Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Tehnologia Alimentelor

Lucrare individuală:
La disciplina Principiile de conservare a produselor
alimentare
Cu tema: ,, Ambalaje din materiale celulozice în industria
alimentară,,
A elaborat: Tverdohleb Crina

A verificat: Radu Oxana

Chișinău,2022
 Cuprins
 Introducere;
 Caracteristica generala a ambalajelor;
 Particularitatile aplicarii ambalajelor de un
anumit tip;
 Tehnicile moderne de ambalare a produselor;
 Bibliografie.

Introducere
Ambalarea marfurilor a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa in timp, ca
urmare a tehnologiilor avansate folosite atat in productia de marfuri, cat si
in obtinerea de noi materiale pentru ambalaje, de noi tipuri de ambalaje si
de metode de ambalare din ce in ce mai perfectionate, care sa mentina
calitatea produselor si a mediului inconjurator la un nivel ridicat.

Ambalajul marfurilor poate fi definit din punct de vedre tehnic si economic:

Din punct de vedere tehnic ,ambalajul este “un mijloc” destinat sa cuprinda
sau sa inveleasca un produs sau un ansamblu de produse pentru a le asigura
protectia temporara fata de factorii
externi(fizici ,chimici ,biologici,mecanici,etc.) in scopul mentinerii calitatii
si integritatii acestora in timpul
livrarii ,manipularii ,transportului ,depozitarii si desfacerii pana la
consummator sau pana la expirarea termenului de garantie.

Din punct de vedere economic,ambalajul poate fi considerat un produs finit

oarecare, cu o anumita destinatie, la fabricarea caruia s-au efectuat
cheltuieli cu materii prime, materiale si de obtinere.

Rolul ambalajului este acela de a proteja produsele alimentare si

nealimentare (mentinand integritatea si calitatea acestora), de a inlesni
operatiile de manipulare, transport, depozitare,desfacere.

Unul dintre ambalejele cele mai importante il constituie ambalajele din

hartie si carton.Acest tip de ambalaj se afla pe primul loc in ierarhia
materialelor de ambalare in sensul ca inregistreaza cel mai mare consum
anual.Aceste material se pot asocial intre ele sau cu alte material in vederea
realizarii ambalajelor complexe.

Caracteristica generala a ambalajelor

Ambalajele din materialele celulozice detin ponderea principala in totalul
ambalajelor. In functie de perioade si de tari, se inregistreaza sensibile
fluctuatii. Materialele care pot în viitor sa ia locul ocupat de materialele
celulozice sunt materialele plastice.

Hartia şi cartonul sunt aglomerari de fibre celulozice ale caror insusiri

depind de procedeul de extragere a fibrelor din lemnul utilizat ca materie
prima. Fibrele se pot extrage prin procedee mecanice (pasta mecanica),
chimice (pasta chimica) sau combinate.

Pentru eliminarea permeabilitatii la apa, materialele celulozice de ambalaj

se pot impregna cu substante plastice topite (parafina, ceruri, rasini
sintetice), se pot lacui cu rasini, esteri, polimeri vinilici sau acoperi cu foite
de aluminiu, celofan sau hartie pergament.

Ambalajele din hartie se utilizeaza pe scara larga, pe de o parte pentru ca

indeplinesc conditiile de protectie la o mare parte din produse, iar pe de alta
parte pentru ca nu confera gust sau miros, au pret redus, nu intra in reactii
cu produsele, sunt usoare in stare goala, ocupa volum redus, pot fi
pliate,permit confectionarea complet mecanizata si au rezistenta
corespunzătoare la variaţii mari de temperatura fara a se deprecia.

Printre avantajele folosirii hartiei si a cartonului la fabricarea abalajelor

amintim:

 Au masa proprie mica

 Se pot modela usor formand dimesiunile dorite

 Se pot inscriptiona usor direct fara sa mai fie necesara atasarea

etchetei

 Au costuri reduse

 Sunt biodegradabile sau se pot recicla

 Unele pot fi rezistente la penetrarea uleiurilor si grasimilor

Produsele alimentare moderne sunt într-o tot mai mare măsura un sistem bicomponent:
produs+ambalaj, sistem în care cele două componente se intercondiţionează reciproc; în
ţările dezvoltate produsele finite circulă ca sistem bicomponent în proporţie de peste
90% şi numai materiile prime circulă în vrac sau semivrac, ca produs propriu-zis.

