MINISTERUL CULTURII AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE MUZICA, TEATRU SI ARTE PLASTICE

FACULTATEA TEATRU, FILM SI DANS

CATEDRA ARTA ACTORULUI

TITLUL: Snobul Hlestakov sau cît de mare poate fi un om mic

ANALIZA LUCRULUI ASUPRA PERSONAJULUI

IVAN KUZMICI HLESTAKOV

DIN FRAGMENTUL PEDAGOGIC REVIZORUL DE N.V. GOGOL

( PEDAGOG-REGIZOR – PETRU VUTCARĂU ARTIST AL POPORULUI)

A realizat: Nadelcu Ilie, studenta a IV ATC

Coordonatorul lucrarii: conf. univ. Angelina Rosca, dr., prof. univ.,

Maestru in Artă
 Chisinau, 2017

Cuprins :

Inroducere……………..

Capitolul I . REVIZORUL – DESPRE MINCIUNĂ , MITĂ ŞI NEBUNIA

TOTALĂ. HLESTACOV DIN TRECUT PÎNĂ ĂN VIITOR.

1.1. “Domnilor , v-am adunat ca să vă comunic”Revizorul la Chişinău .

1.2. Inspector general S.U.A. adversus Revizorul U.R.S.S.

1.3 Revizorul în regia lui Felix Alexa

Capitolul II . ETAPE DE LUCRU ASUPRA CREĂRII PERSONAJULUI IVAN

ALEXANDRIVICI HLETACOV(REGIZOR – PEDAGOG PETRU VUTCĂRĂU)

2.1Revizorul - o satiră usturătoare adusă sistemului de conducere .

2.2.Un şmecher printre şmecheri.

2.3.Ivan Alexandrovici Hlestacov - primul pas spre a fi el.

2.4. Modelarea personajului prin studii în procesul de lucru şi primul contact cu

publicul .
Introducere

Tema pe pe care am ales-o să o abordez în această lucrare este Snobul Hlestacov sau cît de
“mare” poate fi un om mic. Această lucrare conţine căutările mele şi lucrul asupra rolului Ivan
Alexandrovici Hlestakov din piesa Revizorul de N.V. Gogol pe cre la-m realizat în anul doi simestrul
patru la compartimentul fragmente pedagogice, disciplina arta actorului, pedagogul si regizorul fiind
domul Petru Vutcărău . Am ales acest personaj fiidcă am lucrat foarte mult la el fiid cel mai complicat
persoaj pe care la-m avut. Este unicul personaj care m-a marcat şi această lucrare îmi permite să îl
înţeleg mai mult , să descopăr noi informaţii despre el şi despre această piesă care este şi în prezent
foarte populară si care a sîrnit multe controverse referitor la idei regizorale

Un alt argument care m-a impulsionat este că noi toţi dorim să fim fericiţi şi cătăm diverse metode
pentru a deveni . Unii aleg calea cea mai uşoară , ca exemplu să eai mită , să minţi , să furi sau să omori
pe cineva si puţini care aleg calea cea dreaptă că e mai complicată . Această sitaţie o voi descrie în
caitolu 2 paragraful 1 .

Scopul lucrarii este sa fac o incursiune despre tot ce m-a marcat în timpul lucrului asupra
personajului, intrebarile pe care mi le-am pus, dar si raspunsurile pe care le-am gasit, sa detaliez etapele
de lucru prin care am trecut atit eu cit si colegii mei şi să vorbesc despre cele mai mari reprezentatii
scenice ale piesei, care m-au marcat sau m-au inspirat in crearea rolului.

În această lucrare îmi propun să descriu şi să fac o analiză a propriului proces de creaţie , icluzînd
toate etapele de lucru , de la primul contact cu textul dramatic , trecînd prin documentare şi ajugînd la
intrepretarea rolului pe scenă , în faţa publicului spectator
  În paragraful 1.1 , imi propun să analizez ideile regizorale din Chişinău în raport cu
piesaRevizorul .
 Să privesc şi să compar două ecranizări realizate pe baza piesei Revizorul şi să-mi aleg cel mai
bun film pentru crearea personajului meu ( paragraful 1.2. )
 Să analizez o ideie regizorală contemporană pentru a înţelege dacă este primită de spectatori .
(paragraful 1.3.)
 În paragraful 2.1 îmi propun să înţeleg valoarea piesei si ce factori la impus pe Gogol să scrie
această piesă.
 Să mă adîncesc în lumea interioară a personajului Hlestakov ca să înţeleg mecanizmul care la
determinat să fie fanfaron .( paragraful 2.2.)
 Să mă apropii de personajul meu prin crearea biografiei . (paragraful 2.3. )
 Să descriu amănunţit etapele de lucru pînă la discuţii de după prezentare . (paragraful 2.4.)

Scopul lucrării este că în lucrarea respectivă să adun şi să înşir pe hîrtie descoerirele mele referitor la
această piesă să descriu etapele care m-au ajutat să realizez acestă teză . Mi-am propus să descriu şi
metodele mele care mă ajtă petru crearea personajului . Conştientizarea a procesului practic prin care
am tercut .
Capitolul I. DESPRE MINCIUNĂ , MITĂ ŞI NEBUNIA TOTALĂ. HLESTACOV
DIN TRECUT PÎNĂ ÎN PREZENT.
Adevărat : dacă Dumnezeu vrea să
pedepsească pe cineva , mai ăntîi îi ia minţile .
(Nicolai Gogol )[1]

Vorbeşte lumea despre comorile şi bogăţiile ascunse

ale zaporojenilor : Plec în Zaporojie , pentru că aici orce
drac te bate de te stînge .

( „ O dramă din istoria ucrainei”, N.V. Gogol)[2]

1.1. “Domnilor , v-am adunat ca să vă comunic”Revizorul la Chişinău .

Cu cît mai mult şi mai atent privim o istorie

amuzantă cu atît mai tristă devine. [3]

Marele scriitor Nikolai Vasilievici Gogol, genialul satiric, care a demascat fara crutare orinduirea
feudala, a jucat un rol urias in istoria vietii sociale si a literaturii ruse. demult n-a mai existat in lume un
scriitor, care sa fi avut o insemnatate atit de mare pentru poporul sau, cum a avut-o Gogol pentru Rusia

Biciuind orinduirea autocrat-feudală din Rusia taristă, Gogol, scriitor realist, a dezvaluit cu forta de
nestăvilit a rîsului sau monstruozitatea societatii moşiereşti birocratice, al carei caracter antipopular L-a
infierat, demascîndu-l. Opera lui Gogol a exercitat o uriaşă influenţă asupra dezvoltarii literaturii ruse,
consolidînd curentul realismului critic. Toti marii scriitori din secolul al XlX-lea au învatat la şcoală
gogoliană a demascarii claselor exploatatoare. În ce priveşte descrierile naturii ruse , ele sînt
“miraculous de fidele şi poetice “ remarcă Turghenev . Gogol a produs o adevărată cotitură în literatura
ţării sale . Renunţarea conştientă la orce urmă de exaltare , la orce pălăvrăgeală literară manira originală
de reconstituire a stărilor de lucruri în Rusia , redarea aspectelor pozitive fără intuziasm şi a celor
negative fără indignare , capacitatea supremă de a crea tipuri şi harul lui de a creea viaţă care se
manifestă în zugrăvirea de obiecte şi oameni , toate acestea calităţi variate , dar formînd un tot unitary
i-au adus lui Gogol o pupularitate uluitoare şi un loc de prim rang printere scriitorii cotemporani .

Saint- Julien[15] publică la 1 octombrie 1847 în “Revue de deux mondes” , vol 20 articolul Puşkin şi
miscarea literară în Rusia în ultimii 40 ani. Comedia Revizorul demască cu atîta asprime şi în acelaşi
timp cu atîta ironie şi haz abuzurile administraţiei provinciale , încît i-a adus lui Gogol , imediat o
popularitate imensă .

Acum eu cu ajutorul iformaţiei adunate voi descrie prima prezentare la public a piesei Revizorul .
Piesa a fost pusă în scenă prima dată 1836 , care a văzut în acelaşi timp şi lumina tiparului . Gogol era
nemulţumit şi de actori şi de piesă în care a descoperit o mulţime de lipsuri . Într-o scrisoare Gogol
scrie nemulţumirele lui faţă de cum a fost intrepretat rolul lui Hlestakov . actorul care l-a jucat pe
Hlestakov nu a înţeles nici negru sub unghie ce cu acest personaj la făcut un simplu mincinos – una din
figurile acelea palide , care de două sute de ani tot apar pe scenă în una şi aceeaşi haină . Hlestakov nici
măcar o umbră din ce am vrut să arăt eu nici măcar o aluzie . Hlestakov nu.i un şarlatan şi nici un
mincinos de meserie. Gogol era mulţumit de întrepretarea primarului . El era sigur că Sosniţki este un
talet şi nimic din acest rol nu putea să rămînă nelamurit . .

Montarea de către A.Băleanu[4] a “Revizorului”, sub conducerea artistică a lui V.Cupcea[5], în 1972,
la Teatrul moldovenesc muzical-dramatic, a fost un eveniment important în viaţa culturală a
Chişinăului. Începând cu anii ’60, în presa sovietică s-au declanşat discuţii aprinse despre “o nouă
lecturare a clasicilor”, înnoirea formelor scenice, introducerea simbolisticii. În acest context,
“Revizorul” lui N.Gogol a devenit una dintre piesele cele mai frecvent montate .

Hlestakov în interpretarea lui V.Rusu[6]. După cum scrie G.Danilova, pentru actor “acest rol a creat
posibilitatea unei inovaţii cu adevărat uimitoare, virtuoase”, el reuşind, “în policromia culorilor, a
diverselor momente comice, a unor trucuri amuzante, a detaliilor, să învie geniala caracteristică pe care
Gogol i-a dat-o lui Hlestakov”

În acelaşi timp, tratarea rolului Primarului i s-a părut criticului discutabilă. “E.Ureche[7] îl arată pe
Primar la începutul spectacolului prea încrezut în sine, un om care judecă la rece, pe care vestea despre
sosirea revizorului nu l-a speriat şi nu l-a alarmat, de parcă el are pentru asemenea cazuri un plan
deosebit, magic-salvator. E greu să crezi că un asemenea Primar putea să-l ia drept revizor pe
Hlestakov – V.Rusu: prea este evidentă nimicnicia acestui jalnic şiret cu cilindrul căzut pe nas, care, cu
genunchii tremurând de frică, s-a pitit lângă uşă. Mai convingător e Primarul - E.Ureche în scenele
finale, când mai întâi zboară pe aripile visului, iar apoi zboară în jos .., îşi pierde cumpătul. Şi
necontenita lui “călcare în picioare” a liberalilor, pe neprins de veste, trece în dans...”

