Investigatii biologice si

hormonale in endocrinologie.

Afectiunile endocrinologice sunt complexe nu numai prin faptul ca afecteaza mai multe

aparate si sisteme din organism, dar si datorita faptului ca alterarile secretiilor hormonale
antreneaza o serie de procese metabolice. Pentru a se pune un diagnostic corect si realiza o
urmarire adecvata a tratamentului, intr-o afectiune endocrina este necesara o serie larga de
investigatii biologice si mai ales hormonale, realizate din sange sau urina, sub forma unor
recoltari simple, sau in dinamica prin analize seriate, in urma administrarii unei substante
farmacologice care are rolul de a exercita un efect specific asupra secretiilor hormonale. Voi
enumera pe scurt cateva investigatii biologice uzuale care se realizeaza in mod curent pentru
diagnosticul si urmarirea unor endocrinopatii, precum adenoamele hipofizare, disfunctii
tiroidiene (hipotiroidia, hipertiroidia, cancerul tiroidian), suprarenaliene (insuficienta hipofizara,
sindrom Cushing), gonadice (insuficienta ovariana, menopauza).

Afectiunile tiroidiene - de altfel cele mai frecvente in populatie - se investigheaza biologic

prin dozarile de TSH, T3 si T4 sau variantele libere de T3 si T4 pentru a determina tipul de
disfunctie- hipotiroidie sau hipertiroidie. Acestea se asociaza cu alte analize care pot stabili cauza
disfunctiei tiroidiene si anume o cauza autoimuna (Trab - anticorpi stimulanti ai receptorilor
tiroidieni- implicati in boala Basedow, ATPO - anticorpi anti tireoperoxidaza -crescuti in
tiroiditele autoimune numite si Hashimoto, anticorpi antitireoglobulina - crescuti si acestia in
tiropatiile autoimune).

In urmarirea pacientilor tratati chirurgical si prin radioiodoterapie pentru cancer de tiroida bine
diferentiat, este necesara realizarea periodica de dozari de TSH , free T4 sau T3 si de anticorpi
antitireoglobulina. In cancerul tiroidian de tip medular urmarirea evolutiei se face prin dozarea
de calcitonina si de antigen carcino-embrionar (ACE).

Semne si simptome:

 Cresterea in greutate
 Modificari ale pielii
 Stare de oboseala
 Modificarea vocii
 Caderea parului
 Constipatia

 Tulburarile de memorie
 Edemele in tesaturi
 Conceptia dificila
 Ughile devin friabile, casante
 Ingrosarea gatului

1
2
Adenoamele hipofizare sunt tumori majoritar benigne care determina semne de
hipersecretie hormonala (cu exceptia adenoamelor gonadotrope si a celor nesecretante) semne
specifice sindroamelor tumorale (cefalee, tulburare de camp vizual); post interventie chirugicala
sau radioterapie pot apare semne de insuficienta hipofizara.
 Investigatiile biologice - constau in dozarea hormonala specifica tipului de tumora
hipofizara suspectata:

 prolactinemie in prolactinoame, realizarea de teste de inhibare a secretiei de GH

(hormon de crestere) prin proba de toleranta la glucoza.
 dozare de IGF1 (insulin growth factor1)-in adenoamele somatotrope.
 dozare de ACTH (hormon adenocorticotrop), cortizolemie plasmatica
 dozare de cortizol urinar dimineata bazal sau dupa teste de supresie
prin administrarea de dexametazona - adenoame corticotrope, 
 dozare de TSH, T3 si T4 din sange (serice) - adenoame tireotrope, dozare de FSH
si LH serice (hormoni gonadotropi)- adenoame gonadotrope.

Deficitele axelor hormonale determinate de insuficienta hipofizare se investigheaza prin

efectuarea urmatoarelor analize biologice: 
 Cortizolemie la ora 8 dimineata, test de stimulare la Synacten. TSH, T3, T4. 
 Testosteron, estradiol (in functie de sex), FSH, LH. GH, IGF1. 
 Teste de stimulare de tip proba de hipoglicemie insulinica. 