Ambalajul unui produs alimentar trebuie să asigure:

- protecţia produsului în timpul transportului, depozitării, manipulării şi desfacerii, faţa

de anumiţi factori externi, precum temperatura, umiditatea, lumina, praful,
microorganismele, insectele, etc.

- păstrarea integrităţii, cantităţii şi calităţii produselor.

În cazul produselor alimentare, exigenţele faţă de ambalaje precum şi faţă de condiţiile

în care se efectuează ambalarea sunt mult sporite comparativ cu cele impuse pentru
produsele industriale.

Materialele celulozice deţin o pondere importantă pe piaţa ambalajelor (cca 40% din
total). Principalii consumatori ai acestor materiale sunt agricultura şi industria
alimentară.

Hârtia şi cartonul se pretează bine la diverse tratamente fizico-chimice, precum şi la

combinarea cu materiale de altă natur a , asigurând îndeplinirea diverselor cerinţe
impuse ambalajelor alimentare.

Ambalajele din materiale celulozice (hârtie – carton)

utilizate în industria alimentară sunt:
 hârtia kraft, hârtia albită, hârtia pergament, hârtia cerată,  
hârtia parafinată;
 pungii de hârtie; Se utilizeză la ambalarea produselor de
panificaţie, fast -food, făină, mălai, griş, pesmet.
 hârtia kraft, hârtia albită, hârtia pergament, hârtia cerată,
hârtia parafinată;
 pungii de hârtie; Se utilizeză la ambalarea produselor de
panificaţie, fast -food, făină, mălai, griş, pesmet.
 cutii din carton; Se utilizează la ambalarea produselor
alimentare ca pizza, produse de patiserie, torturi, cereale,
produse de panificaţie, legume şi fructe proaspete etc.

    
  cutii din carton tip cofrag; Se utilizaează la ambalarea  
ouălor.

    
 lăzii din carton; Se utilizează ca ambalaje pentru transportul  
legumelor şi fructelor.

    
 cutii din carton caşerat cu folie de polietilenă asociat cu folie
de aluminiu este utilizat cu succes la ambalarea produsele
alimentare lichide ce necesită a fi închise ermetic şi
sterilizate la temperturi foarte înalte (ex: sistemul Tetra-
Pak); Se utilizează la ambalarea produselor lactate, sucuri
etc.
 Particularitatile aplicarii ambalajelor de un
anumit tip.
Epoca antică
Container de vin din bronz din secolul al IX-lea î.en.
Primele ambalaje au folosit materiale naturale disponibile la vremea respectivă: coșuri
de trestie, sticle de vin, cutii din lemn, vase de ceramică, amfore de ceramică, butoaie
din lemn, saci țesuți etc. Materialele prelucrate au fost utilizate pentru a forma pachete
așa cum au fost dezvoltate: de exemplu, vase de sticlă timpurie și bronz. Studiul
pachetelor vechi este un aspect important al arheologiei.
Era moderna
Ambalaje pe bază de hârtie
Cutiile asamblate au fost folosite pentru prima dată în secolul al XVI-lea, iar cutiile
moderne de pliere datează din 1839. Prima cutie ondulată a fost produsă comercial în
1817 în Anglia. Hârtie gofrată (numită și pliată) a primit un brevet britanic în 1856 și a
fost utilizată ca o căptușeală pentru pălării înalte.
Secolul al XX-lea
închiderile de bachelită pe sticle, suprapunerile de celofan transparente și panourile pe
cutii de carton. Aceste inovații au sporit eficiența procesării și îmbunătățirea siguranței
alimentare. Deoarece au fost dezvoltate materiale suplimentare precum aluminiu și mai
multe tipuri de plastic, acestea au fost încorporate în pachete pentru a îmbunătăți
performanța și funcționalitatea.

Diversitatea materialelor folosite pentru ambalarea produselor este foarte mare.

Privit din punct de vedere tehnic, ambalajul mărfurilor este alcătuit dintr-un ansamblu
de materiale destinat protecţiei calităţii si integrităţii produselor, facilitării operaţiilor de
circulaţie a mărfurilor. De asemenea, calitatea produselor este influenţata de calitatea
ambalajului prin faptul   ca un ambalaj necorespunzător poate atrage după sine
deprecierea produsului, adică sa contribuie la diminuarea calităţii lui.

Daca privim ambalajul ca un produs finit oarecare, având o destinaţie precizata, in el se

pot identifica cheltuieli cu materiile prime si cheltuieli de obţinere.