Documetîndu-mă prin intermediul arhivei teatrului am dat peste multă informaţie care m-a ajutat să
înţeleg “Revizorul” în acea perioadă . Montarea “Revizorului” în anul 1997 de către Petru Vutcărău[8]
s-a dovedit a fi una de mare actualitate. Pentru a anunţa vestea foarte neplăcută: “La noi vine
revizorul!”, Primarul a chemat cinovnicii nu în casa sa, cum e la Gogol, ci în saună. În scenografia a
constructivistă a lui E.Eliţa, sauna apare prin rafturile cunoscute de la baie. .Eroul central Hlestakov
întruchipat de Vitalie Drucec[9] scena de la han , cînd apare , obsedat ştergîndu-şi talpa- vine din
antologia umorului şi gagurilor filmului mut ; în scena de la balul primarului , se îfăţişeaza triumfal ,
fachir în roşu , o isteaţă întruchipare a celui viclean , a răului suprem , etern ducînd în ispită . Şi nici
primarul abulic , toromac , crud şi laş , ci proteicul personaj colectiv , metafiyic , încropirea diformă ,
miriapodul cu zece picioare , mîini şi guri , însă nici un cap , haită perfect cimentată în ticăloşii , ce se
agită , mimează diferite activităţi , foieste în tot spaţiul scenic , servilă pînă la scîrbă faţă de superiori şi
trufaşă pînă la cer faţă de cei situaţi mai jos în ierarhiea socială . Un spectacol de culoare şi ritm , ce
pune în valoare un text clasic în a cărei lume , din păcate , încă ne mai regăsim . Am găsit într-un ziar şi
părerea lui Eugen Ionesco referitor la prezentarea spectacolului Revizorul . Ca întodeauna moldovenii
nu se dezmit şi realizează un spectacol deexcepţie . Ideea regizorală este una originală apecînd la
mijloace vizuale şi auditive noi şi deosebite . Distribuţia( Anexa 1)

La 26 octombrie în cadrul stagiunii 2006-2007 , la Chişinău , în incinta teatrului Eugen Ioneco a

avut loc retropremiera spectacolului Revizorul în regia lui P. Vutcărău . Poliţia , justiţia şi toate
celelalte organisme chemate să stîrpească răul sînt tocmai acelea care îl profesează . revizorul este unul
dintre cele în vogă spectacole jucate pe scena teatrului „Eugene Ioneco” prin faptul că lucrarea atinge
anumite probleme din epoca respectivă şi care rămîn valabile pîna azi . Potrivit luiitalie Drucec , actor
şi regizor , anul acesta se încearcă de a face o retropremieră a tuturor spectacolelor jucate pe scena .
Avem în plan să jucam în curînd şi piesa lui Samuel Beckett „Aşteptîndul pe Godot”care va fi şi
continuarea retrostagiunii . Domnul Petru Vutcără referitor la această montare spune: Chiar dacă am
iventat anumite figuraţii , piesa nu a suferit mari schimbări . M-am străduit să nu fac abateri de la
conţinutul textului . Mai mult , am pus accent pe cele mai nocive probleme care frămîntă societatea
noastră de azi : escrocheria ,corupţia minciuna .

Spectacolul Revizorul a fost primit cu aplauze în timpul festivalurilor . În anul 1997 la Festivalul
sibian , Teatrul Eugen Ionescu din Chişinău şi-a făcut şi de data acesta simţită prezenţa printr-un
spectacol realizat de regizorul P. Vutcărău . acţiunea piesei actualizată , modernizată chear
„romînizată” , dacă ne gîndim la eşarfele tricolore purtate de concetăţenii urbei la ridicarea cortinei ,
este mutată prinr-o invenţie regizorală bogată , într-o saună sugestiv redată de un decor multifuncţional
ce se va transforma rînd pe rînd , în han , piaţă , sau salon . Actuala tranziţie a societăţii noastre se
regăseşte în atmosfera de carenţă , delasare şi comoditate ce caracterizează personajele piesei lui
Gogol . Singurul stimulent posibil într-o astfel de lume coruptă şi meschină este ameninţarea .

În anul 2009 a avut loc premiera spectacolului “Revizorul” la Teatrul dramatic rus “A.P.Cehov”,
dedicată împlinirii a 200 de ani de la naşterea lui N.V.Gogol. În centrul spectacolului, după conceptul
regizorului I.Şaţ[10se află Hlestacov, o fi gură diabolică. Interpretul rolului C.Haret,[11] înzestrat cu o
energie explozivă, îndreaptă uşor această energie spre victimele care nimeresc în mreaja lui. Stilul său
de seducere acţionează magnetic fără greş asupra cinovnicilor paralizaţi de frică. Impertinentul şi
şmecherul Osip, sluga lui Hlestacov – D.Koev.

1.2. Inspector general S.U.A. adversus Revizorul U.R.S.S.

Dacă e cineva mai mult decăt orice şi decăt

oricine vinovat de aceasta , aceasta este , fără
îndoială, Gogol.[12]

Rîsul reprezintă „singurul personaj cinstit”,

singurul erou pozitiv[13]

La acest subcapitol voi descrie si voi compara 2 ecranizări diferite una fiid realizată în America, în
anul 1949 cu denumirea The inspector general , regizorul fiind Herman Kostelitz în engleză Henry
Koster,[14] casa de producţie Warner Rros . A doua ecranizare a avut loc în Rusia în perioada U.R.S.S.
realizată în anul 1952, premiera avînd loc în anul 1953 , regizorul fiid Vladimir Petrov [16] , compania
de film Mosfilm , cu denumirea Revizorul.

The inspector general este o comedie muzicală inspirat din piesa de teatru Rvizorul dramaturgului
rus N. V. Gogol. Acţiunea însă a fost mutată din Imperiul Rus intr-o regiune coruptă , a unei ţări
nespecificate , care se trăzeşte brusc sub tutela Primului Imperiu Francez . Georgi este asistentul
analfabet al ţiganului Zacob Gourz care vinde aşa zise elixiruri miraculoase. Ajugînd la acest moment
priveam cu mare plăcere şi foarte atent petru că ma-u cucerit prin jocul lor foarte dinamic. M-a amuzat
acestă încercare de a-i minţi pe cetăţenii din această localitate printr-o metodă bine stabilită de Zacob,
el demonstrează tuturor că acest elixir te pote vindeca de orece boală. Danny Kaye[17] ( jucînd rolul
Georgi), avînd experienţă în domeniul pantomimei a atras atenţia publicului printr-un joc foarte colorat
cu multe elemente comice , gesturi , expresii faciale sugestive. Pînă la urmă afăm că elixirul miraculos
este o soluţie de spălat ferestrele. George după ce dezvăluie înşelătoria lui Zacob este izgonit de acesta
si ajunge în orăşelul maghiar Brodny , unde este arestat de către poliţististul Kotvath( interpretat de
Alan Hale ),petru un presupus furt de cai . Oficealităţile corupte ale oraşului aşteptau un inspector
trimis de Napolion şi îl confundă pe Georgi cu acesta , este liberat şi îi se oferă condiţile cele mai bune.

Personajul George este corect cu oamenii ,dar foarte mult minte şi plus la asta e fricos..Astfel,
caracterul lui Hlestacov este „împărțit“ în două jumătăți - doi poli opusi : binele și răul. Pentru o lucrare
dramatică o astfel de mișcare ar fi o ratare .Dar Henry Koster a filmat o comedie romantica.]Prin
urmare, toate ajustarile în povestea lui Gogol este destul de justificată. Mai mult decât atât, nu va
dezvălui sfârșitul, dar este semnificativ diferit de Gogol și are un furnir moralist american - fii cinstit si
societatea te va recunoaste.

Rvizorul din 1952 realizat de Vladimir Petrov. Acest film me-a plăcut cel mai mult. Regizorul a
urmat pas cu pas indicaţile făcute de Gogol referitor la acestă piesă . După părerea mea acest film este
cel mai comic, jocul actorilor este foarte dinamic, interesant, te captivează. Momentue cele mai
interesante şi captivante sunt: Atunci cînd Hlestacov a mîncat bine a început să facă o poveste. Cu atîta
entuziasm minţea că aveai senzaţia că crede în ceea ce zice, funcţionarii fiind în panică ca Hlestacov să
nu descopere vreo gafă, nu atrăgeau atenţie la minciunele exagerate ba chear credeau ca exemplu; supa
ferbinte care vine tocmai din Paris , pepenele verde de 700 de ruble , 35 de mii de curieri care vin la el
sa-l roage să conducă un departament întreg şi că este prieten bun cu Puşkin. Eu rîdeam cu mare
plăcere şi eram întuziasmat de Hlestacov, avea o încărcătură enormă, aveam impresia că acuşi se va
umfla şi se va sparge. Al doilea moment e la han începutul piesei. Hlestacov moare de foame şi pînă la
urmă îi aduce chelnerul de mîcare si aici este imposibil ca să fie simplu nu domnule trebuie şi aici să-şi
dea importanţă să se umfle în piene să zică că mîncarea nu e bună dar şi în acelaşi timp să mănînce.

Se vede şi se simte că e un joc grotesc, în film este dificil să foloseşti grotescul că pare fals , dar
datorită regizorului totul este echilibrat. Este foarte bine redată atmosfera şi situaţia de atunci a Rusiei
Tariste. O regiune foarte îndepărtată de civilizaţie unde domneşte „ciuma” mult noroi, drumuri cu gropi
, case dărîmate.

Igor Garbaciov [18] a studiat la facultatea filozofie a universităţii din Leningrad. În acestă facultate
practica cercul de teatru, a fost montată piesa Revizorul el avînd rolul Hlestacov. El a fost observat şi
invitat pentru acest rol în film. Actorul Svetlovidov, actor al teatrului „Mic” din Moscova, remarcă ca
Igor e un mare talent. De aici viaţa lui ia o nouă întorsătură. Pentru mulţi, mai ales pentru producători
de filme, era un risc acest experiment , să oferi un rol complicat unui tînăr fără studii profesioniste şi
fără experienţă actoricească. Igor era atît de entuziasmat de rol şi de şansa acordată încît s-a isprăvit de
minune în rolul lui Hlestacov.

După ce am privit atent aceste două filme am ajuns la concluzia că ambele ecranizări sunt reuşite şi
am ce alege pentru crearea personajului meu . Actorul Danny Kaye m-a impresionat, deoarece avea o
uşurinţă în mişcare aveai senzaţia că e un puf sau o pană . Atît de bine era antrenat corpul că mişcările
lui erau neîntrerupte , legate . Gogol avea nevoie de un astfel de actor pentru Hlestakov. Mai detaliat
despre persoaj voi descrie în ( paragraful.2.3) . Iar filmul Revizorul regizat de Igor Garbaciov m-a
marcat prin faptul că a creat o poveste reală . Actorul Igor Garbaciov care l-a intrepretat pe Hlestacov
m-a cucerit prin temperament , avea o energie cosmică , credeam că interiorul lui e atît de încărcat că
acuşi v-a exploda sau în interiorul lui are loc un ţunami . Cel mai imortant factor care m-a determinat să
fac acestă concluzie că personajul lui Vladimir Petrov minţea cu entuziasm , cu ardoare , minţea cu o
plăcere atît de mare îcît ochii lui ieşeau din orbite .

1.3.Revizorul în regia lui Felix Alexa

Gogol era o creatură stranie , dar

geniu e mereu straniu.

( Vladimir Nabukov )[21]

Eu eram curios să găsesc informaţii despre spectacolul Revizorul cu idei regizorale moderne, să
înţeleg dacă este primită de spectator şi dacă are puterea de a te scutura . Am găsit un spectacol regizat
de Felix Alexa[19], me-a trezit curiozitate. Nu m-am aşteptat la o regie atît de modernă , un joc enorm
de artificii.

