DOCUMENTE DE GESTIUNE COMERCIALĂ

ELEV: TUDOSE GEORGIANA

 Documente specifice acitivităţii de comerţ
Activitatea comercială presupune întocmirea unor documente care atestă (confirmă)
mişcarea mărfurilor de la producător (depozit en gross) la magazine en detail, unde se vând
mărfurile direct către client.
Documentele care sunt completate în sfera comercială sunt:
1. Comande;
2. Aviz de însoţire a mărfurilor;
3. Factura;
4. Note de recepţie şi de constatare de diferenţe;
5. Fişă de magazie;
6. Monetar;
7. Raport de gestiune zilnic sau periodic;
8. Facturi fiscale;
9. Bon de consum;
10. Listă de inventariere.
Activitatea comercială se desfăşoară atât de către societăţile comerciale sau firmele din sfera
circulaţiei mărfurilor, cât şi de către întreprinderile producătoare de bunuri materiale pe care le
comercializează.
Funcţia comercială a unei firme are ca sferă de atribuţiuni cumpărea şi vânzarea mărfurilor.
Pentru ca să poată fi înregistrate în contabilitate toate operaţiunile economice, financiare
care provoacă mişcări de valori în cadrul patrimoniului firmei trebuie să aibă la bază documente
justificative, adică acele documente în care se consemnează comandarea, contractarea, achiziţia,
recepţia, vânzarea şi decontarea mărfurilor.
Documentul este un act scris în care se consemnează operaţia economică sau evenimentul,
tranzacţia care are loc în cadrul firmei, întocmit în momentul şi la locul desfăşurării
evenimentului.
Din punct de vedere al locului unde se întocmesc documentele putem avea documente
interne întocmite în cadrul întreprinderii şi circulă numai în interiorul firmei respective şi
documente întocmite fie în afara firmei de către terţe persoane şi adresate întreprinderii sau
documente întocmite de întreprindere şi destinate terţelor persoane.
Aceste documente întocmite în momentul şi la locul desfăşurării operaţiunilor economice
poartă denumirea de documente operative, ele formând evidenţa operativ-curentă.
De obicei, o firmă în domeniul comerţului are un mediu intern reprezentat de totalitatea
relaţiilor ierarhice, de colaborare, cooperare, subordonare, care au loc în interiorul firmei.
Mediul extern este dat de totalitatea relaţiilor firmei a terţelor persoane:
-producător;
-depozite en gross;
-furnizorii de mărfuri;
-cu bugetul statului;
-organele de justiţie;
-organele de apărare şi de ordine interioară;
-organele administrative;
-cu furnizorii de servicii;
-organismele de mediu;
-acţionarii;
-asociaţii;
 -salariaţii;
-clienţii;
-băncile, etc.
Documentele sunt importante deoarece consemnează mişcările şi transformările
patrimoniului firmei pentru realizarea obiecului de activitate al firmei.
Mai sunt importante pentru faptul că probează necesitatea, realitatea, economiitatea,
legalitatea operaţiunilor economico-financiare.
Acest lucru conferă documentului putere în justiţie, adică se spune că documentele au
putere pobatorie.
Orice document întocmit în interiorul firmei au un caracter intern, deci circulă numai în
interiorul firmei. Din punct de vedere al structurii documentelor pot fi:
-documente tipizate, adică care au structură comună la nivel de economie naţională;
-documente netipizate concepute de către specialiştii şi salariaţii din cadrul întreprinderii.
Orice document tipizat în mod obligatoriu trebuie să cuprindă următoarele elemente:
1-denumirea documentului;
2-antetul firmei (elementele care identifică denumirea firmei, sediul, strada, nr. de
înregistrare, codul unic de înregistrare, atributul sau codul fiscal, nr. de tel./fax, adresa de e-
mail);
3-nr. documentului respectiv;
4-data întocmirii documentului;
5-seria documentului (documente cu regim special de completare şi folosire sunt
întotdeauna înseriate şi numerotate);
6-denumirea părţilor sau a firmelor persoanelor care participă la efectuarea operaţiunilor
sau a tranzacţiilor;
7-date cantitative şi valorice în legătură cu tranzacţia efectuată;
8-numele, prenumele şi semnătura prin care întocmesc sau completează documentele;
9-numele, prenumele celui care aprobă tranzacţia;
10-alte elemente de identificare a persoanelor care primesc cu indicarea seriei şi numărul
de cărţi de identitate CNP, a unui mijloc de transport.
Documentele sunt mai importante şi pentru faptul că pe baza lor se efectuează controlul
economic şi financiar.
Mai sunt importante pentru faptul că oferă informaţii conducerii firmei despre felul cum se
desfăşoară activitatea firmei.