In disfunctiile suprarenaliene se realizeaza, de asemenea, analize specifice:

In adenoamele suprarenaliene hipersecretante - pentru stabilirea diagnosticului se
realizeaza teste de supresie cu administrarea la 6 ore de dexametazona si cu dozarea
seriata de cortizol plasmatic si in urina recoltata pe cate 24 de ore.
In insuficienta suprarenaliana se efectueaza dozari de cortizol deric matinal, test de
stimulare cu Synacten (consta in recoltari de sange pentru dozare de cortizol inainte de
administrare injectabila de Synacten, urmata de recoltare de sange la o ora si/sau la 24,48,
72 de ore dupa administrarea de Synacten pentru a urmari efectul de stimulare asupra
capacitatii glandei suprarenale de a produce cortizol), cat si dozari de alti hormoni
suprarenalieni (aldosteron, renina,DHEAS).
In disfunctiile gonadice investigatiile hormonale de baza constau in dozarea hormonilor
goandotropi (FSH ,LH) din sange, de testosteron total si/sau liber si de estradiol.
Pe langa dozarile hormonale, in stabilirea diagnosticului se utilizeaza si dozarile
biologice uzuale:
 hemoleucograma
 ionograma
 probe hepatice.
Toate aceste analize biologice, cat si testele aferente se realizeaza numai la recomandarea
unui medic specialist, iar probele seriate, asa zisele "probe de stimulare sau de supresie
hormonala" se pot realiza doar in centre de specialitate si sub supravgherea medicului
si a personalului specializat.  1

1
Dr Lavinia Vija Medic specialist endocrinologie, Institutul C.I. Parhon

3
Insuficienta hipofizara (sindromul Sheehan) este provocata de distrugerea glandei
hipofizare in cursul unei nasteri complicate cu hipertensiune, soc si hemoragie. Distrugerea sau
necroza glandei reprezinta consecinta hemoragiei din timpul sarcinii, care produce scaderea
irigatiei in hipotalamus si hipofiza. In ultimul timp, incidenta necrozei post-partum a scazut,
datorita ameliorarii practicilor obstetricale. Insuficienta hipofizara poate exista si la barbati.

Leziunile inflamatorii vasculare sau degenerative (diabet, tuberculoza, sifilis, micoze,

brucelo-ze etc.), tumorile hipofizare pot distruge hipofiza, producand la pacientii de ambele sexe
fenomene de hipopituitarism partial sau total (panhipopituitarism).
Simptome:

 La femeie, primele semne de insuficienta hipofizara, care isi fac aparitia imediat dupa
nastere, sunt involutia sanilor si lipsa lactatiei. Bolnava se plange de slabiciune fizica
marcata si persistenta. Ulterior, organele genitale involueaza, menstrele se raresc.
Concomitent apar si alte tulburari care dovedesc insuficienta celorlalti hormoni
hipofizari, in afara hormonilor gonadotropi. Lentoarea, toropeala, sensibilitatea la rece,
depigmetarea pielii, caderea parului axilar si pubian - fenomene frecvente la aceste
bolnave - dovedesc deficitul de hormoni tiroidieni si suprarenali.
 La barbat, insuficienta hipofizara se manifesta prin insuficienta tuturor glandelor
periferice (tiroida, suprarenale, gonade). Predomina insa deficitul de hormoni
gonadotropi. Pierderea libidoului si a potentei este insotita de regresiunea organelor
genitale(atrofie testiculara), aspectul clinic fiind cel al hipogonadismului.
Diagnosticul de insuficienta hipofizara, - atat la barbat, cat si la femeie - se bazeaza in
primul rand pe involutia organelor genitale si a caracterelor sexuale. Diagnosticul clinic este
completat de examenele de laborator. Intrucat dozarile directe de hormoni hipofizari sunt
deocamdata dificile, necesitand o aparatura speciala, se recurge in mod curent la dozarea
hormonilor periferici. Astfel, pentru explorarea glandei suprarenale se fac dozari de:

 17-hidroxicorticosteroizi
 17-cetosteroizi in urina de 24 de ore.
Pentru aprecierea activitatii glandelor genitale se dozeaza 17-CS in urina, iar la femei se
determina estrogenii si pregnandiolul urinar. Pentru explorarea functiei glandei tiroide se
efectueaza metabolismul bazai, iodemia si iodocaptarea tiroidiana (a se vedea capitolele
respective). Insuficienta uneia sau mai multor glande periferice este o dovada a deficitului de
hormoni hipofizari.