3-4

Revistã editatã de
1
„Asociaþia pentru Culturã ºi
Tradiþie Istoricã Bolintineanu“

NR. 3-4 (264-265) • ANUL XXVII • Martie-Aprilie 2023

apare din anul 1996
Publicatã cu sprijinul Primãriei ºi
Consiliului Local Bolintin Vale
www.revistasud.ro

Nici un rãzboi nu e etnic

de Grigore Vieru Gabriel Dragnea, Pânã la
marginea nostalgiei (Ion Sofia
Am aceastã convingere, nici un rãzboi nu e etnic,
Manolescu)
Naþiunile sunt asmuþite unele împotriva altora, pag. 2
Din subtile raþiuni economice ºi politice.
Ideologia dominantã a sfârºitului de mileniu
Este radicalitatea etnicã. Nicolae Dan Fruntelatã,
Dar, propriu-zis nu popoarele Testamentul bunicului
pag. 3
Sunt de vinã, ci cârmuitorii.
Nu-i pot urî pe ruºi,
Aºa cum nu-i poate urî nici soldatul român,
De la graniþa de rãsãrit. Titus Vîjeu, Al patrulea val (Mihai
Am informaþii precise cã, uneori, combatanþii, Nadin)
Care de obicei trag unii în alþii, se întâlnesc la o bãutã. pag. 4

La o poveste, la un cântec ºi viseazã vremuri de pace,

Florentin Popescu, Scriitori români
De muncã ºi de comerþ, apoi se-mbrãþiºeazã ºi merg
vãzuþi de mari graficieni ai lumii
Pe cele douã tranºee opuse, ca sã îndeplineascã
Reglementar cinicul ritual, cumplita obligaþie pag. 8
De a se omorî reciproc.
Nu existã rãzboaie etnice. Luminiþa Cornea, E. Lovinescu.
Existã numai un scenariu, care-i încaierã ciclic Ipostaze ale scriitorului (Maria
Pe locatarii Monica Stoica)
pag. 9
Turnului
Babel.
Existã numai un scenariu. Nicolae Scurtu, Nichifor Crainic
într-o carte rarisimã
„La ziua aniversalã...” pag. 10

1433 – 2023
590 de ani de la prima atestare documentarã a Ioana Ruxandra Fruntelatã,
„Bolintinu-din-Vale” în „Folclor din
satului Bolintin ºi a mãnãstirii cu hramul Oltenia ºi Muntenia”

Bunavestire pag. 12

Hrisovul voievodului Alexandru Aldea dat la 15 martie 1433 mãnãstirii cu hramul Bunavestire din satul Bolintin atesta existenþa Gheorghe Dragomir, Singurãtatea
uneia dintre cele mai vechi aºezãri ale Þãrii Româneºti, una dintre foarte puþinele ce au rezistat apoi vitregiilor vremurilor. Pe când unei þãri fãrã lideri de valoare, dar
Bolintinul era în fiinþã, cu atributele unei comunitãþi bine închegate, cu þãrani harnici, boieri puternici ºi moºneni dârji, Capitala abia
se înfiripa din câteva cocioabe adunate, de nevoi, pe malul Dâmboviþei. Evenimentul ce a avut loc la Bolintin Vale în ziua de 18 bogatã în „politicieni de succes”
martie 2023 a avut darul de a aminti contemporanilor multiplele semnificaþii ale acestei aniversãri ºi de a reitera „promisiunea” cã pag. 16
Bolintinul va rezista încã multã vreme de acum încolo ºi nu oricum, ci întãrind ºi conservând o identitate proprie.
Pentru a sãrbãtori a 590-a aniversare de la prima atestare documentarã a Bolintinului, Centrul Cultural „ªcoala Veche” ºi
Compartimentul Culturã din cadrul Primãriei Bolintin Vale, în colaborare cu Asociaþia pentru Culturã ºi Tradiþie Istoricã Bolintineanu Alexandru Cazacu, Primãvara
(ACTIB) ºi revista „Sud” au înfãþiºat „la ziua aniversalã...” – vorba lui Bolintineanu – celor circa douã sute de persoane participante pierdutã (Alain Fournier)
mai multe „episoade” încãrcate de multiple semnificaþii:
• Vernisajul expoziþiei „Genealogica – neamuri bolintinene” – Episodul Danciu „Cobzaru” – Cârstea „Moºneanu” (gazdã –
pag. 20
Salonul Bibliotecii Orãºeneºti);
• Vernisajul expoziþiei „Cronostampe” – Incursiune în istoria unei comunitãþi ce începe cu Potopul lui Noe ºi transcende
veacurile... (gazdã – Centrul Cultural „ªcoala Veche”);
• ªedinþa aniversarã „Bolintin 590" (gazdã – Centrul Cultural „ªcoala Veche”);
Mona Dobriºan, Repetiþie pentru o
• Prãznuirea strãmoºilor bolintineni (gazdã – Centrul Cultural „ªcoala Veche”).
Dintre participanþii care au îmbogãþit cu prezenþa aniversarea bolintineanã îi vom aminti aici pe d-na ªtefania Dinu, director lume mai bunã (regia Radu Afrim)
adjunct al Muzeului Naþional Cotroceni, dl. Emilian Bãnicã, primar al com. Bolintin Deal, dl. Leontin Zamfir, viceprimar al oraºului pag. 21
Bolintin Vale, dl. Costel Oprescu, viceprimar al com. Bolintin Deal, membri ai Consiliului Local Bolintin Vale, respectiv d-na
Julieta Brânzea ºi d-nii Dumitru Dobrin ºi Gabriel Pintilie, dl. consilier judeþean Daniel Lazãr, d-na Gianina Mehedinþu, director
al ªcolii Gimnaziale Stoeneºti-Palanca, de asemenea, membrii ACTIB, studenþi ai Universitãþii Bucureºti ºi elevi ai ªcolii Gimnaziale
Malu Spart. Nicolae Constantinescu, Memoria
Manifestarea s-a desfãºurat conform programului anunþat, debutând la Salonul de evenimente al Bibliotecii Orãºeneºti cu scrisului (epistolar Ion Dodu Bãlan)
vernisajul expoziþiei „Genealogica – neamuri bolintinene” prin intermediul cãreia istoria Bolintinului devine umanã, transcende
evenimentele, bãtãliile, pe efemerii conducãtori. Expoziþia are darul de a surprinde esenþa devenirii bolintinenilor de azi, realizatã pag. 24
prin multiplele legãturi de rudenie realizate de-a lungul veacurilor între cele douã „componente umane” ale localitãþii, surprinse încã
de la prima atestare, în anul 1433, respectiv moºnenii ºi clãcaºii. Fruct al unei laborioase cercetãri de arhivã, premiatã de Academia Laurenþiu-ªtefan Szemkovics,
Românã, genealogia „þãrãneascã” prezentã în expoziþie este dedicatã unui neam definitoriu pentru identitatea localã – Danciu
Ordinul „Coroana României”
Cobzaru / Cârstea Moºneanu, ctitor al bisericii satului, cu un puternic ataºament pentru locul natal, care a fãcut ca majoritatea
componenþilor sãi sã nu-ºi pãrãseascã localitatea de baºtinã. O altã caracteristicã a acestui neam de „þãrani”, surprinsã în cadrul decernat în 1923 directorului ªcolii
expoziþiei, este permanenta dorinþã de perfecþionare, pentru învãþãturã ºi culturã, care, de la un moment încolo, a fãcut sã predomine inferioare de meserii din Giurgiu
(continuare în pag. 23) pag. 29
 ATITUDINI
2
circumscrieri
Ferestre
de legãturã
Situaþi astãzi într-un punct numit de mulþi un new
age istoric fluid ºi tehnicist unde dispersia conceptului
de valoare atinge un maxim, rolul dialogului, ca parte
fundamentalã a construcþiei umane, pare a fi ºi el
supus limitãrii ºi relativizãrii limbajelor de orice tip.
Se vorbeºte des despre un impas la nivelul mesajului.
Fie este neadecvat interlocutorului, fie prea lipsit de
atractivitate, sau corupt ori manipulat de contextul
Alexandru Cazacu difuzãrii. Tot mai mult variaþia acestuia este explicatã
de teoria ºi terminologia informaticii ºi
automatizãrilor. Inovaþiile cu privire la implementarea
în viaþa de zi cu zi a inteligenþei artificiale (pandemia a accelerat dezvoltarea acesteia),
precum ºi o digitalizare a tot mai multor activitãþi vin sã certifice faptul cã ficþiunile
cinematografice încadrate în terminologia ºtiinþifico-fantasticã pot fi numite foarte
curând doar... ºtiinþifice. Este o situaþie oarecum aparte, în care un instrument conceput
pentru a ajuta devine element ce încearcã sã normeze el relaþiile celor ce l-au gândit.
Se ajunge astfel la o nouã culturã relaþionalã unde totul este pluri-valoric ºi pluri-
identitar, iar obiectivul dialogului desfãºurat prin toate limbajele posibile este ajungerea
la mult râvnitul corn al abundenþei. Puþini mai doresc sã provoace comoditãþile în care
se desfãºoarã interacþiunea. Totul este agitaþie ºi fast life. Mulþi specialiºti vorbesc
despre transformarea în ideologie a tehnologiei, altfel extrem de utilã dacã e folositã în
mod echilibrat. Iar ca o ideologie sã se poate încheia trebuie mai întâi ca iluziile ce le
genereazã sã-ºi gãseascã sfârºitul. Lucru care deja s-a întâmplat parþial în ce priveºte
abuzul de aceasta. În plus, aspecte etice discutabile, precum devalorizãri ºi discriminãri,
fac ca sã existe ºi unele rezerve cu privire la acest computaþionalism aplicat fãrã
discernãmânt.
Douã scriitoare-traducãtoare, astãzi în curs de redescoperire de tot mai mulþi iubitori
de poezie, au propus culturii noastre versiunea în românã a unor lucrãri fudamentale
din limba italianã ºi limba francezã. Efortul lor integrator a avut ºi poate avea în
continuare un efect multiplu la nivel de comunicare. Dar nu numai.
„Doamna Cercului Literar de la Sibiu”, cum a fost numitã universitara Eta Boeriu
(1923-1984), reprezintã un nume de referinþã în lumea italieniºtilor. Realizeazã
magistrale traduceri din Alberto Moravia ºi alþii. Prestigiul ei a fost deseori recunoscut
chiar de cãtre forurile competente italiene. Pe lângã aceste valoroase transpuneri, Eta
Boeriu a fost ºi o poetã ce reuºeºte sã aibã voce distinctã chiar dacã influenþa universului
blagian este prezentã. Se vorbeºte în cazul poetei de o demnitate a liricii sale, datã de
ghidajul cerebral al emoþiei ºi de o anumitã conºtiinþã a liminaritãþii. Aceasta din urmã
induce o stare poeticã ce solicitã tot ce este mai autentic ºi mai fundamental în om. Nu
funcþia de vates al cetãþii îºi asumã autoarea, ci pe cea de intermediar al dialogului, iar
complexitatea ºi limpezirea mesajului se îngemãneazã firesc. Retragerea din „teroarea
istoriei” în istoria lucrurilor ºi trãirilor mãrunte în aparenþã propun un discurs armonic
ºi original: „E-acesta cel de fiecare clipã/ oraº al meu ºi pâinea mea de toate/ aceste zile
ce se scurg în pripã/ ºi nopþi/ prelungi în care-ascult cum bate/ sub cãptuºitã pleoapa
mea cu zgurã/ lumina lui, culorile-n ºuvoaie,/ un puls mai rar ºi mie pe mãsurã/ ce mã
cuprinde-n propria lui bãtaie,/un schimb secret de bucurii, noptatec/ rãspuns
îmbrãþiºãrilor diurne/ când mi se lasã ochilor ostatic,/ acestor douã-adânci ºi negre
urne/ ce se golesc vãzându-l de cenuºã” (Oraºul de fiecare clipã).
Profesor universitar la Bucureºti, Irina Mavrodin (1929-2012) a fost unanim
consideratã în ultimele decenii drept cea mai importantã traducãtoare de literaturã
modernã ºi contemporanã din limba francezã. Opera sa este vastã, cuprinzând mari
autori precum Marcel Proust, Albert Camus, Marguerite Duras, André Gide, Jean
Cocteau, dar ºi eseiºti ºi filosofi de prim rang: Gaston Bachelard, Gérard Genette, Paul
Ricoeur ºi alþii. A fost, de asemenea, autoarea care a redat în limba românã multe din
scrierile lui Mircea Eliade ºi Emil Cioran. Ea însãºi a scris eseuri ºi volume de versuri
relativ unice în perimetrul generaþiei sale, atât prin tema abordatã, cât ºi prin modul de
a-ºi asuma modalitatea de a fi poeta pelerin. Cãci întreaga poezie a Irinei Mavrodin
este una a iubirii în sensul ei cel mai asumat ºi o mãrturisire a devoþiunii faþã de creator.
Lirica sa ilustreazã aproape integral cum a te ruga ºi a scrie sunt demersuri ale unei
disponibilitãþi pentru a face parte dintr-un plan divin. Mesajul poetic nu se substituie
rugãciunii, ci se poziþioneazã complementar în aval sau amonte faþã de aceasta; „dorinþa
de a-mi întinde trupul/ cu mâinile în cruce/ cu spatele bine lipit/ de pãmânt// dorinþa de
a simþi sub mine/ patul acesta tare/ care sã-mi sfârtece trupul/ cu muchiile lui// dorinþa
de a privi cerul atât de albastru/ de pe acest pat de torturã/ cu ochii prin care deja îmi
þâºneºte/ sângele florilor de cicoare” (dorinþã).
Eta Boeriu ºi Irina Mavrodin s-au dedicat transpunerii estetice ºi emoþionale a unor
opere cardinale ale literaturii universale în limba românã, pe mãsurã ce, într-un mod
sensibil, dar tenace ºi discret îºi scriau propriile poeme. Interesul lor aproape hermeneutic
pentru literatura tãlmãcitã aratã cum butada traduttore traditore poate fi acceptatã numai
în sensul (re)descoperirii tipului de comunicare formativ pe care îl propune frecventarea
culturii. Opera celor douã traducãtoare de excepþie demonstreazã cum limbajele de
orice tip nu devin forme de separaþie, ci ferestre de legãturã dintre oameni care se ajutã
cât ºi cum pot pentru a ieºi dintr-un exil interior impus adesea de diverse ºi eterne
conjuncturi.
pretexte
„Pânã la
marginea
nostalgiei”
Gabriel Dragnea
Într-un slalom printre pagini virtuale dedicate poeþilor mai vechi
ori contemporani, printre versuri care încã mai pãstreazã cadenþa
unei epoci culturale vii, de secol XX, nu foarte îndepãrtat, dar totuºi
atât de necunoscut de tinerele generaþii, am întâlnit un poem superb,
de dragoste. Aº spune, poate cel mai frumos poem de dragoste citit
în ultima perioadã. Iatã-l: „Când m-am îndrãgostit de/ Penelopa/
Steaua mea nu era prea departe/ De pãmânt ºi de moarte/ Ulise
murise/ Eu/ Aproape umbrã aproape zeu/ Pe sub ochiul divinitãþii/
Umblam printre peþitorii cetãþii/ Pe-atunci/ Penelopa-ºi þesea/ Pânza
din lacrima mea.”
Ion Sofia Manolescu, autorul ales pentru aceastã rubricã, debuteazã
în 1932 în revista „Carnet literar”, iar patru ani mai târziu, în 1936,
încurajat de poeþii Saºa Panã ºi Max Blecher îºi publicã primul volum
de versuri, Odihnã neagrã, într-o ediþie numerotatã de doar 200 de
exemplare, tipãritã de Editura Unu. Dupã aproximativ opt ani este
ales membru al Societãþii Scriitorilor Români susþinut fiind de deja
celebrii Tudor Arghezi, Gala Galaction ºi Eugen Lovinescu.
În cartea Poeþi români de azi, criticul literar Gheorghe Grigurcu îl
situeazã la rubrica „Ruralii rafinaþi” din care mai fac parte autori
precum Zaharia Stancu, Aurel Rãu, Aurel Gurghianu, Ioan
Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituþ, Ileana Mãlãncioiu, Ion
Horea, Petre Ghelmez ºi Petre Got. Un semn cã poezia lui nu a
trecut neobservatã ºi nu meritã clasatã sau indexatã chiar atât de
alert, ca ºi când am vorbi despre un curent liric perimat, necongruent
stilului actual, uneori experimental. Versurile lui au o anume
combustie care o face sã fie vie, chiar ºi astãzi, dupã 30 de ani de la
plecarea lui în lumea încã neaccesibilã nouã: „Îmi adun pleoapele
pe albia insomniei/ sã nu le înfãþiºez prea aproape de zgomotul ars./
Din ciobul surâsului mi-am aruncat dinþii/ care se reflectau în
madrigalul oglinzilor.// Numai pe gustul amar dintre ziduri/ m-au
lãsat ferestrele întredeschis./ M-au lãsat sã pot fugi pânã la focul
înalt,/ pânã la capãtul unui hohot.// Poate cã trebuia sã mã întorc
singur/ cu nici o speranþã legatã de caroserie./ Poate cã trebuia sã
rãmân lângã nufãrul/ desfãcut pe luntrea aºteptatã-n desfrâu.//
Împingându-mi cuvântul pânã dincolo de cuvânt,/ pânã la marginea
nostalgiei din prima ninsoare,/ mi-am trecut prin deget inelul mort/
ºi mi-am aruncat veºtmintele strânse de fericire.” (Insomnie)
Despre personalitatea acestui scriitor ale cãrui versuri sunt tot mai
necunoscute sau prea puþin frecventate, Ana Blandiana, în cartea
Sorã lume apãrutã în anul 2020 la Ed. Humanitas, îl aminteºte în
memoriile personale schiþându-l foarte sumar, dar suficient pentru a
înþelege cã era un personaj lipsit de efervescenþã socialã excesivã,
un scriitor nonevaziv pentru care termenul „invaziv” nu era decât
un element regãsit în istoria marilor cuceritori ai lumii: „...venind în
Bucureºti rar ºi timid, intrând în restaurantul Casei Scriitorilor recules
ca într-o bisericã, fãcea parte dintre acei rari oameni pe care modestia
îi împiedicã nu numai sã fie recunoscuþi la adevãrata valoare de
ceilalþi, ci chiar sã se descopere ei înºiºi. Nu suferea de lipsa de
recunoaºtere a lumii literare, dimpotrivã, avea un fel de veselie
copilãreascã, expresie a unei bunãtãþi aproape ciudate, fãrã motiv ºi
scop ºi fãrã sã fie conºtient de ea.”
Cãutând tot mai multe informaþii despre cãrþile lui ºi viaþa-i
zbuciumatã care l-a obligat sã accepte diferite activitãþi pentru a-ºi
asigura existenþa, pe site-ul unei case de licitaþii dedicatã bibliofiliei,
fotografiei istorice ºi documentelor de epocã am descoperit cã existã
câteva dintre exemplarele numerotate ale volumului de debut al lui
Ion S. Manolescu, Odihna neagrã. Astfel cã exemplarul nr. 115,
tipãrit de Editura „UNU” în 1936, cu un portret al autorului de M.
H. Maxy la începutul volumului a fost scos la licitaþie ºi vândut
pentru suma de 400 de euro. Încã neadjudecat de nimeni a rãmas
exemplarul cu nr. 119 al aceluiaºi volum de debut tipãrit în 200 de
exemplare, preþul de pornire al licitaþiei fiind de 300 de euro.

