Documentele justificative sunt documente care stau la baza înregistrărilor contabile și care atestă

tranzacțiile și evenimentele economice înregistrate în contabilitatea unei întreprinderi sau

organizații. Aceste documente sunt importante, deoarece demonstrează legalitatea și validitatea
tranzacțiilor și evenimentelor economice și servesc ca probă în cazul unor controale sau audituri.

Iată câteva exemple de documente justificative care stau la baza înregistrărilor contabile:

1. Facturile de cumpărare și vânzare: Acestea sunt documente legale care demonstrează

tranzacțiile de cumpărare și vânzare ale întreprinderii. Facturile trebuie să conțină informații
precum numărul facturii, data emiterii, numele și adresa furnizorului sau al clientului,
descrierea bunurilor sau serviciilor, cantitatea, prețul și valoarea totală.

2. Avizele de livrare: Acestea sunt documente care atestă că bunurile au fost livrate către client
și conțin informații precum numărul avizului de livrare, data livrării, numele și adresa
clientului, descrierea bunurilor, cantitatea și valoarea.

3. Chitanțele: Acestea sunt documente care atestă încasarea de bani de la clienți sau alte surse
și trebuie să conțină informații precum numărul chitanței, data încasării, numele și adresa
clientului, suma încasată, motivul încasării și semnătura persoanei care a primit banii.

4. Ordinele de plată: Acestea sunt documente care atestă plățile efectuate de întreprindere
către furnizori, angajați sau alte surse și conțin informații precum numărul ordinelor de plată,
data plății, numele și adresa beneficiarului, suma plătită și motivul plății.

5. Alte documente justificative: Acestea pot include contracte, bonuri fiscale, acte de recepție și
deconturi de cheltuieli.

Pentru a se asigura că aceste documente justificative sunt păstrate în condiții de siguranță și

accesibile, întreprinderile ar trebui să le organizeze și să le archiveze într-un sistem de arhivare
corespunzător. De obicei, documentele justificative trebuie să fie păstrate timp de cel puțin 10 ani, în
funcție de legislația fiscală și contabilă din țara respectivă.