Alegerea materialului folosit pentru ambalaje depinde de mai mulţi factori dintre care

am putea aminti:

 caracteristicile produsului ce urmează a fi ambalat;

 domeniul de utilizare a ambalajului;
  mărimea factorilor care pot acţiona asupra produsului pe timpul manipulării,
transportului si al depozitarii;
 tehnica de ambalare utilizata;
 destinaţia produsului;
 nivelul de dezvoltare si puterea economica, etc.

Materialele celulozice

Ambalajele din materialele celulozice deţin ponderea principala in totalul ambalajelor.

In funcţie de perioade si de tari, se înregistrează sensibile fluctuaţii. Materialele care pot
in viitor sa ia locul ocupat de materialele celulozice sunt materialele plastice.

Dintre materialele celulozice utilizate pentru confecţionarea diferitelor tipuri de

ambalaje amintim: hârtia, cartonul si mucavaua.

Cartonul pentru ambalaje poate fi:

1. carton duplex – este format din doua straturi diferite de material fibros, unite in
stare umeda prin presare. Cartonul duplex se fabrica in doua tipuri:
o tipul E - pentru ambalaje care se imprima prin procedeul ofset. De aceea
stratul superior (fata 1) este fabricat din pasta chimica înălbita a cârei
culoare alba si netezire permit imprimarea ofset;
o tipul O (obişnuit) - pentru alte ambalaje, confecţii si lucrări poligrafice
2. cartonul triplex – este format din minim trei straturi diferite de material fibros,
unite in stare umeda prin presare. Cartonul triplex are o rezistenta mare la
plesnire, utilizat in special pentru ambalaje de transport si grupare si mai puţin
pentru ambalaje de desfacere –
3. cartonul ondulat – este format din unul pana la patru straturi netede si unul sau
trei straturi ondulate din hârtie inferioara sau superioara de ambalaj, unite intre
ele printr-un adeziv. Se obţine astfel un obiect de tip sandwich uşor si stabil.
Elementul de baza este obţinut prin asocierea, prin lipirea, a unui strat plat cu un
strat ondulat. Acoperirea unui astfel de element sau a mai multor elemente
suprapuse de obicei, mărimea ondulelor folosite este diferita cu un strat plat
determina obţinerea cartoanelor ondulate cu unul, doua sau trei straturi de ondule.
Cartonul ondulat are o rezistenta si o elasticitate

Materialele auxiliare pentru producerea ambalajelor

Numărul acestora este foarte mare: coloranţi, pigmenţi, cerneluri, adezivi, etc. Aceste
materiale influenţează calitatea ambalajelor, atribuindu-le calităţi estetice si funcţionale.

Un alt material auxiliar utilizat de aceasta data pentru consolidarea, adică creşterea
rezistentei ambalajelor sunt benzile de balotare si adezivii.

O alta grupa o constituie materialele pentru amortizare si protecţie împotriva  şocurilor.

Aceste materiale protejează împotriva şocurilor, a frecărilor si in unele cazuri chiar
pentru rigidizarea ambalajelor. Dintre materialele noi de amortizare putem aminti:
cartonul ondulat, lâna minerala, materialele expandate si cele cu bule de aer.

O ultima grupa de materialele auxiliare o constituie lacurile si vopselele. Acestea, pe

lângă contribuţia care o au la creşterea rezistentei ambalajelor la acţiunea factorilor
atmosferici, măresc rezistenta la coroziune, la razele solare, la schimbările de
temperatura etc.

Tehnicile moderne de ambalare a produselor.

Materialele celulozice Ambalajele din materialele celulozice detin ponderea
principala in totalul ambalajelor. In functie de perioade si de tari, se
inregistreaza sensibile fluctuatii. Materialele care pot in viitor sa ia locul
ocupat de materialele celulozice sunt materialele plastice. Dintre materialele
celulozice folosite pentru confectionarea diferitelor tipuri de ambalaje
amintim: hartia, cartonul si mucavaua.. Acestea, pe langa contributia care o
are la cresterea rezistentei ambalajelor la actiunea factorilor
 Bibliografie
1. https://e-ambalajedincarton.ro/ambalaje-
alimentare.php;
2. https://graduo.ro/referate/industria-
alimentara/materiale-celulozice-in-
industria-alimentare-467406;
3. https://ru.scribd.com/document/
230612514/Ambalaje-%C5%9Ei-Design-
In-industria-alimentara.