SUD, PÂNÃ LA CAPÃT
Nicolae Dan
Fruntelatã
(1946-2022)
Bunicul dupã mamã era muntean. Oltean-muntean, adicã se
nãscuse în Munþii Mehedinþiului, la Balta, lângã Prejna ºi Izverna.
Era neam de popã ºi îl chema, cum altfel, Popescu. Un strãmoº
al lui slujise prin biserici de lângã Dunãre, pe la Gârla Mare ºi
Salcia.
Bunicul meu, Nicu Popescu, era un bãrbat înalt, cu urechi
mari ºi cu pãrul lins, cã altfel nu stãtea. Era un bãrbat pe care
hainele de mic proprietar – pãlãrie, cãmaºã albã cu un fel de
lavalierã neagrã, jiletcã strânsã pe burtã, pantaloni negri pe picior,
botine rotunjite la bot – stãteau firesc, aºa cum se vede în poza de
familie de pe peretele casei din Bãlãciþa, care s-a mutat, de mulþi
ani, pe peretele casei din Bucureºti.
Era bine ras, cu o mustãcioarã micã, întoarsã în sus. Avea un
brici Solingen pe care l-a lãsat nepoþilor ºi unii chiar îl mai
pãstreazã. Dupã regulile vremii, era frumos. Asta la maturitate,
când se aºezase la casa lui din câmpie. Unde venise dupã nevastã,
muncind ca un nebun, cumpãrând pãmânt, cât mai mult pãmânt.
La moartea lui au rãmas vreo patruzeci de pogoane, moºtenite de
soþie (mamaia Constanþa) ºi de fiice (mama ºi sora ei mai mare,
tanti Gica) ºi apoi preluate pe daiboj de C.A.P.-ul „Ilie Pintilie”
din Bãlãciþa.
Pânã sã ajungã, însã, acolo, adicã la moarte, bunicu’ Nicu
Popescu trecuse printr-o jumãtate de veac douãzeci. Fusese
contrabandist în tinereþe, fiindcã avea pãmânt puþin ºi ceva pãdure
la Balta, lângã apa Solovârvului, partea lui între fraþi mulþi. Aºa
cã încãrca pe calul lui sãculeþi de sare, mãlai, þuicã de prune ºi
trecea graniþa la Herculane. Atunci graniþa cu Imperiul austro-
BOLINTIN - Istorie în imagini
Bolintineanul Stoica Danciu
(1894-1943), fiul lui Gheorghe Danciu
ºi al Alexandrei Popescu, în uniformã
militarã, în anii celui de-al Doilea
Rãzboi Mondial pe când era mobilizat,
deºi se apropia de cincizeci de ani, era
veteran al Primului Rãzboi ºi lãsa acasã
nouã copii, cei mai mulþi minori.
Testamentul bunicului
ungar era în dunga Munþilor Mehedinþiului. Prin trecãtori ºtiute
numai de contrabandiºti, ducea „marfa” la Herculane ºi lua în
schimbul ei tutun, chibrituri ºi pânzeturi „de Viana”. Le aducea
înapoi ºi le vindea muntenilor lui. Din câºtig, mai cumpãra o
sfoarã de pãdure. Atunci bunicul meu nu arãta, îmi închipui doar,
ca un mic proprietar bine îmbrãcat ºi îngrijit. Cred cã avea
pantaloni negri de cânepã, cizme scurte, hainã de postav ºi pãlãrie
de pâslã neagrã. Aºa cred eu, nu am dovezi. Fotografiile vechi pe
care le-am gãsit în copilãrie în casã erau dintr-o perioadã mult
mai târzie.
Nicu Popescu, tânãrul contrabandist, a fãcut ºi ceva ºcoalã,
primara ºi o ºcoalã sanitarã. În Primul Rãzboi Mondial l-au luat
ca sanitar, pe frontul din Oltenia, din Gorj ºi Mehedinþi, pânã
cãtre Bucureºti. Sanitarul, cãrãtorul ºi numãrãtorul de rãniþi ºi de
morþi, înaintatul în gradul de sergent-major s-a întors acasã dupã
rãzboi ºi a continuat sã se lupte. A avut de rezolvat o mare
opþiune a vieþii lui: ori vine la Bucureºti ºi-ºi deschide o vãrãrie,
cu var din munþi pentru casele ce se reparau ori se înãlþau dupã
rãzboi (bani pentru a începe îi oferea fratele lui, Costicã Popescu,
fost ºef de vamã la Oradea), ori se însoarã (se mãritã, mai exact)
în câmpie, la Bãlãciþa, cu o fatã din neamurile Stanciu ºi Florescu,
primind ceva pãmânt ºi urmând sã devinã un rob al ogorului.
Fata era frumoasã, o brunetã viguroasã, cu ochi negri ºi pãrul
lung pânã la mijloc, cu o faþã albã de grecoaicã ori de aromâncã.
E clar de ce a ales varianta a doua. E clar de ce a dormit pe câmp
veri la rând, a luat pãmânt în arendã, s-a îndatorat ca un nebun la
cumnatul lui, Costicã Petrescu, senator liberal ºi moºier fãrã
scrupule de la Corz, unde avea un conac fabulos.
Nicu Popescu a strâns din dinþi, în casa mare pe care o
moºtenise bunicã-mea, „cocoana” Constanþa, a tras un zid ºi a
deschis cârciumã, a sãpat o gheþãrie în curte, iar în beciul uriaº al
casei a pus butoaiele ºi a sãpat un puþ din care sã ia apã pentru
udatul grãdinii. A cumpãrat vacã, avea boi ºi cai, studia din
revistele timpului articole despre agriculturã, ºi-a cumpãrat utilaje
moderne pe atunci, o batozã, o semãnãtoare, avea ºi stupi, a luat
o medalie de onoare la Târgul agricol naþional de la Bucureºti,
pentru cultivarea unui soi de grâu deosebit.
A avut douã fete pe care le-a crescut cu o rigoare de pension
de cãlugãriþe, le-a trimis la ºcoalã atât cât a putut ºi au ieºit
învãþãtoare; cea mare a fãcut chiar ºi ºcoala de menaj.
A îngropat un copil mic, un bãiat care i-ar fi purtat numele.
A dus cãruþe cu grâu la Dunãre, a cumpãrat marfã strãinã
pentru cârciumã, vinuri franþuzeºti, masticã de Chios, romuri,
cafea adevãratã. Le-a vândut la consãtenii lui, mai ales la
Fotografii din colecþia ACTIB
3
intelectualitatea satului, cu care fãcea politicã; þinea un club þãrãnist
(aripa Mihalache), cu un învãþãtor deºtept ºi beþiv, domnu’
Anghelescu.
A venit al doilea rãzboi, iar el ºi-a vãzut de munca lui, ºi-a
îngrijit pãmântul de la Bãlãciþa, dar ºi pãdurea moºtenitã la Balta
de sub munte, a alergat, n-a înþeles nimic din timpurile care se
schimbau.
Dupã 1944, dupã victoria aliaþilor împotriva fascismului,
dupã eliberarea României de cãtre glorioasele armate sovietice,
în 1946, când încã nu se lãmurise trãdarea aliaþilor ºi abandonarea
României burgheze în braþele de oþel ale tãtucului Stalin, bunicul
meu, Nicu Popescu, a plecat în primãvarã cu o ºaretã la care
înhãmase iapa lui favoritã pe care o chema Londra, cãtre Balta,
sã-ºi regleze afacerile de acolo. A rãcit pe drum, a fãcut „aprindere
de plãmâni”, nu s-a oprit la spitalul din Severin cã avea treabã
acasã, la Bãlãciþa, s-a întors ºi a murit acolo, bãrbat în putere
încã. Pusese în grãdinã zece cireºi frumoºi cum nu avea nimeni
în sat. Nouã s-au uscat în acea primãvarã, a mai rãmas unul, cireº
de mai, anunþând, parcã, naºterea nepotului, Nicolae, care avea
sã fie în toamna acelui an.
Dupã foarte mulþi ani, eu, Nicolae, nepotul lui care i-a semãnat
ºi fizic ºi temperamental, având un calm aparent de mehedinþean
de sub munte într-o zonã repede de olteni oacheºi ºi iuþi la mânie
ºi la reacþie, deci, dupã foarte mulþi ani, m-am gândit cã moartea
bunicului a fost o izbãvire. N-a mai apucat destrãmarea lumii lui,
n-a mai apucat sã piardã totul, n-a mai apucat sã fie transformat
într-un proscris. A murit în patul lui, a rãmas mamaia Constanþa,
vãduvã încã tânãrã, ginerii ºi fetele i-au pus o cruce de piatrã în
cimitirul de la Bãlãciþa, i-au aºezat ºi o pozã pe cruce, cu mustaþã
ºi cu atitudinea dintotdeauna, de om sigur ºi puternic. Au trecut
anii, a venit lângã el ºi bunica, au venit þiganii din marginea de sat
de lângã cimitir, i-au smuls poza, au rupt grilajul din jurul
mormântului, a venit vremea nouã cu toate ale ei.
Scriu despre bunicul meu, Nicu Popescu, fãrã sã-l fi cunoscut.
Poate aºa mi-l închipui, poate aºa l-am întâlnit în somn ºi în
dorinþã, dar simt cã eu, Nicolae, cel care i-am preluat prenumele,
înfãþiºarea ºi, poate, o parte din destin, îi sunt dator.
În copilãrie, nu i-am spus „tata-mare” decât bunicului dupã
tatã, Costea Fruntelatã, þãran de la Busu, din neamul lui Oprea ºi,
mai departe, al cãpitanului de panduri Ion Frunte-Latã. Tot ce
ºtiu, ºtiu de la bunica, de la mamaia, în fapt mama care mi-a
construit toatã lumea de poveºti a copilãriei...
(Va urma...)
Bolintineanul Nicolae Pãun (1915-
1945), fiul lui ªtefan Pãun Tudor ºi al
Neacºei Danciu, cãdea eroic, în martie
1945, pe frontul din Munþii Tatra: „Pe
tunica sa fiecare urmã de foc ºi fum avea
valoarea unei decoraþii de rãzboi. La cota
899, la nord-vest de Banska-Bistriþa,
caporalul Pãun avea sã încununeze cu încã
o faptã vitejeascã biografia sa de ostaº erou.
Inamicul rezista aici cu încãpãþânare.
Caporalul Pãun deservea un aruncãtor de
60 mm. I s-a încredinþat greaua misiune de
a-l instala într-o porþiune de teren extrem
de mult bãtutã de focul inamic. Numai de
acolo aruncãtorul putea izbi din plin pe
duºman. N-a ºovãit caporalul, o clipã n-a
ºovãit. Iatã-l urcând o costiºã, iatã-l sãpând
de zor, iatã-l introducând pe þeavã, una
dupã alta, minele, în timp ce în jurul sãu
schijele ºi bucãþile de stâncã vâjâie sinistru,
dându-i târcoale. Abia într-un târziu drumul
e deschis pentru trupele noastre. Caporalul
Pãun – ce durere! – el nu mai este printre
cei vii.” (T. Lugojan, O poartã larg
deschisã spre „899", în „Scutul patriei”,
23 august 1969)
4
Flash-back
Al patrulea val
Titus Vîjeu
„Jefuitã de suveranitatea ei, societatea a fost
înghiþitã în vârtejul miºcãrii woke – trezirea
furioasã la realitate, în forma denunþãrii
privilegiilor (reale sau imaginare) ºi a negãrii
trecutului. Anularea culturii ºi acceptarea tiraniei
celor puþini, care pretind cã sunt victime, a dus
la reînvierea dictaturii corectitudinii politice.
Prejudecãþi noi le-au înlocuit pe cele din trecutul
care, chipurile, trebuie rescris. Orice crizã este,
în acelaºi timp, o nouã ºansã. E momentul în care
fiecare trebuie sã înþeleagã cã este mai ieftin sã
previi (pandemii, crize economice, rãzboaie)
decât sã repari. Viitorul fiecãruia depinde de
aceastã înþelegere.” (Mihai Nadin: Cumpãna
ºtiinþei)
Finalul romanului Pana de gravitaþie (Editura
Albatros, 2001) spune multe despre interogaþiile
secrete ale autorului: „Dincolo, dupã perdeaua
copacilor, reîncepuse zgomotul, reîncepuserã
culorile,cuvintele, gesturile. Reîncepuse viaþa ºi
moartea. Adevãrul.” Personajul Radu defineºte
„pana de gravitaþie” (fenomen fizic devenit titlu
de carte) drept „succesiunea de imagini puþine,
foarte puþine, pe durata unui timp dilatat nefiresc,
scãpat din strânsoarea desfãºurãrii sale de
ceasornic, sau suspendat ºi el, cum suspendate
fuseserã legile miºcãrii, ale cauzei ºi ale efectului,
ale obiºnuinþei – de aceea mereu ignoratei –
atracþii a pãmântului”.
Cartea fusese scrisã – conform mãrturiei
scriitorului – de-a lungul unui lustru (1970-1975)
în câteva aºezãri româneºti binecunoscute:
Braºov, Mamaia, Sinaia, (iarãºi Braºov!),
Bucureºti...
La puþin timp dupã încheierea cãrþii, Mihai
Nadin pãrãsea România – ca urmare a mariajului
fericit cu o frumoasã ºi inteligentã cetãþeanã
americanã – stabilindu-se în SUA unde „ºeful
familiei”, care numãra la acea datã ºi trei copii
minunaþi, avea sã predea în diverse universitãþi
transoceanice. Primeam din când în când mesajele
sale din Ohio (Univ. Columbus) ori din Rhode
Island ºi mã bucuram de fiecare succes înregistrat
în nemiloasa arenã ºtiinþificã de acolo. În þarã se
afirmase ca scriitor (O zi pentru podoabe, roman,
1971) ºi, mai ales, ca estetician (A trãi arta, 1972,
Reîntoarcerea la zero, 1972, Cãmaºa lui
Nessus, 1973).
Preocupãrile interdisciplinare îl particularizau
în configuraþia momentului. Absolvent în 1960
al Politehnicii bucureºtene, unde fãcuse cu
strãlucire parte din primele promoþii de ingineri
electroniºti români, dar ºi al Facultãþii de filozofie
a Universitãþii din Bucureºti (1969) unde avea
sã-ºi susþinã câþiva ani mai târziu teza de doctorat
despre „sensul progresului în artã” sub
conducerea ºtiinþificã a profesorului Ion Ianoºi,
Mihai Nadin avea sã se afirme în spaþiul academic
de dincolo de Ocean ca un investigator neobosit
al noilor determinãri informatice ºi al „modelelor
anticipative” în care se aflã angajate deopotrivã
inteligenþa naturalã (umanã) ºi cea artificialã. Din
aceastã conjuncþie se naºte sub ochii noºtri o nouã
civilizaþie, pe care „el pensador rumano”
(gânditorul român, cum frumos îl defineºte o
prestigioasã publicaþie de limbã spaniolã) o
numeºte oximoronic cumva, The Civilization of
Illiteracy (Civilizaþia analfabetismului). Acesta va
deveni titlul unei masive cercetãri ºtiinþifice, de
aproape o mie de pagini, ce a cunoscut în ultimul
sfert de secol multe ediþii în limbi de anvergurã
universalã, dar ºi în unele de mai micã circulaþie.
Este ºi cazul ediþiei româneºti din 2016 apãrutã
la editura bucureºteanã Spandugino cu „un mesaj
de ultimã orã” al autorului din care vom reþine cã
„subiectul acestei cãrþi este condiþia umanã. Chiar
ºi în contextul civilizaþiei analfabetismului, cu
numãrul sporit al celor care nu citesc ºi nu ºtiu sã
scrie, îmi pot îngãdui luxul unui citat: Homo sum,
nihil humano a me alienum puto (sunt om ºi
nimic din ceea de e omenesc nu mi-e strãin).
Citatul, dintr-o piesã a lui Terentiu, ce i-a inspirat
pe mulþi alþii, defineºte o perspectivã de
compasiune. Cei care în aceste zile nu mai citesc,
ci îºi consumã vremea în jocuri video sau digitale
aparþin prezentului deopotrivã cu cei care
lucreazã în laboratoare cãutând un tratament al
cancerului. Programatorul care a pierdut plãcerea
lecturii sau a spectacolului de teatru este parte a
unei societãþi ce-ºi defineºte valorile altfel decât
în civilizaþiile trecutului.”
La jumãtatea secolului XX drumul cercetãrilor
interdisciplinare asupra civilizaþiilor se lãrgea din
ce în ce mai mult. În Europa cãrþile lui Arnold J.
Toynbee (1889-1975): A study of History
(1934), Civilization on Trial (1948), War and
Civilization (1950) dãduserã tonul unei viziuni
filosofice asupra istoriei. Pe continentul
nordamerican scena avea sã fie dominatã de Alvin
Toffler (1928-2016) care, o datã cu apariþia unor
cãrþi (traduse ºi în limba românã) precum ªocul
viitorului ºi Al treilea val ºi-a condus cititorii spre
Crearea unei noi civilizaþii.
Momentul de fracturã urma sã fie investigat
pe larg ºi de canadianul Marshall McLuhan (1911-
(continuare în pag.5)
 5
(urmare din pagina 4) atât capitalismul, cât ºi numeroasele lui those who belive to live on the luminous one”.
neajunsuri.” În finalul cãrþii sale Al treilea val, Alvin
Ca ºi alþi gânditori de valoare veniþi din Toffler cerea contemporanilor sã-ºi asume
1980) autor al faimoasei Galaxia Gutenberg
Rãsãritul Europei (Eliade, Nabokov, Milosz) „responsabilitatea schimbãrii (...) învãþând sã nu
care l-a impus pe autor drept un „profet al mediei
Mihai Nadin a adus cu el dincolo de Ocean atracþia ne închidem prematur ochii spiritului faþã de ceea
electronice”. Cãci, el considera cã „orice aspect
pentru fenomenele culturale simbolice, agregând ce este nou, surprinzãtor, aparent radical”. Dupã
al culturii mecanice occidentale a fost modelat
în desfãºurarea lor o experienþã istoricã „primul val”, al civilizaþiei agricole, dupã cel de-
de tehnologia tiparului, dar era modernã aparþine
îndelungatã: „Imaginaþi-vã o societate în care al doilea, al civilizaþiei industriale, cel de-al treilea
mijloacelor electrice, care dezvoltã mediile ºi
venitul minim garantat este plãtit de IA ºi de roboþi a fost marcat nu doar de explozia (post-industrialã)
culturile în mod antitetic faþã de societatea
prezenþi în fabrici ºi ferme. Ideea nu este nouã – a noilor tehnologii ci ºi de preluarea de cãtre o
dateazã de pe vremea Imperiilor Persan ºi Roman. „sferã a puterii” a atribuþiilor civilizaþiei umane
ªi este prezentã în schimbãrile actuale. Iminenþa avansate.
acestora dicteazã intensitatea revendicãrilor”. Memoria culturalã a umanitãþii poate încadra
Am ales aceste douã citate aflate la pagina 61 pandemia CoVID în succesiunea flagelului biblic
a noii cãrþi a lui Mihai Nadin, Cumpãna ºtiinþei: (multiplicarea simbolicului Iov la scarã planetarã)
viitorul conteazã apãrutã în 2022 la aceeaºi sau a malthusianismului ce vestea în zorii celui
curajoasã editurã Spandugino condusã de doamna de-al doilea val „reglarea” prin rãzboaie ºi alte
Lavinia Spandonide ºi în traducerea aceleiaºi catastrofe a sporului demografic neaºteptat.
temerare domniºoare Luana Stoica care a tãlmãcit Oricum, faimoasa epidemie de „gripã spaniolã”
cu har ºi Civilizaþia analfabetismului. Ce separã (cu origini se pare transoceanice ºi transferatã prin
cele douã cãrþi este momentul în care au fost oferite corpul expediþionar american în Lumea Veche)
spre lecturã cititorilor români. Impresionanta nu poate fi disociatã de consecinþele „marelui
Civilizaþia... a vãzut litera tipograficã româneascã rãzboi”, dupã cum nici noua manifestare
la aproape douã decenii de la prima ediþie, în timp pandemicã nu va putea fi desprinsã de contextul
ce Cumpãna ºtiinþei devanseazã ediþia englezã belic al rãzboiului dintre Rusia ºi Ucraina, cu
(ºi celelalte ce vor urma) datoritã prioritãþii efecte zonale ºi planetare pline de dramatism. Ea
acordate de autor în semn de preþuire pentru trebuie vãzutã într-un context istoric mai larg cãci,
cultura în care s-a format. Mi-a comunicat dupã cum constatã Mihai Nadin în cartea sa „este
personal acest lucru ºi n-am putut sã nu fiu o crizã pe care nimeni nu a prezis-o, deºi, privind
emoþionat. Mai mult ca sigur aceleaºi sentimente retrospectiv, mulþi o vãzuserã venind” (Cumpãna
vor fi încercate de ceilalþi cititori români ai unei ºtiinþei, pag. 89).
cãrþi ce încearcã sã le ofere un reazim în momentul S-ar putea ca dezastruosul CoVID sã fie
în care „ceea ce se defineºte ca ºtiinþã medicalã – frontiera dintre cel de-al treilea ºi al patrulea val
a eºuat lamentabil” ºi în care e cazul sã se spunã al societãþii umane. Confruntarea în spaþiul
adevãrul despre „industria farmaceuticã («Big acestuia din urmã va avea loc între agresiunea
mecanicã de consum. (...) Utilizarea mijloacelor
Pharma») – cel mai profitabil lobby din lume – financiarã menitã sã producã noi reguli de vieþuire
electronice constituie un hotar între omul
care luptã pe orice cale imaginabilã pentru a obþine planetarã ºi rezistenþa însumatã a unor „trestii
fragmentat al lui Gutenberg ºi cel integral, tot aºa
un profit cât mai mare”. (pag. 177) gânditoare” care au depãºit recent numãrul de opt
cum instrucþia foneticã a fost un hotar între omul
La urma urmei, nu doar „viitorul conteazã” ci miliarde...
om-tribal ºi cel vizual”. McLuhan avea ca ºi Mihai
ºi prezentul care a luat tot mai puternic înfãþiºarea Mihai Nadin este dupã opinia noastrã profetul-
Nadin o dublã specializare în inginerie la
unui coºmar. ªi, dupã cum scrisese regretatul analist al acestui nou val al civilizaþiei omeneºti.
Manitoba University dar ºi în literatura englezã.
Umberto Eco la apariþia volumului The Care sperãm cã nu o sã fie ºi ultimul...
Cercetãtorul român a preluat cu admirabilã
Civilization of Illiteracy „it mainly speaks to
consecvenþã analiza noii civilizaþii rezultatã din
afirmarea emergentã a
informaticii, ce a condus la
instalarea planetarã a digitalului.
În urmã cu patru decenii Antonin
Liehm anunþase cã „secolul XXI
va fi alfanumeric ori nu va fi
deloc” (parafrazã la secolul
creºtin presupus de Malraux).
Pentru Nadin, fenomenul instalat
e marcat de o nouã credinþã,
frumos numitã „teologia maºinii”,
dar care îl aºeazã pe individ în
chip exponenþial în faþa unor
încercãri felurite. O astfel de
probã dramaticã i-a fost impusã
de marea Molimã numitã CoVID,
generatoare de angoase
individuale ºi colective ºi care a
condus la sacrificarea a milioane
de vieþi omeneºti. „Definirea
CoVID ca o crizã de confluenþã
care include pandemia, colapsul
economic, falimentul financiar,
precum ºi eºecurile sociale ºi
politice pe care le genereazã pare,
mai curând, un demers de
etichetare decât unul menit sã
faciliteze o mai bunã înþelegere –
care este premisa pentru acþiune.
Din acest motiv – ar trebui sã
plasãm CoVID pe fundalul abuzului ecologic –
autodistrugãtor, în ultimã instanþã – ºi pe acela al
progresului – nesustenabil – presupus a justifica
6
POEZIE CONTEMPORANÃ
CONTEMPORANÃ

