Cum este diagnosticat hipertiroidismul

Diagnosticarea hipertiroidismului se realizează pe baza

istoricului medical, a examenului fizic și a testelor
recomandate de doctorul specialist.
Examenul fizic
Doctorul măsoară înălțimea, greutatea, pulsul și
tensiunea arterială, după care palpează zona gâtului,
pentru a vedea dacă există anomalii specifice gușii. Mai
apoi, va examina ochii, pentru a vedea dacă sunt
prezente semne specifice bolii Graves (durere, ochi
roșii și inflamați, sensibilitate la lumină). Ulterior,
urmează întrebări despre alte simptome, precum și
despre alți membri ai familiei care au hipertiroidism
sau alte afecțiuni autoimune.
Analize de sânge
Analizele de sânge, pentru a vedea dacă este vorba de hipertiroidism, sunt
similare celor pentru diagnosticarea hipotiroidismului, doar că rezultatele
diferă. Mai jos sunt principalele elemente care sunt verificate în timpul
testelor de sânge:
TSH și FT4 - dacă nivelul TSH (hormon de stimulare tiroidiană) este prea
scăzut, sub 0,45 mlU/L, va fi nevoie de realizarea unui test FT4 (tiroxina
liberă) sau de alte analize care estimează nivelul tiroxinei libere. Dacă nivelul
FT4 este mai mare de 2 ng/dL, poate fi pus diagnosticul de hipertiroidism;
T3 - testarea hormonului triiodotironină ajută și el la punerea corectă a
diagnosticului. Testul măsoară cantitatea de hormon prezent în circulația
sanguină, iar ulterior, testul FT3 (triiodotironina liberă) măsoară nivelul
hormonilor ce pot fi folosiți de organism. Un nivel ridicat la FT3 indică
hipertiroidismul. Acest test poate fi util și în determinarea severității bolii;
Anticorpii tiroidieni - doctorul va testa sângele pentru prezența anticorpilor
TRAb (anticorpi anti-receptor TSH) și a TSI (imunoglobulina stimulatoare a
tiroidei). Existența acestor anticorpi confirmă prezența bolii Graves.
Alte investigații ale glandei tiroide
Uneori, doctorul poate recomanda și alte teste, pentru a putea pune
corect diagnosticul. Testul de captare a iodului radioactiv și scintigrafia
tiroidiană sunt cele mai folosite astfel de investigații.
În cazul testului de captare a iodului radioactiv (numit și
radioiodocaptare), doctorul îți va recomanda să nu mănânci cu o seară
înainte de realizarea testului. Procedura constă în măsurarea nivelului de
iod care poate fi captat de glanda tiroidă. Pentru a determina acest lucru,
va trebui să înghiți o pastilă de iod radioactiv, cu o zi înainte de test. În
dimineața zilei următoare, un tehnician în medicină nucleară va scana
gâtul, cu ajutorul unei sonde de mici dimensiuni. Dacă testul arată o
absorbție redusă de iod, înseamnă că glanda tiroidă este hipoactivă. În
cazul în care există o producție mare de hormoni tiroidieni, deși glanda
este hipoactivă, diagnosticul este tot de hipertiroidism.
Al doilea test, scintigrafia tiroidiană, constă în ingerarea unei cantități
mici de iod sau injectarea de technețiu. Ulterior, se introduce o cameră
video, pentru a vedea glanda tiroidă din diverse unghiuri. Pentru a reduce
din disconfort, este recomandat să stai nemișcat și să menții gâtul întins.
Testul poate dezvălui o glandă tiroidă mică ori mărită și poate oferi indicii
cu privire la zonele tiroidiene cu activitate redusă sau intensă.
Probe cu izotopi radioactivi:
-radioiodocaptarea tiroidiana:scintigrafia tiroidiana =gamma-
grafie sau scanning tiroidian - consta in capacitatea tiroidei de
a capta iodul radioactiv administrat per os si iv
-permite stabilirea diagnosticului, depistarea unor formatiuni
patologice(chist, nodul, abces, tumori, metastaze) si evalueaza
starea functionala a glandei tiroide
- materiale necesare: scintigraf
- pregatirea psihica: cu trei luni inainte de examinare se lamures-
te asupra tehnicii; se explica necesitatea evitarii contactului cu
ioduri sau bromuri; cu o luna inainte nu se administreaza sul-
famide, neuroleptice, calmante, hormoni; in dimineata exami-
narii este informat sa nu ingere nimic si sa nu fumeze
- pregatirea fizica: pentru administrarea per os nu se impune o
pregatire speciala; pentru administrarea iv – conform tehnicii
cunoscute
- tehnica se administreaza 20-40 μCi(micro curie=unitate de
masura a radioactivitatii)
; se determina radioactivitatea
(la nivelul lojei tiroidiene) in procente de radioiod(captat de
tiroida) fata de doza de administrare è in administrarea per os
- dupa terminarea tehnicii pacientul se supravegheaza
- valori normale: in cazul administarii per os pentru captarea la 2
ore 2h – 10-15%; 5h 25-35%; 24h 45-50%; in cazul adminis-
trarii intravenoase scintigrama obtinuta se prezinta sub forma
unei serii de puncte care arata zonele fixate de iodul radioactiv
- patologic captarile inalte reflecta o hiperfunctie tiroidiana;
radioiadocaptarea este crescuta in hipertiroidiana mai ales la
2h, dar este scazuta in formele cu tiroida blocata
Metoda este interzisa in cazul sarcinii si se efectueaza numai
in caz de urgenta la copii si la femeile cu varsta procreatoare.
METABOLISMUL BAZAL
Aceasta proba masoara consumul de oxygen,in conditii bazale.Hiperfunctia
tiroidiana intensifica consumul de oxigen,crescand metabolismul bazal,pe
cand hipofunctia tiroidei diminueaza metabolismul bazal.
Pentru efectuarea acestui examen,bolnavul trebuie pregatit astfel:cu o seara
inainte sa stea linistit si sa nu consume proteine si grasimi.Metabolismul bazal
se face dimineata pe nemancate.Arata valori crescute la hipertiroidieni,dar si
la nevrotici si anxiosi.De aceea se recomanda ca la nevrotici proba sa fia
facuta dupa administrarea de sedative.
Determinarea metabolismului bazal= cantitatea de energie (rezultata din
oxidarea alimentelor) utilizata de organism in repaus absolut, la valori ale
temperaturii si presiunii atmosferice optime
- materiale necesare spirograf, cantar, taliometru, ceas
- - pregatirea psihica: lamurirea asupra tehnicii si evitarea emotiilor
- - pregatirea fizica: cu trei zile inaintea efectuarii tehnici se admini-
streaza un regim hipoproteic; evitarea eforturilor fizice; intreruperea
sedativelor, excitantelor si interzicerea fumatului; in seara anterioara
examinarii nu ingera nimic; in ziua exami-narii isi limiteaza la minim
eforturile fizice; transportul la cabi-netul de examinare se va face cu
caruciorul; inaintea deter-minarii se asigura repausul absolut: 30min in
decubit dorsal.

