făcut încăpere sfinţită a Cinstitului şi cu
adevărat Sfântului Duh, sfinţeşte inima mea, ceea
ce s-a făcut încăpere pângărită a necuratelor
duhuri.
Dă-mi, Preasfântă, lacrimă stingătoare a
focului gheenei şi învredniceşte-mă ca noaptea şi
ziua să-mi spăl patul meu şi aşternutul meu cu
curgeri de umilinţă, ca să nu adorm întru moarte.
Slavă ...
Mulţimea dulceţilor celor de multe feluri mă
tulbură şi viscolul patimilor celor în multe chipuri
mă învârteşte, împingându-mă întru deznădăjduire;
ci cu dreapta ta cea de viaţă purtătoare,
Prealăudată, ocârmuieşte-mă la limanul pocăinţei.
Şi acum ...
Cuvântul Tatălui, Cela ce pe toate le-a înfiinţat
dintru nefiinţă, ca un Dumnezeu, Pricinuitorul Cel
mai presus de pricină a toată văzuta şi nevăzuta
zidire, întrupându-Se precum a voit, pe tine Te-a
avut pricină, Stăpână.
Cântarea a 3-a, Irmos:
97
MIERCURI SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Nu este asemenea Ţie, Preaslăvite Doamne,
pentru că ai izbăvit cu mână tare pe poporul pe
care l-ai câştigat, Iubitorule de oameni.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-
ne pe noi
Chiar şi cu adevărat ai născut pe Dumnezeu şi
Domnul şi Născătoare de Dumnezeu, tu singură, cu
103
JOI SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Noianul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru
trecându-l Israil cel de demult, cu mâinile lui Moisi,
în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a
biruit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-
ne pe noi
De tot ajutorul cel din lucruri golindu-ne,
Preacurată, toţi cei ce suntem în primejdii spre
ajutorul tău cel cu adevărat întemeiat de-a pururea
alergând, ne mântuim.
Alinare în furtuna ispitelor şi dumnezeiască
ocârmuire în întreitele valuri ale patimilor te-a pus
înainte pe tine Cel ce te-a proslăvit pe tine; pentru
aceasta către limanul veseliei îndreptezi pe robii tăi,
Preacurată.
Slavă ...
M-am rănit, eu ticălosul, cu săgeţile păcatului,
şi acum zac în patul deznădăjduirii, care la moarte
mă duce şi în iadul cel de suflet pierzător; din care
răpeşte-mă, Stăpână.
Şi acum ...
Gavriil ţi-a adus ţie, Preacurată, din cer
«bucură-te», împotriva blestemului strămoaşei. Că
tu ne-ai născut nouă Binecuvântarea şi tuturor ai
izvorât Bucuria cea veşnică.
Cântarea a 3-a, Irmos:
110
Sedealna:
Dacă Te-a văzut pironit pe Cruce, Doamne,
Mieluşeaua şi Maica Ta, se spăimânta şi striga: Ce
vedere este aceasta, Preaiubite Fiule? Acestea Ţi-
au răsplătit nespusa adunare a celor fărădelege,
care s-au îndulcit de minunile Tale cele multe,
Stăpâne? Ci, slavă negrăitei smereniei Tale!
Cântarea a 7-a, Irmos:
Tinerii lui Avraam, oarecând în Babilon, văpaia
cuptorului au călcat şi lăudând cântau: Bine eşti
cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Tărie fără de boală, nouă celor bolnavi, te-a dat
pe tine, Fecioară, Domnul, Doctorul sufletelor şi al
trupurilor, ca ceea ce tămăduieşti pe cei ce strigă:
Bine este cuvântat, Rodul pântecelui tău.
S-a schimbat, cu lucrurile mele cele
necuvioase şi cu sfaturile, bucuria vieţii celei de
acum, întru mâhniciune şi smerenie; ci tu, Curată,
ceea ce eşti pricinuitoarea bucuriei celei adevărate,
dă-mi veselia ta.
Slavă ...
Pe oamenii cei înstrăinaţi de la Dumnezeu, prin
amăgirea şarpelui, Mireasă Dumnezeiască, i-ai
chemat înapoi, născând pe Dumnezeu, Cel ce S-a
făcut Om din sângiurile tale, Care a rămas ceea ce
era şi S-a făcut ceea ce nu era; pentru aceasta toţi
te lăudăm pe tine.
Şi acum ...
Noi cei uscaţi cu bolile patimilor cunoscându-
te pe tine cu adevărat izvor de tămăduiri, scoatem
ape mântuitoare şi dumnezeieşti şi slăvim pe
Domnul, lăudând minunile tale cele multe.
114
VINERI SEARA
Glas 4, Cântarea 1-a, Irmos:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de
Duhul, şi cuvânt grăi-voi Împărătesei Maici, şi mă
voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile
ei, bucurându-mă.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-
ne pe noi
Din tina patimilor, de întreitele valuri ale
gândurilor, de săgeţile vicleanului şi de adăugirile
potrivnicului, miluieşte ticălosul meu suflet,
Preacurată de Dumnezeu Născătoare, şi mă răpeşte
din focul cel veşnic.
Scoate-mă, Curată, din adâncul greşelilor şi
mă povăţuieşte către lumina dumnezeieştilor
porunci ale Mântuitorului Hristos şi Dumnezeu;
străluceşte-mi mie raza cea mântuitoare a pocăinţei
şi-mi dă viaţa cea veşnică.
Slavă ...
Căzând în tina cea noroioasă a răutăţilor mele,
mă înec foarte cu lucrurile cele viclene şi nu-mi
este statornicie. Stăpână, Fecioară Maică, cu
puterea ta scoate-mă, şi de focul cel veşnic şi de
muncă izbăveşte-mă.
Şi acum ...
Pe moarte şi pe stricăciune tu le-ai pierdut,
întru tot cântată Născătoare de Dumnezeu, născând
pe Hristos, Izvorul nestricăciunii, înfrumuseţând cu
nemurire şi cu dar firea omenească, ceea ce eşti
prea nevinovată.
Cântarea a 3-a, Irmos:
117
PARACLISUL PREASFINTEI
NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului,
Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti,
Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi
Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de
toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele
noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de
moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne,
curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă
fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă
neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte (de trei ori) Slavă... şi acum...
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se
numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în
cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate
zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşelile
noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu
ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.
Slavă... Şi acum...
Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru
Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos,
Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos,
Împăratul şi Dumnezeul nostru. (cu trei închinăciuni)
124
Cântarea a 5-a:
Irmosul:
Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi
cu braţul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă,
Iubitorule de oameni.
Umple, Preacurată, de veselie viaţa mea, dăruindu-
mi bucuria ta cea nestricată, ceea ce ai născut
pricina veseliei.