Un BMW decapotabil pătrunde printre maldăre de dosare şi staţionează în mijlocul scenei Sălii
Studio a Teatrului Naţional Bucureşti. A venit primarul!  E primarul din “Revizorul”, spectacol montat
de Felix Alexa pe vechiul şi marele text al lui Gogol. E vechi pentru că textul a apărut în 1836 şi e mare
deoarece s-a jucat mult, chiar din acel îndepărtat an 1836. Mai bine zis, piesa “Revizorul” e o
capodoperă. Ca să vii în faţa publicului cu o variantă scenică a acestei comedii trebuie să fii un bun
profesionist. Şi Felix Alexa este un bun profesionist. Alegând să actualizeze textul, netrădându-l nicio
clipă pe autor, regizorul ne prezintă societatea în care trăim. Ne-o arată direct, dar cu un efect artistic
uluitor. El i-a spus “o comedie neagră despre viaţa noastră gri”, dar personajele trăiesc momente tragice
atunci când află că le vine un control de sus. Fiindcă un revizor este o persoană care revizuieşte, care
controlează, verifică aplicarea dispoziţiilor legale şi normative într-un sector de activitate

Anunţul că vine revizorul îl dă Primarul, pe care îl întruchipează actorul Mihai Constantin,[20]

inspirând încrederea. E atât de credibil rolul său, încât te duce cu gândul la imagini din viaţa noastră
reală; e jucat atât de bine; e perfect în scenă primarul lui Mihai Constantin, primarul care le dă indicaţii:
cum să aranjeze, cum să potrivească fiecare în sectorul său de activitate; primarul care aruncă bani,
primarul care e năucit de eveniment.

“Revizorul”, adică Hlestakov, funcţionarul din capitală, e Marius Manole.[22] El îşi “înzestrează”
personajul cu toate însuşirile caracteristice unui ins frivol. Fără îndoială, Felix Alexa a câştigat pariul,
acela de a-l avea pe Manole în acest rol, astfel cei doi marcând al zecelea spectacol lucrat împreună.

Alte două personaje, fiinţele dragi primarului – nevasta şi fiica -, sunt întruchipate cu fineţe,
atenuând grotescul sub atenta baghetă regizorală a lui Alexa, de Ana Ciontea şi respectiv Ilinca
Manolache. Şi ele sunt din realitatea gogoliană, realitate ce a traversat 177 de ani şi regăsindu-se în
“eterna şi fascinanta Românie”(.Anexa 2 )

Ansamblul actoricesc este completat de Irina Movilă (în alte reprezentaţii Costina Ciuciulică), Claudiu
Bleonţ, Mihai Calotă, Marcelo-S. Cobzariu, Eduard Adam, Axel Moustache, Istvan Teglas, Armand
Calotă, Maria Buză, Ovidiu Cuncea şi mulţi, mulţi alţii. Fiecare cu rostul lui în scenă,  contribuind la
succesul acestui spectacol pe care îl recomand oricărei categorii de public.
Decorul reprezintă, aşa cum aminteam, maldăre de dosare, mutate pe scenă în funcţie de acţiunea
piesei. Din punct de vedere semantic e legat direct de activitatea revizorului. Dar e şi spectaculos, în tot
ansamblul acestei montări. Atât decorul, cât şi costumele, desigur din zilele noastre, sunt create de
Andrada Chiriac. Ilustraţia muzicală a spectacolului este semnată de acelaşi Felix Alexa, care a găsit de
cuviinţă să selecteze pagini de Mozart (Recviem), Ceaikovski (Lacul lebedelor), Haciaturian (Dansul
săbiilor) sau Şostakovici (Valsul nr.2). Această montare, care a presupus, cu siguranţă, din partea
regizorului o doză mai mare sau mai mică de risc, ne-a fost înfăţişată, nouă, celor din public, într-o
formă curată, delicată, într-o formă artistică inteligentă. Dar care ne obligă parcă să răspundem de ce
râdem la prostie! 

În concluzie toate ideile regizorale din trecut şi pînă în prezent scot în evidenţă cît de slab şi mizerabil
poate ajunge un om. Banul este “şoferul” omul este “maşina” , dacă nu torni uleiul cel mai bun maşina
face mofturi , dacă nu o lustrueşti ea nu este văzută de nimeni , dacă nu torni benzină ea nu se
porneşte . Aşa dar toată paleta de personaje inventată de Gogol în piesa Revizorul se regăseşte în
fiecare om, noi toţi dorim să trăim bine şi alegem cea mai mare bucată de pine .
II. ETAPE DE LUCRU ASUPRA CREĂRII PERSONAJULUI IVAN
ALEXANDRIVICI HLETACOV(REGIZOR – PEDAGOG PETRU VUTCĂRĂU)

Văd niste boturi de porci în loc de

chipuri şi nimic mai mult.

(N.V.Gogol) [23]

2.1Revizorul - o satiră usturătoare adusă sistemului de conducere .

În nici într-o ţară nu sunt atîţea funcţionari ca în

Rusia. Ei stau deasupra oamenilor ca o pădure
întunecată .
( Vladimir Ilici Lenin ) [24]

După ce au fost repartizate rolurile , prima etapă a fost lecturarea piesei , apoi a urmat una
dintre cele mai importante etape în procesul de lucru- documentarea. Evident că pentru a înţelege
piesa a trebuit să înţeleg foarte bine autorul. Astfel am aflat că N.V.Gogol în perioada anilor 1830-1835
era foarte cointeresant de teatru. A urmarit atent spectacolele care erau montate in Petersburg si era
foarte indignat că nu apareau pe scenă dramaturgia rusească , erau doar piese străine , vodevil si piese
scurte de un act. Am găsit un comentariu unde Gogol este nemulţumit de repertoriu în teatre : Dar
[25]

unde este viaţa noastră?... Unde suntem noi, cu toate pasiunile şi ciudăţeniile zilelor noastre? Gogol
considera arta teatrală ca un mijloc puternic de influenţare a opiniei publice : Teatrul este marea
catedră de unde se citeşte mulţimii o lecţie vie, de unde , în lumina orbitoare , în sunetele muzicii în
rîsul unanim se arată un viciu cunoscut însă ascuns. Prin aceste afirmaţii este foarte clară poziţia lui că
e nevoie de a educa lumea, de a reflecta o întreagă Rusie şi de aduce la suprafaţă toată mizeria făcută
de clasa politică care este ascunsă sau mai bine zis ne atinsă sau ne văzuta de oameni. Această părere
este împărtăsită si de Bielinski[26] , care , în “ “Visări literare ” exclama: [27]Bine ar fi fost să fii avut un
teatru al nostru rusesc , popular ! Într-adevăr , să poţi vedea pe scenă întreaga Rusie cu tot binele si
răul ei, cu tot ce are înlănţător si caraghios , să auzi vorbind eroii victorioşi , scoşi din morminte de
puterea fanteziei , să auzi bătînd puternic pulsul vietii ruseşti. Chiar de la începutul activităţii Gogol
năzuia să creeze o comedie socială si raporturile dintre oamenii “mari ”care conduc stâna şi stâna care
se lasă condusă , stâna fiid oamenii a acestui ţinut. Eu cred că aceste incercări de a soacte la ivială toată
“bucătăria” politicienilor este un mare curaj pentru că în perioada ţaristă era aproape imposibil să fii
contra ţarului pentru că erai ucis sau trimis în Siberia.

În toamna anului 1835, după ce a terminat “Casătoriea” în prima ei formă , Gogol la rugat pe
Puşchin[28] să-i dea un subiect pentru o nouă comedie. Gogol îi scrie lui Puşkin la 7 octombrie
1835Făceţi-mi bunătatea de a-mi da un subiect sau măcar o anecdotă comică sau nu, însă authentic
rusească . Îmi tremură mîna de ne răbdare să scriu o comedie :[29]. Din această frază am dedus că
Puşkin la ajutat pe Gogol la realizarea piesei. În scrisoarea lui din 6 decembrie 1835, Googol îi
comunică lui M. P. Pogodin[30] că a terminat comedia. El îi scrie : Trăiască comedia ! Am înţeles că
râsul e foarte important pentru că doare mai tare şi te “dezgoleşte” şi te simţi mizerabil. Gogol a folosit
o bună armă şi o bună tactică de a dezgropa toată mizeria şi de a stîrni în societate un pic de vâlvă. El
spune:[4] Da râsul este mare!.... Ne temem de râs mai mult decât de orice altceva. Privirea unui monarh
va consimţi să se aplece cu bunăvoinţă asupra scriitorului care , călăuzit de o pură dorinţă de bine , se
străduieşte să demaşte vicii mizerabile, slăbiciuni şi deprinderi nedemne de societatea noastră .” Rîsul ”
lui Gogol este echivalent cu cea mai grea sentinţă de condamnare a ridicolului si parazitismului
funcţionărimii ţariste. Gogol, ca dramaturg , se călăuzia după o istetică realistă clară , el văzînd o
veritabilă „tribună” de la care se adresa publicului.. Din tot ce am lecturat despre Gogol şi piesa
Revizorul mia-m făcut o concluzie. Această piesă a fost creată avînd la bază trei motive:

Primul motiv este de a ne arăta care este cu adevărat realitatea şi de a educa cetăţenii printr-o
comedie plină de ironie , Gogol spuneRîsul nu ia viaţa nimănui , nici moşia , iar în faţa lui vinovatul
este ca un iepure de legat. :[31]

Al doilea motiv e de a-i demasca si de a-i înjosi pe duşmanii săi . Cei mai afurisiţi duşmani, la
Gogol, sunt funcţionarii si moşierii. Herzen a afirmat: Nimeni pîmă la el n-a ţinut un curs asemănător
de anatomie patologică a funcţionarului rus; cu zîmbetul pe buze , el pătrunde fără milă în cele mai
ascunse cutii ale acecstui suflet necinstit şi răutăcios. [33]

Al treilea motiv după părerea mea este de a educa actorii. Actorii nu puneau accentul pe o problemă
gravă , problemă majoră , problemă socială. Am găsit o scrisoare unde autorul îşi exprimă părerea lui
faţă de actori. Această scrisoare ma ajutat să deduc cel de- al treilea motiv. Desigur că e neasemuit mai
uşor să caricaturizezi pe nişte bătrîni cinovnici , în mundire de uniformă ponosite , cu gurele roase ,
însă să prinzi trăsăturile care sunt destul de arătoase şi nu apar colţuroase în cadrul unui cerc obişnuit
din lumea bună , aceasta n-o poate face decît un maestru al scenei cu o personalitate puternică . [34]

După ce am înţeles motivele apariţiei piesei, eram foarte curios de ce Gogol critica atît de dur situaţia
politică de atunci. Mi-am propus să caut informaţii despre Rusia în secolul XIX.

.Napoleon cucerise la începutul secolului al XIX-lea aproape întreaga Europă. Mai rămăsese doar
Rusia pe care se hotărăște s-o supună, atacând Moscova. Poporul rus se dovedește însă de nesupus.
După marea luptă de la Borodino, Napoleon se socotește învingător (26 august), și ocupă Moscova, dar
strategia lui Kutuzov de a-și re- trage armata și a distruge totul în urmă și în calea francezilor duce la
pierderi imense pentru armata lui Napoleon și îl obligă pe acesta să se retragă. Pentru ȋntȋia oarǎ apar
detașa mentele de partizani ȋn rǎzboiul ȋmpotriva lui Napoleon. Pierderile armatei lui Napoleon ca
urmare a acțiunilor partizanilor, numai ȋn Moscova, s-au ridicat la 25 de mii de oameni.

În anul 1825 Nicolae I [35]devine tarul al Rusiei. Ofițerii participanți la Războiul Patriotic din 1812, cei
mai importanți reprezentanți ai nobilimii ruse au încercat un atac împotriva puterii de atunci din Rusia.
Ei con siderau că principalul învingător al războiului cu Napoleon este poporul și cereau îmbunătățirea
situației acestuia și, mai presus de orice, abolirea iobăgiei. Revolta din Piața Senatului a costat viața a
1271 de oameni. In plus, ȋn noaptea de 14 decembrie 1825, țarul Nicolae emite un decret pentru
arestarea celor mai activi participanți la revoltǎ. 710 de persoane sȋnt trimise la închisoare. Organizarea
revoltei a avut numeroase deficiențe, iar implicarea maselor populare a fost aproape inexistentǎ. Prin
urmare, numărul mic de revoluțion- ari decembriști a permis țarului suprimarea rapidǎ a revoltei. A
fost, totuși, un prim semnal că ȋn țarǎ existǎ o mișcare activă îm potriva puterii de stat.[36]

Lui Nicolae îi lipsea cu desăvârșire deschiderea spirituală și intelectuală a fratelui său. El considera că
rolul său ca țar era unul de autocrat paternalist care își conduce poporul prin orice mijloace găsește de
cuvință. Având experiența tristă a revoluţia decembriştelor Nicolae I era ferm hotărât să țină sub un
control strict societatea rusă. Poliția secretă, așa numita Secţia a treiea, controla o rețea uriașa de spioni
și informatori. Asupra sistemului de învățământ, presei și asupra oricărei manifestări a vieții publice era
exercitată o cenzură strictă.
Ţarul Nicolai I a creat o Cancelarie imperial format din 5 secţiuni care se supraveghiau reciproc .