OCTAV LICÃ (n. 1956, Bucureºti), absolvent al Facultãþii de Utilaj Tehnologic, a debutat editorial în 2019 cu volumul de versuri Cãlãtor în Timp (editura
Hoffman). Dupã debut, publicã Lupta cu Timpul (versuri, editura Betta, 2020), Taxiul Amintirilor (prozã, editura Ghepardul, 2021), Anatomia unei clipe
(versuri, editura Kafka, 2022). A publicat în revistele: „Arena Literarã”, „Rotonda Valahã”, „Independenþa Românã”, „Flacãra lui Adrian Pãunescu”, „Cervantes”,
„Ecreator”. Este redactor-ºef adjunct la „Convorbiri Literar-Artistice”, revistã sub egida Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din Romania, vicepreºedinte al
Societãþii Scriitorilor Români, membru al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România, membru al Asociaþiei Generale a Inginerilor din România. Inclus în
diverse antologii de poezie ºi prozã. A primit premii ºi menþiuni pentru poezie ºi prozã. La finele anului 2020, a fost recompensat cu Premiul „Lucia-Silvia
Podeanu” pentru poezie, Premiul „Gheorghe Onea” pentru prozã, din partea Societãþii Scriitorilor Români, Diplomã de Merit la concursul de prozã „Nicolae
Velea”, organizat de editura Betta, 2020, ºi Menþiune la ediþia din 2021 a aceluiaºi concurs; Premiul al II-lea la secþiunea prozã decernat de Uniunea Ziariºtilor
Profesioniºti din România filiala Timiº, Diplomã de Merit la concursul de poezie „Radu Cârneci”, 2022; Premiul I la secþiunea prozã al Societãþii Culturale
„Apollon”. Academia Internaþionalã de Literaturã ºi Artã, 2022, menþiune la concursul de prozã scurtã organizat de Asociaþia Distribuitorilor de Carte, Editura
Betta ºi revista „Arena Literarã”. Octav Licã are aceleaºi certe disponibilitãþi, afirmate târziu ºi discret, atât pentru poezie, cât ºi pentru prozã. Registrul sãu
tematic acoperã zone ale realitãþii fizice actuale, dar ºi zone transcendente, crepusculare, unde autorul mizeazã din instinct, prin mijloace simple, nesofisticate, pe
un mesaj surprizã, cu un evident impact emoþional.(Victoria Milescu)

Octav Licã simt mâna ei în mâna mea, în tremur, PIEPTENELE

în ochii ei scânteia nu s-a stins.
ªi mintea-mi e cuprinsã de-un puseu,
OCHELARII în locul inimii s-a pripãºit un sloi,
De ziua mea doritu-mi-am un piepten
sã mângâi buclele adolescenþei
prin vene-aleargã globule de idei,
Am gãsit într-un sertar pierdute-n vreme-n fire albe,
grãbite sã rãspundã-n locul meu.
o pereche de-ochelari! cu visele feericelor despletiri.
Cine sunt eu?
Nu sunt ai mei ºi nu ºtiu Atunci eram cârmaci în barca vieþii
Sunt tata, mama, fiica, fiul,
sã fi fost ai altcuiva. croindu-mi drum prin ceaþa nãlucirii,
sunt cerul, marea ºi pãmântul,
Sunt roºi de vremea cititului în stele, în râul ce-a purtat atâtea vise
un electron atras de-al sãu nucleu.
iar ramele sunt mate de-aºteptare. spre verdele din câmpuri Elisee.
Lentilele lucesc scrutând Rãmas-am doar vâslaºul obosit
trecutul încã neîmpãrtãºit.
CÃDEREA ÎN TARTAR cu faþa îndreptatã spre trecut
Un gând nu îmi dã pace: ºi spatele spre-un viitor incert
mã-ndeamnã sã-i probez. Trecut-a râul cel din urmã om. spre care vântul vieþii mã împinge.
Îi pun la ochi ºi vãd Pe-o stâncã-n malul din Tartar Vâslesc muºcând în palme bãtãtura,
doar un prezent distorsionat. vegheaz-o umbrã, în nesomn, nu doare-atât de mult precum calviþia;
E parcã întuneric, doar clipele lucesc apoteoza sufletului muritor. nu sângerez, doar ochii-mi plâng
în trecerea grãbitã a ºoaptelor din jur. E Hades, cel ce stãpâneºte hãul, cu lacrimi de sudoare.
Închid un ochi, apoi pe celãlalt. bogatul sãrãcit de soare. Privesc întinsul apelor ce înconjoarã,
În gândurile mele, lumina Pe frunte-i nimbul ce reflectã rãul adâncul lor e purã voluptate,
dispare printre paºi pierduþi. spre viaþa ce în beznã moare. atunci, când doar o clipã mai rãmâne
Deschid un ochi, apoi, timid pe celãlalt, Luntraºul îºi numãrã orþii, din ora ce-n neant s-a scufundat.
mã strânge concavitatea unei lumi strãine, plãtit-au cei fãrã de somn,
am dioptrii prea mari, sorbind din negrul Acheron DE N-AR FI FOST FEMEIA
percepþia deformeazã puterea de-a-nþelege. uitarea ce succede morþii.
Sunt ca un orb ce-adulmecã primejdia, Iar dincolo de râu nu este zare
O adiere blândã împrãºtie-al tãu parfum,
nu ºtiu de unde vine, dar ºtiu cã mã-mpresoarã nici cer nu e, nici soare ºi nici lunã
arome dulci de ambrã, flori albe de cireº!
cu izul sãu de moarte ºi trãdare, ºi în tãcerea de mormânt asurzitoare
M-afund în pãrul tãu, în despletite valuri,
cu bezna ce a-nghiþit lumina. doar mugetul neantului rãsunã.
adulmecând mireasma ce-n mare se afundã.
Un licãr ce sãgeatã
Corabia din simþiri se pierde în adâncuri,
Fãrã lentile sunt miop orbit de aparenþe, strãpunge umbra matã,
acolo unde nimeni n-a mai purces vreodat’.
cu ele sunt prezbit privind în viitor trãdând prezenþa mutã
Din vise-s împletite cosiþe ruginii
spre zãri în straie sumbre ºi ceþoase. unui crâmpei de viaþã.
legându-mã de rugul iubirilor fierbinþi.
Mai am un ochi de viaþã sã închid! ªi-n sunetul mãiestru
De n-ar mai fi femeia cu pântecu-i ceresc
Într-un sertar am încuiat spre ceruri se înalþã
în care-ncape viaþa cu tot ce e lumesc,
o pereche de-ochelari, un gând rãmas sihastru,
s-ar stinge felinarul ce lumineazã zarea,
nu sunt ai mei ºi nu ºtiu o ultimã speranþã.
ar înnopta ºi luna, pãmântul s-ar usca.
sã fi fost ai altcuiva! o muzicã împrãºtie
De n-ar fi fost femeia, sãditã în simþiri,
din întuneric noaptea
din coasta ce mã doare, din mãrul lui Adam
ºi-ntoarce din vecie
CINE EªTI? spre viaþã însãºi moartea.
ºi pânã în cãlcâiul, cel ros de bãtãturã,
mi-ar plânge fericirea, mi-ar sângera durerea.
Dar viaþa-i o iluzie
În camera în care dorm se vede cerul; pierdutã-n negrul Styx,
tavanul a cãzut rãpus de vise, iar moartea vrea sã fie UMBRA TA
nu se-ntrevãd nici stele, oceanul nesfârºit!
deasupra e doar norul. M-am îndrãgostit de umbra ta,
La cãpãtâi vegheaz-o entitate, o fiinþã pãmânteanã în eclipsã;
priveºte fix cu ochi nedefiniþi,
STATUIA
are conturul tãu, e forma ta.
culoarea lor, în spectru, fãrã nuanþe, ªi totuºi, eºti cartea mea deschisã.
adunã gânduri trezite-n realitate. Pornit-am sã cioplesc în piatrã
Privindu-þi umbra te redefinesc:
Mã roagã sã-i rãspund la întrebare cu patima ce-mi oþeleºte braþul.
eºti descriptivã, dar concisã.
în vorbe nerostite încã, ªi dalta fãuritã din coasta ce mã doare,
Mulþi calcã-n umbra ta,
eu ºtiu de la-nceput ce vrea sã zicã, loveºte-n piatra seacã cu ura unui demon.
purtatã de esenþã în luminã,
dar buzele-i rãmân în nemiºcare. Cu fiece crevasã, în piatrã curge sânge,
fãrã sã-þi simtã ascendenþa.
Rãspunsul la-ntrebarea „Cine eºti”? ofteazã ºi suspinã în chinul devenirii.
Sunt trecãtori pe-aleile cu zile,
E greu de dat prin simplã tãlmãcire; Sudoarea mi se scurge nãscându-se în grinduri
ce înfloresc ºi-apoi se ofilesc,
sã cuget pot, dar El mã forþueºte ºi dalta parcã-nvie în contopire sfântã
fãrã sã poatã desluºi, firesc,
ºi fãrã glas întreabã: „Cine eºti”? cu piatra ºi femeia cu trupul de statuie.
tremurul nopþilor febrile.
Privesc prin El! În faþa mea e tata; Eu sunt doar cioplitor de forme fãrã viaþã
cu ochii-mi cautã cuvântul, statuie-n piatrã rece, tãcutã ºi amorfã.
las capul în pãmânt; nu ºtiu rãspunsul.
UMBRA VORBELOR
Pe cine sã întreb? Prea mare-i plata. ªi dacã tot frumosul fãcut de mânã vie
M-alinã chipul mamei. Duios, un zâmbet nu poate încãlzi o inimã ce bate, M-ascund în umbra vorbelor mele,
mã-ndeamnã sã rãspund, atunci la ce folos o perfecþiune moartã? iar ochii-mi striviþi de luminã
iar ochii ei ºoptesc în graiul mut: Rãmâne-un gol în suflet ºi coasta se-afundã-n orbite.
„Curaj! Eu ºtiu cã poþi, doar eºti poet!” ce-mi lipseºte. Îmi legãn arcuºul pe coarde vocale,
Transpir, broboane se preling pe ziduri, e muzica ºoaptelor scurse
Din cer nu plouã vreo idee, purtate de vânturi, udate de ploaie.
doar nori nãscând efemeride ªi vorbele mele danseazã
privesc în jur cu ochi rãtãcitori. pereche cu vorbele tale,
ªi fata îmi roagã un rãspuns, în cer se unesc, se ridicã,
cu vocea-i pierdutã într-un susur, ating înãlþimi siderale,
ecoul lor înconjurã zarea
în stoluri plutind, nesfârºite.
 POEZIE CONTEMPORANÃ
CONTEMPORANÃ 7

Chemat la cele veºnice în 17 decembrie 2022, scriitorul IOAN DAN BÃLAN, cel care se simþea în primul rând poet, s-a nãscut la 30 mai
1951 în satul Victoria, comuna Hlipiceni, judeþul Botoºani ºi a absolvit Facultatea de Filologie la Universitatea din Timiºoara. S-a format
însã ca scriitor, ca poet ºi om de presã în Petrila, judeþul Hunedoara. A debutat cu prozã în revista Vatra, în 1987 ºi, de-a lungul anilor, a
publicat în majoritatea revistelor literare din þarã. A iubit oamenii locurilor care l-au adoptat, le-a studiat tradiþiile, credinþele ºi le-a cules
folclorul. În anul 2006 a devenit membru al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România, iar în anul 2011 a devenit membru al Uniunii
Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara. A primit numeroase premii, în þarã ºi în strãinãtate, între care patru premii ale Uniunii
Scriitorilor din România, Filiala Alba-Hunedoara ºi un premiu în Germania, la München.
POEZIA, în primul rând, este cea care-l defineºte ºi care i-a umplut sufletul. Parcursul poeziei sale este unul cãtre o spiritualizare ºi o
esenþializare evidente, o rezemare pe simboluri ºi pe teme majore. Semnificative în acest sens sunt, de exemplu, ultimele douã volume, Pro
Logos, 1, 2020 ºi Pro Logos 2, De Înãlþarea Vieþii, 2021, cele mai profunde ºi cele mai unitare ca mesaj poetic dintre cãrþile sale de poezie
de pânã acum. Mizând pe mari simboluri, textul poetic creeazã largi reverberãri poetice, cu conotaþii filozofice, spiritual-religioase ºi
mitologice. Peºtera, simbol central, devine un centrum mundi la care se raporteazã atât lumea spiritualizatã, simbolizatã de Sihastru ºi de
Poet, cât ºi lumea profanã, care aspirã la spiritualizare. Ea este locul retragerii Poetului din cetate, în tãcerea care-i oferã atât înþelegerea
propriului sine ºi a lumii, cât ºi limpezimea spiritului, pentru a desluºi mai clar stelele Cerului ºi îngerii Înaltului, pentru a vedea aievea
visele ºi gândurile. În raport cu Peºtera, Poetul ºi Sihastrul se suprapun.
Ioan Dan PROZA este cealaltã ramurã principalã a operei sale. A debutat cu proza scurtã Hoþul în revista „Vatra”. Aºa cum remarca Marian Odangiu,
Ioan Dan Bãlan are ca prozator o mânã sigurã ºi o vânã puternicã. Stilul sãu realist dezvãluie un ochi pãtrunzãtor ºi un fin psiholog, astfel cã
Bãlan personajele puse în miºcare sunt nu numai veridice, ci ºi tipice. Prozele scurte publicate de Ioan Dan Bãlan, echilibrate ca structurã, centrate pe
un fapt care lumineazã proza ca o explozie interioarã, prin personajele pe care le pun în miºcare contureazã un univers al pasiunilor puternice,
grefate pe un fond de trãinicie a unor colectivitãþi cu legi nescrise, tradiþii ºi obiceiuri care merg departe în timp ºi pe care le pãstreazã cu
strãºnicie, ca o garanþie a acestei durabilitãþi. Autorul posedã arta de a creiona un personaj din câteva linii sugestive, câteva gesturi semnificative,
punând în miºcare atât o individualitate, cât ºi un exponent al colectivitãþii sale. Volumele sale de prozã scurtã publicate se întind de-a lungul
a 22 de ani: Omul de Piatrã, 1998; Vinovatul (întâmplãri nãprasnice), 1998, Dincolo de patimã, 1999; Duhul momârlanilor, 2008; Duhul Vãii,
2009; Duhul momârlanilor, 2017, Semnul Kogayon, 2020; Semnul Kogayon, 2, Muntele Dragostei, 2021.
A mai publicat cinci volume de reportaje, patru volume de studii etnografice (din care trei în colaborare cu Elisabeta Bogãþan) ºi
numeroase culegeri de folclor. A apãrut în antologii ºi dicþionare în þarã ºi peste hotare. (Elisabeta Bogãþan)

