Organizarea și chivernisirea tipografiei Diecezane din Arad

Întemeiată în anul 1878, Tipografia Diecezană din Arad s-a

bucurat de organizarea și chivernisirea ierarhilor locali care au
susținut-o din punct de vedere logistic.
Nu trebuie uitat faptul că din capitalul de 2400 de coroane, care
a reprezentat fondul întemeierii tipografiei, 2000 dintre acestea au fost
donate de episcopul Ioan Mețianu.
Pentru chivernisirea și destinația averilor financiare au fost
constituite mai multe fonduri din care menționam: fondul general
administrativ, fondul școlar, fondul bisericesc cultural, fondul
instructiv episcopesc, fondul preoțesc de ajutoare a văduvelor și
orfanilor preoților, fondul eparhial special, fondul de depozit s.a 1.
Principalul fond era „Ioan Mețianu”, care avea menirea ajutării
bisericilor sărace.
Tipografia diecezană a avut mai multe sedii în orașul Arad, până
în anul 1912 când s-a mutat în casa proprie din str. M. Eminescu.
Aceasta evoluție ascendentă s-a datorat organizării financiare
progresive.
Tipografia a apărut ca și o necesitate a bisericii ortodoxe, fiind
considerată de către ierarhi ca și o armă pentru păstrarea ființei
naționale române.
Încă de la începuturile ei, Tipografia Diecezană se recomandă a
executa tot felul de lucrări tipografice „ce se țin de aceasta branșă și
anume”2
- opuri și broșuri, invitații, bilete de logodnă, după dorința și în
culori diferite, bilanțuri, anunțuri funerare, statute, libere, circulare,
afișe , bilete de cununie, după dorința, bilete de intrare, cărți de vizită
diferite formate plicuri cu firmă, obligațiuni, diferite tipărituri pentru

1
Protocolul adunării generale eparhiale din Dieceza Arad pe omul 1879
2
"Biserica și Școala" 24 februarie 18 martie 1908 on xxx ii Nr. 8 pagina 8 . "Prezentarea
ofertei" de
bănci, note muzicale pentru cor, care se efectuează promt, în cel mai
scurt timp și la prețuri cuvenite.
Alături de aceste tipărituri, Tipografia Diecezna mai tiparea
cărți, reviste, ziare, a diferitelor reviste de cărți precum și a editurii
diecezane. Principalele colecții de cărți care își tipăreau lucrările erau:
„Biblioteca Semănătorului” din 1916, „Biblioteca Creștinismului
Ortodox” din 1925 „Indemnuri duhovnicesti”. Biblioteca satului
ortodox „Îndemnuri morale”, gânduri creștinești. „Biblioteca
Îngerașului”, ”Biblioteca Ateneului Popular” și „Biblioteca Calea
Mântuirii”. Toate aceste colecții au tipărit un numar impresionant de
cărți și în tiraje impresionante.
Tipografia Diecezană din Arad s-a remarcat, în special prin
tipărirea de broșuri.
Începând cu anul 1883, Tipografia Diecezană vă tipări cu
ortografia Academiei Române, lucru ce-l vă aduce pe redactorul
Mangra la divergențe cu episcopul Mețianu, care împreună cu
membrii consistoriulul eparhial s-a opus. Într-o scrisoare din 25
decenbrie 1916 pe care Mangra o adresează din Oradea lui Roman
Ciorogariu la Arad, menționează că „episcopului și consistoriului nu-i
trebuiau ortografia Academiei căci lozinca era dată la profesorul așa
trebuie să scrie cum îi poruncește acela care-l plătește. S-a zis chiar în
examen, în prezenta lui Babeș, membru al Academiei Romane”3.
Referitor la scrierea cu ortografia Academiei, în
articolul ,,Steaua noastră conducatoare”, publicat în nr.58 din 1883 al
revistei ,,Biserica și Școală” Vasile Mangra afirmă că „atât în privință
limbii cât și a modului de scriere, noi ne-am conformat pe cât ne-a
stat în putință curentului binefăcător de peste Carpați”
În cele din urmă s-a ajuns la un compromis, partea oficială s-a
tipărit cu ortografia etimologica, iar cea literară cu ortografia
Academiei.