1.Prima cancelarie personală a ţarului .

2. Supraveghia sistemul juridic .

3. Îvăţămîntul.

4.Controlul administraţiei locale .

5. Închiziţia înarmată sau masoneria poleţistă

Greşeala imensă a lui Nicolai e că dorea să adune întreaga societate în jurul tronului . Orce
manifestare de gîndire liberală , cenzorii oficiali, suprimînd orce curent liber inclusive presa , literature
şi manual şcolare . Dar regiunele îndepărtate erau uitate domnea ciuma .Primarul din piesa Revizorul
spune. De-aici trei ani să tot alergi şi tot nu dai de hotarele împărăţiei. [37]

După ce am analizat situaţia social-politică din Rusia am înţeles atmosfera din viaţa reală se reflecta
foarte mult în piesă. Discrepanţa dintre oamenii bogaţi şi cei săraci sărăcia , disperarea oamenilor ,
conducerea politică bolnavă a făcut din piesa Revizorul o oglidă a socetăţii ruseşti.

Analizînd amănunţit piesa am în înţeles de ce a fost scris în stil grotesc. Gogol a dorit ca prin modul
de joc exagerat , prin nuanţe caracteristice bine conturate şi chear duse la extremă să înţelegim cît de
serioasă este problema din Rusia şi că sistemul politic este mucegăit. Este prezent şi comicul. Eu
presupun că autorul a folosit elemente comice petru a rîde de noi dar şi să treacă de cenzură. O
informaţie care me-a trezit amuzament este că Ţarul nu a înţeles valoarea piesei. După cum spune
Herzen[38] se tăvălea de rîs . la primiera Revizorului

2.2.Un şmecher printre şmecheri.

Rîdem şi ne întristăm , Gogol cel mai gumeţ scriitor

al ruşilor , a avut în suflet un fond de nepătrunsă
melancolie . ( Mihai Eminescu )[39]

După ce am citit mai multe păreri despre personajul Hlestakov,am selectat, am adunat doar
caracteristicile care presupuneam că i se atribuie şi am luat în considerare rugaminţile lui Gogol
referitor la acest personaj. După spusele lui Gogol am înţeles că Hlestakov nu este un manechin care
doar defilează , are si el o gîndire , o trăire lăuntrică , o problemă. Este foarte important să îl creezi aşa
cum se cere fiidcă el stă la baza piesei şi cred că anume Hlestacov este mesajul piesei , defapt eu
presupun că în spatele numelui Hlestakov stă Gogol.

După mai multe modificări făcute de Gogol, Hlestakov capătă un caracter inspirat şi hiperbolic.
Acetst „pufuleţ” face parte din categoria tinerilor nobili care-şi duceau viaţa în trîndăvie şi inactivitate ,
superficial şi fanfaron , funcţionăraş produs al vieţii de la moşie dintr-un fund de provincie şi al unui
mediu birocrat decăzut. El încearcă să pară un om petersburchez sigur de sine , om de lume , dar nu e
decît un băiţandru fricos , slab , nesigur. Gogol îl prezintă pe Hlestacov într-o scrisoare adresată lui
[Mihail Siminovici Sepchin: Hlestacov este un tînăr de 23 de ani, slabuţ , delicat , prostuţ şi , cum s-ar
zice un flueră-vînt. Vorbeşte şi acţionează fără nici o logică . Nu e în stare să-şi concentreze mai mult
timp atenţia asupra unui lucru . Nu-şi termină bine frazele, cuvintele îi ies din gură cu totul
surprinzător.[40] Moşierul Bobcinschii( din piesa Revizorul ) spune : N-am apucat bine să intrăm în
hotel , cum deodată , un tînăr cu îfăţişare plăcută şi îmbrăcat civil se plimbă uite aşa , prin cameră iar
pe faţă are un raţionament... Fizionomia... gesturile, iar aici(duce mîna la frunte) multe şi de toate.
Cel mai amuzant şi absurd moment este atunci cînd Hlestacov a pierdut toţi banii la cărţi, rămînînd cu
buzunarele goale , ne avînd ce mînca el totuşi îşi dă aere îşi dă o importanţă cosmică: Ei Osip ! Du-te şi
vezi de-o cameră , vezi să fie cea mai bună si, cere cel mai bun prînz. Mîncarea proastă nu-mi prieşte
am nevoie de un prănz bun.

Mia-m pus întrebarea: De ce Hlestacov are un astfel de comportament ce îl face pe acest

tînăr să se comporte astfel. Citnind piesa foarte atent am dedus un motiv. Hlestacov este unicul copil la
părinţi, părinţii fiid boieri îl răsfăţau îl alintau cum puteau ca micul boier să nu ducă lipsă de nimic. Cel
mai important argument este că acest copil este băiat, pentru capul familiei este o mare mîndrie, cea
mai mare avere, datorită lui istoria acestei familii va continua. Fiid foatre alintat , Hlestacov nu ştie
voaloarea banului , importanţa şi cît de greu să îi obţii , el doar ştie că cu bani te poţi răsfăta. Osip în
monologul lui ne spune cît de ninerat este acest băiat , şi cît de limitat este, gîndindu-se doar cum să
obţină banii mai uşor. Bătrînul îi trimite bani , dacă ar şti sa-i ţină ! Da de unde ! Chefuri , petreceri ,
merge numai cu trăsura , în fiecare zi trebuie să fac rost de bilete la tetru şi după o săptămînă trimite
cu fracul cel nou la talcioc să-l vând . Uneori se- întimlă să-şi vîndă ultima cămaşă , de rămîne numai
cu un surtucel şi o prăpădită de manta. Si ce postav de-ţi pare rău să pui mâna pe el , inglezesc , de
vre-o 150 de ruble costă numai fracul... [41]

Acest argument nu mi-a fost destul ca să înţeleg definitiv comportamentul lui. Bine, am înţeles că
este răsfăţat dar de ce mereu minte, are nevoie să-şi dea o importanţă cosmică? Căutînd informaţii
despre astfel de comportament am dat peste termenul mitomanie .[42] Mitomania este  o boală psihică
caracterizată prin tendinţa de a denatura adevărul , de a inventa fapte care nu-s reale. Informîndu-mă de
pe internet am înţeles că cei care suferă de această boală psihică denaturează adevărul pentru a se simţi
mai bine. Care este deosebirea dintre un mincinos şi un mitoman ? Mincinosul alterează in mod
intenţionat adevărul pentru a înşela pe cineva. Un mitoman însă crede in propriile minciuni, minte
pentru a trai, nu face diferenţa între imaginaţie si evenimentele născocite de propria imaginatie. Acum
devine clar comportamentul lui Hlestacov. Fiid el în gubernia Saratov ducea o viată foarte frumoasă ,
avea trăsură , avea bani îşi îndeplinea orce moft , lumea ştia că e din familia de boieri si-îl sălutau cu
plecăciune. Fiind trimis de tatăl lui în Petersburg ca să fie un om învăţat, să aibă o slujbă normală şi să
lupte singur pentru a deveni cineva, Hlestacov nu face faţă, deoarece nu este deprins cu lucrul si fiind
conţopist nu are faima pe care o ave acasa în Saratov. Fiind de 2 ani în Peterburg el şi-a găsit o
metodă de aşi alina sufletul să-si imagineze mometele trăite în Saratov şi să le ducă în Peterburg, în aşa
mod fugea de realitate.

Doresc să reiau ideea despre care am menţionat mai sus cum că în spatele personajului
Hlestacov stă însuşi Gogol. Această concluzie am făcut-o în timp ce lecturam piesa. Caracterul lui
Hlestacov a fost creat petru ca cei de la putere să nu îşi dea seama de valoarea acestui personaj, de
răzbunarea lui Gogol . Un tînăr de 23 de ani care nu are nici o putere se jocă cu primarul cum se joacă
o pisică cu un şoarece. Toate acţiunele sunt dictate de starea lui Hlestacov, primarul cu demnitarii fiid
la degetul cel mic , îndeplinind toate dorinţele. Cum de s-a putut întîmpla ca un slubaş cu experienţa pe
care o are primarul , să ia pe un sfrijit oarecare , drept cine cine ştie ce persoană însemnată ? Asemenea
încurcătură se poate întîmpla numai acolo unde domneşte o supunere oarbă faţă de ranguri şi nici nu i-
ar trece măcar prin minte cuiva să pună la îndoială un cuvînt al “mai marilor săi” Punerea lui
Hlestacov pe aceeaşi treaptă cu primarul este o umilinţă adusă acestuia din urmă. Eu presupun că
Gogol îşi satisfăcea răzbunarea prin acest personaj.

Dacă Hlestacov este însuşi Gogol atunci deduc că în acest personaj se ascunde trăirea lui
personală şi am început să caut informaţii . Istoricul literaturii ruse , profesor Simion Karlinsky[42]
după o analiză amănunţită a carţilor auturului rus , afirmă că Gogol a încercat din răsputeri să-şi
reprime orietarea homosexuală pentru care nu s-a putut ierta pe care nici nu a put-o accepta şi că acest
lucru este defapt veriga lipsă în înţelegerea personalităţii sale . Pentru întărirea ipotezei a lui Karlinsky
Leon Klin[43] enumără următoarele argumente : Gogol nu a avut niciodată intimitate cu o femeie şi
evita contactul cu ele, prefera mai mult o comunicare cu bărbaţii , Scrisorile sale către bărbaţi sunt cu
caracter emoţional şi afectiv . In Italia s-a prietenit cu pictorul Alexandru Ivanov[44] care la fel nu a vut
relaţii cu femeile . Cel mai emoţional moment din viaţa lui Gogol a fost prietenia reciprocă cu Iosip
Vîeligorskim[45] . Cînd în anul 1836 Iosip a decedat de turberculeoză Gogol nu se îndepărta de patul lui
. Decesul celui mai bun prieten la marcat şi a scris un roman Nopţi la vilă : Mă uitam la tine dragul
meu în tot acest timp cît dormeai pe pat sau canapea, eu urmaream mişcarile tale …….[46] Întîmplător
am dat peste o scrisoare de al lui Gogol adresată mamei . Această scrisoare mi-a întărit conclzia că
Gogol e “între două lumi”. Cine s-ar fi aşteptat de la mine o astfel de slăbiciune . Dar eu am văzut-o…
nu , nu voi spune numele ei… ea e prea sus şi nu doar pentru mine. Eu aşi numio înger dar această
afirmaţie e ne potrivită pentru ea ne însemnată… Nu, asta nu e iubire… Ea nu e femeie…[47] Îmi
imaginez că i-a fost greu să lupte cu el însuşi să recunoască că este homosexual pentru că
circumstanţele şi siuatia politică din Rusia nu-i permitea să fie aşa cum este . Această luptă interioară
între cum trebuie să fii şi cum eşti i-a dat mari bătăi de cap . Doar prin creaţie el putea să se
spovedească.