Izbăveşte-ne pe noi din nevoi, Născătoare de
Dumnezeu, curată, ceea ce ai născut Izbăvirea cea
veşnică şi Pacea care covârşeşte toată mintea.
Slavă...
Risipeşte negura greşelilor mele, dumnezeiască
mireasă, cu strălucirea luminii tale, ceea ce ai
născut Lumina cea dumnezeiască şi veşnică.
Şi acum...
Tămăduieşte, curată, neputinţa sufletului meu,
învrednicindu-mă cercetării tale, şi sănătate, cu
rugăciunile tale, dăruieşte-mi.
Cântarea a 6-a:
Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi
spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu
de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca
Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-
mă.
Cum a mântuit de moarte şi de putrejune firea mea
care era ţinută de moarte şi de putrejune, pe Sine
Însuşi dându-Se spre moarte, Fecioară, roagă-te
Fiului şi Dumnezeului tău, să mă izbăvească şi de
răutăţile vrăjmaşului.
129
BINECUVÂNTĂRILE ÎNVIERII
Stih: Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-ne pe
noi îndreptările Tale.
Soborul îngeresc s-a mirat văzându-Te pe Tine
între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii
surpând, Mântuitorule, şi împreună cu Tine pe
Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi slobozindu-i.
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi
amestecaţi, o uceniţelor? îngerul cel ce a strălucit
la mormânt a zis mironosiţelor: Vedeţi voi groapa şi
înţelegeţi, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la
mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a
stat îngerul şi a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu
mai plângeţi, ci Apostolilor spuneţi învierea.
Mironosiţele femei, cu miruri venind la groapa
Ta, Mântuitorule, plângeau; iar îngerul către
dânsele a grăit, zicând: De ce socotiţi pe Cel viu cu
cei morţi? Căci, ca un Dumnezeu, a înviat din
mormânt.
Slavă... a Treimii:
Închinămu-ne Tatălui şi Fiului Acestuia şi
Duhului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu
Serafimii grăind: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.
Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
136
TROPARELE ÎNVIERII
pe cele 8 glasuri cu condacele lor
Glasul 1
Troparul:
Piatra fiind pecetluită de iudei şi ostaşii
străjuind preacurat trupul Tău, înviat-ai a treia zi,
Mântuitorule, dăruind lumii viaţă. Pentru aceasta
Puterile cerurilor strigau Ţie, Dătătorule de viaţă:
Slavă învierii Tale, Hristoase; slavă împărăţiei Tale;
slavă iconomiei Tale, Unule, Iubitorule de oameni.
Al Născătoarei de Dumnezeu:
Gavriil zicând ţie: Fecioară, bucură-te!,
împreună cu glasul S-a întrupat Stăpânul tuturor,
întru tine, chivotul cel sfânt, precum a zis dreptul
David. Arătatu-te-ai mai cuprinzătoare decât
cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Slavă
Celui ce S-a sălăşluit întru tine, slavă Celui ce a
ieşit din tine; slavă Celui ce ne-a izbăvit pe noi, prin
naşterea ta.
Glasul al 2-lea
Troparul:
Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce eşti Viaţa
cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu
137
Al Născătoarei de Dumnezeu:
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri
neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor
de pe pământ s-a arătat; Dumnezeu întrupându-Se
întru unire neamestecată şi Crucea de bunăvoie
pentru noi luând; prin care înviind pe cel întâi zidit,
a mântuit din moarte sufletele noastre.
Glasul al 5-lea
Troparul:
Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu
Tatăl şi cu Duhul, Care S-a născut din Fecioară
spre mântuirea noastră, să-L lăudăm credincioşii şi
să I ne închinăm; că bine a voit a se sui cu trupul
pe Cruce şi moarte a răbda şi a scula pe cei morţi,
întru slăvită învierea Sa.
Al Născătoarei de Dumnezeu:
Bucură-te, uşa Domnului cea neumblată.
Bucură-te, zidul şi acoperământul celor ce aleargă
la tine. Bucură-te, limanul cel neînviforat şi neispitit
de nuntă, care ai născut cu trup pe Făcătorul tău şi
Dumnezeu. Nu înceta a te ruga pentru cei ce laudă
şi cinstesc naşterea ta.
Glasul al 6-lea
Troparul:
Puterile îngereşti, la mormântul Tău, şi străjerii
au adormit şi sta Maria la mormânt, căutând
preacurat trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit
de dânsul; întâmpinat-ai pe Fecioara, dăruind lumii
viaţă. Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.
Al Născătoarei de Dumnezeu:
Cel ce pe cea binecuvântată ai numit-o Maică a
Ta, venit-ai la patimă prin hotărâre de bunăvoie;
139
TROPARELE ŞI CONDACELE
MAICII DOMNULUI
PASCALIA 20002064
Data Paştelui este
- după echinocţiu de primăvară 21 martie
- prima duminică după lună plină
- prima duminică după lună plină care urmează
după 21 martie echinocţiu de primăvară
! Dacă luna plină este înainte de echinocţiu de
primăvară data Paştilor se amână cu 29 zile, adică
luna plină viitoare şi dacă ziua aceea cădea
duminica Paştile urma să fie duminica viitoare.
! Dacă cad Paştile odată cu Paştile iudeilor 14 Nisan:
atunci data Paştilor creştinilor se amână peste o
săptămână.
CREŞTINISMUL
Credinţa creştin-ortodoxă nu îngăduie donarea şi
prelevarea de sânge şi organe, eutanasierea,
incinerarea, disecţia trupului mort şi alte
experimente moderne care profanează trupul sub
pretextul extinderii vieţii altuia prin metode
148
TROPARELE ŞI CONDACELE
PENTICOSTARULUI
În Duminica Paştilor şi în Săptămâna
Luminată
Să se ştie că, din Sfânta şi Marea zi a Duminicii
Paştilor până la Duminica Tomii, Miezonoptica,
Ceasurile şi Pavecerniţa se citesc în acest chip:
După ce binecuvintează preotul, se zice:
Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte
călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le (de
trei ori).
Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm
Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat.
Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă
învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti
Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim,
numele Tău numim. Veniţi toţi credincioşii să ne
închinăm Sfintei învierii lui Hristos, că, iată, a venit
prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna
binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că,
răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe
moarte a călcat. (de trei ori)
Ipacoi, glasul al 4-lea:
Venind mai înainte de zori cele ce au fost cu Maria
şi găsind piatra răsturnată de pe mormânt, auzit-au
149
În Duminica Mironosiţelor
Troparul, glasul al 2-lea:
Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce eşti viaţa cea
fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu
strălucirea Dumnezeirii, şi când ai înviat pe cei
morţi, din cele de dedesupt, toate puterile cereşti
au strigat: Dătătorule de viaţă Hristoase Dumnezeul
nostru, slavă Ţie.
