INTRODUCERE

Lucrarea de față este o prezentare a Tipografiei și

Librăriei Diecezane din Arad. Preocuparea pentru elaborarea
lucrării de față, mi-a fost inspirată de P.C. Părinte dr. P. Vesa,
care de altfel m-a sprijinit și m-a susținut pe întreaga perioadă
a elaborării lucrării.
Un alt principiu care m-a determinat să realizez această
lucrare a fost înclinația mea spre istorie, îndeosebi spre istoria
bisericii.
N. Bălcescu afirma despre istoria națională că este ,,
cartea de căpătâi a unei nații”, dar carte nu poate existe fără
tipografie care contribuie la multiplicarea lucrărilor. În
consecință am considerat de cuviință să purced la elaborarea
unei lucrări care are ca și obiectiv multiplicarea cunoștințelor.
Această multiplicare se poate realiza în cadrul tipografiilor, iar
Tipografia Diecezane din Arad a avut un rol important în
multiplicarea cunoștințelor.
Structura generală a lucrării se derulează după următorul
cuprins: prezentarea tipografiei, organizarea tipografiei,
producția de periodice și de carte, iar în final este prezentată
Librăria Diecezană. Precizez faptul că periodicele sunt
consemnate în ordinea aparițiilor lor, iar cărțile sunt
menționate în ordinea alfabetică a autorului. Finalul lucrării
este complectat cu câteva anexe care vin să argumenteze
anumite afirmații.
Nu în ultimul rând aș vrea să precizez faptul că mi-am
propus, prin intermediul acestei lucrări să arat rolul important
pe care l-a avut Biserica Ortodoxă în menținerea identității
naționale și contribuției adusă de ia la dezvoltarea culturii și
învățământului românesc.
Câteva considerații privind tipografiile arădene în secolul al XIX–lea
Meritul inventării hârtiei și al cernelii tipografice aparține
chinezilor și tot lor le datorăm primele încercări în domeniul tiparului.
„Arta artelor coborâtă din cer” și „ mama tuturor științelor” cum,
pe bună dreptate, a fost numit, tiparul datorează foarte mult lui
Johannes Gutenberg, care a introdus, primul tehnica turnării
caracterelor de plumb în matrițe de metal, tipărind celebra biblie de 42
de rânduri, în anul 1455. După acest an de referință numărul
tipografiilor a cunoscut o creștere considerabilă, iar noua tehnică s-a
răspândit cu repeziciune în toate țările occidentale.
Această minunată și totodată importantă invenție a Evului Mediu
a pătruns în Țările Române în primele decenii ale secolului al XVI-lea
în tipografiile de la Târgoviște (Mănăstirea Dealu).
Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul de lângă București
( Plumbuita de astăzi) Govra, Snagov, Râmnic, Iași, Alba Iulia ș.a. s-
au tipărit în limbile slavonă și română, lucrările teologice de mare
valoare și ediții integrale ale Noului Testament ( Bălgrad 1648) și ale
Bibliei (București 1688) care s-au răspândit în toate teritoriile locuite
de români contribuind din plin la formarea limbii române literale.
Sfârșitul secolului XVIII și începutul secolului XIX a reprezentat
pentru Transilvania, inclusiv și pentru Arad desăvârșirile
iluminismului. Aradul a reprezentat, pentru Țările Române poarta de
intrare a civilizație occidentale. Aici și-au desfășurat activitățile
importante personalități ale culturii românești. Este destul să
menționăm pe Moise Nicoară, Dimitrie Țichindeal, Elena Ghiba Birta,
Constantin Diaconovici, Iorga și Ioan Slavici pentru a ne face o
imagine despre activitatea culturală desfășurată din această parte de
țară.
Multiplicarea operelor acestor cărturari ar fi fost mult îngreunată
dacă în Arad nu ar fi existat preocuparea tipografiei.
 Astfel în anul 1812 Dimitrie Țichindeal a preluat munca de
„luminare” a cărturarului Moise Nicoară1 în iunie 1814. Dimitrie
Țichindeal împreună cu Samuil Vulcan au întocmit un memoriu pe
care l-au trimis Mitropoliei din Karlowitz în care se solicită numirea
unui ierarh român în scaunul episcopesc de la Arad. Rezultatul a fost
constituirea unei comisii care l-a destituit pe cărturar din funcția pe
care o deținea.
Un rol important în dezvoltarea tipăriturilor arădene l-a avut
înființarea unor societăți culturale. În anul 1867 s-a pus bazele
„Societății de lectură” a cărui inițiativă a avut-o Mircea Roman 2.
Această societate a hotărât înființarea la Arad a unei reviste teologice.
Redacțiunea era constituită din elevii Constantin Gurban, Ioan
Bocșanu, Iustinionul Cerveția și Gheorghe Morariu 3. Inițiativa aceasta
a fost pusă în practică abia în anul 1869 când a ieșit de sub tipar
primul număr al revistei „Speranța” la 1 februarie.
Tot la inițiativa unor tineri teologi, a aparut la Arad, Almanahul
“Muguri” în anul 18594. Redacția publicației era formată din tineri
teologi, dar și din elevii din clasele superioare ale Gimnaziului de Stat
din Arad. Din păcate, această inițiativă a fost nereușită, dar din rândul
redactorilor au fost recrutați viitorii ziariști ai revistei “Speranța”.
In ceea ce privește tipografiile de la Arad, care și-au desfășurat
activitatea în secolul al XIX-lea sunt menționate de revista “Biserica
și Școala”, sunt consemnate două tipografii, cea a lui Rethy și cea a lui
Gyulai Ștefan5.
In cadrul acestor tipografii, erau tipărite primele încerări ale
presei bisericești din Arad. Dintre aceste două tipografii, cea mai
solicitată de către presa bisericească, a fost Tipografia condusă de
Ștefan Gyulai. În cadrul acestei tipografii, s-au tipărit primele numere
"Biserica și Școala" 9 ianuarie 1927 an 2 I Nr. 1-2 pagina 1,2,3 "Adevărata
1

aniversare creștină "

2
Idem.
3
Idem.
4
Idem.
5
"Biserica și Școala" 3 octombrie/12 noiembrie 1893 an XVII nr. 44 pagina 350 art .
ale celei mai importante reviste bisericești arădene “Biserica si
Școala”.
Facilitățile pe care le oferă această tipografie le voi mentiona în
cadrul anexei 1.
Tipografia lui Ștefan Gyulai a fost folosită de publicațiile
bisericești arădene pâna în anul 1879, când I.P.S. Ioan Metianu, a
inaugurat prima Tipografie Diecezană din Arad, a cărei evoluție și
activitate este tematica acestei lucrari.