-tehnica: se masoara inaltimea si greutatea pacientului; se

noteaza numele pacientului, varsta, sexul, greutatea si inaltimea
corporala; se conecteaza pacientul la spirograf; pacientul va
respira numai in aparat pana la normalizarea respiratiei; se
incepe inregistrarea timp de 6 min -spirograma
- consumul de oxigen si productia de CO2 se raporteaza la
necesitatile calorice
- valoarea medie a cheltuielilor energetice ale MB la adultul
sanatos= 1cal/kg corp/h; valori normale 0%-15% in corelatie cu
datele clinice;ex la +30% -arderi din organism>30%
Reflexograma Achiliana=inregistrarea grafica a duratei contrac-
tiei si decontractiei musculare a unui reflex osteo-tendinos
- materiale necesare: ciocan de reflexe, fotomotograf
- pregatirea psihica: se explica necesitatea examinarii
- pregatirea fizica: nu necesita
- tehnica: contractia musculara se obtine prin percutia tendonului
lui Achile cu ciocanelul de reflexe; se utilizeaza fotomotograful
care inregistraza timpul contractiei si al decontractieicu ajutorul
celulei fotoelectrice; ofera informatii despre starea functionala a
glandei tiroide ca metoda de diagnostic si ca evaluare a eficaci-
tatii tratamentului
- valori normale:timpul de relaxare musculara dupa percutia
tendonului lui Achile=300msec
- patologic alungirea timpului apare in hipofunctie tiroidiana
c)Determinarea colesterolului si a fosfolipidelor in sange
- se recolteaza 3-5mililitri de sange prin punctie venoasa;nu este
o metoda specifica de investigare a glandei tiroide, dar s-a
constatat ca in hipofunctia tiroidiana apar valori crescute ale
colesterolului;v.n. <200mg%
IODEMIA (determinarea in plasma a iodului legat de protein)
Valori normale=4-8mg/100ml.
De stiut :proba nu poate fi efectuata in cazul in care,cu o luna
inainte,bolnavul a luat substante care contin
iod(Tiroton,Mexaform).Rezultatele pot fi influentate chiar de
iodul continut in substantele de contrast,administrate cu ocazia
unor examene radiologice:urografii,colecistografii…),chiar cu
1 an inainte.
De asemenea,nu se va intrebuinta iod pentru curatarea
seringilor sau la tampoanele pentru dezinfectarea pielii.
Determinarea ioduriei-determinarea iodului in urina
-materiale necesare –recipient pentru colectarea urinii
-pregatirea psihica –explicarea necesitatii examinarii
-pregatirea fizica-intreruperea tratamentului cu iod

tehnica-se colecteaza urina pe 24 ore,se recolteaza o proba si se

trimite la laborator
-valori normale -20-30μg%(sau iod total=100-300μg/l
-patologic creste in hiperfunctia tiroidiana
Cateva recomandari despre Hipertiroidism si alimente recomandate,
Hipertiroidism si alimente interzise.