NOD Iatã, m-am apropiat de tine, Doamne, M-A PÃRÃSIT SPERANÞA

Doamne, aratã-mi calea cãtre noi
sunt cufundat în timp pânã departe
umil râvnesc sã mai cioplesc o carte
sãdind în pagini ochii trei ori doi
Nu pot ieºi de-a oarba la plimbare
mã arde o adresã, cruzi o ºtiþi
eu cred în vis c-amarnic mã iubiþi
cu patima care-n poem mã doare
Mirat nu intru, vreau întâi sã ies
hulind fântâna apa sã coboare
o ciuturã cu dragoste ºi soare
m-ar blestema sã plâng sub chin ades
Vezi? n-am victorii... umbre-n rugãminþi
cu suflet mã atrag spre lumea rece
prin mine întru noi trist nodul trece
ca fiii în nepoþi ºi din pãrinþi
IATÃ, M-AM APROPIAT
Iatã, m-am apropiat de tine, Doamne,
tu priveºti peste mine, încã
nu-mi auzi ruga de a mã prinde
în privirea ta, de a fi în ea
Iatã cã înþeleg insectele, noaptea
se prãbuºesc în lumina flãcãrii
care priveºte peste ele, peste tot, aiurea
ºi, poate, n-au timp sã-ºi încheie ruga
ruga lor, care-i ºi ruga mea
de a fi insecta din lumina ta
de a fi cuprins în ea
calc hotãrât pe scena
în care trebuie sã-mi joc rolul roþii,
sã-mi închei calea în lumina
privirii sau flãcãrii tale
precum orice insectã care fuge de întuneric
în moarte.
RUGÃCIUNE LA CANTON
Doamne, Iisuse Christoase, fiul lui
Dumnezeu
ºi al Fecioarei Maria
miluieºte-l pe pãcãtosul Geon de la Canton
fiul lui Dumitru pãmânteanul
ºi al mamei chinuite Maria
nu-l lega de rãsuflarea Lunii despicate-n
florar
fãrã harul ºi binecuvântarea ta
primãvãraticã
funia de aer nu-i va ajunge oricum
sã se atârne puterii tale nesfârºite
lasã-l dezlegat sub Cer ºi stele
sã-ºi poarte Cantonul dincolo de
nãprãsnicii
sã-ºi afle cu povarã de melc în spate
eternitatea din oaza liniºtii
Doamne, Iisuse Christoase, lasã-i
asemãnarea
în umbra sau chipul lui de izvor
când îºi curãþã ultimii zori ai vieþii
cu agheasma binecuvântatã ca vin
nu-l izbãvi de starea straniului paznic
care împleteºte ziua ºi noaptea în sine
cu luminã pre întuneric cãlcând!…
Nici nu mai ºtiu de când m-a pãrãsit speranþa
de a mã întoarce la mine
totul seamãnã cu pagina arsã fãrã milã
ºi scrumul aruncat în curentul Cheilor
e ca ºi cum scrumul ar lupta
sã se refacã-n scriitura de suflet ars
doar pentru a-mi asculta încã o datã jelania
ori poate inima spulberatã acolo
într-un desen cu sãgeatã care strãpunge,
pueril
ar încerca sã batã precum clopotul în dungã..
Totul seamãnã ºi cu un loc vãzut pentru
mâine
în care tu mã vei gãsi cum nu sunt
adicã mai aproape de mine ca de Dumnezeu
Se-aud cântece în mine, simfonii de toamnã
poate bolboroseli de-ale râului în cãutarea
izvoarelor
eu aºez între ele aceastã rugãciune curatã
ca scrumul sã-ntocmeascã scriitura arsã
precum slujba preotului pomenirea la ºapte
ani
a celui îngropat ca soldatul în tranºeu
Se-aud în mine cântecele pãmântului
ºi nu mai ºtiu care bucurie a timpanului
îmi va face semnul crucii deasupra
nu mai ºtiu ce duh va împleti prin timp
aceste rânduri de sub conifere seculare
rãmase
cu rãºina aprinsã în candela Cerului
aici, unde Dumnezeu se odihneºte
sfinþind cu veºnicie altarul
Bisericii de Brazi
înaintea nunþii mele din Cuvânt.
8 LITERATUR
LITERA A SUDUL
TURA UI / SUDUL ÎN LITER
SUDULUI
LITERA
CÃRÞILE PRIETENILOR MEI (XXXIX)
Dl. Aureliu Goci ºi ambiþia de a scrie o istorie a poeziei contemporane
Cã dl. Aureliu Goci este la ora actualã
unul dintre puþinii cronicari care se apleacã
rãbdãtor, atent ºi cu aplicaþie asupra
Florentin fenomenului/fenomenelor lirice de azi este
un adevãr de o evidenþã atât de pregnantã
Popescu încât nu mai are nevoie de nicio
argumentare. Cele peste douãzeci ºi trei
de cãrþi publicate pânã în prezent (dintre
care unele au ca subiect poezia româneascã mai veche sau mai
nouã) certificã în persoana sa o autoritate care nu poate fi
contestatã, ci, de departe, trebuie recunoscutã ºi apreciatã ca
atare.
Acest critic (care, pe deasupra este ºi un publicist cu vechi ºi
remarcabile realizãri; a lucrat în mai multe redacþii ºi are un
palmares bogat în domeniu) ºi-a manifestat predispoziþia pentru
comentariul cãrþilor de poezie din urmã cu aproape patru decenii.
Prin anii 1970-1971 eram vecini în aceeaºi paginã cu recenzii în
România literarã, iar mai târziu ºi în alte locuri, d-sa dovedindu-
se, încã de pe atunci, a avea o vocaþie pentru critica de întâmpinare.
O criticã pe care a practicat-o ºi o mai practicã ºi azi în chip
statornic ºi continuu, îndeosebi la revista Arena literarã, unde a
fost desemnat redactor-ºef, în urmã cu opt ani, la propunerea
subsemnatului. Nu-mi fac un titlu de glorie din asta, dar se pare
cã am avut mânã ºi inspiraþie bune de vreme ce astãzi numeroºi
începãtori într-ale literaturii (ºi nu numai ei) se bucurã de
comentarii echidistante, autori care, probabil, cu greu ºi-ar fi
putut gãsi loc în alte publicaþii.
Cu o rãbdare de vechi ceasornicar elveþian, cu pasiune ºi drag
de literaturã, dl. Aureliu Goci citeºte (aº zice cu disperare) fãrã
prejudecãþi ori partizanate cãrþi de tot felul ºi în toate genurile –
ceea ce, se înþelege, nu fac mulþi.
N-am fost niciodatã la el acasã, dar îmi imaginez cã locuinþa sa
este ca ºi a mea: cu zeci de cãrþi care n-au mai avut loc în rafturi
ºi stau în mari teancuri pe parchet. Teancuri printre care criticul
se strecoarã ca un cocor printre pietrele ºi bolovanii unui râu...
Acest fost coleg al meu de facultate la Universitatea din
Bucureºti în ultimul pãtrar al veacului trecut este, cu siguranþã,
singurul care ar putea spune, la o adicã, precum subsemnatul:
„Eu v-am citit pe toþi!” În fine...
ªi fiind dl. Aureliu Goci un comentator de literaturã cu
antecedente atât de bogate ºi de îndelungate, era ºi firesc ca la un
moment dat sã se gândeascã ºi la o evadare din publicistica
literarã curentã, elaborând sinteze, monografii, studii speciale
despre autori, dar ºi despre ceea ce numim mersul literaturii, mai
exact spus a unor genuri ale acestora, gest nu prea uºor de fãcut
ºi nici superficial pentru un critic care se respectã pe sine, care-
ºi respectã menirea, munca ºi mai ales îi respectã pe cititorii lui.
Dar nu numai cã s-a gândit, ci ºi a trecut la fapte. Dupã mai
multe cãrþi în care a demonstrat o finã, corectã ºi modernã
Am citit despre...
Scriitori români, vãzuþi de mari graficieni ai lumii (X)
Cu acest nou episod ajungem la Ion Neculce (1672-1745),
poate cel mai citit ºi iubit dintre cronicarii noºtri. A scris
Letopiseþul Þãrii Moldovei de la Dabija Vodã pânã la a doua
domnie a lui Constantin Mavrocordat (1662-1743) ºi O samã
de cuvinte, ambele fiind un bun izvor de inspiraþie pentru scriitorii
români de mai târziu.
Originalitatea acestui cronicar constã, între altele ºi în faptul cã
a scris despre evenimente cu care a fost contemporan. Zice el:
„...ce au scris singur, dintru a sa ºtiinþã, cât s-au tâmplat de au
fost în viiaþa sa. Nu i-au trebuit mai strãin sã citeascã ºi sã scrie,
cã au fost scrisã în inima sa”.
În posteritate Ion Neculce a fost apreciat în mod cu totul
deosebit mai ales de Mihail Sadoveanu. „Cugetarea ascuþitã ºi
puþintel scepticã pe care o gãsim în proverbe – scria poetul Fraþilor
Jderi –, expresia coloratã ºi plasticã, alternanþa de zâmbet ºi
tristeþe, tot sufletul poporului variat ca o primãvarã de la noi, le
gãsim în cel dintâi povestitor artist al nostru Ion Neculce – care
nu e un mare cãrturar, cum au fost Costineºtii, ºi care vorbeºte ca
un rãzeº sfãtos de odinioarã. Necazurile sãracei Moldove Neculce
le-a avut scrise în inima lui, cum spune însuºi. În marginile
limbii simple ºi înþelepte a adunat cronica lui comori de frumuseþi
artistice. Letopiseþul sãu mi-i carte de cãpãtâi – ºi de câte ori îl
deschid mi se umple sufletul de plãceri rare.”
Opt graficieni din mai toate zãrile lumii au fost atraºi de figura
luminatului cronicar moldovean ºi au cãutat sã-i imortalizeze
figura în portrete care sã transmitã privitorului nu doar o simplã
imagine staticã, aidoma unei fotografii, ci ºi ceea ce se afla dincolo
de liniile portretului, acea frãmântare interioarã, acea tainã
ATURÃ
Între topos ºi atopos
interpretare a unor valori intrate în patrimoniul de aur al literaturii
noastre (Delavrancea ºi devenirile arhetipului, 1995; Arghezi
între infinituri. Eseu despre religiozitatea omului necredincios,
1996; Rãzbunarea lui Moromete sau Marin Preda ºi onoarea
de a fi contrazis de istorie, 1998; Romane ºi romancieri în
secolul XX, 2000; Originile, înflorirea ºi rãspândirea mitului
Dracula, 2000; Mileniul al III-lea ºi „direcþia nouã” în cultura
româneascã, 2001; Geneza ºi structura poeziei româneºti în
secolul XX, 2001; Fenomenul Caragiale ºi reîncarnãrile virtuale,
2002; Prozatori români la frontiera dintre milenii, 2003;
Apocalipsa dupã Arghezi, 2010; Poeþi români la frontiera dintre
milenii, 2012; Liviu Rebreanu –
centrul operei ºi distribuþia tipologicã,
2014; Întâmpinarea cãrþilor –
echilibru ºi contraste, metamorfoze ºi
metafore în cronici literare, 2015;
Mircea Eliade – spaþiul ancestral ºi
tipologia urbanã, 2016; Mihai
Eminescu – Identitate ºi semnificaþie,
2017; Prozatori români în primele
douã decenii ale mileniului trei, 2018;
Poezia româneascã de la Dosoftei la
Nichita Stãnescu, 2019; C.A.P.T.I.V. în
imaginarul creaþiei – Cãrþi, Autori,
Personaje, Tipologii, Inspiraþie,
Vocaþie, 2021; Cronici literare din
mileniul al III-lea, 2021) a venit acest
nou volum (Poezia româneascã de la
Nichita Stãnescu pânã în zilele
noastre, Editura Betta, 2022).
Evident, dupã citirea calendarului
bibliografic de mai sus, ne dãm
numaidecât seama cã este vorba de
partea a doua a cãrþii apãrutã în anul
2019 la Editura Academiei ºi cã,
probabil, nu peste multã vreme cele douã volume vor fi tipãrite
împreunã într-un op ce se voia a fi nici mai mult, nici mai puþin
decât o trecere criticã în revistã a liricii româneºti printr-o grilã
personalã – fapt care ar da un spor de autoritate autorului ºi
totodatã ar oferi criticilor posibilitatea de a urmãri criteriile analitice
aplicate – pe de o parte poeþilor cu opera încheiatã, iar pe de alta
prognosticurile autorului în ce priveºte destinul unor scriitori de
azi, aflaþi în pragul afirmãrii literare.
Pânã una alta, aplecându-ne asupra volumului de acum,
constatãm câteva realitãþi de ordin general, care conferã scrisului
d-lui Aureliu Goci un serios atu în faþa cititorului: criticul
comenteazã dezinhibat, cu dezinvolturã cam tot ce i-a apãrut în
faþa ochilor pentru lecturã, indiferent cã este vorba de poeþi cât
de cât cunoscuþi (fie din unul ori mai multe volume publicate, fie
din presa literarã). Nu e nimic rãu în asta câtã vreme comentatorul
Florentin POPESCU
sufleteascã ºi nu în ultimul rând cumulul de sentimente ale
personajului.
Yayak Yatmaka din Indonezia ne propune un Neculce
maiestuos, cu figurã de înþelept, emanând prin toate trãsãturile
feþei autoritate, prestanþã ºi o anume grandoare. Barba mare,
bogatã, impune ºi ea în timp ce ferestrele sufletului – ochii privesc
cu o anume duioºie direct cãtre un interlocutor nevãzut, de dincolo
de portret. Pentru Harutyun Chalikyan din Armenia marele
cronicar moldovean este un om ce priveºte undeva lateral, ca ºi
cum s-ar aºtepta ca din clipã în clipã sã aparã cineva de acolo. În
totul figura e a unui ins puþin blazat, dezamãgit de tot ºi de toate.
În vãdit contrast cu armeanul, Sergio Raul Morettini din Brazilia
a vãzut un bãtrân energic, privind cu ochii larg deschiºi lumea.
Liniile drepte, contururile colþuroase ale chipului în ansamblul
lui dau impresia cã autorul Letopiseþului Þãrii Moldovei se aflã
într-o disputã cu cineva (gura e uºor întredeschisã), cã îl
nemulþumeºte ceva ºi vrea sã punã lucrurile la punct.
De remarcat cã pentru cei mai mulþi graficieni elementul
definitoriu al lui Ion Neculce este barba: uriaºã pentru Camilo
Triana (Columbia), deschisã ca un evantai la Yustinus Anange
(Indonezia) ºi mare ca o claie de fân deasupra cãreia se ridicã un
cap mare cu ochii larg deschiºi ºi strãjuiþi de sprâncene subþiri ºi
lungi, parcã trasate cu tuº negru (la Jorge Bernard din Irlanda).
Acelaºi element facial, barba l-a impresionat ºi pe Douglas
Laurenco (Brazilia), care ne propune tot un chip strãjuit de barbã
bogatã, dar cu o privire mai blândã, în timp ce la Jose Ricardo
Rojas din Columbia privitorul întâlneºte un chip de ins intrigat
de cineva sau de ceva, fãrã, însã, a avea, totuºi, duritatea vãzutã
nu abdicã de la criticile estetice pe care le-a impus, primând,
înainte de toate, textul. Textul care vorbeºte singur despre vocaþia,
originalitatea, valoarea, ideile noi aduse în liricã etc. etc.
Din acest punct de vedere, dl. Aureliu Goci este binevoitor ºi
înþelegãtor cu cei pe care îi comenteazã pânã în pânzele albe. D-
sa nu desfiinþeazã, nu anuleazã, nu minimalizeazã pe nimeni,
cântarul aprecierilor fiind la fel de corect ºi bine calibrat, atât în
ce-i priveºte pe unii autori cunoscuþi sau foarte cunoscuþi, cât ºi
pe alþii, semnatari ai unei singure cãrþi, despre care nu s-a prea
auzit. Acestora din urmã criticul le acordã o ºansã (ori mai bine
zis le întrevede o ºansã pentru viitor), din acest punct de vedere
amintindu-ne de Istoria lui Ion Rotaru, unde
au fost consemnate, pânã ºi cele mai mici
realizãri în beletristicã.
Dl. Aureliu Goci este, în genere, un om de
bine ºi vede întotdeauna partea plinã a paharului,
în persoana sa gãsindu-ºi un eventual sprijin
literar toþi cei care scriu poezie ºi-ºi închipuie
cã reprezintã ori vor reprezenta ceva în lirica
naþionalã.
A nu se înþelege de aci cã istoricul din
aceastã carte a scris despre autori luaþi la
întâmplare din câmpul atât de larg al poeziei.
Nu, de vreme ce se dovedeºte a fi un
parcimonios, cãlãuzit parcã dupã ideea cã
întotdeauna trebuie sã-i dea cezarului ce e al
cezarului, chir dacã mai înainte, din motive
redacþionale, despre unii a publicat recenzii
„pozitive” în Arena literarã.
Sigur, o astfel de carte, ca oricare alta de
felul ei, îl face vulnerabil pe autor în unele
puncte ale excursului sãu critic.
Sigur, putem sau nu putem, ca lectori, sã
fim ori sã nu fim de acord cu analistul în ce
priveºte alegerea exemplelor sau cu concluziile
inserate la finele fiecãrui articol.
Sigur, atât în capitolul I (unde alãturi e poeþi „semnificativi”
precum Nichita Stãnescu, Gelu Naum ºi Marin Sorescu ar mai fi
putut fi incluºi cel puþin încã doi-trei autori), cât ºi în celelalte se
pot descoperi unele omisiuni sau opþiuni discutabile etc. etc., dar
în totul exegeza este meritorie ºi e de aºteptat ca la o posibilã
ediþie a doua studiul sã fie revãzut ºi îmbogãþit, atât în ce priveºte
argumentele în comentarii cât ºi în ce priveºte adãugarea unor
comentarii pe marginea scrierilor unor autori care acum lipsesc
din sumar.
Aºa cum am spus-o ori de câte ori mi s-a ivit prilejul, mã
bucurã aceastã nouã apariþie editorialã. Mã bucurã, aºijderea, sã
ºtiu cã atâta vreme cât avem asemenea critici ºi asemenea cãrþi,
scriitorii n-au a se teme cã munca lor rãmâne necunoscutã ori se
pierde în van.
la Sergio Raul Morettini.
În fine, Marty Mayo (SUA) parcã nici nu ar fi observat barba
cronicarului (doar câteva linii subþiri îi sugereazã mãrimea), ci
doar mustãþile uriaºe, aidoma unei rândunici, aripa din stânga
fiind prelungitã pânã la baza bãrbii. Viziuni diferite.
Numitor comun: respect ºi preþuire pentru marele nostru
cronicar.
Ion Neculce vãzut de Sergio Raul Morettini
(Brazilia)

