Coman Andreea

LRF I

T3-Instanțele textului narativ literar

Punctul de vedere

Textul narativ literar se caracterizează printr-o interacțiune dinamică între instanțe diferite și
toate pe patru planuri, astfel:
1. Autor concret- cititor concret
2. Autor abstract-cititor abstract
3. Narator fictiv-naratar fictiv
4. Actor- actor
 Autorul concret- Cititorul concret
Autorul concret funcionează ca destinatar receptor.Autorul concret și cititorul concret sunt
personalități istorice și biografice, care nu aparțin operei literare, însă se situează în lumea reală
unde ele duc independent de textul literar o viață autonomă. Între autor și cititor există o viață
dialectică.Pentru a descifra mesajul literar cititorul va trebui să dispună de codul estetic, moral,
social, ideologic, etc. al autorului.Cu toate acestea, el nu este obligat să împărtășească în
întregime, căci potrivit esteticii receptării a școlii de la Kenstanz, autorul poate modifica
orizontul de așteptare al cititorului, iar acesta, la rândul lui, poate influența asupra producției
rare printr-o receptare activă, critică sau aprobatorie.
 Autorul abstract- Cititorul abstract
Compunându-și opera literară, autorul concret produce în același timp o proiecție literară
despre sine însuși, adică un al doilea eu, un alter ego romanesc, un autor implicit sau
abstract.Autorul abstract este productorul lumii romanești pe care o transmite destinatarului
sau receptorului.
În timp ce autorul concret și cititorul concret duc o viață extra-literară, autorul abstract și cititorul
abstract sunt incluși în opera literară, fără a fi totuși reprezentați direct, căci ei nu se exprimă niciodată
nici direct,nici explicit. Așadar, nu poate fi vorba de o adevărată comunicare lingvistică între autorul
abstract și cititorul abstract. Cu toate acestea, amândoi au o poziție interpretabilă sau ideologică, mai
exact o anume atitudine ce reiese din aspectul subiectiv al realității în conștiința individului.
Poziția ideologică a autorului abstract nu poate fi dedusă decât în mod indirect, din alegerea unei lumi
romanești specifice, din selecția tematică și stilistică, precum și din pozițiile ideologice reprezentate de
instanțele fictive (autor, narator,actori), care vor putea să-I servească drept purtări de cuvânt .
Autorul abstract reprezintă sensul profund, semnificația de ansamblu a operei literare,iar cititorul
abstract funcționează pe de o parte ca imagine a destinatarului, presupus și postulat de opera literară,
iar pe de altă parte ca imagine a receptorului ideal.
Distincția dintre autor abstract-autor concret: Definiția autorului abstract corespunde la ceea ce
Booth numește autorul implicit.Astfel se stabilește o distincție netă între autorul concret,real și autorul
abstract, implicti, căci ,, Acest autor implicit este întotdeauna diferit de omul real, oricare ar fi imaginea
pe care o putem face despre acesta, căci omul real creează, în același timp cu opera sa, o versiune
superioară despre sine însăși”.
 Coman Andreea
LRF I