Părerea mea este că acest scriitor este foarte instruit , deoarece a găsit o manieră foarte aparte de ai
pune pe demnitari în cuşcă , Hlestacov fiind un pufuleţ care îţi trezeşte amuzament dar umbra lui e ca
un nor ce acoperă soarele. Îmi place foarte mult maniera în care Gogol îi pedepseşte pe funcţionari,e un
umor foarte subtil dar cu o putere distrugătoare, le şterge “laptele” de sub mustăţi . Momentul de glorie
este atunci cînd Hlestacov a adunat bani de la funcţionari şi ia hotărîrea să plece acasă: Chiar , să văd
cât am adunat. De la judecător trei sute de la dirigintele poştei trei sute , şase sute , şapte sute , opt
sute , cam soioasă suta asta , opt sute …. Am trecut peste mie ! Osip simţind că e momentul de-a lua
tălpăsiţa îl roagă pe Hlestacov să plece chiar acum. Hlestacov dă acordul, lor li se aduc cei mai buni
caii şi înainte de a pleca mai cere de la primar încă opt sute de ruble şi dispare.

2.3.Ivan Alexandrovici Hlestacov - primul pas spre a fi el.

Cînd a fost repartizate rolurile, Radu Chirev - Anton Antonovici Skovoznic - Dmuhanovski,
primarul oraşului. Stanciu Petru – Osip , sluga lui Hlestacov, Stas Cotrobai – Dobcinskii şi am aflat că
eu voi juca roulul lui Ivan Alexandrovici Hlestacov. Nu ştiam multe despre acesastă piesă dar ştiam că
rolul meu e foarte colorat si foarte dinamic. M-am bucurat enorm că mi s-a oferit această ocazie şi eram
foarte curios cum îl voi îsuşi . După ce am descris imprtanţa piesei şi a personajului voi scrie un
rezumat pentru însuşirea mai rapidă a evenimentelor petrecute în pisă.

Hlestakov , un mic funcţionar la Petrograd, fire de avinturier , şi-a perdut toţi banii la jocul
de cărţi. Sa oprint inr-un han fiidcă nu avea bani. De şi după îfăţişarea lui nu poţi zice ca e un demnitar
dar totuşi este luat drept revizorul aşteptat. De aici toate iau razna. Primarul “exemplar ” de frică a
strîns coada sub picioare şi cum am menţionat fiid “exemplar” îl găzduieste pe Hlestakov în casa sa; îi
oferă tot ce are mai bun, îl înconjoară cu toate magulirele. Hlestakov se folosește de această situașie
fără a se întreba / De ce ?/ crezând cu adevărat că aşa trebuie să fie. Înţelegînd că este foarte important
începe să-şi mărească importanţa; işi dă aere , se laudă , rosteşte baliverne , se lasă admirat de toţi ,
împrumută bani de la cine poate , face curte soţiei şi ficei primarului „eximplar” . Cînd s-a săturat de
atîta răsfăţ hotărăşte să părăsească cu triumf „fericita” localitate.

Următoarea etapă care m-a ajutat să ma apropii de personaj este biografia . În caietul de actorie am
scris un modul pentru personaj elaborat de domnul Mihai Iorga , acest modul cuprinde un şir de
întrebări.( Anexa 3 )

1. S-a născut în gubernia Sartov satul Potcatilovca. De 2 ani e în Peterburg

2. Provine dint-o familie de bogaţi , înstăriţi.
3. Mereu era ocolit de probleme era cocolit , orce moft de al lui era îndeplinit.
4. Lui i se oferea cei mai buni pedagoci şi veneau la domiciliu. Nu cunostea nici olimbă străină dar
nici limba de stat nu o cunostea perfect, facea greseli gramaticale.
5. Era foarte alintat de părinţi, că era unicul la părinţi şi mai ales că era băiat.
6. Cînd rămîne singur se încep poveştile protagonistul fiid el. Că cunoaşte pe cei mai de vază
oameni a societăţii , că este foarte important , şi valoarea lui cîntăreşte foarte , foarte mult.
7. El face ceea ce vrea , este îndiferent de educaţia primită el nu vede în asta o plăcere dar se teme
de tatăl lui .
8. Gesturile lui sunt foarte largi , artistice.
9. Hestacov consideră că sensul vieţii este să primeşti plăcere de la viaşă şi doar plăcere de exeplu
să joace în cărţi sau să-şi cumpere cele mai scumpe haine sau să plece la teatru cu careta, sa
mănîce cea mai buna şi cea mai scumpă mincare . Munca pentru el e pedeapsă usturătoare.
10. 23 de ani. Conţopist.
11. Îşi urăşte la nebunie meseria. O consideră plictisitoare şi crede că îşi iroseşte timpul stînd la
lucru şi mereu face planuri de evadare din biroul lui.
12. Are o gîndire rapidă îsi schimbă gîndurile ca un bliţ. Poate să nu-şi termine un gînd trece la
altul.
13. Temperamentul e foarte schimbător, acum strigă peste două minute plînge. E ca un fluture care
zboară haotic.
14. Joacă în cărţi pînă nu rămăne fără nici un ban şi peurmă îşi vinde toate hainele cu preţuri mici
ca să joace din nou .
15. El nu citeşte, poate un anunţ care îi captivează atenţia. El se gîndeşte cum să aibă bani fără a
lucra şi el să fie prăslăvit peste tot .
16. Că sunt toţi foarte amabili că la-u primit atît de cald pe el .
17. Osip – Hulubaşul a chheltuit toţi banii , s-a aerisit şi acuma şede cu coada între vene . Ar fi
ajuns, banii , cu vîrf şi îndesat dar se putea să nu-şi arate ifosele în fiecare oraş?...(Anexa 10)
18. Că el este foarte important.
19. Hlestacov priveşte de sus în jos lumea cu puţină aroganţă.
20. El este în relaţii foarte bune cu toate personajele înafara de Osip fiidcă îl ceartă.
Următoarea etapă scriu evenimentele , fac o axă cronologică a evenimentelor din fragment.
1. Închisoarea.
2. Venirea lui Hlestacov.
3. Crivatul. În lipsa lui Hlestacov Osip s-a tăvălit în crivat.
4. Tutunul s-a terminat demult. ( Hlestaco stie).
5. Osip refuză să meargă la hangiu.
6. Hangiul nu dă mîncare pînu nu vor plăti.
7. Hlestacov insistă să plece Osip la hangiu.
8. Hlestacov află că hangiul le-a ameninţat cu închisoarea.
9. Osip totuţi îndeplineşte porunca stăpînului.
10. Ideia de a vinde pantalonii e o ideie genială . E salvarea mea .
11. Hlestacov visează la o caretă.
 12. Osip îl anunţă pe Hlestacov că la ei vine primarul.
13. Hletacov se teme să nu ajungă la închisoare
14. Cere hlestacov ajutor de la Osip să scape de primar
15. Hlestacov face tot posibelul şi chear imposibelul ca nu ajungă la închisoare.

Hlestacov - un tânăr de 23 de ani, subtirel, slab ,este prostut și, cum se spune, fără un rege în cap ...
vorbeste si actioneaza fara nici o logică. El lucrează în Peterburg ca conţopist şi are un salariu foarte
mic. Într-adevăr, Hlestakov - om prost dar are o gîndire ageră el însuși spune că are o ușurință
extraordinară în gîndire. Plus la asta Hlestacov este foarte fricos. Vorbeşte ţi face totul fără nici o
raţiune. Vorba lui este neclară şi toate istoriile lui sunt legate una de alta şi nu ît-i dai seama că a
început o nouă istorie. Este îmbrăcat la modă , are cele mai scumpe de ultima modă. Bobcinski spune :
Cu o îfăţişare destul de plăcută , în haine particulare ... Umbla , uite aşa, gînditor prin sală.. şi avea o
fizonomie , ce mai vorbă.. dar să-i vezi faptele. Aici trebuie să fie ceva cu tîlc. Niciodată în viaţa lui nu
i s-ar fi întîmplat să facă un lucuru care ar putea atrage luare-aminte a orişic . Îfruntat şi pus la punct
de către toţi pentru tot ce făcea , pînă şi pentru obiceiul de a se plimba fandosindu-se pe Nefsk –
Prospect , s-a trezit dintr-o dată la largul lui şi şi-a dat drumul într-un chip cum nici nu i-ar fi trecut
vreodată prin minte . Tot ce se petrece într-însul este surpriză şi i se întîmplă din senin Aşa se face că
multă vreme nu-i în stare să înţeleagă ce au oamenii de-i arată atîta cinste şi respect . Simpte numai
plăcere şi şi satisfacţia de a vedea că lumea îl ascultă , şi intră în voie , îi face toate plac şi nu se mai
satură să-i soarbă orce vorbă ar rosti. Şi-a dat drumul gurii şi nici nu ştie , la începutul discuţiei , unde-l
duce vorba lui „Temple” de discuţie care i se dau au de scop sa-l iscodească . Hlestacov simtte numai
că dacă nu se iveşte vreo piedică , poate poza cu succes oriunde . El simnte că-i maestru şi în literatură ,
că nici la baluri nu-i printre cei din urmă , că dă el însuşi baluri şi pînă la urmă se simnte şi om de stat.
[40]

2.4. Modelarea personajului prin studii în procesul de lucru şi primul contact cu

publicul .

Următoarea etapă după biografie sunt studii . La început trebuia să facem studii individual , ca să
prindem personajul şi caracterul, cu ce trăieşte personajul, cum gîndeşte. Înainte de a face un studiu
trebuia să analizăm amănunţit biografia, care este menţionat în paragraful 2.3. Am făcut un studiu
unde personajul meu se gîndeste cum să-l convingă pe tatăl lui să nu rămînă în gubernia Saratov , unde
este foarte plictisitor . Trebuie să evedinţiez prin ce mijloace personajul îşi atinge scopul . Ce fac
pentru a îl convinge pe tata să mă lase să plec la Peterburg unde viaţa clocoteşte. Acţiunele mele depind
de cît de tare eu doresc să mă întorc la Peterburg. Exemplu , îi spun papei că acolo e un alt aer , e o altă
cultură , am multe de învăţat de acolo , timpul acolo e în mişcare. Îl implor în genunchi , umil cerşesc
acordul lui , cerşesc cu lacrimi în ochi pînnă nu cade deacord.

Al doilea studiu , plecarea la teatru, la o premieră. Cînd am făcut acest studiu am scris un şir de
întrebări care mau ajutat să mă apropii de Hlestakov : (anexa 5 )

1. Cînd ies din baie mă şterg foarte atent pînă la ultima picătură pentru că îmi place de mine la
nebunie.
2. Eu sunt extrem de fericit sunt extaziat că plec să mă prezint lumii.
3. Pentru mine e foarte important teatrul pentru că acolo mă simnt ca pestele în apă .
4. Am puţin timp la dispoziţie. Dacă nu mă grăbesc, voi întîrzia şi voi scăpa momentul meu
important, defilarea prin teatru .
5. Aleg hainele foarte atent. Pentru mine e un ritual atunci cînd imi aleg hainele. Îmi plac hainele
colorate care îţi captiveză atenţia , hainele care sunt la modă .
6. Afară este primăvara tîrzie.
7. Biletul l-am pierdut prin casă. Sunt disperat ca nu-l găsesc şi trebuie acum să ies acum .
8. La teatru vin cei mai bogaţi si importanti oameni.
9. Evident, vin cu trăsura pentru ca lumea să mă vadă si sa-si faca impresia ca sunt un om
important.