E. Lovinescu. Ipostaze ale scriitorului
(Maria Monica Stoica)
Pe piaþa editorialã din România
zilelor noastre cele mai prezente sunt
volumele de poezie, dupã care urmeazã
proza ºi, la oarecare distanþã, volume
Luminita
de criticã literarã. La distanþã
, considerabilã, ºi mai rar tipãrite, se aflã
Cornea volumele de istorie literarã. Dificultatea
constã nu numai în realizarea acestora,
ci ºi în faptul cã studiile de istorie literarã
pretind un alt tip de lecturã. Totuºi existã autori preocupaþi de
acest compartiment al literaturii române. Volumul Eugen
Lovinescu. Ipostaze ale scriitorului de Maria Monica Stoica
(Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2021) o dovedeºte.
Profesoara de românã-latinã Maria Monica Stoica se remarcã
prin preocuparea constantã pentru studiul literaturii române, latine
ºi universale. Volumele tipãrite pânã în prezent acoperã întru
totul aceastã preocupare: Carmina Latina (2003), Aetas aurea.
Feþele unui veac (2008), Cronici în vitralii (2012), Lumina
adâncurilor (2014), Theatrum in fabula (2016), Ritmuri solare
(2016), Nu stinge flacãra!
(2017), Alte întâmplãri cu
Apolodor (2018), Pecetea
memoriei. Ziua când tata a
devenit nemuritor, memoriile unui
fost deþinut politic (2019),
Paradigme literare, eseuri,
comentarii critice (2021).
Maria Monica Stoica a debutat
editorial în Ideea de Eminescu,
volum editat de Societatea de
ªtiinþe Filologice, îngrijit ºi
coordonat de Luminiþa Cornea ºi
Cristina Viºan, Editura Arcuº, Sf.
Gheorghe, 2000. Acest debut
reprezintã un întreg conglomerat
de trãsãturi specifice cercetãtorului
ºi istoricului literar de sorginte
latinã care este scriitoarea Maria
Monica Stoica. Chiar ºi numai
titlul studiului pe care îl semneazã
atestã afirmaþia anterioarã:
Eminescu ºi poezia latinã.
Paralelã între poezia „Odã (în
metru antic)” ºi „Poemul 51
(Introspecþie lucidã)” scris de
Catul, poet neoteric. Profund
cunoscãtoare a literaturii latine,
autoarea denotã multiple
cunoºtinþe din literatura
universalã, toate strâns unite ºi prezente în poezia eminescianã,
iar concluzia este cã sursa perenã a literaturii care a alimentat
fecund literatura europeanã, de-a lungul secolelor, este clasicismul
greco-latin. Eminescu a cântat „poezia ºi nemurirea ei, capacitatea
de a izvorî perpetuu, de a purta prin albia secolelor izvorul de apã
vie al unei epoci de existenþã idealã a poeziei-cântec al lumii. În
acest mod (...) trebuie înþeleasã viziunea poetului asupra
antichitãþii greco-latine, vãzutã ca «izvor al timpului istoric», un
timp care devine factor activ al determinãrilor spirituale, cãpãtând
valoarea de model arhetipal”.
Autoarea nu se dezminte în arta de a valorifica limba latinã
precum în titlul de cuvânt înainte al volumului de faþã: Modus
eligendi, modus complendi (mod de a alege ºi de a completa).
Probabil, atracþia faþã de aceastã mare personalitate s-a datorat ºi
faptului cã Lovinescu a fost profesor de limbi clasice ºi traducãtor
din literatura latinã ºi elinã, de care Maria Monica Stoica este
pasionatã de o viaþã.
În capitolul La Fãlticeni pe urmele lui Eugen Lovinescu, Maria
Monica Stoica a ales cu atenþie fragmente din mãrturiile unor
personalitãþi care au evidenþiat legãtura afectivã dintre critic ºi
localitatea natalã. Mai mult, autoarea menþioneazã cã în casa de la
Fãlticeni, departe de forfota capitalei, Eugen Lovinescu „ºi-a
scris toatã opera beletristicã, trãind bucuria creatorului de lumi ºi
de viziuni artistice; din cele 60 de cãrþi editate, reprezentând
lucrãri ºtiinþifice, beletristice ori traduceri din literatura latinã ºi
elinã, 25 au fost scrise la Fãlticeni”. Atmosfera oraºului Fãlticeni
este prezentã în textele romanelor de inspiraþie autobiograficã
(Bizu, Diana, Mili), fiind locul unde criticul revenea în fiecare
vacanþã de varã. În opera de critic Lovinescu nu avea cum sã-ºi
exprime afecþiunea faþã de localitatea natalã, pe când în opera de
ficþiune s-a manifestat fãrã constrângeri. La Fãlticeni, dupã
mãrturiile discipolilor, era sociabil, comunicativ ºi avea plãcerea
de a se întâlni cu tinerii. La biroul sãu din Fãlticeni ºi-a scris,
varã de varã, opera – desenul de pe coperta volumului (autor
Liliana Nanu) înfãþiºându-l pe critic la masa de scris fiind în
deplinã concordanþã cu ideea cãrþii care leagã douã spaþii
NOTE DE LECTURÃ
geografice strãjuite de spiritul lovinescian: un spaþiu pe unde ne
cãlãuzeºte un alt admirator al criticului, academicianul Eugen
Simion.
Structura volumului cuprinde capitolele: Eugen Lovinescu,
spiritus rector al epocii; La Fãlticeni, pe urmele lui Eugen
Lovinescu; Îndrumãtorul cultural Eugen Lovinescu ºi
„Sburãtorul”; Epistolierul. Eugen Lovinescu în corespondenþã
cu personalitãþi ale timpului; Eugen Lovinescu, prozatorul;
Nuvelistul; Romancierul; E. Lovinescu, profesorul ºi mentorul
literar; în final, Epilog, urmând un necesar Tabel cronologic ºi
un, la fel de necesar, Indice bibliografic.
Lectorul contemporan se familiarizeazã repede cu demersul
critic al autoarei care cu erudiþia argumentãrii alege sã conceapã
din criticul preferat un personaj al cãrþii (244 p.). Filele cãrþii
abundã, cu folos, în numirea pleiadei de scriitori din perioada
interbelicã, cu scopul declarat de a-l evoca pe Eugen Lovinescu,
un adevãrat spiritus rector al epocii. Autoarea fixeazã de la început
rolul lui E. Lovinescu între exponenþii generaþiei sale, el fiind cel
care continuã, într-o formulã originalã ºi modernã, demersul
constructiv al Junimii ºi al lui Titu
Maiorescu. Prin activitatea
cenaclului literar Sburãtorul ºi a
revistei omonime, Lovinescu ºi-
a exercitat, timp de peste trei
decenii, calitatea de mentor.
Capitolul Îndrumãtorul
cultural Eugen Lovinescu ºi
„Sburãtorul” prezintã Cenaclul
literar „Sburãtorul” în evocãri
ce îl plaseazã între „Olimp pestriþ”
ºi „Rai suspendat”. Autoarea
utilizeazã o bogatã bibliografie
(volume ºi publicaþii apãrute în
perioada interbelicã) referindu-se
la participanþii de la ºedinþele
renumitului cenaclul condus de
Eugen Lovinescu. Amintim nume
de referinþã: Pompiliu
Constantinescu, G. Cãlinescu,
Tudor Vianu, Felix Aderca, Liviu
Rebreanu, George Murnu,
Mircea Damian, Camil Petrescu,
Ion Barbu, Virgiliu Monda, Ilarie
Voronca, Ticu Archip, Hortensia
Papadat-Bengescu, Ion Petrovici,
Ion Pillat, N. Crevedia, Vladimir
Streinu, Victor Eftimiu, ªerban
Cioculescu, Elena Farago,
Claudia Milian, Victor Ion Popa,
Tudor Muºatescu, Cella Serghi, Lucia Demetrius, Bebs ºi Cella
Delavrancea, Eugen Jebeleanu, Marin Preda, Zaharia Stancu,
Eugen Barbu etc.
Sunt numeroºi cei care s-au pronunþat asupra întâlnirilor din
casa de pe strada Câmpineanu nr. 40, casa familiei Lovinescu.
Autoarea echilibreazã citarea evocãrilor, fixându-se asupra unor
fragmente semnificative - desigur, din mulþimea acestora, realizate
pe parcursul mai multor ani, de scriitori de prestigiu ori de tineri
aflaþi la debutul literar. Citarea unor asemenea fragmente
reconstituie sugestiv atmosfera de cenaclu, portretul criticului-
amfitrion ºi atitudinea sa faþã de autorii care citeau din creaþiile
proprii la ºedinþele sãptãmânale.
În articolul 25 de ani cu E. Lovinescu („România literarã”, nr.
26/1971), Virgiliu Monda, citat de scriitoarea Maria Monica
Stoica, evidenþiazã imaginea de perfect amfitrion a lui Lovinescu:
„În vizitele zilnice primite se arãta de o politeþe ireproºabilã, de o
curtenie francezã, începând cu surâsul amical cu care te întâmpina
de la masa de scris, când intrai – ºi pânã la ultimele fraze cu care
te petrecea pânã la uºã, la plecare.” Din „Jurnalul” lui Octav
ªuluþiu se preia altã caracterizare a criticului literar: „E un om
afabil, spiritual, primitor, bine informat ºi binevoitor”. O evocare
a atmosferei ºedinþelor cenaclului „Sburãtorul”, îi aparþine lui I.
Valerian: „Fãptura impunãtoare a omului cu creºtetul nins insufla
tãcere ºi respect. O astfel de ambianþã caldã, familialã, n-o mai
simþisem la niciun alt cerc din Capitalã.” Iar Sanda Movilã
relateazã un episod din anul 1939 în care însãºi existenþa criticului
era pusã în pericol de recrudescenþa fascistã. Este perioada în
care Lovinescu se retrage în spaþiul protector al Muzelor care
„era casa lui, Olimpul lui, aici se simþea liber, demn ºi în deplinã
siguranþã.” Foarte interesantã este referirea autoarei la Ovidiu
Papadima care, într-o discuþie despre literaturã cu Maestrul, îl
întreabã de ce îºi pierde timpul cu ascultarea atâtor poezii de
slabã calitate. Criticul i-ar fi rãspuns: „Sunt permanent obsedat
cã s-ar putea sã batã la uºa mea un nou Eminescu ºi în numele lui
îi primesc pe toþi cei care bat la uºa mea.”
Atmosfera Cenaclului literar „Sburãtorul” este redatã de
9
autoarea volumului Eugen Lovinescu. Ipostaze ale scriitorului
prin „ochii” mai multor scriitori apropiaþi cenaclului. Iatã
descrierea salonului surprins de G. Cãlinescu, asupra cãruia s-a
oprit autoarea: „Era o încãpere de om cu stare, care însã nu þine sã
facã lux, mobilatã decent. Birou, dulap de cãrþi, rafturi de cãrþi în
stil minuscul, de palisandru, scoarþe de bunã calitate la ferestre ºi
pe divan. Scaune de piele þintuitã, de sufragerie, în numãr
insuficient pentru mulþimea musafirilor, la care adãuga un fotoliu
de paie, de grãdinã, pentru dna Papadat-Bengescu.”
Autoarea acordã un spaþiu considerabil evocãrii
„sburãtoriºtilor” celebri, „figuri umane proeminente care au
dominat viaþa cultural-literarã ºi ºtiinþificã a timpului”. Între acestea
este Liviu Rebreanu, pe care Lovinescu, în Memoriile sale, îl
prezintã, ca ºi pe alþi participanþi, prin prisma intervenþiilor avute
în timpul dezbaterilor de cenaclu. Figura impunãtoare a scriitorului
este evocatã de N. Crevedia sub impresia unei adevãrate desfãtãri
empatice: „nu-mi luam ochii de la Liviu Rebreanu, care sta pe
un scaun modest, nemiºcat, alb ca un bust de piatrã într-un
foaier de teatru. Mi-era acum ºi mai drag statuarul autor, cu o
pârtie largã în pãrul de zãpadã, cu o ºuviþã rasna, care-l prinde
atât de bine, cu niºte ochi mari de calcar, dulce desenaþi de douã
cercuri albe. Din tot mineralul acesta, de o frumuseþe virilã,
rãzbãtea o cãldurã, o bunãtate, ai zice þãrãneascã.”
Scriitoarea Maria Monica Stoica se opreºte cu plãcere asupra
pãrerilor omului de litere Ion Caraion care îi aduce Maestrului un
emoþionant omagiu. El a fost martor al ultimilor ani de existenþã
a cenaclului ºi vorbeºte în numele tinerei generaþii: „Odatã cu
închiderea cenaclului de la „Sburãtorul” se terminã ºi se împlineºte
în istoria culturii ºi literaturii noastre un capitol fructuos, colorat,
dinamic, tranzitiv, ºi suportabil în sensul cã e sau a fost unicul,
de peste douãzeci de ani, mai apropiat de cuvântul mâine.”
Multe fragmente din opera mai multor scriitori a ales autoarea
pentru a evidenþia rolul pedagogic remarcabil al mentorului
Cenaclului „Sburãtorul”. Adãugãm „mãrturia memorabilã” pe
care poetul Ion Barbu i-o aduce Maestrului: Eugen Lovinescu
„omul, mai mult decât inteligent: conservator ºi coordonator, el,
singura noastrã raþiune de a scrie, omul admirabil prin care s-a
provocat ºi s-a convocat literatura cea nouã.(...). Am reuºit doar
sã legãm numele nostru pieritor, în litere cu timpul cicatrizante,
de eternitatea lui. Copac venerabil ºi drag, pe care coloniile de
licheni ai tinerei generaþii (...) nu reuºesc sã ni-l ascundã.”
Ca istoric literar, Maria Monica Stoica afirmã cã aprecierile lui
Lovinescu au astãzi, poate, mai puþinã importanþã pentru istoria
literaturii, însã ceea ce a dat viabilitate cenaclului din strada
Câmpineanu a fost posibilitatea verificãrii publice, prin lecturã, a
unor texte, atunci, inedite. În evocarea sa, Bogdan Amaru spune:
„Despre devenirea ta ca mare scriitor, nu þi-o garanteazã nimeni.
E. Lovinescu lasã pe fiecare sã scrie dupã cum îl taie destinul.
Cenaclul e o verificare (...). Criticul din Câmpineanu e un estet,
îndrãgostit de frumos. (...) Criticul nu þine ºedinþe din snobism
sau amuzament. E o patimã, un viciu prin care se poate explica
fenomenul Lovinescu”.
Cu deplinã convingere, Maria Monica Stoica decreteazã:
„cenaclul Sburãtorul ºi conducãtorul sãu au decupat pentru
viitorime unul dintre cele mai frumoase momente din istoria
literaturii române, în care ºtiinþa ºi arta s-au îmbinat în mod
creator, liber ºi îndrãzneþ, deschizând noi perspective spiritului
ºi conºtiinþei umane: aceasta este partea cea mai importantã a
moºtenirii lovinesciene, care a influenþat decisiv destinul literaturii
române, din epoca interbelicã pânã astãzi.” O concluzie mai clarã
nu se poate!
Calitãþile de epistolier, prozator, nuvelist, ºi, în special, de
romancier (66 de pagini) ale lui Eugen Lovinescu sunt la fel de
bine prezentate ºi convingãtor argumentate de autoare, aºa cum
ºi-a dovedit capacitatea de aprofundare a fenomenului literar în
capitolul despre Eugen Lovinescu ºi „Sburãtorul”, impunându-
ºi propriile pãreri. La fel de convingãtor, într-o abordare originalã
fundamentat ºtiinþificã, introduce cititorul în substanþa operelor
de ficþiune, a romanelor îndeosebi, determinându-l sã le citeascã
în raport cu personalitatea criticului ºi cu literatura timpului.
Cuceritoare sunt paginile în care Maria Monica Stoica plimbã
personajele lovinesciene nu numai prin literatura românã, dar ºi
prin cea universalã, realizând interesante ºi pertinente conexiuni
de ordin estetico-literar.
Maria Monica Stoica se dovedeºte a fi remarcabilã în postura
de istoric ºi critic literar, probatã prin documentarea cu maximum
de seriozitate, utilizând o bogatã bibliografie adecvatã temei. A
lucrat pe un teren propice, ajutatã de entuziasmul faþã de o mare
personalitate a literaturii române. Ca o concluzie, afirmã cu toatã
convingerea: „Pe axa Fãlticeni-Bucureºti-Europa, acolo unde nu
poate fi tulburat de nicio omeneascã slãbiciune, spiritul lui
Lovinescu dominã ºi astãzi, cu prestigiul personalitãþii sale,
imaginea unui veac ºi a unei lumi a cãrei pulsaþie este de o
uimitoare vitalitate.” Subscriem!

10
Nicolae
Scurtu
NICHIFOR CRAINIC ÎNTR-
O CARTE RARISIMÃ
Reluând, cu o oarecare consecvenþã, completarea
biobibliografiei poetului, prozatorului, eseistului,
filosofului, teologului, traducãtorului ºi excelentului
memorialist Nichifor Crainic, am constatat cã lipseºte
un portret elaborat de Mihail Hottineanu din perioada
când poetul ªesurilor natale era secretar general al
Ministerului de Culte ºi Arte.
Cartea în care a fost inclus acest microportret, Un
partid ºi un om, este închinatã lui Alexandru Averescu
ºi, implicit, Partidului Poporului pe care acesta îl
conducea.
Biograful lui Nichifor Crainic surprinde, cu fineþe
ºi profunzime, calitãþile ºi însuºirile unui intelectual
autentic care s-a identificat cu sufletul curat al
românilor ºi care a izbutit, fie ºi parþial, sã rãspundã
problemelor neaºezate, încã, din spaþiul naþional.
Ca dregãtor al cultelor ºi artelor, adânc cunoscãtor
al celor douã domenii, Nichifor Crainic a desfãºurat
o intensã activitate de organizare ºi reaºezare a unor
segmente administrative ºi sociale care nu funcþionau
în concordanþã cu cerinþele societãþii interbelice.
Contribuþia lui Mihail Hottineanu 1 vine sã
completeze, fericit, biobibliografia unui cãrturar
complex ºi profund cunoscãtor al spiritualitãþii ºi
culturii româneºti.
*
Nichifor Crainic
Poetul ºesurilor natale, fecior de þãran, om de
completã culturã în toate ramurile, Nichifor Crainic
este indicat la postul de secretar general al Ministerului
Cultelor ºi Artelor, atât prin studiile sale teologice,
cât ºi prin activitatea ºi competenþa sa în toate domeniile
artei.
În cariera sa de publicist, la Neamul Românesc,
Dacia, Cuvântul, Gândirea, Universul, Nichifor
Crainic a fost iniþiatorul miºcãrii care sã întinereascã
ortodoxia noastrã voievodalã.
Toate problemele religioase îi sunt familiare ºi intrate
în conºtiinþa unui cuget în cãutarea lui Dumnezeu.
Dar Nichifor Crainic nu a privit aceste probleme
numai sub simplul unghi al vieþii interioare, ci ºi sub
aspectul politic ºi social.
Dupã cum în studiile sale artistice, fie asupra artelor
plastice, fie asupra muzicii, a cãutat întotdeauna sã
desluºeascã în manifestãrile artistice legãtura operei
de artã cu pãmântul patriei, cu trecutul ºi cu aerul pe
care îl respirãm.
Poet de rarã vigoare ºi unul din cei care a primenit
mai adânc tradiþia versului românesc, Nichifor Crainic
depune în toate actele vieþii sale suflet înnobilat de
poet.
Polemist cu verbul aspru, Nichifor Crainic pune în
viaþa politicã intransigenþa omului care nu datoreºte
nimãnui nimic, ci numai el se datoreºte þãrii.
Inteligenþa ºi puterea de muncã depusã la Ministerul
Cultelor ºi Artelor pentru a rezolva chestiunile atât de
complexe ale cultului ºi ale artei într-o þarã cu atâtea
minoritãþi ºi cu atâta confuzie în producþia artisticã
INSCRIPTII
,
fac ca tot ce se sãvârºeºte în aceste domenii sã fie
astãzi în funcþie de decizia sa, dupã cum e în funcþie
de larga sa competenþã, afirmatã de atâtea ori când
Nichifor Crainic era numai poetul, publicistul ºi
conferenþiarul fruntaº al culturii româneºti.
UN PUBLICIST UITAT –
ION I. NEDELESCU
Unul dintre cei, pe nedrept, uitaþi este ºi publicistul
ºi rigurosul jurist Ion I. Nedelescu (n. 14 decembrie
1899, Giurgiu), absolvent al arhicunoscutului Liceu
„Ion Marinescu”, prieten al criticului ºi esteticianului
literar Tudor Vianu (1897-1964).
Ion I. Nedelescu urmeazã, cu pasiune ºi determinare
Facultãþile de Litere ºi Drept ale Universitãþii din
Bucureºti, iar din anul 1926 devine cronicar pe
probleme juridice, administrative, sociale ºi politice
la cel mai cunoscut ºi longeviv ziar al timpului,
Universul, condus ºi coordonat de marele gazetar ºi
om politic Stelian Popescu.
Aici, în paginile acestui prestigios ziar, Ion I.
Nedelescu publicã un însemnat numãr de articole,
intervenþii, note ºi alte comentarii care au stimulat
preþuirea specialã a lui Stelian Popescu.
De asemenea, e necesar sã precizez cã numele lui
Ion I. Nedelescu2 îl întâlnim ºi în alte ziare, reviste3 ºi
almanahuri ale lumii literare ºi politice.
Un exemplu concludent este ºi colaborarea, singura,
de altfel, la revista Adevãrul literar ºi artistic, unde
semneazã ~ I. Nedelescu – Giurgiu.
La schimbarea „regimurilor”, publicistul giurgiuvean
Ion I. Nedelescu este îndepãrtat din presã ºi ocupã,
temporar, umilitoare funcþii în Administraþia
Patriarhiei Române, de unde este, de asemenea,
înlãturat prin restrângere de activitate.
În aceastã situaþie îi solicitã prietenului ºi colegului
sãu de studii liceale, Tudor Vianu, sã intervinã la
Academia Românã pentru a-i facilita ocuparea unui
post oricât de „umil”.
În acelaºi timp ºi fiul sãu, eminent cercetãtor la
Institutul Vuia, fusese epurat din cauza activitãþii
desfãºurate în presa interbelicã, care era cu adevãrat
liberã, independentã ºi democraticã.
Nu avem, încã, ºtiri de vreo intervenþie a lui Tudor
Vianu, dar cunoscând epoca, instituþiile ºi oamenii de
pe atunci, înclin sã cred cã nu s-a întreprins nimic, dar
absolut nimic.
Epistola publicistului Ion I. Nedelescu reprezintã
un strigãt de durere ºi disperare cãtre unul dintre cei
mai preþioºi colegi ai sãi.
ªi atât a ºi rãmas în epoca în care a fost trimisã.
* vor fi concludente ºi satisfãcãtoare.
[Bucureºti, 24 octombrie 1958]
Dragã domnule Vianu,
Aflând cã ar exista niscaiva locuri, umile, de umilã
existenþã, vacante, printre salariaþii mãrunþi, la
Academie, îmi iau libertatea sã mã adresez de-a dreptul
d[umi]tale.
De aproape cinci ani slujesc la Administraþia
Patriarhalã, la registraturã ºi arhivã, dar acuma chiar,
cu ocazia restructurãrilor, mi-a sistat contractul de
muncã... pentru restrângere de activitate.
ªi-mi era, totuºi, mai mult ca oricând util postul
fiindcã plinisem sorocul spre a cere ºi dobândi
reabilitarea (sub efectele condamnãrii, ispãºite cu vârf
ºi îndesat, de trei ani, pentru activitatea de presã din
trecut) or acþiunea aceasta nu se poate purcede decât
dacã te gãseºte în câmpul muncii.
Iatã de ce dobândirea unui angajament este pentru
mine o chestiune de viaþã.
ªi, de fapt, nu atât pentru mine, cât pentru a libera
pe copilul meu de o ipotecã dramaticã. Deoarece,
inginer eminent la unul din resorturile Academiei
(Institutul Vuia), copilul a fost epurat recent numai
fiindcã îi sunt tatã!
Încerc iarã suprema soluþie ca sã-l feresc pe viitor
de asemenea inconvenient, solicitând reîncadrarea în
câmpul muncii, în orice condiþii, pentru ca apoi sã
obþin reabilitarea juridicã ce-i va restitui dreptul la
viaþa meritatã de munca ºi pregãtirea lui.
Rugãmintea ce îndrept cãtre d[umnea]ta îºi are
resorturile mai sus înfãþiºate, iar cererea ce îmi îngãdui
s-o anexez aci, spune restul.
Fi-va oare amintirile îndestul de puternice sã prefacã
puterea d[umi]tale în prietenie ºi ocrotire?
Nãdãjduind totul de la aceste amintiri scumpe mie,
îþi supun rugãmintea de faþã.
Al d[umi]tale,
Ion Nedelescu
[Domnului academician profesor Tudor Vianu,
Strada Andrei Mureºanu, nr. 33, Loco; Ion Nedelescu,
Strada Logofãt Tãutu, nr. 33, Raionul Tudor
Vladimirescu, Bucureºti].
*
Cãtre Onor[ata] Academie a R[
epublicii] P[opulare] R[omâne]
Loco
Subsemnatul, Ion I. Nedelescu, din Bucureºti, strada
Logofãtul Tãutu, 33, Raionul Tudor Vladimirescu, vã
rog sã binevoiþi a-mi încredinþa orice serviciu, de
muncã, în oricare din resorturile instituþiei
(administraþie, bibliotecã, depozite etc.)
În sprijinul acestei cereri vã rog a þine seama cã am
trãit o viaþã de muncã aprigã, cinstitã, mai bine de 30
de ani, din care 25 în presã (parcurgând toate
sectoarele, de la corecturã ºi paginaþie pânã la
redactor), 23 de ani de activitate ca avocat (patru ani
în Consiliul Ordinului Avocaþilor Capitalei) ºi, apoi,
în cadrele administraþiei de întreprinderi ~
metalurgice, editurã etc., ... ceea ce îmi dã posibilitãþi
de a sluji util în orice compartiment aþi socoti potrivit.
Este exact cã am fost condamnat la trei ani pentru
activitate veche de ziarist, am executat, însã, pedeapsa,
perioada de pierdere a drepturilor civile a expirat ºi
apoi chiar prin ordinul de eliberare al M[inisterului]
A[facerilor] I[nterne] s-a rânduit cã voi putea obþine
orice serviciu de stat.
Astfel cã, în principiu, sentinþa penalã rostitã
împotriva mea, n-ar putea fi impediment la angajare.
Iar dacã se vor cere referinþe asupra-mi la Cadrele
Administraþiei Patriarhale (Strada Antim, 29, telefon
1.484.44), unde am slujit în ultimii cinci ani, cred cã
Þin la dispoziþia d[umnea]v[oa]s[trã] orice alte
referinþe s-ar mai cere eventual.
Luptãm pentru pace
Ion I. Nedelescu
Notã: Originalele celor douã epistole, inedite, se aflã
la Biblioteca Academiei Române, cota S 13/MCLIII.
Mulþumiri publice istoricului Emil Pãunescu pentru
unele precizãri ºi informaþii privitoare la biografia lui
Ion I. Nedelescu.
1
Mihail Hottineanu, Nichifor Crainic, în Un partid ºi un om,
Craiova, Scrisul Românesc S.A., [1920], p. 64 + 1 foto bust
Nichifor Crainic.
2
Ion I. Nedelescu este autorul cãrþilor: Asupra anteproiectului
procedurii penale (1933), Zece ani de justiþie contemporanã
1926-1935 (1936) ºi Codul justiþiei militare adnotat ºi completat
(1937).
3
Ion I. Nedelescu a condus, în calitate de director, Cronica
judiciarã. Revistã de doctrinã, jurisprudenþã, legislaþie, în
perioada octombrie 1933 – mai 1934.
 CONVORBIRI
11

Convorbiri cu istoricul Emil Pãunescu (II)