Această distincție între autorul concret și autorul abstract ar putea fi apropiată de concepțiile
literare ale lui Jean Rousset, căci acesta crede că: ,, Scriitorul nu scrie pentru a spune ceva, el scrie pentru
a se spune, așa cum pictorul pictează pentru a se picta’’. În această optică s-ar putea presupune că
autorul abstract reprezintă, în calitate de ,, subiect creator” sau de ,,conștiință structurantă, partea încă
necunoscută a autorului implicit pe care acesta caută să o descopere prin creație. S-ar putea chiar
postula, împreună cu Proust , că ,, eul scriitorului nu se arată decât în cărțile sale pentru a trage apoi
concluzia că autorul abstract ar constitui ,, eul profund’’ și ,, singurul real” în vreme ce autorul concret n-
ar fi decât un simplu însuși cu mult mai exterior.
La nivelul ideologic al unei opere literare pot exista divergențe între ideologia autorului abstract, așa
cum poate fi ea dedusă din roman și viziunea asupra lumii a autorului concret, pe care o manifestă în
viața extra-literară.
 Narator- Naratar
Întrebându-se asupra diferenței ontologice dintre textul narativ literar și de pilă, reportajul
jurnalistic, Füger conchide că există în reportaj imediat între autor și faptul divers povestit, în vreme
ce textul narativ literar se caracterizează prin prezența unui narator ca instanță intermediară între
autor și istoria romanescă. Naratorul va trebui deci să fie considerat instanța tipică a textului narativ
literar.Autorul abstract este cel ce a creat universal romanesc căruia îi aparțin naratorul fictiv și
cititorul fictiv. Naratorul fictiv este cel ce comunică lumea narată cititorului fictiv.
 Distincția narator- Autor concret
Actul narativ poate fi asumat de către o instanță narativă anonimă care nu participă la acțiunea
românească sau de către un personaj care joacă un rol în lumea narată.Naratorul este o figură
creată care aparține ansamblului operei literare și scoate în evidență faptul că, în arta povestirii,
naratorul nu este niciodată autorul, deja cunoscut sau încă necunoscut, dar un rol inventat este
adaptat de către autor.
Personalitatea autorului se diferențiază într-o manieră caracteristică de figura naratorului.El știe mai
puțin, uneori și mai mult decât te-ai putea aștepta de la autor, mărturisește din când în când opinii
ce nu sunt neapărat ale autorului.
 Distincția narator- Autor abstract
Sarcina obligatorie constitutivă a naratorului este aceea de a-și asuma funcția narativă.Această
funcție se îmbină întotdeauna cu funcția de control sau cu funcția de regie, căci naratorul
controlează structura textuală în acest sens, fiind capabil să citeze discursul actorilor în interiorul
propriului său discurs.
 Distincția narator cu funcție interpretativă-Autor abstract
Autorul implicit nu poate interveni în mod direct și explicit în opera sa literară ca subiect
enunțător.El va putea doar să se ascundă în spatele discursului ideologic al naratorului fictiv, în
acest caz naratorul fiind însă cel care se enunță și nicidecum autorul implicit.
Pentru a evita confuzia cu autorul concret, ar trebui mai întâi să precizăm că ideologia operei
literare este aceea a autorului abstract, iar sentințele nu sunt pronunțate de către autor, ci de către
narator.
Coman Andreea
LRF I

 Distincția narator-cititor concret

Trebuie făcută o diferență între narator, jucând rolul de auditor sau de cititor fictiv și cititorul
concret, ducând o viață autonomă în lumea reală. Kayser afirmă că nu e vorba de noi ca indivizi
diferiți și dotați cu o stare civilă , ci de o creatură fictivă. Prince afirmă că cititorul unei ficțiuni în
proză sau în versuri și naratorul în această ficțiune nu trebuie confundați.

Funcții primare(Obligatorii)
-Naratorul își asumă obligatoriu actul narativ îndeplinind astfel funcția de reprezentare.
-Funcția de reprezentare a naratorului face pereche cu funcția sa de control.

Funcții secundare(Opționale)
-Narator-funcția de interpretare
-Funcția de acțiune, de reprezentare și de control
Dolezel crede că opoziția funcțională între narator și personaj poate fi neutralizată, remarcând
dihotomia între narator și actor.
-Naratorul- funcția de reprezentare
-Actorul- funcția de acțiune, dar privat de funcțiile de narare și de control
 Distincția narator-actor
Dolezel crede că se produce o asimilare funcțională între narator și personaj, în povestirea dintre
narator și personaj și în povestirea la persoana I, dar , cu toate acestea, dihotomia dintre narator și
actor se menține.
 Instanțele textului narativ literar în Tabloul I
-Autor concret,cititor concret
-Operă literară(autor abstract, cititor abstract)
-Lumea romanească(narator fictiv)
-Lumea narată(actori)
 Instanțele textului narativ literar în Tabloul II
-Autor concret-cititor concret
-Opera literară(autor abstract, cititor abstract)
-Lume romanească(narator)
-Povestire(discurs al naratorului)