În Duminica Slăbănogului
157
În Duminica Samarinencii
Condacul, glasul al 8-lea
Cu credinţă venind la fântână Samarineanca, Te-a
văzut pe Tine, apa înţelepciunii, cea în veci pururea
lăudată, din care bând din destul, a moştenit
împărăţia cea de sus.
În Duminica Orbului
Condacul, glasul al 4-lea
Fiind lipsit de vederea sufletului, vin la Tine,
Hristoase, ca orbul cel din naştere, cu pocăinţă
strigând Ţie: Tu eşti lumina cea preastrălucitoare a
celor din întuneric.
TROPARE LA PRAZNICE
ÎMPĂRĂTEŞTI
La Învierea Domnului, Tropar, glasul
al 5lea:
Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte
călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-
le. (de trei ori)
158
RUGĂCIUNILE DE SEARĂ
Rugăciunea a patra:
Doamne, Dumnezeul nostru, orice am greşit în
această zi cu cuvântul, cu lucrul, şi cu gândul, ca un
bun şi iubitor de oameni, iartă-mi. Somn cu pace şi
fără mâhnire dăruieşte-mi. Pe îngerul Tău cel apără-
tor trimite-l să mă acopere şi să mă păzească de tot
răul. Că Tu eşti păzitorul sufletelor şi al trupurilor
noastre şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfân-
tului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.Amin.
Rugăciunea a cincea:
Doamne, Dumnezeul nostru, în Care credem şi al
Cărui nume mai mult decât tot numele Îl chemăm,
dă-ne nouă iertare sufletului şi trupului, celor ce
mergem spre somn; păzeşte-ne de toată nălucirea
şi, fără întunecată dulceaţă, potoleşte pornirea
poftelor, stinge aprinderea zburdării trupeşti şi ne
dă în curăţie a vieţui cu lucrurile şi cuvintele şi cu
gândurile, ca, dobândind viaţă cu fapte bune, să nu
cădem din binele Tău cel făgăduit, că binecuvântat
eşti în veci. Amin.
Rugăciunea a şasea, către Sfânta
Născătoare de Dumnezeu:
Preacurată şi binecuvântată de Dumnezeu
Născătoare, Marie, Maica cea bună a Bunului
Împărat, varsă mila Fiului Tău şi Dumnezeului nostru
174
Apoi:
Stăpâne, Dumnezeule, Părinte Atotputernice,
Doamne, Fiule Unule-Născut, Iisuse Hristoase şi
Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o Putere, miluieşte-
mă pe mine, păcătosul, şi cu judecăţile care ştii,
miluieşte-mă pe mine nevrednicul robul Tău, că
binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.
Psalmul 133
Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile
Domnului, care staţi în casa Domnului, în curţile
casei Dumnezeului nostru. Noaptea ridicaţi mâinile
voastre spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe
Domnul. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel
ce a făcut cerul şi pământul.
Pomeneşte, Doamne, ca un bun pe robii Tăi, şi câte
în viaţă au greşit, iartă-le; că nimenea nu este fără
de păcat, fără numai Tu, Cel ce poţi şi celor
adormiţi a le da odihnă.
Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de
oameni toate le chiverniseşti, şi ceea ce este de
folos tuturor le dăruieşti, Unule, Ziditorule,
odihneşte, Doamne, sufletelor adormiţilor robilor
Tăi, că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătorul
şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.
Slavă…
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor
robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici
suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:
Fericimu-te pe tine toate neamurile, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, că în tine, Cel neîncăput,
Hristos Dumnezeul nostru, a binevoit încăpea.
189
UTRENIA
Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori)
Psalmul 19
Să te audă Domnul în ziua necazului, şi să-ţi fie scut
numele Dumnezeului lui Iacob. Trimită ţie ajutor din
locaşul Lui cel sfânt, şi din Sion sprijinească-te pe
tine. Pomenească toată jertfa ta, arderea de tot a ta
bineplăcuta să-I fie. Dea ţie Domnul după inima ta, şi
tot sfatul tău să-l plinească. Bucura-ne-vom de
mântuirea Ta, şi întru numele Dumnezeului nostru
ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale.
Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe Unsul
Său cu puterea dreptei Sale. Auzi-L-va pe Dânsul din
cerul cel sfânt al Lui. Unii se laudă cu căruţele lor,
alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele
Domnului Dumnezeului nostru. Aceştia s-au
împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am
îndreptat. Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne
auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.
Psalmul 20
Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi
întru mântuirea Ta se va bucura foarte. După dorirea
inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit
pe el. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările
bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră
scumpă. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime
de zile în veacul veacului. Mare este slava lui întru
mâtuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el.
Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului;
veseli-l-vei pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta. Că
împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui
191
Cântarea a 2-a
Irmosul:
Ia aminte, Cerule, şi voi grăi; şi voi lăuda pe
Hristos, Care a venit din Fecioara cu trup. (de două
ori)
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Ia aminte, Dumnezeule, Mântuitorul meu, cu ochiul
Tău cel blând şi îmi primeşte mărturisirea mea cea
călduroasă.
Lacrimile curviei, Îndurate, şi eu le vărs înaintea Ta;
milostiveşte-Te spre mine, Mântuitorule, cu
milostivirea Ta.
Întunecatu-mi-am, frumuseţea sufletului cu
dulceţile patimilor, şi cu totul toată mintea ţărâna
mi-am făcut.
Ruptu-mi-am acum veşmântul cel dintâi, pe care mi
l-a ţesut mie Ziditorul din început; şi pentru aceasta
zac acum gol.
Îmbracatu-m-am cu haina ruptă, pe care mi-a ţesut-
o mie şarpele cu sfătuirea, şi mă ruşinez.
Căutat-am spre frumuseţea pomului, şi mi s-a
amăgit mintea, şi acum zac gol şi mă ruşinez.
Cusutu-mi-a haine de piele păcatul, golindu-mă de
haină cea dintâi ţesută de Dumnezeu.
Întinatu-mi-am haina trupului meu, şi am spurcat pe
cel după chip şi după asemănarea Ta, Mântuitorule.
202
Cântarea a 3-a
Irmosul:
Pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Hristoase,
întăreşte inima mea. (de două ori)
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Foc de la Domnul plouând, oarecând, a ars Domnul
de demult pământul Sodomei.
În munte scapă, suflete, ca Lot acela şi fugi în
Sigor.
Fugi de aprindere, o suflete! Fugi de arderea
Sodomei! Fugi de stricăciunea Dumnezeieştii
văpăi!
Mărturisescu-mă Ţie, Mântuitorule: greşit-am,
greşit-am Ţie; ci lasă-mi, iartă-mi, ca un Milostiv.
Greşit-am Ţie, singur eu, greşit-am mai mult decât
toţi; Hristoase, Mântuitorule, nu mă trece cu
vederea.