Aºa cum am promis în numãrul revistei 256-257 din august Titulescu). îndrumãri, sã fac schimb de informaþii, demonstrând cã nu sunt
2022, continuãm convorbirile cu istoricul ºi muzeologul În ultimele douã decenii, directori invidioºi ai Muzeului ºi un intrus în domeniu.
giurgiuvean Emil Pãunescu. Între timp cartea sa fundamentalã, ºefii lor politici de la forul tutelar, ba uneori chiar colegi de Am fost frapat de gestul prin care aþi rãsplãtit sprijinul Editurii
publicatã în douã volume la editura noastrã, a fost lansatã atât suferinþã m-au împiedicat sã valorific în volume (uºor realizabile Sud pentru tipãrirea celor douã volume ale cãrþii de muzeologie,
la Muzeul Naþional de Istorie a României, cât ºi la Târgul atunci!) memoriile lui Mircea Dem. Rãdulescu ºi Scarlat respectiv alcãtuirea unei expoziþii originale închinate lui Dimitrie
Internaþional de carte „Gaudeamus”. Stãncescu, surprinzãtoarele relaþii ale lui Ion Luca Caragiale cu Bolintineanu ºi imprimarea ei pe socoteala dumneavoastrã.
oraºul ºi judeþul nostru, activitatea din Vlaºca a ctitorului Dincolo de relaþiile de colaborare cu intelectualii bolintineni –
Publicarea în Editura Sud a cãrþii dumneavoastrã „Fals tratat Muzeului, arheologul Dumitru Berciu. Drept dovadã cã nu am la manifestãrile ACTIB ºi la revista „Sud” – au existat ºi alte
de muzeologie” a reprezentat un eveniment cultural de prim abandonat domeniul este principalul proiect editorial al secþiei motive care v-au determinat sã acþionaþi astfel?
ordin. Sunt curios sã aflu ce reacþii a stimulat apariþia acestei de istorie memorialã a Muzeului din acest an, un volum Pe mãsurã ce i-am cunoscut lui Bolintineanu activitatea de
cãrþi? comemorativ consacrat pictorului Dimitrie Vârbãnescu, propus revoluþionar ºi de ctitor al României moderne, am devenit un fan
Deocamdatã nu am ºtire decât de o serie de reacþii verbale ale de colegul Gelu Brîncoveanu ºi la alcãtuirea cãruia voi colabora al nefericitului poet, fiind impresionat de jertfa lui pe altarul
unor concetãþeni, interesaþi de dezvãluirea unor intrigi locale, pe cât îmi vor îngãdui puterile. patriei ºi de sfârºitul sãu trist. De aceea m-am simþit dator sã
care s-au mirat de curajul de a spune unor lucruri pe nume ºi… Un album cartografic al þinutului Giurgiu ar fi de mare necesitatevalorific colecþia adunatã la Muzeul din Giurgiu ºi sã las o urmã,
cam atât. Difuzarea celor douã volume cãtre muzeologi ºi istorici profesorilor, cercetãtorilor ºi altor categorii de intelectuali dornici
a pasiunii cu care am format-o, în localitatea lui natalã.
este lentã ºi pânã acum nu au apãrut recenzii în presa de specialitate. sã se instruiascã ºi sã ºtie mai multe despre aceste locuri aºa de Cred cã, în general, muzeele ºi casele memoriale din judeþul
Cred cã vom avea ce comenta în aceastã privinþã abia anul viitor tainice. Pe când un astfel de instrument de lucru? Giurgiu sunt ctitorite sau poartã amprenta dumneavoastrã. V-
ºi, cu siguranþã, dupã ce voi publica ºi volumul urmãtor. În calitate de membru-fondator al Comisiei de Istorie a Oraºelor aþi gândit la un plan de extindere a lor ºi, mai cu seamã, la
Cartea la care lucraþi acum, cea despre „Cultura în tranziþie”, din România am militat ºi voi încerca în continuare sã-mi conving înzestrarea cu obiecte ºi alte materiale necesare ilustrãrii fiecãrui
sunt convins cã va trezi interesul – dar va declanºa ºi „pasiunile” colegii de necesitatea alcãtuirii unui atlas istoric al oraºului nostru,
profil?
– unora care au fost, temporar, implicaþi în treburile culturii în formula acceptatã de Academia Românã. Un oraº aflat de ºase Muzeul judeþean ºi secþiile lui de arheologie, istorie ºi etnografie
române contemporane (persoane au alþi ctitori. Eu am întemeiat
pe care ºtiu cã nu le-aþi menajat!). doar secþia de istorie memorialã
Vã aºteptaþi la replici ºi polemici ºi am influenþat organizarea unor
sau la unele aprecieri favorabile? colecþii muzeale. Dar la
Reamintesc celor ce nu au aflat înfãptuirea unei reþele de
care va fi conþinutul volumului cu obiective vizitabile, în scopul
pricina cã nu intenþionez sã analizez dezvoltãrii unui turism cultural,
criza culturii româneºti actuale în m-am gândit demult ºi am propus
ansamblu, ci doar organizarea ºi de mai multe ori soluþii, dar
administrarea domeniului (în baza acestea nu au avut audienþã nici
experienþelor trãite de mine în la autoritãþi, nici la alþi factori de
ultimul sfert de veac). Sper ca influenþã. M-am convins cã,
apariþia viitoarei cãrþi sã provoace pentru o perioadã nedefinitã,
mãcar câteva reacþii publice, dar nu eforturile mele singulare sunt
mi-e teamã de eventuale polemici, zadarnice. Personal nu
iar pe obrãznicãturi nu le voi lua în abandonez, dar mã aflu în
seamã. Aº fi fericit dacã punctele aºteptarea apariþiei unor
mele de vedere vor întruni aprecieri suporteri. Când vom fi mai mulþi,
din partea unor personalitãþi ale poate vom reuºi sã schimbãm în
lumii noastre intelectuale, cu bine percepþia publicã asupra
deosebire de la cele ce au preocupãri patrimoniului cultural
legate de ocrotirea patrimoniului giurgiuvean.
cultural naþional. Sunteþi, cum bine se ºtie, cel
Cred cã ar fi bine dacã aþi mai însemnat istoric ºi
transmite – prin diverse modalitãþi cercetãtor al vieþii materiale ºi
– din experienþa dumneavoastrã spirituale a þinutului Giurgiu.
generaþiilor actuale ºi celor ce Mã întreb dacã eforturile
urmeazã. Vã cunosc drept un dumneavoastrã au fost
muzeograf temeinic instruit ºi Gelu Brîncoveanu, Nicolae Scurtu ºi Emil Pãunescu la m-rea Comana rãsplãtite cum s-ar fi cuvenit. Vã
informat, care are multe de spus. rog sã ne comunicaþi titlurile ºi
Nu v-aþi gândit la o astfel de oportunitate ºi de deschidere secole pe harta Europei meritã aºa ceva! ªi un album al zonei recompensele acordate de diferitele administraþii ale judeþului!
culturalã? Vlaºca este necesar ºi posibil, dar fãrã alcãtuirea unui grup Nu ºtiu dacã sunt cel mai important dintre contemporanii ce s-
Pãi… Falsul tratat de muzeologie nu este întru totul fals! Pe pluridisciplinar dispus sã nu trateze cu superficialitate o asemenea au aplecat asupra istoriei acestor meleaguri, dar am avut contribuþii
lângã o serie de texte evidente, el conþine o sumedenie de întreprindere, nu-l vom avea prea curând. relevante ºi sper sã mai am. În 1995 am fost proclamat Cetãþean
învãþãminte în… subtext. În lipsa unei organizaþii de breaslã a Muzeul giurgiuvean a editat în 2022 o lucrare excepþionalã, de onoare al comunei Cãlugãreni (onoare la care am renunþat
muzeografilor români (mãcar ca acelea ale bibliotecarilor ºi care pune la dispoziþia cercetãtorilor români o importantã grupare ulterior!). În 2021 Consiliul local ºi Primãria municipiului mi-
arhiviºtilor!), nu ºtiu cine m-ar putea susþine la crearea cadrului de hãrþi din arhiva militarã a Rusiei þariste, hãrþi privitoare la au acordat de asemenea titlul de Cetãþean de onoare. De-a lungul
potrivit unor prelegeri. Pe de altã parte Ministerul Culturii ºi o fortificaþiile ºi aºezãrile civile de la Giurgiu ºi din împrejurimi în carierei mele, numeroase instituþii ºi ONG-uri mi-au acordat
serie de instituþii ce îi sunt direct subordonate (ºi care au oarece secolele XVIII-XIX. Dacã aceastã realizare îi va stimula pe unii diplome ºi alte distincþii. Din partea administraþiilor judeþene ce
atribuþii în domeniu) au alte treburi decât sã invite un provincial colegi din Capitalã ºi din alte centre ale þãrii sã punã umãrul la s-au succedat în ultima jumãtate de secol nu am primit însã
sã le dea lecþii. Aºa cã… continuarea proiectului, în câþiva ani se va împlini ºi dezideratul niciodatã nimic palpabil, deoarece nu am contabilizat nici
Autor a sute de texte publicate în presã ºi a numeroase studii amintit. promisiunile neonorate, nici unele vorbe frumoase (dar goale!),
rãspândite în reviste de specialitate, nu credeþi cã ele ar fi mai Am impresia cã v-aþi consacrat o parte din activitatea nici ameninþãrile ori injuriile spuse uneori pe la colþuri. Mã mângâie
utile reunite în câteva tomuri? dumneavoastrã ºi cunoaºterii presei giurgiuvene. De ce pânã doar faptul cã nu sunt singurul în aceastã situaþie.
Dacã aº fi putut aloca mai mult timp cercetãrilor ºi aº fi dispus astãzi nu avem o istorie completã a publicaþiilor apãrute pe Activitatea dumneavoastrã profesionalã în general, dar ºi cea
de alte condiþii materiale, recolta mea ºtiinþificã ar fi fost mult mai meleaguri vlãscene, cum existã deja în mai multe judeþe? ºtiinþificã (de cercetare) în special, au cauzat de-a lungul timpului
bogatã. Din pãcate, nici unul dintre proiectele pentru care am Încã din anii ‘80 ai veacului trecut i-am cedat subiectul atât aprecieri, cât ºi invidii. Cum le-aþi fãcut opoziþie celor din
scris mai multe articole valide (exemplific cu epoca Rãzboiului muzeografului Mircea Alexa, cel care a gestionat pânã la urmã ºi, mai ales, cum aþi rezistat?
de Independenþã ºi cu rolul unor români iluºtri în cooperarea pensionare colecþia de periodice a instituþiei. Atât el, cât ºi alþi În regimul trecut lucrurile au fost ceva mai simple. M-au atacat
intelectualã internaþionalã) nu este suficient de închegat pentru pasionaþi (precum Mircea Coloºenco ºi Emil Talianu) s-au strãduit pe de o parte unii care nu-mi cunoºteau „dosarul” social-politic,
alcãtuirea unor volume tematice. Voi încerca, în mãsura în care sã publice câte ceva. Numai cã un veritabil repertoriu nu este pe de alta cei care luau în calcul o eventualã primire a mea în
sãnãtatea-mi va permite, sã completez în anii urmãtori câteva decât rareori la îndemâna unui singur autor… rândurile partidului unic ºi – prin aceasta – o potenþialã candidaturã
dintre aceste proiecte. Deocamdatã, prioritare sunt trei Am observat cã sunteþi familiarizat cu specificul istoriei la “scaune” vizate de ei. Cã eu nu eram vânãtor de funcþii, am
angajamente pentru acest an… literare ºi aþi cochetat în mai multe situaþii cu completarea demonstrat-o cu prisosinþã în primii ani postdecembriºti, când
Aþi gândit ºi elaborat câteva cãrþi despre personalitãþile biografiilor ºi bibliografiilor scriitorilor. Aþi simþit o atracþie am renunþat la diverse demnitãþi pentru a-mi putea face meseria.
emblematice ale Giurgiului. De ce nu aþi continuat ºi de ce ordin specialã cãtre acest domeniu? Majoritatea oponenþilor mei urmãreau însã interese egoiste ºi
sunt impedimentele? Disciplinele care concurã la formarea istoriei culturii îmi sunt asupra lor am avut atuul de a nu urmãri avantaje personale, fapt
Preocuparea pentru cunoaºterea ºi popularizarea vieþii ºi operei la fel de dragi, dar – este adevãrat – istoria literarã are prioritate pe care de regulã ei nu-l puteau concepe. Am susþinut, nu o datã,
personalitãþilor giurgiuvene a început în 1975 ºi continuã cât mã în faþa suratelor ei ce studiazã artele ori ºtiinþele. În liceu am cã mã intereseazã doar o politicã „a culturii” ºi, de mai multe ori,
va lãsa Domnul pe acest pãmânt. Materializarea unei asemenea aprofundat studiul scriitorilor noºtri clasici, am participat la am pãtimit pentru asta, independenþa mea fiind mai suspectatã
preocupãri a cunoscut forme diverse: articole ºi comunicãri olimpiada de profil, am fost evidenþiat pentru performanþele decât adversitatea declaratã a altora. Cred cã am rezistat împotriva
proprii; expoziþii, conferinþe ºi emisiuni în audiovizual; atragerea obþinute. Cunoºtinþele acumulate mi-au permis sã mã miºc cu unor lovituri neloiale ºi a unor ticãloºii din cauza credinþei
ºi stimularea unor colaboratori la realizarea unor reviste, albume, oarece dezinvolturã în cãutarea unor valori bibliofile ºi a unor nestrãmutate în adevãr ºi dreptate.
culegeri de studii ºi documente, monografii etc; editarea unor documente literare, printre anticari ºi colecþionari, pentru
antologii în relaþie cu oraºul Giurgiu (pentru Teohari Antonescu, formarea unui patrimoniu care sã permitã ilustrarea vieþii ºi operei Convorbire realizatã de Nicolae Scurtu
Tudor Vianu, Ioan Al. Bassarabescu, Ionel Bãjescu-Oardã, scriitorilor legaþi de judeþul nostru. Ele m-au ajutat sã colaborez
Nicolae Raicoviceanu, dar ºi pentru Nicolae Iorga ºi Nicolae cu cercetãtori ºi universitari de elitã, sã primesc sfaturi ºi
12 ETNOGR AFIE, FOLCL
ETNOGRAFIE, OR
FOLCLOR

ETNO-LOG
„Bolintinu-din-Vale” în Folclor din
Oltenia ºi Muntenia
Sâmbãtã, 18 martie În cel de-al treilea volum din seria de douãsprezece Prima este un cântec epic vitejesc, al haiducului
2023, Comparti- a importantului corpus Folclor din Oltenia ºi Voicu: „Voicu ici, Voicu colea,/ Voicu la Podgoria,/
mentul Culturã al Muntenia, deschis de Arghezi cu un „Cuvânt la La sorã-sa Lisandra./ Voicu bea ºi chefuia,/ Jandarmii-
Ioana-Ruxandra Primãriei din cuvinte”, alcãtuit din texte alese din colecþii inedite ºi l înconjura,/ Lisandra îi mai spunea:/ – Bea, Voicule,
Bolintin Vale, în publicat între 1967 ºi 1989 la Editura pentru Literaturã nu prea bea,/ Cã jandarmii te-a-nconjurat/ ªi de-aicea
Fruntelatã parteneriat cu (vol. I-IV) ºi Editura Minerva (vol. V-XII) (Iordan pleci legat./ Însã Voicu rãspundea:/ – Doar jandarmu
Asociaþia pentru Datcu, Dicþionarul etnologilor români. Autori. nu-i de fier,/ Sã nu intre glonþu-n el./ Jandarmii cum
Culturã ºi Tradiþie Istoricã „Bolintineanu” ºi revista Publicaþii periodice. Instituþii. Mari colecþii. auzea,/ Pe Voicu mi-l soma/ ªi Voicu nu se preda,/
„Sud”, a organizat o „prãznuire a strãmoºilor”, la 590 Bibliografii. Cronologie, Ediþia a III-a, revãzutã ºi Jandarmii în el trãgea,/ Niciun glonþ nu nimerea./
de ani de la prima atestare documentarã a localitãþii mult adãugitã, Editura SAECULUM I.O., Bucureºti, Voicu, mãi, când auzea,/ Ca un leu se repezea,/ Proaºcã
ce ºi-a asumat, într-un prezent care pune prea des un 2006, p. 396), este inclusã ºi o culegere realizatã de înainte-i fãcea,/ Pe jandarmi îi împuºca,/ Pe cal negru
preþ derizoriu pe tot ce are mai bun þara noastrã, statutul Vasile Cãrãbiº (Folclor din Oltenia ºi Muntenia. Texte încãleca,/ La codru, mãi, cã pleca/ ªi colo pe cin’
de cetate a performanþei culturale. alese din colecþii inedite, vol. III, ediþie îngrijitã de vedea?/ Pãunaºu codrilor,/ Spaima poteraºilor,/
Oaspeþii sãrbãtorii, invitaþi Drãguþa haiducilor/ ªi fiica geambaºilor./ Pãunaºu
din Bucureºti ºi din localitãþi încãleca/ ªi cu Voicu, mãi, pleca,/
ale arealului bolintinean, Dupã pradã s-arunca,/ Din pãdure
distinse personalitãþi ale nu ieºea./ Jandarmii în ei trãgea,/
diplomaþiei ºi elitei Pe amândoi îi nimerea,/ La
intelectuale naþionale, pãmânt îi culca./ Capul, mãi, cã
profesori, elevi, studenþi, le tãia/ ªi-n Bucureºti le
cercetãtori, editori, operatori trimetea”.
culturali ºi membri ai A doua piesã este un cântec
comunitãþii, am fost primiþi liric tot cu tematicã haiduceascã:
la Biblioteca Orãºeneascã, „Frunzã verde de susai,/ De
unde, la vernisajul expoziþiei tinerel mã-nsurai,/ Frumuºicã îmi
„Genealogica – neamuri luai./ Frumuºicã, tinerea,/ Bat-o
bolintinene”, Vasile Grigore ºi Maica Precista./ Foaie verde foi
ªtefan Crudu ne-au prezentat de rug,/ M-a trimis tata la plug,/
episoade semnificative ºi Boii nu ºtiu sã-i înjug,/ Arzã-l
emoþionante din viaþa focu meºteºug,/ Eu îi înjug cu
neamurilor Danciu „Cobzaru” coadele,/ Ei mã-mpung cu
ºi Cârstea „Moºneanu”. Apoi coarnele,/ Foaie verde mãr
am mers în clãdirea superbei domnesc,/ M-a pus tata sã
ªcoli vechi, transformatã în prãºesc./ Sapa-i latã, coada-i
centru cultural, ca sã învãþãm lungã,/ Nu mai vezi parale-n
cum vorbeºte istoria dintr-o pungã./ Frunzã verde foi de nuc,/
altã expoziþie mirabilã, Tu eºti cuc, eu sunt haiduc,/ Hai
intitulatã „Cronostampe” ºi cu mine-n haiducie,/ Ce-oi
reflectând, prin obiecte, câºtiga sã-þi dau þie./ ªi-oi câºtiga
imagini, hãrþi ºi diagrame, o mii de lei,/ Sã fac salbe ºi cercei./
cercetare de profunzime ºi de Cât face unu-ntr-o varã,/ Eu îi fac
Elevi în clasa I la ªcoala Gimnazialã din Bolintin Vale, iniþiaþi de Vasile Grigore numa-ntr-o searã”.
perspectivã, continuã ºi vie,
în tainele expoziþiei Genealogica. Sursa: Biblioteca Bolintin – Facebook.
a aºezãrii Bolintinului ca Urmeazã un cântec liric „de
martor al veacurilor ºi ca leagãn al unor oameni de Iordan Datcu, Editura pentru Literaturã, Bucureºti, jale ºi noroc”: „ªi-am zis verde fir mohor,/ Cucule de
neam ales, care ºtiu sã-ºi pãstreze zidurile, amintirile 1968, p. 539-714). pe rãzor,/ Tu n-ai milã ºi n-ai dor./ – Am ºi milã, am
ºi cuvintele cu entuziasm tineresc ºi grijã bãtrâneascã. În introducerea culegerii, autorul (nãscut în anul ºi dor,/ Dar n-am aripi ca sã zbor,/ Cã-s lovit de-un
Câteva dintre impresiile deosebite ale celor ce au 1909 în satul Câmpofeni, jud. Gorj ºi profesor de vânãtor/ Într-o aripã ºi-un picior./ Piciorul s-a
avut bucuria de a fi prezenþi la „prãznuirea istorie ºi geografie la Bucureºti ºi Craiova, dupã cum vindecat,/ Aripioara s-a uscat./ Vreau sã zbor pe sub
strãmoºilor” bolintineni, într-o sâmbãtã însoritã din aflãm din Iordan Datcu, Dicþionarul etnologilor pãmânt,/ La mãicuþa în mormânt,/ Sã mi-o vãd, mãi,
Postul Paºtelui anului de graþie 2023, au fost exprimate români, op. cit., p. 211) menþioneazã cã a cules textele frãþioare,/ Sã mã jelui cã mã doare./ Mã doare în piept
în ºedinþa aniversarã „Bolintin 590", moderatã de în perioada 1942-1962 (131 de cântece din Oltenia ºi ºi-n spate,/ N-am cui mã jelui, frate./ Mã jeluiesc
Vasile Grigore ºi avându-l ca invitat special pe prof. 93 de cântece din Muntenia). Explicând cum a procedat dumitale,/ Ca la un frate mai mare”. Cântecul este o
univ. dr. Dumitru Preda. Una dintre ideile principale „pe teren”, aminteºte îndemnul pe care Constantin variantã de mare frumuseþe a unui tip ce poate fi înþeles
pe care le-a întãrit admirabilul efort al gazdelor noastre Brãiloiu i l-a adresat personal: „Dacã vrei sã culegi ca o reflectare liricã autohtonã a experienþei cãlãtoriei
de a ne aduce laolaltã pentru a trãi, a comunica ºi a ne folclor, sã nu te adresezi învãþãtorului sau preotului mitice „în infern”, în þara „fãrã dor ºi fãrã milã”, o
bucura de tot ce ne leagã a fost aceea cã performanþa care-þi cântã în timpi, bãtând cu mâna în sus, în jos, ci experienþã posibilã numai prin substituirea eroului cu
culturalã se poate face doar cu sprijinul întregii adreseazã-te þãranului, cãci acesta îþi cântã din fundul „pasãrea-nepasãre” a folclorului românesc, „strãinul”
comunitãþi. Pe lângã sprijin material, este nevoie de pieptului, din inimã, fãrã sã mai batã din mâini”. ºi „fratele” cuc.
cunoaºtere, de pasiune, de implicare ºi participare, pe Probabil cã la Bolintin Vale, Vasile Cãrãbiº a stat puþin, Iatã ºi un „cântec de dor” din Bolintin Vale: „Foaie
care fiecare dintre noi, bolintineni „din neam” sau pentru cã ajunge la un singur „informator”, Petre Miºu, verde a bobului,/ Din pricina dorului/ Nu mã pot da
„altoiþi”, suntem chemaþi sã le oferim, dupã cum ne de la care noteazã cinci piese (cu numerele 52, 79, 102, somnului./ Dragostea m-a nãpãdit/ ªi somnul m-a
sunt puterile ºi inimile. 169, 210 în culegere). Citind versurile, pe care credem pãrãsit./ Du-te, dorule, mã lasã,/ Sã mã odihnesc în
Ca ofrandã pentru sãrbãtoarea despre care am vorbit cã bolintineanul i le-a cântat profesorului preocupat de casã./ Însã dorul e hain,/ Mã þine tot într-un chin”.
în rândurile de mai sus, prezint, pentru revista „Sud”, folclor (cu excepþia celor ale ultimei piese, care este o În fine, ultima piesã, o strigãturã la joc, ne întoarce
câteva texte folclorice culese din Bolintin Vale în urmã strigãturã), putem presupune cã localnicul era deþinãtorul la prestigiul de neam al bolintinenilor: „Iubeºte,
cu mai bine de jumãtate de veac ºi care aduc mãrturie unui repertoriu specific ºi reprezentativ pentru tradiþia mândrã, iubeºte,/ Nu iubi însã pe-oricine,/ Cã-þi faci
cã, aºa cum spunea Tudor Arghezi, „Poezia româneascã epicã ºi liricã zonalã, atât prin tematica socialã, cât ºi neamul de ruºine”.
în slujba graiului românesc începe de la brazdã, ca prin turnura zeflemitoare a expresiei, care nu exclude,
lumea de la dumnezeire”. însã, o densitate simbolicã a unui strat poetic originar,
cristalizat în formule transmise din vechime.

