Fig. 2.1. Formele feţelor de degajare ale sculelor aşchietoare.

FORMA FEŢELOR DE AŞEZARE ŞI DE DEGAJARE ALE SCULELOR

Formele feţelor de aşezare şi de degajare ale diferitelor tipo-dimensiuni de scule

au rezultat prin selecţie ca urmare a unor cercetări experimentale aprofundate şi din
sutele de ani de practică tehnologică.
Astfel, forma feţei de degajare determină în mare măsură durabilitatea sculei.
Formele utilizate ca fiind cele mai raţionale sunt:
- simplu plană fără faţetă (fig. 2.1,a);
- simplu plană cu faţetă (fig. 2.1.d);
- dublu plană fără faţetă (fig. 2.1,b);
- dublu plană cu faţetă (fig. 2.1.e);
- curbilinie fără faţetă (fig. 2.1,c);
- curbilinie cu faţetă (fig. 2.1.f).
Desigur, pot exista şi alte forme, dar practic acestea sunt singurele folosite.

Forma plană simplă se alege pentru prelucrarea metalelor fragile (fontă, bronz)
şi pentru prelucrarea oţelurilor călite sau aliate cu r > 100 daN/mm2. Unghiul de
degajare este pozitiv pentru sculele din oţel rapid, şi negativ (00…50) pentru carburi
metalice. Micşorarea unghiului de degajare, în scopul măririi rezistenţei mecanice a
tăişului la carburile metalice se face numai pe o faţetă cu lăţimea de 1,5…2 s, în care s
este avansul. Această faţetă are rolul de a transforma solicitarea de încovoiere la care
carburile metalice au rezistenţă scăzută, într-o solicitare de compresiune, la care ele
rezistă foarte bine. Pe restul feţei de degajare se păstrează unghiul  pozitiv pentru a
favoriza alunecarea aşchiilor şi pentru micşorarea deformaţiilor plastice.
Forma plană dublă se utilizează în scopul micşorării suprafeţelor în contact cu
discul abraziv la ascuţiri şi la reascuţiri. Se mai utilizează şi datorită faptului că este
convenabilă la prelucrarea oţelurilor de rezistenţă mijlocie şi cu grosimi de aşchie mai
mari de 0,2 mm.
Formele plane prezintă principalul dezavantaj al formării aşchiilor continue,
neondulate, mai ale la prelucrări cu viteze mari de aşchiere.
Evitarea acestui dezavantaj se face utilizând forme curbe concave, cu sau fără
faţetă, forme convenabile mai ales la prelucrarea materialelor tenace cu r >50…90
daN/mm2.
Feţele de aşezare utilizate în practica sculelor aşchietoare sunt:
- simplă plană (fig. 2.2,a);
- simplă plană cu faţetă(fig. 2.2,b);
- curbilinie (fig. 2.2,c);
- curbilinie cu faţetă proeminentă (fig. 2.2,d).
Astfel, la tăişurile rectilinii se recomandă utilizarea feţelor simplu plane sau
simplu plane cu faţetă (poate fi considerată şi dublu plană). La aceste scule, rolul
faţetei este acela de a micşora suprafaţa care în procesul de ascuţire vine în contact
cu discul abraziv.
În cazul tăişurilor profilate se recomandă utilizarea formei curbilinii, iar în
cazul sculelor de rotaţie cu tăişuri rectilinii sau elicoidale se recomandă utilizarea
feţelor de aşezare curbilinii cu faţete proeminente.