Tu eşti Păstorul cel Bun; caută-mă pe mine mielul
şi, rătăcit fiind, nu mă trece cu vederea.
Tu eşti dulcele Iisus, Tu eşti Ziditorul meu; întru
Tine, Mântuitorule, mă voi îndrepta.
A Treimii: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru,
miluieşte-ne pe noi.
O, Treime-Unime Dumnezeule, mântuieşte-ne pe
noi de înşelăciune şi de ispite şi de primejdii!
A Născătoarei: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,
miluieşte-ne pe noi.
205
Cântarea a 4-a
Tricântarea (fără metanii), glas 8, facerea lui Iosif:
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, auzul Tău şi m-am temut,
înteles-am lucrurile Tale şi am slăvit, Stăpâne,
puterea Ta.
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru
noi.
Apostolii lui Hristos cei luminaţi, care au vieţuit cu
înfrânare, uşurează nouă vremea înfrânării cu
Dumnezeieştile lor mijlociri.
A Treimii: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, slavă
Ţie.
Sfânta Treime, Care eşti mai presus Stăpânitoare,
cea cu un chip Preaputernică, Părinte, Cuvântule şi
Duhule Sfinte, Dumnezeule, Lumină şi Viaţă,
păzeşte turma Ta.
A Născătoarei: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,
miluieşte-ne pe noi.
Bucură-te, scaun în chipul focului. Bucură-te,
sfeşnic purtător de făclie. Bucură-te, muntele
sfinţeniei, chivotul vieţii, cortul cel sfânt al
Sfintelor.
Alt irmos, al Canonului cel Mare, glas 6:
Auzit-a Proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a
temut: că aveai să Te naşti din Fecioară, şi
oamenilor să Te arăţi, şi a grăit: Auzit-am auzul Tău
208
Cântarea a 5-a
Irmosul:
De noapte mânecând, Iubitorule de oameni, mă rog
luminează-mă şi mă îndreptează pe mine la
poruncile Tale, şi mă învaţa, Mântuitorule, să fac
voia Ta. (de două ori)
211
Cântarea a 6-a
Irmosul:
Strigat-am cu toată inima mea către înduratul
Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos; şi a
scos din stricăciune viaţa mea. (de două ori)
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Lacrimi din ochii mei, Mântuitorule, şi suspinuri
dintru adânc, curat aduc Ţie, strigând inima mea:
Dumnezeule, greşit-am Ţie, milostiveşte-Te spre
mine.
Mâna lui Moisi ne va încredinţa pe noi, suflete, cum
viaţa cea leproasă Dumnezeu poate a o albi şi a o
curăţi; ci nu te deznădăjdui, măcar că eşti şi lepros.
Voie slobodă fără pricepere ai avut, suflete, ca şi
Israil mai înainte; că mai mult decât Dumnezeiasca
mană, ai ales dobitoceşte lăcomia patimilor cea
iubitoare de dulceţuri.
Cărnurile cele de porc şi căldările şi bucatele cele
egipteneşti, mai vârtos decât cele cereşti ai ales,
suflete al meu; ca şi de demult nemulţumitorul
popor în pustie.
Cearcă, suflete, şi iscodeşte ca Isus al lui Navi, ce
fel este pământul făgăduinţei şi locuieşte în dânsul
cu bună legiuire.
Stih: Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu
pentru noi.
214
Stihuri:
Dă, Hristoase al meu, acum chip de umilinţă
Celor ce-ţi cântă acest Mare Canon cu credinţă.
Cu ale cărui rugăciuni Hristoase , Doamne,
miluieşte-ne pe noi. Amin.
Stih: Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Râvnind lenevirii lui Samson, suflete, ţi-ai tuns
slava lucrurilor tale, dându-ţi celor de alt neam
viaţa cea curată şi fericită, pentru iubirea poftei.
Stih: Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Cel ce a biruit mai înainte cu falca măgarului pe cei
de alt neam, acum se află prădat de patima curviei;
ci fugi, suflete al meu, de asemănarea, şi de fapta şi
de slăbirea lui.
Stih: Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui
Dumnezeu se vor chema.
Înţelege, suflete al meu, ce este lâna lui Ghedeon;
primeşte roua din cer şi te pleacă, precum
câinele,de bea apă care curge din Lege prin
stoarcerea Scripturii.
Stih: Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora
este Împărăţia Cerurilor.
Osânda lui Ili preotul ai luat-o, suflete al meu,
pentru lipsa minţii, suferind a lucra întru tine
patimile, ca şi acela pe feciorii cei fără de lege.
Stih: Pomeneşte-ne pe noi, Stăpâne, când vei veni
întru Împărăţia Ta.
Alegându-se David spre împărăţie, ca un împărat s-
a uns din corn cu Dumnezeiescul mir; deci şi tu,
suflete al meu, de voieşti Împărăţia cea de sus, în
loc de mir, unge-te cu lacrimi.
216
Cântarea a 7-a
Irmosul:
Greşit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am indreptat
înaintea Ta; nici am păzit, nici am făcut precum ne-
ai poruncit nouă; ci nu ne da pe noi până în sfârşit,
Dumnezeul părinţilor. (de două ori)
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!
Greşit-am, păcătuit-am, şi am lepădat porunca Ta;
că întru păcate m-am zămislit, şi am adăugat rănilor
mele rană; ci Tu mă miluieşte, ca un milosârd,
Dumnezeul Părinţilor.
Împreunat-a David oarecând nelegiuirea cu
nelegiuire, că a amestecat prea-curvia cu uciderea;
dar îndată pocăinţă îndoită a arătat; iar tu, suflete,
217
Cântarea a 8-a
Tricântarea (fără metanii), glas 8:
219
Irmosul:
Pe Împăratul slavei, Cel fără început, de Care se
înfricoşează Puterile cereşti, şi se cutremură cetele
îngerilor, preoţi lăudaţi-L, noroade preaiînălţaţi-L
întru toţi vecii .
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru
noi.
Ca nişte cărbuni ai focului celui fără materie, ardeţi
patimile mele cele uscăcioase, aprinzând întru mine
acum dorul dragostei celei dumnezeieşti,
Apostolilor.
Sfărâmaţi chipurile patimilor sufletului meu, cei ce
aţi sfărâmat capiştile şi idolii vrăjmaşului, Apostoli
ai Domnului, cei ce sunteţi biserici sfinţite.
A Născătoarei: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu,
miluieşte-ne pe noi.
Încăput-ai pe Cel neîncăput din fire; purtat-ai pe Cel
ce poartă toate; hrănit-ai cu lapte, Curată, pe Cel ce
hrăneşte făptura, pe Hristos dătătorul de viaţă.
Altă tricântare, Irmos - acelaşi:
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru
noi.