Strânse cu grijã într-o
copcã din sârmã, Emil
înþelese cã aceste
câteva hârtii ce-i venirã
la mânã aveau o
importanþã aparte;
poate tratau un subiect
comun, poate aveau un
scop comun. ªi nu greºi,
Ion Andreitã ,
când începu sã le
rãsfoiascã: toate erau
– pãlmaº cu condeiul – legate de cãsãtoria
tatãlui. Dar se mirã,
când le cercetã: chiar era nevoie de aºa ceva, pe vremea
aceea, ca sã te însori? Atunci de ce le pusese, notarul, la
un loc cu actul de cãsãtorie? Nemaiobosindu-se cu
cãutarea unor rãspunsuri ipotetice, le parcurse în ordinea
aºezãrii lor în snop:
Primãria Comunei Perileºti
Plasa Perileºti
E X T R A C T No. 47
Dupã Registrul Stãrii Civile de nãscuþi pe anul 1895
Din anul una mie opt sute nouãzeci ºi cinci, luna
Septembrie, ziua unsprezece, ora zece de dimineaþã.
Act de naºtere a lui Marin Ion Dinu Antoniþã,
ortodocs, secsul bãrbãtesc, nãscut la 9 Septembrie
curent, în aceastã Comunã Perileºti, la casa pãrinþilor
sãi, fiu al Dlui Ion Dinu Antoniþã, de ani douãzeci ºi
trei, plugar, domiciliat în aceastã Comunã Perileºti ºi
al Dnei Ana Ion, de ani douãzeci ºi unu, profesia
menajerã, domiciliatã în aceastã Comunã Perileºti, dupã
declaraþia fãcutã de tatãl, care ne-a înfãþiºat copilul
prin cei doi martori ceruþi de lege: întâiul martor a fost
Ilie Petre, de ani cincizeci ºi opt, plugar, domiciliat în
aceastã Comunã Perileºti – ºi al doilea martor a fost
Marin Luþã, de ani ºasezeci ºi doi, plugar, domiciliat în
aceastã Comunã Perileºti, vecin ºi rudã cu copilul, care
a subscris acest act împreunã cu noi ºi cu declarantele,
dupã ce li l-am cetit constat dupe lege de noi Ilie I.
Deaconu ajutorul de Primar ºi ofiþer al stãrei civile al
Comunei Perileºti, declarantele ºi martori declarându-
ne cã nu ºtiu carte s-au subscris de noi.
Ion Dinu Antoniþã – tatã
Martori: Ilie Petre ºi Marin Luþã
Primar ºi Ofiþer: Ilie I. Deaconu
Notar: R. Vasilescu
Firesc, dupã un asemenea important eveniment, mai
mult sau mai puþin protocolar – declararea ºi confirmarea
naºterii – urma, reconfirmând ºi întãrind, ceremonia
botezului, doveditã ºi ea de un act:
Parochia Bisericei Sf. Dimitrie
Comuna Perileºti
Plasa Siul de Sus
Judeþul Olt
Certificat
Subsemnatul preot paroch al bisericei parochiale Sf.
Dimitrie, din comuna Perileºti, plasa Siul de Sus, judeþul
Olt, adeveresc prin acésta cã am sãvârºit botezul
pruncului Marin, fiul D-nului Ion Dtru Antoniþã ºi al D-
nei Ana Ion D. Antoniþã din acéstã parochie dupã ce
s‘au îndeplinit formalitãþile cerute de legile civile cum
se dovedeºte cu actul de naºtere No. 47 din 11
Septembrie – ºi a primit din botez numele de Marin,
asistând ca naº D-na Anca Pirciulescu din comuna
Perileºti, plasa Siul de Sus.
Drept care am eliberat acest certificat sub propria
mea iscãliturã ºi întãrit cu sigiliul parochiei, astãzi, în
15 luna Octombrie anul 1895... No. 99.
Preot, I. Pereþianu
Botezat de subsemnatul Pr. Aj. Pirciulescu
Ce-ar trebui sã mai prezinte, alãturi de acest certificat,
pruncul Marin, pentru a deveni viitorul ginericã?
Direcþiunea Generalã a
Serviciului Sanitar
ACT DE VACCINÃ
Dat de sub-semnatul lui Marin Dinu Ion, în etate de 1
an, de naþiune Românã, religie ortodocsã, din comuna
Perileºti, judeþul Olt, spre dovadã cã este vaccinat cu
JURNAL PUR SI
, SIMPLU
bun succes, precum se aratã prin semnele indibile ce
poartã pe braciu.
Anul 1897, luna Aprilie
Medicul plãºii...
Vaccinator...
Emil fãcu ochii mai: aºadar, încã din secolul al XIX-
lea (fie el ºi pe sfârºite) exista procedura de vaccinare a
copiilor! ªi nu doar în oraºe, târguri, mã rog, localitãþi
mai rãsãrite, ci, iatã, ºi la nivelul satului de rând. Grija
statului pentru viitorii lui cetãþeni maturi merita
aplaudatã.
ªi, totuºi, se pare cã vaccinarea nu era de ajuns pentru
a te prezenta în faþa ofiþerului stãrii civile ºi a rosti mult
aºteptatul „DA!” – constatã Emil, citind ºi:
Certificat Medical
Subsemnatul Doctor în Medicinã, Medic Primar al
jud. Olt, certific: Domnul Antoniþã Marin în etate de 30
ani din Comuna Perileºti, jud. Olt, este de constituþie
Acte de însurãtoare
bine dezvoltat, nu este atins de nici o maladie infectã,
contagioasã ºi în prezent se gãseºte pe deplin sãnãtos ºi
apt pentru a ocupa orice serviciu.
La cerere s‘a eliberat prezentul Certificat.
4 Octombrie 1924
Slatina
Dr. N. A. Petrescu
Sã-i fi fost necesar acest act la ocuparea funcþiei de
notar? Puþin probabil; acolo, dupã cum înþelege Emil,
conta concursul. Iar de i-ar fi fost cerut, îl ataºa la actele
respective. Mai degrabã, la cãsãtorie era nevoie de un
astfel de document, care sã ateste cã eºti sãnãtos pentru
întemeierea unei familii. Oricum, chiar de l-ar fi prezentat
ºi la ocuparea funcþiei de notar, l-a pãstrat ºi pentru fericita
ocazie a însurãtorii, la care cu siguranþã se gândea, la cei
30 de ani de viaþã. Iar momentul nu avea sã întârzie mult;
fusese de ajuns s-o vadã o singurã datã pe Florica lui Ilie
Preoteasa, pentru ca sã-ºi îndeseascã popasurile la
cârciuma acestuia, strãduindu-se s-o întâlneascã ºi sã-i
vorbeascã, de fiecare datã, din priviri. Aºa se face cã,
dupã ce-i furase inima aleasei inimii sale, peste un an ºi
ºaptesprezece zile, se petrecu minunea însurãtorii.
Primãria Comunei Perileºti
Judeþul Olt
Extract
Din Registrul Stãrei Civile pentru Cãsãtoriþi pe anul
1925
N o. 12
Act de cãsãtorie din anul una mie nouã sute douãzeci
ºi cinci, luna Noembrie, ziua douãzeci ºi unu, orele zece
înainte de amiazã.
Domnul Marin I. Antoniþã, major, necãsãtorit, în vârstã
de ani treizeci, de profesiune funcþionar, nãscut ºi
domiciliat în Comuna Perileºti, judeþul Olt, fiu legitim
al decedatului Ion Antoniþã ºi al Ana Ion Antoniþã,
nãscutã Gheorghe Ghimiº, de profesiune muncitoare,
domiciliatã în Comuna Perileºti, judeþul Olt, ºi
Domniºoara Florica Ilie Preoteasa, minorã,
necãsãtoritã, în vârstã de ani ºaptesprezece, de
profesiune menajerã, nãscutã ºi domiciliatã în Comuna
Perileºti, judeþul Olt, fiicã legitimã a Domnului Ilie I.
Preoteasa, de profesiune agricultor, domiciliat în
Comuna Perileºti, judeþul Olt, care a fost de faþã ºi a
consimþit la aceastã cãsãtorie, ºi a decedatei Maria Ilie
I. Preoteasa – s‘au înfãþiºat azi înaintea noastrã spre a
li se celebra cãsãtoria.
Vãzând cã s‘au fãcut în termen publicaþiunile cerute
de lege ºi cã nu s‘a ivit opoziþiune la aceastã cãsãtorie;
având în vedere cã martorii mai jos arãtaþi declarã cã
viitorii soþi nu sunt rude de grad oprit de lege; cã se
cãsãtoresc acum ambii soþi pentru prima oarã; având în
vedere cã pãrþile, la întrebãrile ce le-am fãcut ne-au
declarat cã nu s‘a fãcut contract de cãsãtorie (act dotal)
–
13
Noi, Ioan Georgescu, Preºedintele Comisiei Interimare
ºi Ofiþer de Stare Civilã al Comunei Perileºti, judeþul
Olt, am dat în auzul celor de faþã cetire tuturor actelor
cerute de Legi ºi Regulamente, parafate ºi oprite la
Dosarul No. 12, al cãsãtoriilor cuprinzãtor de zece file,
precum ºi art. 194, 195 ºi 196 Codul Civil, de la
capitolul VI al titlului „Despre cãsãtorie”, despre
drepturile ºi datoriile respective ale soþilor. Apoi am
întrebat pe fiecare dintre viitorii soþi, unul dupã altul,
dacã voiesc a se lua în cãsãtorie – ºi la întrebarea fãcutã,
fiecare din ei a rãspuns separat „da”.
În urma acestora, am pronunþat, în numele legii, cã
pãrþile sunt unite prin cãsãtorie.
Toate cele de mai sus s‘au fãcut în Casa Comunalã, în
fiinþa urmãtorilor doi martori: Marin Ion Luþã de ani
cincizeci, de profesiune plugar, domiciliat în Comuna
Perileºti, judeþul Olt, ºi Victor Florea Olteanu, de ani
douãzeci ºi nouã, de profesiune Funcþionar, domiciliat
în Comuna Perileºti, judeþul Olt, cel dintâi din partea
soþului, iar cel de al doilea din partea soþiei.
Dupã ce am dat cetire acestui act în auzul celor de
faþã, Noi l-am subscris împreunã cu aceºtia, ºtiind carte.
Soþii: Marin I. Antoniþã – Florica Ilie I. Preoteasa
Martorii: Marin I. Luþã – V. F. Olteanu
Ofiþerul Stãrei Civile: I. Georgescu
Ataºate de actul de cãsãtorie, Emil descoperi încã douã
documente. Primul – o adresã scrisã de mânã, cu cernealã
violet:
Domnule Notar,
Vã trimit chitanþa pentru subscriere No. 9596/925
pentru primirea sumei de lei 530, costul unei acþiuni la
Banca Salariaþilor Publici ºi vã rog a ne înainta suma
de lei treizeci, taxã de înscriere, în caz dacã nu aþi
înaintat aceastã sumã.
De primire ne veþi înainta cuvenita dovadã.
20/XII/926
Cu dragoste, Secretar Th. Aurelian
Dlui M.Antoniþã, Notar, Com. Perileºti-Olt.
Al doilea document, un carton cu textul tipãrit:
BANCA SALARIAÞILOR PUBLICI
Societate Anonimã Românã
Sediul provizoriu: Bucureºti, Calea Victoriei 77 (în
curte)
(Localul Cooperativei de Credit a Ofiþerilor de
Rezervã)
CHITANÞÃ pentru SUBSCRIEREA Nr. 9596
Adeverim prin aceasta primirea sumei de lei 530, adicã
lei cinci sute treizeci, reprezentând vãrsãmânt integral
plus 30 lei de acþiune, Cheltuieli de Emisiune, pentru
una acþiune subscrisã de D-nul Marin Antoniþã, notar,
din com. Perileºti, jud. Olt, pentru Capital emis de Banca
Salariaþilor Publici.
Aceastã chitanþã este netransmisibilã. Ea urmeazã a
se înlocui la vreme cu acþiunile ce se vor libera, dupã
complectarea vãrsãmintelor.
Banca Salariaþilor Publici
Societate anonimã românã (în formaþie)
Delegatul Comitetului pentru Subscriere...
Emil rãmase un timp cu aceastã chitanþã în mânã, sositã
la un an de la cãsãtorie – ºi-l bãtu un gând: oare, sã fie
primul gest al notarului familist de a pune bani deoparte
pentru zile negre?
(Fragment din romanul „Banii miresei”, în curs de
apariþie)
14 EVOCÃRI
Cernica am ºtiut cã singurãtatea, oricât s-ar strãdui ea, nu-ºi va
gânduri printre rânduri... clãdi loc în versurile lui. Pentru cã în acel loc binecuvântat, cum
oare ai putea sã te simþi singur, când îþi sunt aproape

Despre Ignatie Grecu am

aflat în urmã cu foarte mulþi
ani – n-aº putea spune câþi,
dar foarte mulþi – la
Mânãstirea Cernica. Spun
„aflat” fiindcã nu ºtiu cum sã
spun altfel. De fapt, ce s-a
Mirela-Maiana întâmplat? M-am oprit acolo
unde se vând lumânãri,
Mladin iconiþe, tãmâie, calendare,
cãrþi, cruciuliþe – voiam sã
cumpãr un calendar – ºi mi-
au cãzut ochii pe o cãrticicã, pe care am luat-o în mânã ºi am
rãsfoit-o. Erau niºte poezii scrise într-un limbaj, din câte-am
putut vedea eu atunci, cu rezonanþe bisericeºti. Am pus cãrticica
la loc ºi am cerut „Un calendar” – „Nu luaþi ºi cartea?” – „Nu”.
ªi-atât a fost atunci. Dar numele poetului l-am reþinut, era un
nume care se reþine, Ignatie Grecu.
Peste încã niºte ani, iarãºi nu pot sã spun câþi, în exact acelaºi
loc, exact aceeaºi scenã, acelaºi nume de poet pe copertã, un
sentiment de déjà vu, dar îmi dau seama cã titlul este altul,
rãsfoiesc cãrticica, o las, iau calendarul ºi plec.
Dupã alþi câþiva ani, am aflat cã despre poetul Ignatie Grecu au
scris mai mulþi critici literari – din cei care au un cuvânt greu de
spus, printre care ºi Alex ªtefãnescu – cã este un poet foarte
important. Abia atunci am început sã-i citesc poeziile. Are multe
cãrþi publicate, printre care: „Bucurã-te”, „Mierea singurãtãþii”,
„Hrisov, aceastã zi”, „Stihurile despre nisip”, „Sipetul de tainã”,
„Aripã de înger”, „Lacrimi de mãrgean”, „Floare de har”, „Altã
înserare”, „Steaua mângâierii”, „Cântecul pãsãrii pe acoperiº”,
„Sãrutând floarea de mãr”, „Mierla, poetul ºi stânjenelul tahigraf”,
„Mandylion”, „Poemele de sub stejar”, „Prin grãdinile verzi ale
inimii”, „Cântec pentru aºezarea luminii”...
Pe mãsurã ce citeam îmi pãrea bine cã l-am descoperit, chiar ºi
aºa, târziu, dupã ce ratasem în mod repetat ºansa de a-l descoperi
mai devreme.
La început mi s-a pãrut cã e multã durere în poeziile lui, durere,
ce-i drept, amestecatã cu speranþã, durerea ºi speranþa fiind
învãluite într-o gingãºie diafanã: „Peste aceastã durere
nemãrginitã a mea/ Care nu vrea sã mai apunã,/ Tu vii ºi înfloreºti
pur peste ea/ Ca un nufãr peste ape, împovãrat de lunã.” (Peste
aceastã durere).
O razã de luminã
Citisem deja destul de multe din poeziile lui, dar nu citisem
nimic despre poetul Ignatie Grecu, despre viaþa lui. Abia atunci
când am aflat cine este, parcã mi s-a ridicat un vãl de pe ochi. Va
sã zicã, poetul Ignatie Grecu este cãlugãr la Mânãstirea Cernica!
Este protosinghel. Dar eu îi ºtiu pe toþi pãrinþii de la Mânãstirea
Cernica! M-am uitat atentã la poza lui. Sigur cã-l ºtiu! L-am
vãzut de multe ori pe acolo. N-am vorbit niciodatã cu el, dar ne-
am salutat, parcã-l vãd trecând uºor pe lângã
mine ºi spunând „Doamne-ajutã”, discret,
smerit, respectuos... Aºa cum e ºi poezia lui...
ªi-am înþeles atunci altfel versurile lui:
„Când am plecat de-acasã, era în zori/...Nimeni
pe drum. Doar umbra mea/... Înduioºat, mi-
am întors încã o datã privirea/ Spre satul
pustiu rãmas în urmã-ntre coline” (Când am
plecat de-acasã).
Am înþeles cã acea plecare era drumul lui
cãtre noua viaþã – cea monahalã, – cãtre noua
casã – chilia de la Mânãstirea Cernica.
Am observat cã limbajul cu rezonanþe
bisericeºti din perioada de început a creaþiei
poetice a lui Ignatie Grecu s-a estompat treptat
pe parcursul evoluþiei sale poetice. ªi totuºi,
am avut sentimentul cã poeziile lui sunt ca o
rugã abia murmuratã, ca o îngenunchere în
tainã, ca o închinare împãcatã. Imaginile au
uneori fastul încãrcat de simboluri, specific
ortodoxiei: „Acum un secol ºi ceva/ pe o bancã/
a stat Eminescu./ De-atunci/ mereu/ toamnã
de toamnã/ frunzele cad/ peste umbra lui” (Umbra lui Mihai
Eminescu la Cernica).
Fãrã îndoialã cã poetul se referã în versurile acestea la vizita
pe care Eminescu a fãcut-o la Mânãstirea Cernica. ªi nu se poate
sã nu ne ducã gândul ºi la alte nume mari din literatura noastrã –
Caragiale, Slavici, Maiorescu – care ºi ei au trecut pe acolo. Cât
despre Arghezi, el chiar s-a cãlugãrit la Cernica ºi a trãit acolo,
într-o chilie, câtva timp.
Cineva care citeºte poezia lui Ignatie Grecu ºtiind cã el este
monah poate s-ar aºtepta sã gãseascã în versurile lui fiorul
singurãtãþii. Eu din chiar clipa când am ºtiut cã începând de la un
anume moment mai departe poezia lui este scrisã la Mânãstirea
privighetoarea, mierla, turturica, vrabia, rândunica, pitpalacul,
pitulicea, ciocãnitoarea, broscuþa, gãrgãriþa, albina, greierele,
lãcusta, libelula, furnica, fluturele, florile, iarba, pomii, cerul,
norii, vântul, soarele, stelele, luna, fulgii de nea, ploaia... Cum sã
fii singur printre sfinþii din icoane, printre pãrinþii din chilii,
printre mirenii care vin cu inima deschisã acolo... Cum sã fii
singur când acolo, în chilie, vorbeºti cu Dumnezeu...
Cu toate acestea, fireºte cã singurãtatea se iveºte pe alocuri în
versurile lui Ignatie Grecu. Dar oare cine-o fi acela care nu s-a
simþit singur niciodatã?... Ceea ce nu se simte
însã în versurile lui, este singurãtatea fãrã leac.
Iar leacul poate fi speranþa, pe care trebuie doar
s-o vezi, s-o apuci strâns cu amândouã mâinile
ºi sã nu-i mai dai drumul...
Îmi vin în minte versurile lui Nichita Stãnescu:
„Genunchii þi-s rupþi de-atâta rugat:/ Singurãtatea
grea de ce nu vrea sã plece,/ De ce e Dumnezeu
plecat?!” (Singurãtate).
Dar ºi la Nichita Stãnescu apare în ultimul
vers „o razã de luminã”!
Poezia lui Ignatie Grecu este o poezie ºoptitã,
cuvintele aproape cã nu sunt rostite de glas
omenesc, ci doar mângâiate, pentru ca versul sã
capete o melodicitate aproape liturgicã: „Fii
precum privighetoarea./ Cântând/ nimãnui nu se
aratã.// Când mai aproape/ când mai departe/ în
crângul înverzit.// Nimeni n-a vãzut-o vreodatã./
Cântecul ei minunat/ rãmâne în auz o vreme./
Cât timp/ mireasma liliacului nu se trece/ sorbitã-
ndelung de vânt” (Precum privighetoarea).
Citind în tihnã poeziile lui Ignatie Grecu am
avut sentimentul ciudat cã fiecare din poeziile lui
nu se sfârºeºte, ci se stinge, precum o lumânare care a ars. În
urma fiecãreia din poeziile lui rãmâne o liniºte aproape sfântã,
precum liniºtea care rãmâne în bisericã dupã ce slujba s-a sfârºit
ºi toatã lumea a plecat ºi ai rãmas doar tu, singur, acolo...
Eu cred cã poeziile lui Ignatie Grecu trebuie citite. Fie ºi numai
ca o încercare – încã una, a câta? – de a deveni poate puþin mai
buni...
ªi aº vrea, când voi mai ajunge pe la Mânãstirea Cernica,
dacã-l voi întâlni pe Pãrintele Ignatie Grecu ºi mã va saluta
„Doamne-ajutã”, sã-mi fac curaj sã-l opresc ºi sã-i spun: „ªi eu
citesc poeziile dumneavoastrã. Vã mulþumesc!”