Clasificarea documentelor

Multitudinea de activităţi de sfârşit în comerţ a făcut necesară o clasificare a documentelor

în care se consemnează operaţiile şi tranzacţiile desfăşurate de către întreprinderile comerciale.
Se cunosc 5 criterii de clasificare:
1-după natura operaţiilor pe care le înregistrează;
2-după funcţia pe care o îndeplinesc;
3-după momentul întocmirii şi rolul lor;
4-după locul în care se întocmesc;
5-după regimul de tipărire şi utilizare.

1. După natura operaţiilor pe care le înregistrează:

-documente privind capitalurile;
 -documente privind activele imobilizate (factura, proces verbal de punere în funcţiune, fişa
de mijloace fixe, proces verbal de scoatere din funcţiune);
-documente privind stocurile (factură, notă de recepţie şi constatare de diferenţe, bon de
consum, fişă de magazie);
-document privid personalul;
-document privind încasările: - cu numerar
- prin virament.
2. După funcţia pe care o îndeplinesc:
-documente de dispoziţie;
-documente de execuţie;
-documente mixte;
-documente contabile.
3. După momentul şi rolul lor:
-documente primare;
-documente centralizatoare.
4. După locul unde se întocmesc:
-documente interne;
-documente externe.
5. După regimul de tipărire şi utilizare:
-documente cu regim special;
-documente fără regim special.

Clasificarea documentelor după funcţia pe care o îndeplinesc

În funcţie de acest critriu, documentele specifice activităţii de comerţ se grupează în 4

grupe:
a) documente de dispoziţie - sunt cele care conţin în structura lor un ordin de a efectua o
anumită operaţiune economică.
Aceste documente nu se pot utiliza pentru înregistrarea operaţiunilor economice deoarece
ele dau dispoziţia, dar nu presupune în acelaşi timp ce operaţiune să fie efectuată în sine.
Aceste documente sunt:
-dispoziţie de livrare - de expediere;
-dispoziţie de plată/încasare.
b) documente de execuţie-aceste documente cuprind prevederea expusă să se execute
operaţiunea economică.
Aceste documente stau la baza înregistrării, în contabilitate de operaţii economice ca şi
documente justificative (bonuri de consum individual/colectiv, fişa limitată de consum, chitanţa,
factura, pocesul verbal de recepţie, nota de intrare-recepţie şi constatare de diferenţă);
c) documente mixte - aceste documente cuprind o combinaţie între documentele de
dispoziţie şi documentele de execuţie, adică au în cuprinsul lor atât ordinul de efectuare a
operaţiei, cât si efectuarea în sine propriu-zisă a operaţiei.
Şi aceste documente mixte pot sta la baza înregistrării în contabilitate a operaţiunilor
economice.
Exemplu: dispoziţie de livrare- avix de expeditor
-fişa limitată de consum;
-factura;
-chitanţa fiscală.
 d) documente contabile - sunt acele înscrisuri specifice contabilităţii, care se întocmesc în
baza documentelor tehnicooperative.
Acestea sunt:
-nota de contabilitate;
-registrul jurnal cronologic;
-registrul cartea mare care apare în 2 forme:
-fişa de contabilitate a operaţiunii;
-fişa şah pentru conturi corespondente;
-balanţa de verificare;
-documente centralizatoare - sunt cele care grupează, centralizează documentele primare.
-jurnalul achiziţiilor;
-jurnalul vânzilor;
-foaia colectivă de prezenţă;
-statul de plată al salariilor.
Clasificarea documentelor după locul în care se întocmesc