Următoarea etapă care a urmat, studii în grup . Ele sunt pentru a înţelege relaţia dintre
personaje, natura relaţiilor . Primele studii erau şi extratext. La început era dificil să facem
studii, deoarece nu eram siguri pe personajele noastre . Ca să simnt mai bine personajul , am
îceput să îmbrac haine care după părerea mea îi se atribuie personajului Hlestakov. Această
metodă este scrisă de Konstantin Stanislavschi . Eu şi colegii veniam în fiecare zi îbrăcaţi diferit
pînă nu am găsit îmbrăcămintea cuvenită şi în care ne simţeam bine . Aceste studii mau ajutat să
înţeleg ce atitudine are Hlestakov faţă de primar şi Osip .
 Următoarea etapă care a urmat a fost prima repetiţie pe scenă . Cînd am inceput să ne
sculăm de la masă îmi era foarte greu să mă mişc eram foarte încordat nu aveam încredere în
mine, de la atîta ne încredere , nu puteam nici să vorbesc , gesturile erau ne controlate .
Consultîndu-mă cu cartea lui Stanislafschi am înţeles că , fiecare cuvânt trebuie să fie rezultatul
activităţii juste a imaginaţiei. Dacă ai spus un cuvânt sau ai făcut un gest mecanic pe scenă,
fără să ştii cine eşti, de unde ai venit, de ce ai nevoie, unde vei pleca de aici şi ce vei face acolo,
ai acţionat fără imaginaţie, şi acest fragment de prezenţă pe scenă, fie el mic sau mare, na fost
un adevăr . Ma-m gîndit mult la acestă frază şi am înţeles cauza . Erau două motive motive :
1 Eu controlam orce mişcare şi nu permitemam subconştientului să creeze . în sufletul
omenesc există unele părţi care se supun conştiinţei şi voinţei. Aceste părţi sunt în stare să
influenţeze procesele noastre psihice involuntare. E adevărat că se cere o muncă creatoare
destul de complicată, care se desfăşoară numai în parte sub controlul şi sub influenţa directă a
conştientului. Această muncă este subconştientă şi involuntară într-o mare măsură. Ea stă în
puterea celei mai iscusite artiste - a naturii noastre organice. Nici o tehnică actoricească, oricât
ar fi de rafinată, nu se compară cu ea, pentru că natura noastră organică are totul în stăpânire.
Acest punct de vedere şi această atitudine faţă de natura noastră artistică e tipică pentru arta
trăirii .
2 Nu credeam ceea ce fac . Ca să transmiţi sentimentele rolului, e necesar să le cunoşti şi, ca să
le cunoşti, trebuie să încerci tu însuţi trăiri analoage. Nu se poate imita sentimentul însuşi, dar
se pot imita rezultatele manifestărilor lui exterioare. Domnul Petru spunea că pe scenă nu
trebuie să acţionezi „în general”, de dragul acţiunii, ci trebuie să acţionezi motivat, conform
unui scop, rodnic. Numai când artistul va obţine asta, el se va apropia de rol şi va începe să
simtă la fel cu el.
Următoarea etapă care a urmat , crearea atmosferei . Eu împreună cu colegii şi pedagogul
am început să creem atmosfera care este redată în piesă . Mai amănunţit am descries în
capitolul 2 paragraful 1 . Am confecţionat o fereastră veche murdară , nespălată de ani de zile
, am adus un pat cu plasă metalică la fel foarte veche şi murdară . Mai pescurt am creat o
cameră foarte ne îngrijită unde lumina deabea pătrunde prin ferestrele zoioase .
Următoarea etapă este prezentarea la public . Domul Pentru mereu ne spunea că tot
timpul când începem o repetiţie sau un spectacol trebuie să scoatem tot negativul din noi , să
antrenăm nervul şi să prigătim corpul , să facem exercitii fizice ca muşchii să fie încălziţi şi
flexibili , exerciţii de dicţie ca să avem o rostire clară şi curată . Eu eram foarte emoţionat ,
 doream ca cît mai repede să trec de această prezentare deorece încă siguranţa lipsea .
Prezentarea a decurs nu întocmai cum am dorit fiidcă neîncrederea mea m-a împiedecat . Me-a
fost foarte greu pentrucă nu am reuşit pînă la capăt să coordonez gîndirea în raport cu vorbirea .

După prezentare a urmat discuţii cu profesorul . Am înţeles că a decurs bine fragmentul şi

că munca noastră nu a fost înzadar . La discuţie nu sa pus accentul pe greşele comise de noi în
timpul prezentării dar cît de tare am evoluat în vorbire , în miscare . Mi s-a spus că am nevoie de-a
rezista fizic , am nevoie de mai multă mişcare pentru expresia corporală şi că lipseşte nebunia .
Lucrul cel mai important este să nu mă tem să fiu lovit de situţii neaşteptate . Acest fragment m-a
marcat extrem de mult şi după prezentare me-a trebuit o săptămîna săm-i revin . Sunt extrem de
mulţumit că am avut ocazia să joc un rol atît de complicat dar şi înteresant , mă simţeam ca un
arhiolog care face mari descoperiri .

În concluzie în acest capitol am adunat iformaţii care ne ajută să creem un personaj şi să

prezenăm un spectacol la public . Am scris amănunţit de ce Gogol a scris această piesă , perioada
în care a fost scrisă , rolul lui Gogol şi al lui Hlestacov . Etapele de creare a personajului sunt
extrem de importante şi trebuie de urmărit atent pas cu pas fiidcă ele stau la temelia creeri unui
spectacol .

Piesa este destul de complicată avînd multe subînţelesuri dar în acelaşi timp e foarte înteresantă
captivantă , dacă te urci pe corabie ai dorinţa să mergi pînă la capăt să vezi ce se ascunde în capătul
celălant. Si acestă piesă a fost , este , şi va fii mereu actuală fiidcă banii domină omul .
Concluzie :

În această lucrare mi-am propus să analizez amănunţit tot ce se roteşte în jurul scriitorului N.V.Gogol şi
a piesei Revizorul . La început am adunat iformaţii din divrse surse , pe baza lor am realizat această
teză . Am privit mai multe ecranizări , ele mau ajutat să-mi creez personajul meu, sa-l fac mai bogat
prin mai multe elemente actoriceşti . Toate scopurile propuse de mine în această lucrare , le-am
realizat .

În capitolul unu eu am ales să scriu doar despre viziunea regizorală asupra piesei . La încept am
desris cum a fost primită piesa de spectatori la prima prezentare în Petersburg . După care a urmat
montarea piesei în Chişinău . Cea mai reuşită prezentare a fost la Teatrul Naţional Eugen Ionesco
regiea Petru Vutcărău . Rolul lui Hestakov – întruchiparea deavolului, a fost jucat de Vitalie Drucec .

Apoi am privit mai multe filme făcute pe baza piesei , după care am selectat doar 2 care după
păererea mea sunt cele mai reuşite şi am ce învăţa de la ele . La filmul Inspectorul general regia Henry
Koster, me-a trezit interes şi curiozitate personajul Hlestakov redenumit Georgi, interpretat de Danny
Key . Acest actor s-a ivendenţiat prin prezenţa lui şi prin jocul lui foarte fin , delicat , toate mişcările se
porneau din interior şi fiid foarte uşoare, nu erau deloc forţate sau încordate . Iar filmul Rvizorul regizat
de Vladimir Petrov m-a impresionat prin faptul că a creat o poveste dar în acelaşi timp situaţii reale .
Personajul Hlestakov realizat de Igor Garbaceov me-a trezit interes prin energia lui care ferbea în
interior ca un vulcan . Atît de tare eram hipnotizat de prezentarea lui că am început să cer mai mult de
la mine eram curios unde voi ajunge eu .

În subcapitolul 3 capitolul 1 am scris despre viziunea regizoarală modernă , regizorul fiid Felix Alexa
, rolul Hestakov inrepretat de Marius Manoli avînd un joc foarte dinamic cu elemente acrobatice .

În capitolul doi paragraful unu am scris despre imortanţa şi valoarea piesei , şi rolul ei . Gogol a scris
această piesă pentru ai demasca pe demnitari pe funcţionari prin intermediul lui Hlestakov .El fiid ca
un aparat DEXA care scanează şi demască caracterul sălbatic a primarului .şi a demnitarilor .

În 2.2 descriu etapele de ivestigaţie a caracterului , coportamentului persinajului Hlestakov . De

ce este provocat caracterul lui . Am dedus doi factori :

Primul că Hlestakov fiid unicul copil la părinţi a fost alintat şi el s-a deprins cu acest mod de viaţă .

All doilea factor este ca N.V.Gogol era homosexual din motivul că condiţiile sociale nu-i permitea să
fie liber şi se reflecta în personajele lui .

În 2.3. am creat biografia lui Hlestakov datorită lui voi crea personajul . În 2.4 am scris etapele de lucru
de la lectură pînă la discuţii cu pedagogul după prezentare la public .

Acestă teză este destul de importantă deoarece ea ne ajută să înţelegem mai desfăşurat rolul pe care
avem de inrepretat şi toată istoria devine clară , actiunele personajului sunt susţinute de firul
cronologic al vieţii sale .
BIBLIOGRAFIE:

Cărţi :

1. N.V. Gogol. / Opere vol.4. / Editura Cartea rusa / Bucuresti 1957.

2. Ion Zamfirescu / Istoria universală a teatrului// Teatrul rus
3. Teatru romantic/ Teatru rus
4. Alexandru Mica/ Fantasticul introspective şi fantastical “Voalat” ca sursă
de cunoaştere la N. V. Gogol, E. A. Poe şi Ch. Dickens/ editura Romcor-
1993
5. Sorina Bălănescu / Simple propozitii / Încercări de Poetică // „Editura
Universităţii Al. I. Cuza.
6. Gogol şi teatru / Editura – Iscustva / Moscova 1952
7. V.G. Belinski Opere, vol , VIII , şi vol VII
8. Д.Николаев /. сатира Гоголя./ Масква ./ editura Художесвенная
литература.
9. Istoria rusească dramatică tetrală / Moscova 1978 .

Ziare:

1. Flux Magazin Săptămînal . vinery 30 mai 1997 pag 10

 2. Societatea / Cultura / vineri 3 noiembrie 2006
3. Curent Cultural / teatru / Vineri 5 decembrie pag 7
4. Timpul / Cotidian naţional independent / cultură / vineri 3 noiembrie 2006
5. Flux / Contidian Naţional 4 / marţi 27 mai 1997
6. Flux Magazin săptămînal / vineri 23 mai 1997
7. timpul.md/articol/omul-saptamanii-vitalie-rusu-actor

Internet:

1. http://www.kino-teatr.ru/teatr/acter/empire/
2. https://yorick.ro/felix-alexa-fac-spectacole-ca-sa-ma-salvez-din-lumea-in-
care-traiesc.
3. http://www.cotidianul.ro/eterne-ipostaze-teatrale-in-octombrie-
4. http://adevarul.ro/cultura/teatru/revizorul-popular-extrem-contemporan.
5. http://sanatate.acasa.ro/boli-7/mitomania-cand-minciuna-se-transforma-in-
boala.
6. http://az.gay.ru/articles/articles/gogol_rb.html
7. //rou.rs.gov.ru/uploads/document/file
8. http://az.lib.ru/g/gogolx_n_w/text_0280.shtml
Note şi comentarii :

[1] , [2] , [3] - N.V.Gogol - Opere vol. IV. Editura Cartea Rusă . Bucureşti 1957.

