Capitolul II

Tipografia Diecezană din Arad

Începuturi

Tipografia Diecezană din Arad, a fost înființată în anul 1879, cu

un capital de 24.000 de coroane.Această înființare a anunțat-o I.P.S.
Ioan Metianu, în cuvântul de deschidere a Sinodului eparhial din anul
18791, în care o donează Diecezei cu rezervarea dreptului de a o
conduce. Sinodul primește oferta și decide a inventa tipografia și a-i
folosi veniturile pentru completarea ei.
Întemeietorul închină venitul acestei fundații numita “Ioan
Mețianu”, pentru ajutorarea bisericilor sărace2.
Tipografia avea o piață sigură de desfacere3, cea oficială, care
avea tendința de a se extinde și asupra pieței neoficiale. În anul 1899,
când și-a mutat sediul în Sibiu, I.P.S. Ioan Mețianu a predat o avere de
89.559,4 coroane, bani lichizi, iar 12.000 coroane în casă4.
În anul 1908 s-a deschis și o librărie bine dotată, iar capitalul
Tipografiei și al Librăriei Diecezane, la 1 Ianuarie 1909, era de 72.000
coroane5.
Ramurile de ocupațiune ale Tipografiei Diecezane, sunt
urmatoarele: tipărirea de cărti bisericești, școlare și literare, precum și
a formularelor oficioase, extrase de botez, matricole, inventare, cu un
cuvânt toate cele de trebuință Diecezanei.
Librăria desfăcea cărțile tipărite în Tipografie, precum și cele
primite în concesiune, dar și rechizite bisericești și școlare, etc.
Numărul persoanelor care lucrau la Tipografie era de șaisprezece
iar al celor care lucrau la Librărie era de șase.
Acesta este tabloul despre starea materială a Tipografiei și a
Librariei, o stare îmbucurătoare, vrednică de nobilele intenții ale