Lista alimente recomandate daca ai hipertiroidism

a) alimente din familia cruciferelor, crude: conopidă, varză de Bruxelles, alune, varză,
broccoli, muștar, napi, hrean, spanac

b) fructe de pădure: afine, zmeură, căpșuni

c) acizi grași Omega-3 şi proteine: somon, ton, păstrăv, curcan, nuci, ulei de semințe de
in;

d) lactate: zilnic, trei porții de iaurt, lapte sau brânză de vaci

Lista alimente interzise in hipertiroidism

1) Alimentele bogate in continutul de iod - sare iodata, algele, fructele de mare, galbenusul de ou

2) Cerealele rafinate - se vor evita pastele, painea din comert, dar si produsele de patiserie.

3) Alimentele bogate in nitrati - telina, patrunjelul, andivele ori varza, carnea procesata – in carnati,
bacon, mezeluri.

4) Uleiurile hidrogenate - cartofii prajiti, alimentele de tip fast-food, gogosile, produsele de

patiserie, margarina, prajiturile

5) Cofeina
 EXPLORARI IN AFECTIUNILE GLANDELOR PARATIROIDE

Dozarea calciului in sange este prima si cea mai importanta

analiza.Se gasesc valori crescute ale calcemiei si concentratii
scazute ale fosforului sangvin.
Excretia urinara de calciu este apreciata prin testul Sulcowitch.Se stie ca
dupa un regim alimentar sarac in calciu,eliminarile de calciu in urina sunt in
jurul a 150 mg/zi.In hiperparatiroidim,valorile sunt mult peste 150mg.
Mai complicat este testul bilantului calcic,care apreciaza diferenta dintre
aportul si excretia de Ca in urina si fecale.
Bilantul este normal daca omul nu elimina mai mult calciu decat
ingera.Cand exista pierdere de calciu prin urina,bilantul este negativ.
Tehnica este urmatoarea:
-se da un regim alimentar care sa contina 150mg de calciu,alcatuit din
oua,unt,paine,fructe,ceai,zahar,timp de 3 zile.Inainte de proba se dozeaza
calciul in urina din 24 ore si in fecale.In a patra zi a probei se dau din nou,la
laborator,pentru analiza urina si materii fecale,Daca eliminarea de Ca este
peste 150mg,inseamna ca exista pierdere de calciu.
Osteodensitometria este investigatia paraclinica de masurare a
densitatii osoase prin care se poate pune diagnosticul de
osteoporoza. Osteodensitometria DEXA este cea mai moderna si
foloseste raze X de densitati diferite ce strabat osul, permitind
aprecierea gradului de reducere a densitatii osoase; nu este
dureroasa si se poate efectua la mai multe nivele, cel mai
frecvent la nivelul soldului (col femural - cel mai expus fracturarii
osteoporotice), coloanei vertebrale lombare si antebratului.
Scorurile obtinute permit diagnosticarea osteopeniei sau
osteoporozei, ce beneficiaza de abordare terapeutica diferita.
Osteodensitometria se recomanda tuturor femeilor dupa
instalarea menopauzei, iar frecventa controlui ulterior o stabileste
medicul specialist. Si barbatii pot suferi de osteoporoza, in special
fumatorii si cei cu boli cronice ce primesc tratament cortizonic, iar
indicatia de osteodensitometrie o stabileste medicul curant.
Nu este necesara nici o pregatire speciala inaintea efectuarii unei
osteodensitometrii.
Osteodensitometria este o investigatie importanta din perspectiva
diagnosticarii cit mai precoce a osteoporozei, deoarece exista
metode de stopare a pierderii masei osoase, deci de fragilizare a
osului, si scadere consecutiva a riscului de fracturi. Un os
osteoporotic (rarefiat) se fractureaza mult mai usor, iar
recuperarea dupa fracturi este intarziata, cu pretul unor dureri
mari si a imobilizarii prelungite ce poate antrena alte complicatii
(atrofii musculare, complicatii tromboembolice, escare de decubit
etc.). Asadar putem preveni o mare suferinta printr-o investigatie
simpla si accesibila, care semnalizeaza momentul inceperii
tratamentului de consolidare a masei osoase.