[4]. Andrei Băleanu - este unul dintre puţinii regizori care a preluat de la marele artist Valeriu Cupcea
ştafeta priorităţilor artistice şi civice privind apropierea teatrului basarabean de cel românesc.Pentru a
evita comenzile ideologice, regizorul Andrei Băleanu s-a orientat în montările sale pe autorii clasici.
Însă şi aşa nu a avut scăpare, multe spectacole montate de el au fost interzise pe scena teatrului,
deoarece erau realizate în baza unor traduceri româneşti. Este şi cazul spectacolelor „Revizorul”,
„Liubovi Iarovaia” şi „Romeo şi Julieta” (cu Iurie Negoiţă şi Dina Cocea în rolurile centrale). Ulterior,
un alt spectacol montat de Băleanu a fost scos din repertoriu, este vorba de „Ioana D’Arc”, cu Dina
Cocea în rolul titular, deoarece „stimabilii” de la CC bănuiau că eroina într-un monolog, îi are în
vedere pe altcineva atunci când vorbeşte despre englezi.

[5]. Valeriu Cupcea- (n.27 martie 1929, com. Cazangic; jud. Cahul, actualmente raionul Leova - d.15
ianuarie 1989, Chișinău), actor de teatru și film, regizor de teatru. Valeriu Cupcea a fost prim-regizor și
director artistic al Teatrului Național din Chișinău în anii 1963-1977 și 1981-1985. A promovat
dramaturgia românească, montând peste 50 de spectacole, printre care „Fântâna Blanduziei” (1967),
„Iașii în carnaval” (1969), „Două fete ș-o neneacă” (1971), „Sânziana și Pepelea” (1982) de Vasile
Alecsandri, precum și piese ale autorilor basarabeni contemporani: "Roata vremii" de Ana Lupan, "Nu
mai vreau să-mi faceți bine" după piesa lui Gh. Malarciuc, „Două vieți și a treia” după T. Vidrașcu,
„Păsările tinereții noastre” după piesa lui Ion Druță etc. A interpretat roluri în filmele „Singur în fața
dragostei”, „Lăutarii”, „Dimitrie Cantemir” etc. A jucat rolul lui Eminescu în spectacolul cu același
nume după piesa lui M. Ștefănescu, rolul Spătarului Nicolae Milescu în spectacolul "Prologul" după
piesa lui Valeriu Matei.A fost Artist al Poporului din Moldova (1975).

[6]. Vitalie Rusu - născut pe 12 august, în satul Plopi, raionul Dondușeni. A absolvit Conservatorul
„Gavriil Musicescu" din Chişinău (1964), specialitatea Actor de teatru şi film .Încă în timpul studiilor a
fost angajat la fostul Teatru Academic Moldovenesc de Stat „A. Puşkin”, actualul Teatru Naţional
„Mihai Eminescu”, fiind invitat de profesorul și directorul de atunci al teatrului Vsevolod Anghel.
Probabil, profesorul și-a dat seama că tânărul Vitalie Rusu este un adevărat talent. Și nu a greșit. În
1973 a cucerit Premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul Unional de Teatru, pentru rolul lui
Hlestakov din „Revizorul” de Gogol. Dar cea mai convingătoare apreciere a făcut-o scriitorul Ion Druță
care a declarat că Vitalie Rusu este o explozie a teatrului moldovenesc.

[7]. Eugeniu Ureche - s-a născut la 20 martie 1917 în oraşul Mogilev, Belarus, potrivit altor surse − la
21 martie în satul Hîrtopul Mare, raionul Criuleni, Republica Moldova. A absolvit Conservatorul de
Stat de la Chișinău în anul 1939. Începînd cu anul 1940 şi pînă în 1980 – este actor la Teatrul Muzical-
dramatic „A. Puşkin”, cu excepţia anilor 1955-1959, cînd a fost solist la Teatrului de Operă şi Balet. E.
Ureche s-a manifestat ca un artist plenar - actor dramatic şi cîntăreţ de operetă, solist de operă, interpret
de muzică populară, regizor şi scenograf. A colaborat activ cu Radioul Naţional, s-a filmat în filme.E.
Ureche a decedat la 27 ianuarie 2005 şi a fost înmormântat la Chișinău.Titluri şi premii: Laureat al
premiului de Stat al URSS – 1950, Artist al Poporului din RSSM – 1953, Artist al Poporului din URSS
– 1967, Ordinul „Drapelul Roşu al Muncii”, Ordinul „Insigna de onoare”.

[8]. Petru Vutcărău s-a născut pe 11 iulie într-o familie de țărani din comuna Bardar, Ialoveni, RSS
Moldovenească, URSS. A studiat la Institutul de Arte “Gavriil Muzicescu” din Chișinău, Facultatea de
Regie. A studiat la Școala Superioară de Teatru “Boris Șciukin”, Moscova, RSFS Rusă, URSS, la
facultatea de actorie, apoi a făcut studii la Institutul de Teatru “Șota Rustaveli” din Tbilisi, RSS
Georgiană, specializarea – regie. A fost regizor-rezident la Teatrul Armatei din Moscova, Rusia,
conducător și regizor-șef al Teatrului – Ion Ungureanu.În anul 1990 a fondat Teatrul „Eugène Ionesco”
din Chișinău. Iar patru ani mai târziu a organizat la Chișinău primul Festival Internațional de Teatru din
Republica Moldova – Bienala Teatrului „Eugène Ionesco” (BITEI).A montat ca regizor peste o sută de
spectacole atât în Republica Moldova, cât și în alte țări, printre care: Italia, Franța, România, Rusia,
Japonia, Turcia, Corea de Sud. A predat actoria la diverse școli de teatru din Franța, Italia, Rusia și
Japonia.
[9].Vitalie Drucec - Maestru în artă, regizor, actor .Născut în 1971 la Sângerei, Moldova . Absolvent al
şcolii superioare de Artă Teatrală "Boris Şciukin" de la Moscova (Rusia)( 1989 - 1993). 1993 - prezent
- actor, regizor la Teatrul "Eugene Ionesco" Chişinău, Moldova . 2010 – prezent – actor, regizot la
Teatrul National „Mihai Eminescu” Chisinau, Moldova .

[10] .Ilia Şaţ- regizor la teatrul rus Cehov din Chisinau .

[11]. Constantin Haret, directorul Teatrului Dramatic Rus „A. P. Cehov”, maestru în artă, s-a născut
la 4 septembrie 1969. Îşi face studiile la Şcoala medie nr. 11 „Ion Creangă” din Chişinău (1986), după
care mai târziu şi Conservatorul de Stat „G. Musicescu”, specialitatea – actor de comedie muzicală
(1991). În ziua când s-a născut, 4 septembrie 1991 şi-a început cariera de actor la Teatrul Muzical
„Ginta Latină”. În 1995 este invitat în calitate de actor la Teatrul „A. P. Cehov”. De-a lungul carierei
sale, a interpretat 50 de roluri de teatru şi film.

[12] ,[13]. V.G. Belinski Opere, vol , VIII , pag81, 78 şi vol VII , pag. 65.

[14]. Henry Koster- Tatăl lui Koster, un vânzător, a plecat de acasă când Henry era tânăr. Koster a
reușit să termine gimnaziul în Berlin în timp ce lucra ca autor de povestiri scurte și de benzi desenate.
A avut de-a face cu cinematografia încă din 1910, când unchiul său avea unul dintre primele
cinematografe berlineze iar mama sa cânta la pian pentru a acompania filmele mute. După terminarea
gimnaziului a devenit asistent al regizorului Curtis Bernhardt. Bernhardt s-a îmbolnăvit într-o zi și i-a
cerut lui Koster să preia funcția de regizor. În 1931-1932, Koster a regizat două sau trei filme la Berlin
pentru UFA.

[15]. Charles de Saint- Julien - a activat 15 ani în Rusia ( 1831-1846 ) ca profesor de limba franceză
la universitatea din Petersburg , ale cărui prelegiri ar fi putut fi audiate şi de Turghenev . Cursurile sale
erau pătrunse de idei înaintate , aceasta fiid admirator a lui Hugo , Larmartine , Agustine Thirry .

[16] Vladimir Petrov –( 22 iulie 1896 - 7 ianuarie 1966) a fost regizor și scenarist sovietic. El a regizat
24 de filme între anii 1928 și 1964. Vladimir Petrov a primit Premiul Stalin de cinci ori: în 1941 (de
două ori), 1946 (de două ori) și 1950.
[17] Danny Kay- S-a născut din părinți evrei, pe numele lor Jacob și Clara Kaminsky. Este unul dintre
cei mai faimoși comedianți ai lumii. A urmat studiile primare la Școala 149 din New York, Brooklyn.
Încă de pe atunci avea înclinații artistice pentru că spunea multe bancuri și era sursa de amuzament a
colegilor săi. A urmat liceul Thomas Jefferson, pe care însă nu l-a terminat. În 1933 a apărut în
vodevilul "Three Terpsichoreans". A fost debutul său. Atunci a folosit pentru prima oară numele de
Danny Kaye. Pentru că a devenit foarte căutat, a avut șansa să joace și pe scene din străinătate. Și
pentru că nu știa limba locală, a fost nevoit să învețe pantomimă și să își construiască numere proprii în
care avea incluse cântece, gesturi, expresii faciale sugestive. Își construise atât de bine rolurile încât
fiica sa a mărturisit mai târziu că au avut chiar dezavantaje. Aflați în China, au dorit să comande
friptură de pui, iar tatăl său i-a imitat pasărea chelnerului atât de bine încât acesta le-a adus două ouă.
[18] Igor Garbaciov - Sa născut la 20 octombrie 1927, în Leningrad, URSS (acum Sankt-Petersburg,
Rusia). Tatăl său era inginer; Mama lui a fost profesor de literatură franceză. Tânărul Igor Gorbachov a
supraviețuit asediului din Leningrad în timpul ocupației naziste în cel de-al doilea război mondial.
După război, sa luptat să depășească experiența traumatică pe care a suferit-o în timpul
bombardamentelor naziste și atacurilor aeriene. Din 1944-47 a studiat psihologia la Universitatea
Leningrad. Acolo sa înscris într-un teatru studențesc și a făcut o interpretare de succes în rolul principal
în piesa “Revizorul" de Nikolai Gogol. A fost invitat să se transfere la Institutul de Teatru, Muzică și
Cinematografie, din care a absolvit cu onoare în 1951 .

[19]. Felix Alexa- Este unul dintre cei mai constanti si mai "prezenti" regizori de teatru din Romania.
Opt spectacole ale sale se joaca in acest moment pe scenele Capitalei, cu salile arhipline. Vazandu-i
spectacolele, cu greu te poti abtine sa nu te intrebi de ce Felix Alexa nu este rasfatat mai mult de critica
si de juriul UNITER. Luna aceasta, Felix Alexa s-a aflat in fata uneia dintre cele mai mari provocari
din cariera, dupa cum singur marturiseste - premiera spectacolului "Livada de visini", prima sa intalnire
cu un text de Cehov, dupa 20 de ani de regie de teatru.

[20]. Mihai Constantin- (n. 30 septembrie 1964, București) este un actor român de teatru, film și
televiziune. Este fiul actorului George Constantin și al mezzosopranei Iulia Buciuceanu, sora actriței
Tamara Buciuceanu.

[21]. Gogol şi teatru / Editura – Iscustva / Moscova 1952 / pag-393

[22]. Marius Manile - Marius Manole a absolvit în 2001 Universitatea de Arte „George Enescu” din
Iași, secția Actorie, la clasa profesor Emil Coșeriu și Cornelia Gheorghe. Între 2002 - 2003, a urmat
cursurile Secției de Coregrafie de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion
Luca Caragiale” din București. De asemenea a participat la stagiile din cadrul Academiei Itinerante
Andrei Șerban, la Horezu și la New York, atelier realizat de ICR New York cu sprijinul ICR București,
în 2009.
[23] . N.V. Gogol. / Opere vol.4. / Editura Cartea rusa / Bucuresti 1957./pag 428

[24] Alexandru Mica / Fantasticul introspectiv şi fantasticul „voalat” ca sursă de cunoastere / editura
Romcor .