"Biserica și Școala" 27 aprilie/10 mai 1908 on XXX" Nr. 17, pagina 12 , ort
1

"Sinoadele " de R Cirogoniu

2
Idem.
3
Idem.
4
Idem.
5
Idem
întemeietorului și de munca cinstită a chivernisitorului acestor
instituții.
În același discurs se mai făcea următorul apel: “nu cerem de la
nimeni jertfă, decât atâta interes față de biserica mamă, ca să-și
procure toate trebuințele din tipografia și librăria diecezană, ca din
dobânzile realizate să putem acoperi lipsurile bisericilor sărace,
devenite tot mai multe”6.
Aceste instituții erau considerate “băi de aur” pentru biserica
noastră, iar dacă vor fi sprijinite, banii acestor “băi de aur” vor
contribui la ridicarea de biserici și ,,binecuvântat va fi tot banul dat în
folosință bisericilor, precum binecuvântat a fost dinarul văduvei”7.
Același discurs mai menționează faptul că “cele doua instituții,
Tipografia și Librăria, sunt organizate după cerințele moderne și nu
este trebuință pe care să nu o poată prevedea în cadrul Tipografiei și al
desfacerii de cărti, n-are dar loc nici o scuză, afară de fatalul
indiferenței ce ne caracterizează. Închipuiți-vă numai 20% din sumele
enorme câte se cheltuiesc din casele bisericești și private în
tipografiile și librăriile străine și vă veți speria de bogăția ce o
sustrageți de la mama voastră, biserica, atunci când vi-e prea greu a
face un pas, doi, mai mult pâna la Tipografia Diecezană, ori vi-e prea
greu a scrie comanda de un șir, două”8.
După cum se poate observa, din acest citat, cele două instituții,
Tipografia și Librăria Diecezană reprezentau pentru Episcopia
Ortodoxă din Arad, o sursă de venituri, care puteau contribui la
consolidarea și dezvoltarea ortodoxiei în această parte, precum și la
susținerea instituțiilor culturale, care reprezentau la sfârșitul secolului
XIX și începutul secolului XX singurele arme pentru păstrarea
identității naționale.
În sprijinul acestor afirmații, P.S. Ioan Mețianu argumentează cu
următorul discurs ,, atât ne plângem că din pricina sărăciei nu ne
putem susține bisericile și instituțiile culturale și nu dăm seama câtă
6
Idem
7
Idem
8
Idem
risipă facem. Săraci suntem în sentimente și aceasta este sărăcia ce ne
împiedică în dezvoltare. Dacă ar fi în noi sentimentul iubirii de
biserică și neam prin sprijinul instituților cu mențiune bisericească și
culturală, atunci am avea jitnițe line și n-am avea înfățișarea unui
neam de cerșători cel puțin intelectualii ar trebui să aibă aceste
sentimente pentru că ei formează piața tipografiilor și a librăriilor’’ 9, și
încheie cu următoarea frază ,, nu resursele ne lipsesc ci oamenii de
inimă’’10.
Tipografia Diecezană a contribuit în mod evident la afirmarea
națiunii române, nu întâmplător Tipografia a fost înfințată la 50 de ani
de la numirea primului episcop român în scaunul episcopal de la Arad,
în persoana lui Nestor Ioanovici, propus în decembrie 1828 și mitro
episcopal al Aradului la 27 ianuarie 1829. A fost instalat ca și episcop
în data de 22 octombrie 182911.
Tipografia Diecezană își are însă începutul în timpul P.S Ioan
Mețianu, și prin străduințele acestui ierarh, care în 1879 a pus temelia
acestei instituții, în Dumineca Tomii12.
La începutul Tipografia avea un singur teasc, așezat în Caro
Eparhiei din strada care azi îi poartă numele, Ioan Mețianu. În 1880
Tipografia s-a mutat în casa proprie din fața Leminorului situat pe
strada Academia Teologică număru 9 și care astăzi găzduiește și
Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Ilarion Felea” din Arad. Aici și-a
desfășurat activitatea până în anul 1903, când a fost mutată în casa
fericitului episcop Iosif Goldiș, dovedindu-se astfel pentu încă odată
sprijinul ierarhiei arădene pentru această instituție.
În casa ierarhului, Tipografia Diecezană a poposit doar până în
1905 când a fos din nou mutată în casa Diecezei, care era situată pe
strada Revox nr. 10, aici aflându-se și localul Consiliului Eparhial.
Aici, Tipografia Diecezană a ,,domiciliat’’ cel mai scurt timp, ea
mutându-se în strada Batyamyim 2. Acest eveniment este menționat în
9
Idem
10
Idem
11
M. Păcurariu Istoria Biserici Ortodoxe Române" Vol II Buc 1992.
12
"Biserica și Școala" 19 mai 1923 on III Nr. 21-22 pagina 11. at "Tip Diecezană din Arad. ”
revista ,,Biserica și Școala’’ din 18 ianuarie/5 februarie 1906 în nr 6
unde se precizează ,, în noul local spațios și mult mai corespunzător, s-
a instalat mașina cu motor și tot felul de aparate moderne, pentru a se
putea face lucrări artistice din domeniul arte tipografice.
Nu mai puțin s-a îngrijit pentru asamblarea sistematică a
depozitului și serviriilui publicului nostru. Articolul este semnat de
administrația Tipografică Diecezane.
În anul 1912, terminându-se zidirea proprie din strada Mihai
Eminescu, Tipografia Diecezană se mută aici. Tot în aceste dificiu se
instalase și Librăria Diecezară care a fost înființată în 1909 iar în 1913
se completează cu o compactorie și o croitorie.
La începutul Tipografiei Diecezană a fost condusă de cititorul ei
episcopul Ioan Mețianu, care a înțeles rolul acestei Tipografii, care
reprezenta, în acel contex istoric, cea mai puternică armă a poporului
român din Transilvania, care era îndemnat spre culmile civilizației
acelei vremuri.
Din timpul acestui ierarh noi menționăm următoarele realizări:
foaia săptămânală ,,Biserica și Școala’’, noua clădire a Institutului
Teologic, terminată în 1885, Școala civilă de fete terminată în 1895,
precum și teasc așezat. Fondului de ajutoare preotesc 13. Din 1898 P.S.
Ioan Mețeanu a fost numit Mitropolit al Ardealului. La urmat apoi ca
și administrator proferorul Lazăr Tescula, profesorul Teodor Ciontea,
Ioan Simu, fost episcop al parohiei Arad, Carmen Popescu, Ioan
Nicolescu, iar din 1903 a fost numit ca și administrator Pr. Cornel
Lazăr14.
Mersul normal al afacerilor împreunate cu susținerea și
conducerea acestor întreprinderi este asigurat prin angajarea unui
personal pentru toate lucrările de specialitate, atât pentru Tipografie,
cât și pentru Librărie. Un rol important l-a avut directorul comercial,
domnul Andrei Garoiu, contabilul instituției era domnul Gheorghe
13
Idem
14
. "Biserica și Școala" 27 octombrie 1929 an LIII Nr 44 pagina 19-20 "La Semi-Cente Morul Tis Diec" de Cornel
Lozdi. Direct tip.
Popa. Primul conducător tehnic al Tipografiei a fost Ioan Fruja, urmat
apoi de Ioan Hereș, timp de douăzeci de ani15.
În anul 1930, conducătorul tehnic era Atanasie Bogățian.
Librăria era condusă de Petru Miloș, compactoria de Alexandru
Mihailovici, iar croitoria de A. Bonca16.
În privința progresului Tipografic, în decursul anilor este destul
să menționăm faptul că primitivul țeasc așezat în anul 1879 în
subteranul unui local, a fost schimbat la scură vreme cu o mașină
numită ,,Renania’’ care a lucrat până în 1913.
În 1930 Tipografia Diecezană era înzestrată cu cele mai moderne
mașini și amume o mașină plonă No 5 și una americană comandate de
la firma Wörner I. Budapesta, una plană No 13 tot de la aceeași firmă,
o stereotipie toate în 1912, iar la un an după aceasta, mașinile
compactării la care s-au adăugat în 1930 o mașină americană care avea
mai multe întrebuințări în codul Tipografiei Diecezane.
Alături de Tipografia Diecezană a progresat librăria Diecezană,
care în 1920 și-a deschis o filială pe Bulevardul Regina Maria.
Librăria desfăcea marfa produsă în Tipografia Diecezană Arad precum
și alte cărți, reviste, obiecte de cult, veșminte, necesare bisericilor
ortodoxe din eparhia Arad. Ambele instituții au contribuit efectiv la
prosperitatea intereselor materiale cât și culturale ale eparhiei noastre.
Ca dovadă este destul să amintim faptul că în Tipografia
Diecezană s-au tipărit organul eparhiei "Biserică și Școală", calendarul
Diecezan și protocoalele Sinodelor Eparhiale, apoi manuale pentru
școlile de toate categoriile, cărți literare, predici etc. Din 1916 a tipărit
în codul Tipografiei Diecezane colecția "Biblioteca Semănătorului"
care a editat aproximativ 180 de numere. De la 1925 a tipărit în cadrul
Tipografiei Diecezane și colecția "Biblioteca Creștinismului Ortodox"
care a editat aproximativ 65 de numere. Aceste colecții de cărți erau
tipărite în sute de mii de exemplare. Tot în codul tipografiei erau