Cu meşteşugirea cea înaltă a Duhului, aţi zidit toată
Biserica, Apostoli ai lui Hristos; întru aceasta
binecuvântaţi pe Hristos în veci.
Trâmbiţând cu trâmbita dogmelor, au surpat
Apostolii toată înşelăciunea idolească, preaînăltând
pe Hristos întru toţi vecii.
A Treimii: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, slavă
Ţie.
Dumnezeiască Stăpânie cea întreit strălucitoare şi
prea-luminată, fire întocmai slăvită şi de un scaun,
220
Cântarea a 9-a
Tricântare, glasul 8:
Irmosul:
Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu te
mărturisim pe tine, Fecioară curată, cei mântuiţi
prin tine, cu cetele cele fără de trupuri mărindu-te
pe tine.
Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru
noi.
Apostolilor, cei ce v-aţi arătat izvoare de ape
mântuitoare, răcoriţi sufletul meu cel topit de setea
păcatului.
223
BINECUVÂNTĂRILE ÎNVIERII
Antifoane, glasul 1
Când sunt necăjit, auzi durerile mele, Doamne,
către Tine strig.
Pustnicilor, celor ce sunt departe de lumea cea
deşartă, neîncetată dorire după Dumnezeu vi se
face.
Glasul 2
Spre cer ridic ochii inimii mele, la Tine,
Mântuitorule, mântuieşte-mă cu strălucirea Ta.
Miluieşte-ne pe noi, cei ce-Ţi greşim Ţie mult, în tot
ceasul, o Hristosul meu! Şi ne dă prilejuri să ne
pocăim mai înainte de sfârşit.
Glasul 3
Robia Sionului, tu ai scos din Babilon, şi pe mine
din patimi la viaţă mă trage, Cuvântule.
Cei ce seamănă în austru cu lacrimi dumnezeieşti,
secera-vor spice întru bucuria vieţii celei de-a
pururi.
Glasul 4
Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine, ci
Tu însuţi mă sprijineşte şi mă mântuieşte,
Mântuitorul meu.
Cei ce urâţi Sionul, ruşinaţi veţi fi de Domnul, că
precum iarba de foc aşa veţi fi uscaţi.
Glasul 5
Când mă necăjesc, ca David stig Ţie, Mântuitorul
meu, mântuieşte sufletul meu de limba cea
vicleană.
Viaţa pustnicilor fericită este, a celor ce se
întraripează cu dumnezeiescul dor.
229
Glasul 6
La ceruri ridic ochii mei, către Tine, Cuvântule,
milostiveşte spre mine ca să viez Ţie.
Miluieşte-ne pe noi defăimaţii, întocmindu-ne vase
de bună treabă, Ţie Cuvântule.
Glasul 7
Robia Sionului, dintru înşelăciune ai întors, şi pe
mine Mântuitorule mă viază scoţându-mă din robia
patimii.
Cel ce seamănă în austru rele pătimiri, postul cu
lacrimi, acesta va secera mănunchi de bucurie ale
hranei de viaţă cei de-a pururea.
Glasul 8
Din tinereţile mele vrăjmaşul mă ispiteşte şi cu
desfătări mă aprinde; iar eu nădăjduindu-mă spre
Tine Doamne, îl biruiesc pe el.
Cei se urăsc Sionul, să se facă mai înainte de a se
smulge ca iarba, că va tăia Hristos grumazul lor cu
tăiere de chinuri.
Iată acum ce este bun şi ce este frumos, fără numai
a locui fraţii împreună că întru aceasta a făgăduit
Domnul viaţa de veci.
Slavă... Şi acum...
Prin Duhul Sfânt împreună toate îşi iau fiinţa; că
mai înainte de toate este Dumnezeu, domnia
tuturor, lumină neapropiată şi viaţa tuturor.
Prochimen
Acum mă voi scula, zice Domnul, le voi aduce lor
mântuirea şi le voi vorbi pe faţă.
Toată suflarea să-l laude pe Domnul. (de 2 ori)
Suflarea toată şi toată făptura să laude Sfânt
numele Domnului, pe Domnul.
230
DUMINICĂ LA UTRENIE
Canoanele Învierii glas 1
Cântarea 1
Cel ce cu mâinile cele preacurate, m-ai făcut de la
început din ţărână, cu lucrare dumnezeiască,
mâinile Ţi-ai întins pe Cruce, chemând din pământ
iarăşi trupul meu cel stricat, pe care l-ai luat din
Fecioară.
Slavă Doamne sfintei Învierii Tale
Moarte ai răbdat pentru mine şi sufletul Ţi-ai dat
morţii, Cel ce insuflare dumnezeiască, suflet
înăuntru mi-ai pus. Dar dezlegându-mă din legăturile
cele veşnice şi împreună cu Iona înviindu-mă, cu
nestricăciune m-ai preaslăvit.
Canonul Crucii şi al Învierii
Hristos răstignindu-Se m-a înălţat; Hristos fiind
omorât, împreună cu El m-a înviat; Hristos viaţă mi-
a dăruit. Pentru aceasta întru veselie cu inima
săltând cântare de biruinţă strig Mântuitorului că s-
a preaslăvit
Slavă... şi acum... al Născătoarei de Dumnezeu
Ce cântare vrednică îţi va aduce neputinţa noastră?
Decât numai pe cea de bucurie, precum ne-a învăţat
pe noi în chip tainic Gavriil: Bucură-te Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, Maică nenuntită.
Cântarea 3 a Canonul Învierii
Dumnezeul meu fiind, Bunule, pe mine cel căzut m-
ai miluit; şi a Te pogorî la mine ai binevoit înălţându-
mă prin râstignire, ca să strig Ţie: Sfânt este Domnul
slavei, Cel fără de asemănare întru bunătate.
232
LAUDELE
De va fi duminică sau praznic împărătesc sau sfânt
care are Slavoslovie mare, laudele se cântă pe glasul
ce va fi de rând sau al primei stihiri de la laude.
Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe
Domnul din ceruri, laudaţi pe El întru cele înalte;
Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate
puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule.
Iar de va fi altă zi, peste săptămână, se citesc aceşti
psalmi:
Psalmul 148
Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El în
cele înalte. Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi-L
pe El toate puterile Lui. Lăudaţi-L pe El soarele şi
luna, Lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina.
Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai
presus de ceruri, să laude numele Domnului, că El
a zis şi s-au facut, El a poruncit şi s-au zidit. Pusu-
le-a pe ele în veac şi în veacul veacului. Porunca a
pus şi nu o vor trece. Lăudaţi pe El toţi cei de pe
pământ; balaurii şi toate adâncurile; focul, grindina,
zăpada, gheaţa, viforul, toate îndepliniţi cuvântul
Lui; munţii şi toate dealurile, pomii cei roditori şi
toţi cedrii; fiarele şi toate animalele cele ce se
târăsc şi păsările cele zburătoare. Împăraţii
pământului şi toate popoarele, căpeteniile şi toţi
239
CELE 9 FERICIRI
1. Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este
Împărăţia Cerurilor.