3
R. Cirogoniu "Din trecutul revistelor și ziarelor de la noi Speronte 1869 Lumina 1872
"Biserica și Școala 1877. Tribuna 1884-1912", Arad 1934 pagina 15.
 La început Tipografia Diecezană a fost condusă de
întemeietorul ei, P.S Ioan Mețianu și a beneficiat de doisprezece
persoane, iar completarea personalului se recruta prin intermediul
revistei „Biserica și Școala” în care se faceau anunțuri referitoate la
recrutarea personalului. Astfel în nr.22 al revistei „Biserica și Scoală”
din 30 mai / 12 iunie 1910 în XXXIV pagina 5 este publicat urmatorul
anunț „Tipografia Diecezana din Arad angajează un culegător si un
mașinist”. Condițiile erau următoarele „ambii să fie neorganizați și
muncitori. Mașinist ca leafa lunară 160 de coroane, iar culegătorul 120
coroane. Codintiile sunt sigure întrucât cei aplicați vor corespunde.
Anticipațiunii sau spese de călătorie nu dăm”.
Ofertele cu eventualele documente sunt primite la adresa
Tipografiei Diecezană din Arad”.
Iar în aceeași revistă dar din data de 10/23 iulie 1918 an XLII
pagina 4 este prezentat urmatorul anunt:
„Pentru tipografia noastră se caută un învățăcel. Condițiunile de
primire. Băiatul să aibe două clase medii sau cel puțin cele elemantare
și să fie trecut de paisprezece ani”.
Aceeași revistă, „Biserica și Școală” din 7 martie 1943 an LXVII
Nr. 10 pagina 80 face următorul anunț „Tipografia Diecezană” din
Arad caută spre angajare un ucenic la reacția de mașini a tipografiei.
Condiții de angajare: curs primar complet și vârstă de paisprezece ani
împliniți.
Dintre personalitățile care și-au desfășurat activitatea în cadrul
Tipografiei Diecezane, revista ,,Biserica și Școala” menționează pe
Eduard Ponperl, mașinist tipograf, care venise de la Tipografia lui
Rethy4 și pe Rodina Ioan, tehnician de la Tipografia Diecezană,
dirigent la această tipografie.
În privința dotării Tipografice Diecezane facem urmatoarele
precizari, că la început existase un teasc, apoi o mașină numită
„Renania” care a funcționat până în 1913, când Tipografia Diecezană
a fost dotată cu mașini de la firma „Wörner I” la care s-au adăugat
4
Idem
mașini de compactat. Din anul 1943, Tipografia Diecezană a intrat în
posesia unei mașini rotative5.
Publicațiile tipărite la Tipografia Diecezană erau distribuite prin
intermediul parohiilor din cadrul episcopiei Arad. Numeroasele
apeluri și anunțuri pe care le făcea ierarhul locului, precum și
administrația Tipografiei confirmă această idee. Astfel într-un articol
din revista „Biserica și Școala” din 20 februarie/ 5 martie 1905 an
XXIX Nr 8, episcopul Ioan I. Popp precizează împortanța procurării
cărților, revistelor, precum și a materialelor necesare bisericilor direct
de la Tipografie, încălcarea acestui principiu fiind considerat „un
delict al desconsiderațiunii instituției bisericești”. Articolul complet îl
redau în anexa 3.
După înființarea Librăriei Diecezane în anul 1909, tipăriturile
Tipografiei Diecezane erau desfăcute în cadrul acestei librării, care la
rândul ei și-a format mai multe filiale în cadrul Episcopiei din Arad.
Tot pentru a satisface necesitățile clerului, a fost înființat un
stabiliment de croitorie pentru hainele preoțești, precum și pentru
armate, recvizite bisericești, epitafe (mormântul Domnului), epitrahile,
măsae pentru tetrapod, stihare, perdele la ușile împărătești etc.
Prețurile erau dintre cele mai convenabile. Deschiderea acestui
stabiliment este anunțată în revista „Biserica și Școala” din 14/27
aprilie 1913 Nr. 15, pe care o redau în anexa.
Personalul pentru acest stabiliment era recrutat tot prin
intermediul revistei „Biserica și Școala”. În sprijinul acestei afirmații,
menționez articolul apărut în revista respectivă din 29 septembrie/12
octombrie 1913 an XXXVII Nr. 39 pagina 333, care cuprinde
următoarele „Librăria Diecezană din Arad caută pentru stabilimentul
de croitorie un sodal care știe și e versat în croiul civil, iar pentru
stabilimentul de compactorie un conducător (interimal sodal) și un
ucenic, precum și un ucenic pentru Tipografie. De la acesta din urmă