15
Idem
16
Idem
tipărite lucrările literare ale P.S. Grigore Comse. Toate acestea și alte
produse grafice erau desfăcute apoi în librăriile noastre diecezane17.
Nepieritoare merite are, în dezvoltarea tipografiei și a librăriei
Diecezane și răposatul consilier eparhial Gherosim Serle, care și-a
pus întreg sufletul său nobil în slujba intereselor vitale ale ambelor
instituții. Activitatea acestor intituții a fost încurajată și susținută de
toți ierarhii Episcopiei Ortodoxe din Arad. Pe lângă susținerea
logistică a acesor instituții, ierarhii Episcopiei Ortodoxe din Arad
"alimentau" necontenit mașinile tipografiei cei slave nesecate de
semnate învățături.
Alături de aceste îndemnuri ierarhii locului, îndeosebi P.S.
Grigore Comșa îndeamnă și pe preoții săi la o muncă rodnică, care să
ducă la promovarea și desăvârșirea înaltei școli a bisericii.
În intervalul 1918-1943 au apărut subteascurile Tipografiei
Diecezane din Arad în număr de 189610 publicații zilnice,
săptămânale și lunare și mai multe cărți didactice, literare și religioase,
în 2611845 exemplare18. Tipografia a mai acordat ajutoare parohiilor
sărace, văduvelor de preoți și orfanilor.
În toamna anului 1943 s-a făcut ultima inzestrare a Tipografiei
Diecezane din Arad. Atunci episcopul Aradului P.S. Andrei
Magieruînzestrat Tipografia Diecezană cu o mașină rotativă care
scoate într-o ora zece mii de exemplare de ziare scrise pe 8 pagini și
cu 4 mașini de cules (linotypuri).
Totodată tipografia Diecezană din Arad a fost mutată într-un
nou sediu care fusese cumpărat cu 4200000 lei. Această locație
aparținuse ziarului Aradi Közlöny pe urmă a fost cumpărat de către
societatea anonimă "Tribuna Română" pentru scoaterea ziarului cu
același nume. Cum actiunea pentru tipărirea ziarului a ajuns după
câtva timp la strâmtoare, patrimoniul tipografiei a fost cumpărat de
episcop și trecut în inventarul tipografiei Diecezane. În anul 1944 se
17
Idem
"Biserica și Școala" 13 februarie 1944 an L X VIII Nr.7 pagina 49-50 - Sărbătoarea
18

Diecezanei" de Pr. Ion Felea

tipăreau în tipografie următoarele ziare și reviste: ziarul "Tribuna
Română" din 1 noiembrie 1943 foaie pentru popor "Calea Mântuirii"
din ianuarie 1944 și revista "Biserică și Școală" , aceste ziare și
reviste adăugându-li-se și alte publicații.
Noul sediu a fost sfințit marți 8 februarie 1944 la ora 8:00
dimineață când P.S. Andrei Magieru a oficiat sfințirea apei, a stropit
noile ateliere și apoi a rostit următoarele cuvinte pe care le menționăm
în anexă 219. În încheiere P.S. Părintele Episcop a îndemnat pe
muncitori să-și împlinească munca lor cu plăcere și atunci vor găsi în
ea mângâierea pe care ți-o dă rugăciunea. Apoi a dispus ca direcțiunea
tipografiei să pună în fiecare atelier icoana Mântuitorului și crucea
care să întărească sufletele muncitorilor.
După discursul P.S. Andrei Magiene a vorbit Preotul Emil
Căpitan, directorul Tipografiei Diecezane. În acel moment, Diecezana
care avea următoarele secții: tipografie, librărie și compactorie,
îndeplinea toate condițiile propășirii, fiind la înălțimea cerințelor
acelor vremi.

19
Idem