[25] Teatru romantic / Teatru rus / pag. – 178.

[26] Belinski - (n. 11 iunie [S.V. 30 mai] 1811 - d. 7 iunie [S.V. 26 mai] 1848) a fost un filozof, critic
literar rus, fondator al programului estetic al realismului în literatura rusă ("Școala naturală").

[27] N.V. Gogol. / Opere vol.4. / Editura Cartea rusa / Bucuresti 1957./pag 428

[28]Aleksandr Sergheevici Pușkin (rusă: Александр Сергеевич Пушкин, n. 6 iunie, S.V. 26 mai,
1799, d. 10 februarie, S.V. 29 ianuarie, 1837) a fost un poet și dramaturg clasic rus din perioada
romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne. Pușkin a fost
inițiatorul folosirii dialectului local în poeziile și piesele sale, creând un stil propriu de amestec al
narațiunii cu teatrul, idila și satira — asociate cu literatura rusă și influențând major scriitorii ruși care
i-au urmat.

[29] N.V. Gogol. / Opere vol.4. / Editura Cartea rusa / Bucuresti 1957./pag 427
[30] P.M . Pogodin (23 noiembrie 1800 - 20 decembrie 1875) a fost un istoric și jurnalist rus
care, împreună cu Nikolay Ustryalov, au dominat istoriografia națională între moartea lui
Nikolay Karamzin în 1826 și apariția lui Serghei Solovyov în anii 1850. Este cel mai bine
amintit ca un susținător ferm al teoriei normaniste a statalității rusești.
[31] ,[33]Teatru romantic / Teatru rus / pag. – 178.

[34] N.V.Gogol - Opere vol. IV. Editura Cartea Rusă . Bucureşti 1957. Pag 353

[35] Nicolai I- 6 iulie (25 iunie, stil vechi) 1796 - 2 martie (18 februarie, stil vechi) 1855) a fost
împăratul Rusiei din 1825 până la moartea sa din 1855.S-a născut la reședința imperială de la Gatcina,
fiind fiul împăratului Paul I și al soției sale Sophie Marie Dorothea de Württemberg, rebotezată în
Rusia ca Maria Fiodorovna. Era fratele mai mic al viitorului țar Alexandru I și al Marelui Duce
Constantin Pavlovici. Accentul pus pe naționalismul rusesc a dus la o dezbatere cu privire la locul
Rusiei în lume, cu privire la sensul istoriei naționale și al viitorului țării. Unul dintre grupuri, al
occidentaliștilor, credeau că Rusia a rămas în urmă cu dezvoltarea, fiind o țară primitivă și nu se poate
dezvolta decât prin europenizare. Grupul slavofililor, ridicau în slăvi slavii și cultura și obiceiurile lor și
se delimitau de occident și cultura și obiceiurile din această parte a lumii. Slavofilii considerau că
filozofia slavă este sursă a împlinirii în Rusia și erau sceptici față de materialismul și raționalismul
european. Unii dintre ei credeau că obștea sătească tradițională rusă – mir – oferea o alternativă
atractivă la capitalismul occidental și putea salva Rusia din punct de vedere social și moral.
Slavofilismul este privit din această ultimă cauză ca o formă de mesianism rusesc.

[36] http://rou.rs.gov.ru/uploads/document/file

[37] Piesa Revizorul de N.V.Gogol

[38] Aleksandr Ivanovici Herzen (în rusă: Алекса́ндр Ива́нович Ге́рцен) (n. 6 aprilie [S.V. 25 martie]
1812 - d. 21 ianuarie [S.V. 9 ianuarie] 1870) a fost un prozator, filozof și democrat-revoluționar
rus.Ultima parte a vieții a petrecut-o la Londra, unde editează ziarul revoluționar Kolokol. Scrierile sale
dezvoltă, după modelul școlii naturale, ideea impactului societății asupra personalității.

[39] Alexandru Mica / Fantasticul introspectiv şi fantasticul „voalat” ca sursă de cunoastere / editura
Romcor .pag 78

[40] Gogol şi teatru / Editura – Iscustva / Moscova 1952

[41] Piesa Revizorul de N.V. Gogol.

[42] Mitomania este caracterizată ca o tendinta patologica de a minti fara a avea constiinta asupra
faptelor exprimate. Aceasta nevoie irepresibila de a fabula, de a inventa povesti imaginare si de a
transforma adevarul il face pe mitoman incapabil sa faca diferenta intre realitate si ceea ce devoaleaza
imaginatia.

Scopul mitomanului nu este acela de a-si insela anturajul, ci mai degraba de a-si crea o alta viata asa zis
„perfecta” fugind de realitatea care il inconjoara.

Specialistii au definit 4 forme de mitomanie:

Maligna. Legata de un complex de inferioritate pe care trebuie sa-l compenseze;

Vanitoasa. Mitomanul incearca sa se puna in valoare, fara sa aiba vreo limita;

Ratacitoare. Mitomanul minte in continuu pentru a fugi de realitatea inconjuratoare;

Perversa. Scopul minciunilor sale este inselaciunea (mitomanul este un escroc).

Mitomanul minte in continuu pentru ca ii e teama ca parerile celorlalti sa nu se schimbe daca ar spune
adevarul. Scopul sau este de a se pune in valoare sau dimpotriva de a se victimiza (scene dramatice,
persoane care afirma ca sufera de boli grave etc).

Specialistii definesc mitomania ca un veritabil dezechilibru , mergand de la o simpla boala la o

tulburare simptomatica a unei nevroze sau psihoze. In cele mai multe cazuri, mitomania survine in
urma unui soc emotional (doliu in familie, despartire dureroasa, esec profesional etc). Inventarea unei
alte vieti atenueaza suferinta si face realitatea mai suportabila .

[42] Simion Karlinsky - Simion Karlinskz - 22septembrie 1924 – 5 iulie 2009. American slavist critic
literar şi istoric a literaturii ruse , popularizator literaturii ruse , PhD , profesor emirit , seful catedrei a
limbii Slavone şi literaturii din universitatea din California .

[43] Lev Kleyn – născut în anul 1927 pe date de 1 iulie în Vitebsk – istoricsovietic şi rus , arhiolog ,
antropolog cultural , lingvist , istoric al ştiinţei , unul din fondatorii universităţii Europene din
Petersburg . De la vîrsta fragedă arată o gindire îndependentă . El a dezvoltat bazele arhiologice
teoretice, lucrări dedicate teoriei şi istorigrafiei , publicată in mod active nu numai în Rusia ci şi în
occident. În 1998 comitetul de sicuritate a U.R.S.S de stat a iniţiat un dosar penal împotrivă omului de
ştiinţă şi a fost condamnat.

[44] Andrey Ivanov - În 1782-1797 a studiat la Ugryumova și Egorov și Shebuev la Petersburg

Academia Sf. De Arte. În 1797, pentru pictura" Noe după ce a părăsit ofertă arcă jertfele lui
Dumnezeu" a primit o medalie de aur și un certificat, în același timp nivelul de 1 la titlul de artist de
clasă. Pensionar a fost lăsat la Academia de" Arte vyaschego în cunoaștere." Învățat acolo din 1798, a
fost un profesor proeminent și maestru desen academic. Din 1800 - a primit titlul de" numit", 1803 -" .
Hristos în deșertul" academician pentru pictura" Adam și Eva cu copii sub copac după expulzarea din
Paradis" și În acest moment, Ivanov copiat multe din vechilor maeștri italieni din secolul al XVII
(Domenichino, Carracci, Guido Reni) și a scris o mulțime de icoane pentru bisericile. Din 1812 -
profesor pentru filmul său" Combaterea Prince Mstislav îndepărtat de la prințul Rededi kosozhskim."
In 1820 el a scris" Minerva, plutind pe cer" pentru scările de fier Academia de Arte Frumoase.

[45] Iosip Viligorskim-sa născut pe data de 13vfebruarie 1817 într-o familie de muzicieni MIhail
Vilegorski (1788-1856) fiid compositor , mama Louise Kolovna Biron (1791-1853) El era cel mai
învîrstă copil din familie. Iosip nu a reuşit să se recomande printr-o creaţie remarcabilă , dar cu tate
acestea în memoria cu cine s-a întilnit Iosip a lăsat plăcute păreri .

[46]… Lui nu-i plăcea să se culce în pat . El prefer fotoliul lui . În noaptea aceea doctoral i-a
recomandat să se odihnească . El s-a ridicat fără tragere de inimă şi sprijininduse de umărul meu , a
mers la patul lui . Sufleţelul meu ! Privirea lui obosită, stanul lui cald colorat mişcările lente ale lui.
Toate acestea pot vedea în faţa mea . El pecînduse spre umăr me-a şoptit . Acum sun tom pierdut .
[47] … Cel puţin eu nu am auzit de o astfel de iubire … Într-o stare de turbare , cînd sufletul te roade
cînd fierbi din interior . Să mă liniştesc doar cu o privire … Nu asta e o creaţie …. N- a fost femeie .
Dacă ia ar fi femeie farmecele sale nu ar putea produce atît de chinuitoare teribile simşuri. A fost un
zeu . Dar în numele lui dumnezeu nu cere numele ei ea este prea sus , sus…

Anexe :

ANEXA1:

Distribuţia teatru Eugen Ionescu 1997 :

Anton Antonovici Skvoznik – Dmuhanofskz , primarul oraşului – Valeriu Pahomi

Ana Andreevna , nevasta lui – Ala Menşicov
Maria antonovna , fiica lor – Angela Sochircă
Luka Lukici Hlopov , inspector şcolar – Valeriu Ungureanu
Ammos Feodorovici Leapkin-Teapkin , judecător – Veceslav Sambriş
Artemi Filippovici Zeamleanika , epitropul aşezemintelor de binefacere – Gheorghe Pietraru
Moşieri locuind la oraş : Piotr Ivanovici Dobcinski – Dumitru Mamei
Piotr Ivanovici Bobcinski – Andrei Locoman
Ivan Alexandrovici Hlestakov , cinovnic din Petersburg – Vitalie Drucec
Osip sluga acestuia – Gheorghe Butucea
Stepan Ilici Uhovertov , comisar de poliţie – Victor Nofit
Avdodia , sluga în casa primarului – Maia Grosu
Sluga de la han – Arcadie Strungaru
Negustori , polişai , oaspeţi – Alina Lungu , Dorina Talmazan , Larisa Minov , Doina
Severin . .

ANEXA 2:
ANEXA 3:

1. .Unde s-a nascut personajul? In ce mediu?

2. Din ce paturi sociale face parte?
3. Prin ce conditii de viata a trecut personajul?
4. Educatia pe care a primit-o personajul ( scoala )?
5. Ce educatie a avut? Ce educatie i-a fost impusa?
6. Ce face/ crede/ simte personajul cind ramine singur?
7. Cum se manifesta personajul vizavi de educatia primita?
8. Are personajul marcaje fizice sau psihice, ticuri?
9. Parerea personajului fata de lume, viata, filosofia lui despre viata?
10. Care e virsta personajului? Dar profesia lui?
11. Care e atitudinea personajului fata de profesia lui?
12. Cum gindeste personajul?
13. Ce fel de temperament are?
14. Care sunt viciile personajului?
15. Care sunt gusturile la nivel esthetic al personajului ( ce citeste, ce
gindeste ) ?
16. Care e parerea personajului fata de celelalte personaje?
17. Care este parerea celorlalte personaje fata de personaj?
18. Cu care pareri din jur despre personaj este de acord personajul?
19. Cum este felul in care priveste personajul?
20. In ce relatii este personajul fata de celelalte personaje?