245
RUGĂCIUNI DE DEZLEGARE LA
MĂRTURISIREA PĂCATELOR (Preotul)
Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Care prin
proorocul Tău Natan ai dăruit lui David, cel ce s-a
pocăit, iertare pentru păcatele lui şi ai primit
rugăciunea lui Manase pentru pocăinţa lui. Însuţi şi
pe robul Tău acesta (N), care se căieşte de păcatele
ce a făcut, primeşte-l cu ştiuta Ta iubire de oameni,
trecându-i cu vederea toate cele făcute de dânsul,
Cel ce ierţi nedreptăţile şi treci peste fărădelegi. Că
Tu ai zis, Doamne: cu vrere nu voiesc moartea
păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu; şi de
şaptezeci de ori câte şapte să iertăm păcatele.
Pentru că, după cum slava Ta este neasemănată,
aşa şi mila Ta este nemăsurată; că de vei căuta la
fărădelegi, cine va suferi? Că Tu eşti Dumnezeul
celor ce se pocăiesc şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi
Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururi şi în vecii
vecilor. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Fiule
şi Cuvântul lui Dumnezeu, Păstorule şi Mielule,
Care ai ridicat păcatul lumii şi ai iertat datoria celor
doi datornici şi femeii celei păcătoase i-ai dăruit
iertarea păcatelor ei, Cel ce ai dăruit vindecare
slăbănogului împreună cu iertarea păcatelor lui,
Însuţi, Stăpâne, uşurează, lasă, iartă păcatele,
nelegiuirile, greşealele cele de voie şi cele fără de
voie, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, cele cu călcare
de poruncă şi cu neascultare, ce s-au făcut de robii
Tăi aceştia (N). Şi câte, ca nişte oameni purtători de
trup şi vieţuitori în lume, au alunecat de au greşit,
cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul, cu ştiinţa sau cu
250
Cântarea a treia
Dă-mi, Hristoase, picături de lacrimi, care să-mi
curateasca necurăţia inimii mele, ca fiind curăţit, în
cuget curat, cu credinţa şi cu frică să vin, Stăpâne,
spre împărtăşirea cu Duhul Sfânt şi spre viaţa de
veci, iubitorule de oameni, şi spre îndepărtarea
durerilor şi a necazurilor.
Slavă...
Doamne, învredniceşte-mă să mă împărtăşesc fără
de osânda cu preacurat Trupul Tău şi cu scumpul
Tău Sânge, şi să slăvesc bunătatea Ta.
Şi acum...
Preacurată, ceea ce eşti măsa a Pâinii Vieţii, Care
S-a pogorât de sus, pentru milă, şi a dăruit lumii
viaţă nouă, învredniceşte-mă acum şi pe mine,
nevrednicul, să gust cu frică din Acesta şi să fiu
viu.
Foc şi lumina să-mi fie mie primirea preacuratelor
şi de viaţă făcătoarelor Tale Taine, Mântuitorule,
arzând neghina păcatelor şi luminându-mă peste
tot, spre cuvântarea de Dumnezeu cea adevărată;
că nu voi da înşelăciunii vrăjmaşului cele sfinte,
nici îţi voi da sărutarea înşelătoare, ci ca
desfrânata, căzând înaintea Ta, şi ca tâlharul
mărturisindu-mă, strig către Tine: Pomeneşte-mă,
Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.
Cântarea a patra
Întrupându-Te, mult Milostive, voit-ai a Te da spre
junghiere, ca un miel, pentru păcatele noastre.
Pentru aceasta mă rog Ţie să curăţeşti şi păcatele
mele.
Tămăduieşte rănile sufletului meu, Doamne, şi mă
268
Cântarea a şasea
Mintea şi trupul, inima şi sufletul, sfinţeşte-mi-le,
Mântuitorule, şi mă învredniceşte fără de osânda,
Stăpâne, să mă apropii de înfricoşătoarele Tale
Taine.
Că înstrăinându-mă de patimi, să am adăugirea
harului Tău şi întărirea vieţii, prin împărtăşirea cu
Sfintele Tale Taine, Hristoase.
Slavă...
Cu frică şi cu cutremur să ne apropiem toţi de
dumnezeieştile Taine ale lui Hristos şi să primim
adevăratul şi sfântul Lui Trup şi adevăratul, sfântul
şi scumpul Lui Sânge.
Şi acum...
Dumnezeule, Cuvântul lui Dumnezeu Cel Sfânt,
sfinţeşte-mă acum cu totul pe mine, cel ce vin către
dumnezeieştile tale Taine, pentru rugăciunile
Sfintei Maicii tale.
Doamne miluieşte (de 3 ori)
Să nu mă treci cu vederea, Hristoase, pe mine cel
ce primesc Pâinea, adică Trupul Tău şi
dumnezeiescul Tău Sânge, şi mă împărtăşesc cu
preacuratele şi înfricoşătoarele Tale taine, Stăpâne;
să nu-mi fie mie, ticălosul, spre osândă, ci spre
viaţa veşnică şi fără de moarte.
Cântarea a şaptea
Împărtăşirea nemuritoarelor tale Taine, Hristoase,
să-mi fie mie acum izvor de bunătăţi, lumină, viaţa,
nepătimire şi solire spre adăugirea şi înmulţirea
dumnezeieştilor Tale bunătăţi, ca să Te slăvesc pe
Tine, Cel ce singur eşti bun.
Izbăveşte-mă de patimi, de vrăjmaşi, de nevoi şi de
270
Cântarea a noua
Bun este Domnul, gustaţi şi vedeţi; ca de demult
pentru noi, precum suntem noi făcându-Se, şi
odată pe Sine Părintelui Său ca jertfă aducându-Se,
pururea Se junghie, sfinţind pe cei ce se
împărtăşesc cu Dânsul.
Cu sufletul şi ci trupul să mă sfinţesc, Stăpâne, să
mă luminez, să mă mântuiesc, să-Ţi fiu Ţie locaş
prin împărtăşirea Sfintelor Taine, avându-Te pe
Tine locuitor întru mine, împreună cu Tatăl şi cu
Duhul Sfânt, făcătorule de bine, mult milostive.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Ca focul şi că lumina să-mi fie mie Trupul şi
Sângele Tău cel scump, Mântuitor meu, arzând
materia păcatului şi mistuind spinii patimilor şi
luminându-mă tot pe mine cel ce mă închin
dumnezeirii Tale.
Şi acum...