5
"Biserica și Școala" 13 februarie 1944 an 2XVIII Nr. 7 pagina 49-50, Felea Sadrătorie
1943
se cere să aibe minimum paisprăzece ani, având cel puțin două clase
medii”. Articolul este semnat de administratorii Tipografiei și
Librăriei Diecezane Arad.
Alături de aceste instituții au mai fost constituite unele
organizații. Astfel la instituțiile P.S. Andrei Magieru și prin acțiunea
părinteluib Em. Căpitan directorul Diecezanei a început organizarea
unui serviciu de distribuire a icoanelor religioase, pentru casele
credincioșilor6. Această acțiune a apărut din dorința de a oferi
creștinilor obiecte creștine. Părintele Toma Florea din Tomești a făcut
această acțiune încă din toamna anului 19427 el fiind membru al
Asociației clerului Andrei Șaguna secția Arad, care își propunea
înființarea în fiecare casă a unui „colț religios”, a unui Mic Altar.
În ceea ce privește tirajul tipăriturilor, executate de Tipografiea
Diecezană, amintește faptul că în cazul epuizării tipăririlor erau
retipărite respectivele lucrări: cărții, reviste, birouri, calendare, foi
volante, invitări la cununie şi logodnă, biletele de vizită, extrase de
botez, registrele, note muzicale etc. În sprijinul acestor afirmații voi
reproduce anunțul apărut în revista „Biserica și Școala” din 11/24
decembrie 1916 an XC Nr. 50 pagina 365, în care se menționează
următoarele „Cu tot respectul aducem la cunoștință onoratului public
că, trecând ediția I care cuprindea 130.000 de exemplare din
calendarul nostru diecezan pe anul 1917, an scos de sub tipar a doua
ediție în 10.000 de exemplare. Această nouă ediție este întregită și
conține tarife nouă postală și cea a competințelor de timbru, care în
ediția I nu s-a putut lua.
Prețul unui exemplar este de 60 fileri plus 15 fileri pentru porto
de comanda pentru cel puțin 30 de exemplare, oferind 25% rabat,
primindu-se și francatura.
Articolul este semnat de către reprezentanții Tipografiei și a
Librărie Diecezane din Arad.
6
Idem
7
Idem
 După cum se poate observa din acest articol, se poate
concluziona faptul că tipăriturile care se epuizau erau retipărite, pentru
a satisface cererile publicului doritor de carte.
Cărțile și broșurile tipărite în Tipografia Diecezană și care se
epuizau erau retipărite în mai multe ediții, ajungându-se la retipărirea
acestora în patru sau chiar in cinci ediții. În sprijinul acestor afirmații
menționăm următoarele lucrări care s-au tipărit la Tipografia
Diecezană și care s-au epuizat, fiind necesară editarea de noi cărți și
anume „Carte de citire” scrisă de Iuliu Vuia și destinată elevilor de
clasa a II-a. Care a fost retipărită cel puțin în cinci ediții sau lucrarea
intitulată „Carte de rugăciune și cântări bisericești” scrisă de Trifon
Lugojan și care a fost retipărită în patru ediții în cadrul Tipografiei
Diecezane din Arad.
Edițiile de carte care erau retipărite ulterior erau completate cu
noi informații sau erau corectate anumite greșeli, dacă era cazul,
apărute în edițiile precedente fiind înbunătățite din punct de vedere
calitativ.
Este cazul lucrării intitulate „Cartea de rugăciuni” care a fost
tipărită cu binecuvântarea episcopului Andrei Magieru a cărei ediții
prime era una populară fiind vândută cu 50 de lei. A doua ediție a fost
tipărită pe hârtie semi velină în doua culori, fiind legată în pânză care
era vândută cu 100 de lei. În fine, a treia ediție era tipărită pe hârtie de
lux în două culori fiind legată în întregime în pânză și care costa 200
de lei.
Alte lucrări erau completate cu noile informații apărute între
timp. Este cazul lucrărilor intitulate „Duhul Adevărului” care
cuprindea 88 de Schițe și predici pentru toate duminicile și sărbătorile
de paste an, a cărui a doua ediție a fost adăugită, precum și a lucrării
„Conoanele Bisericii Ortodoxe” scrisă de Dr. Nicodim Miloș și
tradusă de Unaș Kovinicici și Dr. N. Popovici. Fondurile Tipografiei
Diecezane și ulterior și a celorlalte Instituții, si respectiv Librărie și
atelierul de croitorie, care depindeau în mod direct de Episcopia din
Arad, erau votate anual. Astfel, bugetul Consistoriului român greco-
ortodox din Arad pe anul 1908 arată în felul următor.
Tipărituri pentru Consistoriu pe anul 1907 era de 2000 de
tipărituri iar în 1908 are de 3000 de tipărituri, iar recvizite de scris,
mobile si porto era de 1000 tipărituri în 1907, iar în 1908 de 1600 de
tiparituri8.

8
Bugetul consistorului român greco-ortodox din Arad pe revista "Biserica și Școala"
din 1/14 iunie 1908 an XXXII 22 pagina 7