Documente – interne;
-externe.
Cele interne pot fi tipizate (folosite la nivel economic naţional) cât şi cele netipizate
(concepute la nivel de firmă în funcţie de necesităţile de informare a conducerii) şi circulă numai
în interiorul firmei interne; pot circula şi în afara firmei, deşi sunt întocmite tot acolo: factură,
aviz de înscriere, ordin de plată, bilet la ordin, cecul, chitanţa, fişa.
De regulă aceste documente sunt: bon de consum, fişa limită de consum, fişa mijlocului
fix, registru, număr de inventar, bod de predare-transfer-restituire, foaia de colectare de prezenţă,
stat de plată a salariilor, registru de casă, dispoziţie către caserie, registrul jurnal cronologic, fişă
de cont pentru operaţii diverse, proces verbal de constatare, jurnalul vânzărilor, etc.
Documente externe, întocmite în afara firmei, dar circulă şi în interiorul firmei: factută
întocmită de furnizor, aviz de însoţire al furnizorului, extras de cont, cec, bilet la ordin de la
plătitor, proces verbal de constatare de la organe diverse, de la organe superioare, ordine,
dispoziţii, acte administrative, social, economic, primite de la organele de stat locale şi aceste
documente pot fi tipizate la nivelul economiei naţionale pentru toate sectoarele sau liber
concepute şi redactate de cei care solicită informaţii despre activităţile firmei.
-bilanţul contabil propriu-zis;
-bilanţul contabil al rezultatelor sau contul de profit şi pierdere;
-anexele la bilanţul contabil.
După momentul completării şi rolul lor:
1. documente primare - care se completează pentru prima dată în unitate (bonul de consum)
2. documente centralizatoare.

Clasificarea documentelor după regimul de tipărire şi utilizare

Documente - tipizate - cu regim special;

-netipizate - comune pe economie.
Documente cu regim special - înscrisuri care au o liniatură şi un format adecvat naturii
operaţiunilor pe care evidenţiază, ca un ordin special de tipografii specializate, înseriate şi
numerotate, sunt evidenţiate separat într-un formular (fişa de magazin, documentul cu regim
special), factura, factura fiscală, chitanţa, chitanţa fiscală, cecul de numerar, cambia, bilet la
ordin, acele documente care evidenţiază încasări, plăţi în baza cărora se fac încasări şi plăţi.
Cele comune pe economie sunt tipizate, dar pot fi şi folosite în majoritatea ramurilor de
activitate, proces verbal de recepţie, comanda, nota de intrare-recepţie, constatare de diferenţe,
bon de consum, registru de casă, încasări şi plăţi, monetar raport de gestiune periodică, jurnalul
de achiziţii.
Documente netipizate: concepute de firmă în funcţie de cerinţele de informare a conducerii
firmei la un moment dat.

Elementele obligatorii ale documentelor contabile

Documentele de evidenţă tehnic operativă (justificative) trebuie să conţină urmoarele

elemente:
1. denumirea documentului;
2. denumirea firmei su sediul ei social )loc, stradă, cod poştal, număr de înregistrare, de la
registrul comerţului (J07/1289/2009); codul unic de înregistrare, codul fiscal, nr. de telefon/fax;
3. nr. documentului;
4. data întocmirii documentului (zi, lună, an);
5. menţinerea firmelor între care se încheie tranzacţia;
6. în conţinutul documentelor se înscriu datele cantitative şi valorice ale bunurilor care fac
obiectul tranzacţiei;
7. în partea de jos a documentelor vom avea semnăturile persoanelor autorizate care au
efectuat tranzacţia, persoanele care au aprobat tanzacţia şi ale primitorului sau beneficiarului
tranzacţiei;
8. Alte date suplimentare în legătură cu tranzacţia efctuată (numele şi prenumele
delegatului, felul şi numărul de înmatriculare a mijlocului de transport eventual alte informaţii
despre condiţiile de transport, tipul de transport, ş.a.)
Documentele folosite în activitatea comercială în funcţie de momentul întocmirii şi rolul
lor:
-în funcţie de acest criteriu documentele folosite în comerţ se împart în 2 categorii;
-documente primare (operative) - se întocmesc pentru prima oară la locul şi în momentul
desfăşurării sau efectuării operaţiei economico-financiare:
1. bonul de consum;
2. fişa limită de consum;
3. bonul de predare-transfer-constituire;
4. dispoziţia de livrare;
5. factura fiscală.

