Ministerul Educatiei si a Republicii Moldova

Universitatea Cooperatist-Comerciala din Moldova

La Filosofie

Tema: “Socrate - un mare filosof grecesc”

Realizat : Ciugurean Cătălina

Grupa: 3FB1711C

Chisinau 2018
 Socrate s-a născut la Atena în dema Alopex, în 470 î.Hr., adică la sfârşitul războaielor
medice. Socrate este descoperitorul lumii interioare a omului si modalitatii acesteia.

Principala metodă filozofică a lui Socrate era maieutica - o solicitare şi o punere sub semnul
îndoielii a credinţelor pentru a stabili adevărurile şi a dezvălui inconsecvenţele. Socrate a studiat
filozofia cosmologică a acelei epoci şi s-a implicat în numeroase dezbateri publice, mai ales cu
sofiştii, care răspîndeau întelepciunea practică, predau oratoria şi discutau orice problemă pe care
doreau s-o pună în circulaţie cetăţenii atenieni.

Puterea oratoriei sale și abilitatea sa în exprimarea publică erau punctele sale forte pentru a
obține atenția persoanelor. Socrate nu a scris nicio operă, deoarece credea că fiecare trebuie să-și
dezvolte propriile idei.

Socrate a devenit celebru prin punerea la îndoială a acestor profesori sofişti cu întrebările
sale eclectice şi prin faptul că adeseori a contribuit la înfrîngerea ruşinoasă a argumentelor lor destul
de facile. El era interesat profund şi în mod constant de problemele umane şi etice. După cum ne
mărturiseşte Platon, Socrate căuta să convingă fiecare om că trebuie să privească în adîncul fiinţei
sale, căutînd virtutea şi întelepciunea înainte de a se ocupa de interesele personale şi cercetînd
Statul înainte de a se ocupa de interesele acestuia.

Socrate este filozoful care întemeiază ştiinţa moralei bazată pe autoritatea raţiunii teoretice,
luînd ca punct de plecare principiul: „Cunoaşte-te pe tine însuţi”. Sursa adevăratei ştiinţe este
cunoaşterea de sine, iar nerecunoaşterea este izvorul tuturor relelor şi viciilor. Socrate invata ca
scopul omului nu este acumularea unui mare numar de cunostinte, ci dragostea de intelepciune -
"filozofia". Aceasta virtute, care este stiinta despre bine si adevar, consta in efortul omului de a se
studia pe sine, spre a descoperi in propriul sau suflet ceea ce este, in insasi firea sa, valoare
universala si eterna: Binele.

La Socrate virtutea este identică cu binele. Aceasta este marea idee a învăţăturii lui, la care s-
ar putea face următoarea obiecţie: dacă oamenii înclină natural spre binele propriu şi dacă binele
este identic cu virtutea, ar însemna că oamenii pot fi virtuoşi de la sine astfel că nici chiar invăţătura
şi metoda socratică nu şi-ar mai avea rostul.

Binele deci consta intr-o continua căutare a binelui; la fel Adevărul. Căutarea neîntrerupta a
binelui si a adevărului da naştere comportamentelor juste si virtuoase. "Nimeni nu face răul in mod
voit" - spune Socrate - ci din neştiinţă: din faptul ca ignoreaza cautarea binelui si a adevărului.
Exista aşa dar la Socrate o legătură intima intre virtute, ştiinţa, bine si suflet; caci răspunsurile pe
care omul ajunge sa si le dea căutînd binele si adevărul trebuie sa vina din suflet, si sa se traducă in
acţiunile etice si politice pozitive. Aceasta ii va procura omului fericirea sufleteasca - ce consta intr-
o comportare moderata, corecta, dreapta, si in respectarea aproapelui, a legilor, cetăţii si a zeilor.