Dumnezeu S-a întrupat din sângiurile tale cele
curate. Pentru aceasta te lăudăm pe tine, Stăpână,
tot neamul şi te măreşte mulţimea îngerilor, că prin
tine au văzut pe Cel ce stăpâneşte toate, luând
fiinţă omenească.
272
PSALMUL 22
1. Domnul mă va paşte şi nimic nu-mi va lipsi. 2. La
loc cu păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei
m-a hrănit. 3. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a
pe cărările dreptăţii, pentru numele Lui. 4. Ca de voi
şi umblă în mijlocul umbrei morţii, nu mă voi teme
de rele; că Tu cu mine eşti. 5. Toiagul Tău şi varga
Ta, acestea m-au mângâiat. 6. Gătit-ai masa
înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-
ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este
adăpându-mă ca un puternic. 7. Şi mila Ta mă va
urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în
casa Domnului, intru lungime de zile.
273
PSALMUL 23
1. Al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea
şi toţi cei ce locuiesc în ea. 2. Acesta pe mări l-a
întemeiat pe el şi pe râuri l-a aşezat pe el. 3. Cine se
va sui în muntele Domnului, şi cine va sta în locul
cel sfânt al Lui? 4. Cel nevinovat cu mâinile şi curat
cu inima, care n-a luat în deşert sufletul său şi nu s-
a jurat cu vicleşug aproapelui său, 5. Acesta va lua
binecuvântarea de la Domnul şi milostenie de la
Dumnezeu, Mântuitorul său. 6. Acesta este neamul
celor ce-L căuta pe Domnul, al celor ce caută faţa
Dumnezeului lui Iacob. 7. Ridicaţi, căpetenii, porţile
voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice, şi va intra
Împăratul slavei. 8. Cine este acesta Împăratul
slavei? Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel tare
în război. 9. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă
ridicaţi porţile cele veşnice, şi va intra Împăratul
slavei. 10. Cine este acesta Împăratul slavei?
Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.
PSALMUL 115
1. Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am
smerit foarte. 2. Eu am zis intru uimirea mea: ”Tot
omul este mincinos!“. 3. Ce voi răsplăti Domnului
pentru toate cate mi-a dat mie? 4. Paharul mântuirii
voi lua şi numele Domnului voi chema. 5.
Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a
tot poporului Său. 6. Scumpă este înaintea
Domnului moartea cuvioşilor Lui. 7. O, Doamne, eu
sunt robul tău, eu sunt robul Tău şi fiul roabei Tale;
rupt-ai legăturile mele. 8. Ţie-Ţi voi aduce jertfă de
laudă şi numele Domnului voi chema. 9.
274
RUGĂCIUNEA A DOUA
(a Sfântului Ioan Gură de Aur)
Doamne, Dumnezeul meu, ştiu că nu sunt vrednic,
nici în stare ca să intri sub acoperământul casei
sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu şi
surpat şi nu afli în mine loc potrivit ca să-ţi pleci
capul. Ci, precum din înălţime Te-ai plecat pentru
noi, pleacă-Te şi acum spre smerenia mea. Şi
precum ai binevoit a Te culca în peşteră şi în ieslea
necuvântătoarelor, aşa binevoieşte a intra şi în
ieslea necuvântătorului meu suflet, şi în întinatul
meu trup. Şi precum n-ai socotit lucru nevrednic a
intra şi a cina împreună cu păcătoşii în casa lui
Simon cel lepros, aşa binevoieşte a intra şi în casa
smeritului, leprosului şi păcătosului meu suflet. Şi
precum n-ai îndepărtat pe desfrânată cea
păcătoasă, cea asemenea mie, care a venit şi s-a
atins de Tine, aşa Te milostiveşte şi de mine,
păcătosul, care vin şi mă ating de Tine. Şi precum
nu Te-ai scârbit de întinata şi necurata ei gura, ce
Te-a sărutat, aşa nu te scârbi nici de întinata şi mai
necurata mea gura, nici de buzele mele cele
necurate şi pângărite, şi de limba mea cea cu totul
necurată. Ci să-mi fie mie cărbunele preasfântului
Tău Trup şi al scumpului Tău Sânge spre sfinţire şi
spre lumânare, spre însănătoşirea smeritului meu
suflet şi trup, spre uşurarea greutăţii greşelilor
mele celor multe, spre paza de toată lucrarea
diavolească, spre îndepărtarea şi mutarea răului şi
vicleanului meu obicei, spre omorârea patimilor,
spre plinirea poruncilor Tale, spre adăugirea
dumnezeiescului Tău har şi spre dobândirea
278
Psalmul 26
1. Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea;
de cine mă voi teme?
2. Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă
voi înfricoşa?
3. Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău,
ca să mănânce trupul meu;
4. Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au
slăbit şi au căzut.
5. De s-ar rîndui împotriva mea oştire, nu se va
înfricoşa inima mea.
6. De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El
nădăjduiesc.
7. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi
căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate
zilele vieţii mele,
8. Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez
locaşul Lui.
9. Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua
necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel
ascuns al cortului Lui;
10. Pe piatră m-a înălţat. Şi acum iată, a înălţat
capul meu peste vrăjmaşii mei.
11. Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de
laudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului.
296
Psalmul 31
1. Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora
s-au acoperit păcatele.
2. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul
păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug.
3. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când
strigam toată ziua.
297
Psalmul 40
1. Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în
ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul.
2. Domnul să-l păzească pe el şi să-l vieze şi să-l
fericească pe pământ şi să nu-l dea în mâinile
vrăjmaşilor lui.
3. Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în
aşternutul bolii lui să-l întărească pe el.
4. Eu am zis: "Doamne, miluieşte-mă; vindecă
sufletul meu, că am greşit ţie".
302
Psalmul 76
1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu
glasul meu către Dumnezeu şi a căutat spre
mine.
2. în ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat;
chiar şi noaptea mâinile mele stau întinse
înaintea Lui şi n-am slăbit; sufletul n-a vrut să
se mângâie.
3. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am
cutremurat; gândit-am şi a slăbit duhul meu.
4. Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-
am şi n-am grăit.
5. Gândit-am la zilele cele de demult şi de anii cei
veşnici mi-am adus aminte şi cugetam;
6. Noaptea în inima mea gândeam şi se frământa
duhul meu zicând:
306
Psalmul 101
1. Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea
la Tine să ajungă!
2. Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă
necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta!
3. În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă!
4. Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele
mele ca uscăciunea s-au făcut.
5. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că
am uitat să-mi mănânc pâinea mea.
6. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de
carnea mea.
7. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu;
ajuns-am ca bufniţa din dărâmături.
8. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre
singuratică pe acoperiş.
9. Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce
mă lăudau, împotriva mea se jurau.
10. Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi
băutura mea cu plângere am amestecat-o,
11. Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că
ridicându-mă eu, m-ai surpat.
12. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba
m-am uscat.
13. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta
din neam în neam.
14. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este
să-l miluieşti pe el, că a venit vremea.
308
VIRTUTEA
Virtutea este învingerea sau biruinţa asupra
patimilor. Virtutea creştină este deprinderea
statornică de a făptui binele datorită puterilor fireşti
ale sufletului şi ajutorul harului lui Dumnezeiesc.
Virtutea creştină este calea adevărată care duce pe
om la starea de fericire. Cele mai însemnate virtuţi
sunt: Credinţa, Nădejdea şi Dragostea, apoi
înţelepciunea, dreptatea, bunătatea şi cumpătarea,
312
FECIORIA
Sfântul Ioan Gură de Aur zice: Fecioria este
veşmântul şi floarea Bisericii creştine ortodoxe. Ea
nu este o izbândă omenească – ci este mai presus
de fire. Prin fecioria în trup şi în suflet se dobândesc
trăsăturile puterilor celor netrupeşti ale îngerilor.
Fecioria singură nu este de ajuns pentru mântuire –
ci mai sunt necesare alături de ea şi celelalte virtuţi
creştineşti. Ea de una singură nu-l mântuieşte pe
om, cu toate că luptă pentru dobândirea ei – este mai
presus de puterile omeneşti – dar totul este cu
putinţă cerând ajutorul lui Dumnezeu.
Fecioria trupească fără cea sufletească este ca o
cetate fără ziduri de apărare. Fecioria ţine de voinţă
– este un război dogoritor necontenit în suflet şi în
trup. Fecioria este minunată, că este mai
strălucitoare decât nunta, cu cât cârmaciul corabiei
este mai mare decât marinarii.
313
CURĂŢIA
Curăţia este înveşmântarea omului în firea cea
netrupească - este casa lui Hristos prea iubită şi cer
pământesc al inimii. Este lepădare a firii, mai presus
de fire şi întrecere cu adevărat cu puterile îngereşti.
Dreptarul şi hotărnicia desăvârşitei şi preacuratei
curăţii este a avea cineva aceleaşi simţăminte la
atingere şi vedere faţă de trupurile însufleţite a
făpturilor cuvântătoare sau necuvântătoare, faţă de
trupul femeiesc sau bărbătesc – neavând nici o
mişcare trupească ori vreo schimbare a stării sale.
SMERENIA
Definiţia smereniei nu vine să-ţi spună ce este – ci
doar îţi arată de ce ar trebui căutată. Smerenia
uşurează viaţa. Smerenia şi frica de Dumnezeu
întrec toate virtuţile. Smerenia înseamnă să te
depărtezi de tine însuţi, ca să-i poţi vedea pe
ceilalţi, să-ţi poţi vedea aproapele prin ochii lui
Dumnezeu. Sihaştrii după un încordat efort şi
printr-o îndelungată însingurare au primit pe
Dumnezeu în chipul unei adieri de vânt subţire.
CONŞTIINŢA
După trecerea omului din această lume în cealaltă i
se va deschide cartea vieţii şi a conştiinţei înaintea
314
PĂCATUL
Păcatul este desfrânare, adică neînfrânarea sau
neabţinerea de la plăcerile şi poftele păcătoase şi
învoirea cu diavolul. Prin acestea se ajunge la
depărtarea de Dumnezeu prin călcarea poruncilor.
Păcatul este întrebuinţarea greşită a ideilor, căreia îi
urmează reaua întrebuinţare a lucrurilor.
Păcătuim fiind amăgiţi de draci, dar şi de către însăşi
mintea noastră. Vinovatul păcatului este omul – că
nimeni nu forţează pe om să facă rău, ci numai îl
îndeamnă. Dacă ai păcătuit ai mort în casa sufletului
tău cu doliu cu o pânză neagră. Ai păcătuit, negreşit
vei lua pedeapsă de la Dumnezeu. Patima este
păcatul făcut de mai multe ori într-un timp
îndelungat devenind o plăcere şi o obişnuinţă.
Păcatul nepocăit este o rană înfricoşată a sufletului
nostru, iar urmele lui rămân pentru întreaga viaţă.
Numai prim pocăinţă se poate curăţi şi tămădui
316
POCĂINŢA
Pocăinţa este prima poruncă de foc şi singura uşă
de intrare în Împărăţia cerurilor.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus: Pocăiţi-vă
că s-a apropiat Împărăţia cerurilor. Ea este o datorie
pe care trebuie să o împlinim cei ce voim să ne
mântuim. Începutul mântuirii şi a iertării celor ce
cred în Hristos este pocăinţa, cu părere de rău
pentru păcatele făcute şi părăsirea lor.
Pocăinţa este cel mai mare dar de la Dumnezeu
pentru mântuirea oamenilor.
Mărturisiţi-vă păcatele la preotul duhovnic şi prin el
Dumnezeu credincios fiind vă va ierta păcatele
voastre.
Unde nu este pocăinţă nu este nici dor de sfinţenie.
Mare bucurie se face în cer pentru un păcătos care
se pocăieşte.
De nu vrei să te pocăieşti te vei chinui în iad cu
diavolii.
RUGĂCIUNE DE MĂRTURISIRE A
PĂCATELOR
Mulţumesc Ţie, Doamne Dumnezeul meu, Celui în
Treime slăvit şi închinat: Tatălui şi Fiului şi Sfântului
Duh – păcatele mele făcute în toate zilele vieţii mele
şi până în ceasul de faţă: cu lucrul, cu cuvântul, cu
gândul, cu vederea, cu toate simţurile mele sufleteşti
şi trupeşti, prin care Te-am mâniat pe Tine,
317
MÂNTUIREA
Mântuirea este pentru toţi oamenii – şi sunt multe căi
de mântuire. Toţi sunt chemaţi fără deosebire, fără
părtinire să vină la mântuirea lui Hristos. Cei ce vor
să se mântuiască trebuie să caute în chip smerit,
curat şi cinstit mântuirea.
Cel ce mântuieşte este Iisus Hristos Mântuitorul
lumii. Mântuirea constă în mult sfat. Cine vrea să se
mântuiască cu întrebarea să călătorească.
Mântuirea este un dar din partea lui Hristos
Dumnezeu – iar din partea omului se cere: credinţă
dreaptă unită cu faptele cele bune.
Cine vrea să se mântuiască să ţină poruncile
dumnezeieşti, învăţăturile şi rânduielile Bisericii
Ortodoxe.
Mântuirea înseamnă dobândirea vieţii veşnice întru
fericire şi bucurie cerească.
De vă veţi opinti în vreo greşeală aflată aici, smerită
iertare cere mâna pământească cea neputincioasă
ce a săvârşit-o.
CUPRINSUL
CUVÂNT DE ÎNCEPUT ......................................................... 1
330