Întocmirea, verificarea şi controlarea documentelor

Completare, caractere, verificare

Documentele specifice acestei activităţi sunt acelea ce se referă la comandă, execuţia

proceselor economice specifice comerţului.
 Factura, factura fiscală, comanda, aviz de însoţire, dispoziţie de livrare, nota de intrare-
recepţie şi diferenţe, bon de consum, predare monetar, etc.
Modalitatea de completare este specificată în norme metodologice privind, întocmirea,
verificarea şi corectarea, elaborate de Ministerul Finanţelor publică aceste norme: denumirea
documentelor, scopul întocmirii, număr de exemplare, circuitul documentelor (cine întocmeşte,
aprobă), în funcţie de tipul şi scopul documentului ce specifică compartimentul care se arhivează
de ani păstrat.
De regulă documentele pot fi întocmite în mai multe modalităţi (manual, electronic) dar
indiferent de forma în care se compune.
Scrisul, oricum ar fi trebuie să fie clar, citeţ, fără ştersături, spaţii libere, într-un număr de
exemplare cerut şi de metodologia de întocmire.
Pe parcursul completării apar spaţii care cer, este cazul să fie completate, se barează (-),
pentru a nu apărea alte înscrisuri.
La completarea manuală se foloseşte pix de culoare albastră sau neagră pentru a se
cunoaşte şi pe exemplare.
În normele meto, pe lângă instrucţiuni de completare sunt şi instrucţiuni cu privire la
circuitul documentelor, în acest sens fiecare agent este obligat întocmească un grafic de circulaţie
a documentelor începând de la persoane care îl întocmesc, verifică şi corectează, aprobă. Acest
grafic cuprinde şi timpul în care documentul staţionează la un compartiment, de regulă cu mai
mult de 24 de ore, maxim 48, depinde de felul operaţiunilor care fac obiectul tranzacţiilor
efectuate în baza diferitelor documente.
Acest grafic de circulaţie asigură o operativitate în înregistrarea tranzacţiilor şi se confundă
cu un mini sistem informaţional al activităţilor comerciale.
Verificarea - se efectuează fie de persoanele care îl întocmeşte dacă are delegarea de
atribuţiuni, fie de persoanele ierarhic (şef) celui care a întocmit. Se realizează cu scopul
înlăturării eventualelor greşeli în documente, astfel încât la baza înregistrării să avem un
document corect.
Se realizează:
a) de formă;
b) matematică;
c) fond.
a) aceasta constată dacă s-a folosit documentul care trebuia operaţiei economico-financiare
consemnate în document. Verificarea se face în concordanţă cu cerinţele impuse în normele
metodologice.
b) acest tip de verificare presupune exactitatea scrierii cifrelor, numerelor si exactitatea
operaţiilor şi verificare care este cea refuzată, respectarea necesităţii oportunităţii realităţii (dacă
documentul are înscris real cantitatea, preţ, valori, data la care se desface).
Corectarea intervine când în urma verificării; se constată că s-a greşit, dacă documentul
este u regim special şi s-a greşit; se anulează printr-o linie oblică, deasupra „ANULAT”, nume ,
prenume, data şi semnătura celui care a anulat. Documentele cu regim special nu se rup, dacă
documentul greşit este comun, atunci acesta va fi corectat prin tăierea cu o linie oblică a
cuvintelor sau a sumei greşite.
Menţionându-se data şi semnătura persoanei se întocmeşte un alt document cu mare atenţie
pentru a nu se greşi din nou.
Comanda, factura fiscală, avizul, dispoziţia de livrare, nota de recepţie, jurnalul de
achiziţie, menetar, raport de gestiune zilnică periodica
 COMANDA
Este un document tipizat de evidenţa primară, care se completează de agentul economic
care solicită achiziţia diverselor sortimente de mărfuri, fie de la producător direct, fie de la
depozit en gross. Documentul conţine în partea stângă sus firma care întocmeşte comanda,
denumirea furnizoruluui (fie depozit sau unitate), se înscriu mărfuri care se comandă (contact,
denumire, u/m, cont, calitate, preţ, valoar totală, nu se trece TVA, după ultimul sortiment se
barează cu o linie orizontală, iar apoi o linie oblică până jos).
Semnătura (stânga jos), contabil şef (dreapta). Se aplică ştampila pe semnătura
directorului. Se întocmeşte în 2 exemplare (unul se înmânează delegatului, iar celălalt la unitate
ca probă a ceea ce s-a comandat).

AVIZ DE ÎNSOŢIRE A MĂRFURILOR

Este un document tipizat, folosit pentru consemnarea mărfurilor achiziţionate de la
producător până la beneficiar sau pentru însoţirea mărfurilor transferate între gestiuni; aceleaşi
unităţi se întocmesc în 3 exemplare.
Documentul conţine informaţii cu privire la :
-agent economic (toate informaţiile); iar în partea dreaaptă informaţii referitoare la unitatea
furnizoare.

BONUL DE CONSUM
Serveşte ca:
-document de eliberare din magazie a materialelor pentru consum;
-document justificativ de scădere din gestiune şi de înregistrare în evidenţa magaziei şi în
contabilitate.
Se întocmeşte în 2 exemplare de compartimentul care efectuează lansarea bunurilor de
consum.
Circulă astfel:
-la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate;
-la persoanele autorizate să aprobe folosirea altor materiale, în cazul materialelor
înlocuitoare;
-la magazia de materiale pentru eliberarea acestora;
-la compartimentul financiar contabil pentru înregistrarea în contabilitate.

FIŞĂ DE MAGAZIE
Este tipărită în foi volante pe ambele părţi.
Se utilizează pentru:
-evidenţa la locul de muncă de depozitare a intrărilor, ieşirilor şi stocului de valori
materiale;
-evidenţa contabilă analitică;
-sursă de informaţii pentru controlul operativ.

LISTA DE INVENTARIERE
Se întocmeşte în secţiuni de 100 file.
Serveşte pentru:
-intentarierea valorilor materiale aflate în gestiune;
 -stabilirea lipsurilor la inventar;
-întocmirea registrului inventar;
-stabilirea provizioanelor pentru deprecieri.
MONETARUL
Este un formular tipărit în carnete cu câte 100 de file.
Serveşte ca:
-document justificativ pentru evidenţierea la sfârşitul zilei a numerarului existent în
caserie, corespunzător mărfurilor comercializate;
-document justificativ de înregistrare în contabilitate;
-document justificativ pe baza căruia se predă numerarul.
Monetarul se utilizează numai în cazul vânzării mărfurilor cu amănuntul. Potrivit
reglementărilor în vigoare, în condiţiile aparatelor de marcat electronice fiscale, suma din
registrul de casă emis de aceste aparate, inclusiv cu suma înregistrată de mână în registrul de
casă, în cazul defectării aparatelor de marcat electronice fiscale. Valoarea înscrisă în monetar
trebuie să corespundă cu valoarea înscrisă în raportul de gestiune.
CHITANŢA
Este un formular cu regim special de tipărire, înscriere şi numerotare.
Serveşte ca:
-document justificativ pentru depunerea unei sume în numerar de caserie;
-document justificativ de înregistrare în Registrul Jurnal de încasări şi plăţi şi în
contabilitate.
Se întocmeşte în 2 exemplare, pentru fiecare sumă încasată, de către contribuabilul sau
casierul numit şi semnează de acesta pentru primirea sumei. Exemplarul 1 circulă la depunător.
Exemplarul 2 rămâne în carnet fiind folosit ca document de verificare a operaţiunilor efectuate în
Registrul Jurnal de încasări şi plăţi.
După utilizarea completă a comerţului, exemplarul 2 se arhivează.
FACTURA FISCALĂ
Este un document tipizat cu regim special, adică este înseriat şi numerotat, ceea ce
înseamnă că trebuie să fie completată cu foarte mare atenţie pentru a nu se greşi. Este
documentul oficial care atestă transferul dreptului de proprietate asupra mărfurilor de la
producător sau furnizor la beneficiar/cumpărător.
În baza acestui document, beneficiarul trebuie să dispună plata către furnizor sau
cumpărător a contravalorii mărfurilor achiziţionate.
Documentul se întocmeşte în 3 exemplare, se tipăreşte pe hârtie copiativă în carnete de
către 50 de bucăţi, este format A4 sau A5, dar de regulă are un format A4.
Structura şi informaţiile oferite de facutură:
-în prima treime de sus a formularului în colţul din stânga se înscriu date referitoare la
identificarea beneficiarului mărfii (denumire, sediul social, strada, numărul, localitate, cod
poştal, număr de înregistrare de la Registrul Comerţului, codul unic de înregistrare, fax; e-mail);
-în colţul din dreapta sus se înscriu date şi informaţii despre furnizor, fie că este o
întreprindere producătoare sau un depozit;
-în a doua treime, sus la mijlocul paginii avem denumirea documentului „Factură Fiscală”;
sub denumire este o casetă dreptunghiulară în care se trece numărul şi seria facturii care se
regăseşte în colţul din dreapta sus, ziua, luna şi anul întocmirii facturii.
Eventual, dacă marfa s-a livrat pe bază de aviz de însoţire şi data când acesta a fost
întocmit.
 Urmează apoi structura de bază a facturii formată într-un sistem de linii orinzontale şi
verticale, în care, în funcţie de denumirea coloanelor se vor trece informaţiile necesare astfel:
-în prima coloană este nr.crt.;
-în a doua coloană denumirea produselor, lucrărilor, serviciilor, a mărfurilor;
-în a treia coloană, unitatea de măsură;
-în a patra coloană, cantitatea;
-în a cincea coloană, preţul unitar fără TVA;
-în a şasea coloană, valoarea;
-în a şaptea coloană, valoarea TVA-ului;
-dacă rămâne spaţiu necompletat, după ultimul rând completat se barează cu o linie
orizontală oblică de la dreapta la stânga pentru a nu fi trecute alte produse/mărfuri;
-în ultima treime, partea de jos a formularului avem spaţiu special pentru semnătura şi
ştampila furnizorului;
-mijloc –jos-casetă specială – se găsesc date despre numele delegatului, seria şi numărul
actului de identitate, mijloc de transport, în partea dreaptă a acestei casete avem semnătura de
primire a mărfurilor, iar în partea de jos, total de plată.
Totalul de plată se obţine prin însumarea valorilor în coloana 5 şi 6.

NOTA DE RECEPŢIE ŞI CONSTATARE DE DIFERENŢE

Nota de recepţie şi constatare de diferenţe este tipărită pe ambele feţe, în blocuri de 150 de
file.
Serveşte ca:
-document pentru recepţia bunurilor aprovizionate;
-document justificativ pentru încărcarea în gestiune;
-probă în litigiile cu cărăuşii şi furnizorii, pentru diferenţele constatate la recepţie;
-document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Nota de recepţie şi de constatare de diferenţe este tipărită pe ambele feţe, în blocuri de 150
de file.
Serveşte ca:
-document pentru recepţia bunurilor aprovizionate;
-document justificativ pentru încarcarea în gestiune;
-probă în litigiile cu cărăuşii şi furnizorii, pentru diferenţe constatate la recepţie;
-document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Nota de recepţie şi constatare de diferenţe se întocmeşte în 2 exemplare, potrivit
prevederilor legale, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, după caz, pe măsura
efectuării recepţiei. În situaţia în care la recepţie se constată diferenţe, acest document se
întocmeşte în 3 exemplare de către comisia de recepţie legal constituită.
În cazul când bunurile materiale sosesc în tranşă, se întocmeşte câte un formular pentru
fiecare tranşă, care se anexează apoi la factură, sau la avizul de însoţire a mărfii. Datele de pe
verso ale formularului nu se completează decât atunci când se constată diferenţe la recepţie.

RAPORTUL DE GESTIUNE ZILNIC

Se întocmeşte în 2 exemplare de către gestionar, pentru fiecare gestiune în parte.
După raportarea soldului din ziua precedentă în coloanele de "Mărfuri" se înscriu, în
ordinea întocmirii lor, documente de intrări din ziua respectivă, iar la sfârşitul zilei se stabileşte
totalul intrărilor şi soldul, după care se înscriu datele privind vânzările şi alte ieşiri de mărfuri şi
se totalizează la sfârşitul zilei, unde se detaliază soldul scriptic de mărfuri.
În raportul de gestiune se înscriu atât cumpărările şi vânzările de mărfuri la preţul de
vânzare cu amănuntul, cât şi alte intrări sau ieşiri de mărfuri care au ca efect modificarea în plus
sau în minus a soldului de mărfuri cum ar fi:
-modificări de preţ;
-transferul mărfurilor degradate, etc.
Documentele care stau la baza întocmirii Raportului de gestiune pot fi:
-nota de recepţie şi constatare de diferenţe;
-monetarul;
-inventarul privind modificări de peţ;
-procesul verbal de scădere de gestiune, etc.
Exemplarul 2 al raportului de gestiune rămâne în carnet, iar exemplarul 1 al raportului de
gestiune rămâne în financiar -contabil, unde se verifică şi se confruntă cu datele din evidenţa
analitică. Eventualele erori se comunică gestionarului pentru a le conecta şi a pune de acord
soldul scriptic din evidenţa contabilă.