Doresc sã consemnez faptul cã în anul acesta – 1972-1973 –

când s-a zis cã am avut o iarnã blândã, fãrã ger prea mare ºi mai
ales zãpadã puþinã, când s-a ajuns în luna martie ºi se aºtepta
sosirea primãverii ne-am pomenit cu un viscol puternic începând
de la 4 martie 1973 ºi care a durat 4 zile1. Avalanºa a fost foarte
mare. S-au înzãpezit toate cãile de comunicaþie, atât în regiune,
cât ºi în þarã. Comunicatele Institutului Meteorologic ºi presa ne-
au adus la cunoºtinþã cã totul este paralizat în Oltenia de sud, în
toatã Muntenia ºi apoi toatã Moldova.
La Bolintin Vale s-au produs greutãþi în ce priveºte legãtura cu
Bucureºtiul. Nu s-au putut þine cursurile în zilele 7-8 martie ºi
nici la 5-6 martie decât sporadic.
Comitetul de partid, prin secretarul sãu, Stoica Marin2 ºi
primarul comunei, Rãdoi Mihai, au luat mãsuri de deszãpezire
constituindu-se un comandament local de luptã împotriva acestei
calamitãþi. Este de consemnat cã la apelul fãcut în mai multe
pauze la staþia de radioficare a tovarãºului Anghel Niculescu,
locþiitor de secretar ºi Directorul Cãminului Cultural, sute de
cetãþeni au ieºit la deszãpezire. S-au folosit ºi mijloace mecanizate
de la Centrala petroliferã ºi alte unitãþi din Bolintin Vale.
Acþiunea a avut un succes deosebit.
Pe strãzi s-au creat munþi de zãpadã.
Populaþia, în aceastã vreme, a fost aprovizionatã bine cu alimente
ºi pâine pentru cã unitãþile cooperativei au fost gãsite cu stocuri
de alimente suficiente încât nu s-a simþit lipsa. Notez cã la
alimentarea cu pâine au fost unele greutãþi, dar de rezolvat.
La 23 martie 1973 s-a þinut o ºedinþã de lucru a Comitetului de
partid în care s-a relatat cum s-a muncit în perioada viscolului ºi
a luptei contra zãpezilor mari care în unele locuri ajunsese la
aproape un metru. De altfel, s-a estimat cã apa cãzutã prin zãpadã
ar mãsura 150 litri pe mp. S-au adus mulþumiri tuturor instituþiilor,
lucrãtorilor ºi populaþiei care a ieºit la lucru în urma apelului
fãcut.
În ºedinþa de lucru a comitetului de partid s-a luat în discuþie
planul de mãsuri pentru prevenirea inundaþiilor care pot fi
iminente – topirea zãpezilor se va face repede – þinând seamã cã
pãmântul este saturat de apã.
La apelul secretarului de partid s-a hotãrât ca sã se caute în
câmp vechile urme ale unor ºanþuri de scurgere a apei în locul de
la Argeº, punctul Crivina.
Aceastã acþiune s-a realizat ºi la iniþiativa cetãþenilor din cartierul
Bãleanu, care sâmbãtã 24 martie 1973, în numãr de peste 350, au
sãpat un ºanþ de scurgere a apei în acest sector ca sã se scurgã
locul de apa care bãlteºte în locul zis „În Ogradã”, în lungime de
În urmã cu cincizeci de ani...
Capricii ale vremii la Bolintin
Ion CARBARÃU
peste 600 m. Afarã de faptul cã organele de
partid ºi de stat au condus opera de desecare,
dar au fost mulþi þãrani care s-au angajat sã
intervinã la lucru. Notez aci pe locuitorul Niþã
Oprea, pensionar, comunist, care cunoscând
direcþia în care se îndrepta vechiul ºanþ de
desecare a ajutat ºi mobilizat multã lume.
Þãranii – tineri, bãtrâni, femei – au ieºit la
aceastã acþiune obºteascã ºi repede au rezolvat
sarcina ce ºi-au propus sã o facã.
În ºedinþa de lucru a Comitetului de partid
s-a arãtat cã sunt foarte multe greutãþi la Malu
Spart, unde o mare suprafaþã de teren s-ar putea
sã nu fie folositã pentru agriculturã din cauza
cã bãlteºte o mare cantitate de apã. Trebuie sã
luãm mãsuri ca ºi acolo apa sã fie scursã cãtre
Argeº, continuându-se vechile ºanþuri de
scurgere.
Aºa cã iarna blândã, cum s-a spus, a devenit
grea ºi asprã cãtre sfârºit, fapt care aduce mari
greutãþi în campania însãmânþãrilor de
primãvarã.
(Document din Arhiva ACTIB; notele de
subsol aparþin redacþiei revistei.)
1
Prin Decret semnat de Nicolae Ceauºescu,
preºedintele Consiliului de Stat, la 14 martie
1973 se instituise starea de necesitate „în unele
judeþe afectate de cãderile masive de zãpadã ºi
viscol”, extinsã la 16 martie asupra altor
judeþe. („Steagul roºu”, an XXV, nr. 7373,
sâmbãtã 17 martie 1973, p. 1.)
2
Stoica Marin ºi modul de intervenþie al
autoritãþilor din Bolintin Vale erau oferite ca
Martie 1973 în curtea liceului din Bolintin Vale: prof. Ion
exemplu în articolul Sã dãm cuvântul faptelor
Carbarãu (sus, mijloc) ºi Alexandra Firiþã (jos, mijloc)
eroice, în „Steagul roºu”, an XXV, nr. 7373,
sâmbãtã 17 martie 1973, p. 1, 3.

O încercare de a comenta
poemele lui Virgil Diaconu dintru
întâi presupune parcurgerea unei
Serban
,
bibliografii analitice unde sunt
cuprinse câteva cãrþi atât teoretice,
Codrin Denk cât ºi critice, de atitudine. Poetul
este autorul unui eminent volum
„Biblia literarã ºi Biblia dogmaticã”; mai înainte apãruse „Biblia
literarã”, probabil o primã parte a celui deja amintit. În definitiv,
Biblia este o „bibliotecã” în mare mãsurã literarã, iar teologii
sunt criticii ei, analiºtii, comentatorii, hermeneuþii. Actualul volum
de versuri* se încheie cu un „Tratat de poezie sau Îndreptãri
pentru poetul tânãr”, unde autorul afirmã: „Poezia pune douã
mari probleme: prima este aceea a modului ei de a fi, deci a artei
sale poetice, a conceptului sau a canonului pe care îl întrupeazã ºi
îl exprimã, iar a doua este aceea a evaluãrii ºi promovãrii, deci a
destinului pe care poezia îl are în lume.” Specificãrile sunt atât de
grele, încât sperie, artã, canon, evaluare, promovare, concepte
pentru teoreticieni cu ºtaif, nu pentru „Mai am un singur dor”.
Ancheta literarã devenitã carte de referinþã „Poezia canonicã
româneascã” demonstreazã precaritatea clasamentelor în literaturã,
mai ales când apare prea evident scopul caraghios, revizuirea
canonului clasic, cu Mihai Eminescu în top ºi înlocuirea cu un
poet optzecist multipremiat internaþional ºi fruntaº în topurile de
vânzãri pe piaþa de carte (bestseler). Vasile Alecsandri, mai onest,
avusese un rãspuns: Cu-atât mai bine þãrii ºi lui cu-atât mai bine!
Virgil Diaconu fãureºte „multã dinamitã liricã, poetul aruncând
în aer indiferenþa noastrã cronicã faþã de poezie (ºi faþã de orice
altceva)” (Alex ªtefãnescu). Bineînþeles, aceste cãrþi teoretice ºi
polemice trebuie citite, studiate, reflectat asupra lor pur ºi simplu
pentru frumoasa demonstraþie cã un creator adevãrat este un om
de elevatã culturã, care atrage atenþia, mai ales începãtorilor, cã
poezia este un teritoriu sensibil, dificil de cucerit fãrã mijloace
subtile, în lipsa harului, a talentului, repet, a culturii, în orice caz,
în poezie sunt mulþi veniþi, puþini aleºi tocmai de artã, canon,
evaluare, promovare. Problemele, la orice nivel, sunt grave ºi
vechi ºi prezente în toate culturile: scriitori mai puþin importanþi
sunt promovaþi, scriitori geniali sunt marginalizaþi, ca la barierã,
cãþeii trec pe dedesubt, îndrãzneþii sar pe deasupra, titanii aºteaptã
sã treacã trenul-fantomã.
Acest Doctor în Literaturã fãrã doctorat, acest Doctor Honoris
Causa fãrã Laudatio, acest bard cu operã scrisã ºi rãscrisã, acest
înþelept al poeziei în dialog cu înþelepþii poeziei din trecut, cu
înþelepþii poeþi din Sumer ºi Babilon, cu înþelepþii poeþi ºi profeþi
biblici, cu înþelepþii poeþi moderni are don quijotesca naivitate sã
îi caute pe înþelepþii poeziei de azi. Îi gãseºte, nu-i gãseºte? Acest
cavaler al nobilei figuri are bãnuieli în ceea ce priveºte dibuitul
cu felinarul a unui poet, însã primul suspectat ºi nimerit este
chiar Virgil Diaconu, poet rãscolitor, vizionar, caustic, liric ca o
lirã în mâna unui maestru, plin de întrebãri fãrã rãspunsuri, având
rãspunsuri la nicio întrebare, conºtient pânã la durere fizicã prin
ce momente nefavorabile trece poezia, acum ºi aproape
întotdeauna, tocmai de aceea, precum profetul Isaia de odinioarã,
mai inventeazã o religie, fie chiar a poeziei, ºi este în cãutare de
slujitori ai altarelor, într-o lume de sacerdoþi fãrã spirit literar.
Elena Silvia Sãracu
publicã, în condiþii grafice de
înaltã þinutã, cartea: „33 de
plânsuri pe oglinzi”, Editura
Tracus Arte, 2015. Sunt 33 de
poezii, însoþite de tot atâtea
imagini ale unor picturi în
ulei semnate tot Elena Silvia
Sãracu. O carte elegantã prin
ea însãºi, ca un dar de realã
Constantin
bucurie pentru cititor.
Este o poezie de notaþie, dar
Lupeanu nu spontanã, sunt inserþiuni
melancolice ºi meditative, ele
pornesc de la real ºi se sustrag acestuia, prin
abstractizare. Se simt date biografice pe tot
parcursul cãrþii, însã nimic concret nu lasã sã se
întrevadã elementul particular, pentru cã poeta,
în loc sã retrãiascã pur ºi simplu date ºi întâmplãri
petrecute, noteazã esenþa, poezia ei seamãnã cu
suflul pãmântului dupã o ploaie puternicã. Poeta
nu urmeazã anumite norme poetice, nu are un
sistem de poezie definit, nici nu se exprimã prin
metafore care sã o defineascã, prin ritm ºi rimã,
CRONICI
Virgil Diaconu sau poezia
vehementã a unui iniþiat
Din opera unui astfel de creator tranºant în tot ce afirmã, „Am
fost ºi probabil nu voi fi/ niciodatã un om obiºnuit”, poemele-arte
poetice pot fi considerate fiºe de temperaturã, pãrþi ale autoportretelor
sale, compuse din linii directe, pãstoase, încãrcate cu violente
contraste, precum în tablourile lui Vincent van Gogh: „Deosebirea
între mine ºi voi/ este aceea cã eu trãiesc din lucruri bizare -/ floarea
de cireº face pentru mine/ tot atât cât un vers de Eminescu,/ pãsãrile
cerului cu care mã întâlnesc uneori/
preþuiesc cât mângâierile mamei./
Cât despre vrãbiile care îmi cântã
la fereastrã,/ ele fac tot atâta cât
Boleroul lui Ravel./ ªi eu mã rog
Domnului sã nu aleg niciodatã/
între muzica stelelor ºi muzica
certãreþelor vrãbii.” Pe acelaºi ton
categoric, pentru cã poetul îºi joacã
rolul cu seriozitate ºi solemnitate
minatã de autoironie atroce,
mãrturisitorul comenteazã ºi aratã
cu degetul spre ceea ce vede
împrejur ºi nu-i convine, pentru
cã lumea îºi are propriile reguli
limitative în ceea ce priveºte
expansionismul revelator: „Vezi,
vrãbiile din capul copacului sunt
chiar versurile mele,/ care ciripesc
toatã ziua în urechile surde ale
mulþimii;/ mulþime care fireºte nu
le dã nicio atenþie.” Aºadar,
surzenia ºi lipsa de atenþie sunt
dramatice pentru bardul care se adreseazã mulþimii. Totuºi,
dintotdeauna a fost aºa, homerizii la petrecerile basileilor cântau
ceea ce le era comandat ºi mângâia orgoliul gazdelor, altfel ar fi
fost trataþi mai drastic decât cu lipsa de atenþie, bãtuþi, alungaþi.
Concluzie amarã, dar ºi limitativã la forþa propriului mesaj, poetul
încearcã sã se resemneze: „În rest, suntem la fel, am spus, numai
cã uneori cartea care este scrisã pe pieptul meu/ începe sã vorbeascã
singurã, ca acum.../ Da, eu niciodatã nu am putut sã îmi înving
Îngerul/ ºi l-am lãsat sã mi-o ia întotdeauna înainte.../ El va merge
întotdeauna înaintea mea,/ iar eu pesemne cã nu îl voi ajunge
niciodatã din urmã.” Revin cu observaþia, cartea este tatuatã pe
pieptul poetului, vorbeºte în locul creatorului, iar Îngerul, mesagerul
divin, are misiune de Înaintemergãtor, nicidecum rol heraldic, ci
pur ºi simplu punitiv. (Sufletul peregrin)
În acelaºi timp, acelaºi bard este Ceasornicarul: „Ceasul din
turn strigã la mine cât e noaptea de lungã. Auzi?/ Strigãtele
rãzboinice ale ceasului! El mã urmãreºte pas cu pas,/ deºi în
afara legãturilor mele secrete cu vrãbiile eu nu ºtiu/ sã-i fi greºit
cu ceva. Încerc sã nu-i dau atenþie ºi sã-mi vãd/ mai departe de
cãlãtoriile mele printre vrãbii ºi ºobolani/ printre ºoaptele de
dragoste ale sulfinei ºi gândurile mele/ rãzboinice. Încerc sã-mi
vãd mai departe de cãlãtoriile mele/ printre cãrþi. Sã-mi vãd mai
departe de cãlãtoriile mele,/ dacã Maica Domnului tot m-a aruncat
din braþele Sale în lume.” (Ceasornicarul) La ce face aluzie ultimul
vers? Nu cumva poetul odatã ajuns pe lume devine un alt Iisus,
Lirism autentic
ea regândeºte momente ale existenþei ºi
încredinþeazã hârtiei numai sunetele, ecoul,
muzica pe care o aude sufletul ei de artist. Adesea,
este o poezie de dragoste, iubire sublimatã,
cãutarea sufletului curat, „Fãrã pãcat”, cum
sugereazã titlul unui poem din aceastã serie.
Foarte reuºitã este poezia intitulatã „Jurãmânt”,
care ar putea fi citatã în întregime, cu angajarea
celor doi protagoniºti în „veºnicã iubire” ºi care
are pe ansamblu o simþire shakespeareanã.
De altfel, aceastã plachetã de poezii intime este
pusã sub un Motto grãitor, din Michelangelo:
„Iubirea este aripa dãruitã de Dumnezeu
sufletului, pentru ca sã urce pânã la El.”
Se cuvine scoasã în evidenþã originalitatea
absolutã, patosul de efect, sentimentul trecerii
vremelnice, ca un semn ceresc. Poeta dialogheazã
cu astrele, poeziile ei au tangenþe cosmice, cu
toate cã sunt strãbãtute de la un capãt la celãlalt,
15
cu destinul sãu de a ridica, de a vindeca rãtãcirile urâtului ºi de a
o curãþa de pãcãtoºenia, abjecþia unei lumi fãrã poezie? (Agnus
dei, qui tollis pecata mundi)
Poemele bardului de la Piteºti (sau de la Râmnicu-Sãrat?),
zeci ºi zeci ºi zeci, adunate în multe volume, propun o remarcabilã
condensare ideaticã, se cer minuþios cercetate cu încetinitorul în
secolul tuturor vitezelor. Poetul aude în permanenþã „glasurile
mamei care mã cheamã/ din depãrtarea
grãdinii, din albastru”, prin urmare „Eu stau
în fiecare searã la masã cu aceste voci./
Tristeþea din capul mesei face ocolul lumii/
ºi se întoarce, de fiecare datã la mine.”
Ameninþãrile asupra spiritului sãu prea
iscoditor vin de pretutindeni, aspre ºi
neînduplecate, ceea ce îl obligã pe poet sã se
apere de soldaþii ceasului, care, noaptea, îi
invadeazã camera, cãrþile rãmase deschise:
„Aºa cã pânã la urmã va trebui sã îmi strâng/
toate oºtile risipite în crâng ºi sã accept lupta./
ªi sã închei noi alianþe cu slujitorii luminii/
ºi cu popoarele nordice; cu hoardele
migratoare,/ cu Pãdurea ºi Austrul./ Va trebui
sã aduc la zi vechile mele tratate cu vrãbiile;/
cu graurii ºi mierlele./ Tratate din vremea
când toate erau un ciripit/ ºi o bãtaie de aripã./
Când toate locuiau într-un cuib: în mâna
Domnului.” Eul liric este pus pe fapte: „Eu
locuiesc într-un ceasornic./ În noaptea
aceasta gândurile mele vor pleca la rãzboi”,
unde soldaþii tocmai sunt respinºi ºi
„legiunile de vrãbii au dãrâmat deja cu trâmbiþele lor/ zidurile
întunericului. Ierihonul nopþii.” (Ceasornicarul) Vrãbiile,
ceasornicarul, Domnul, soldaþii devin simboluri în poezia lui
Virgil Diaconu, alãturi de multe altele, relevate pe parcurs. De
multe ori forma parabolicã trimite spre strãvechile mituri din
epopeile sumeriene, babiloniene, asiriene. (Epopeea lui
Ghilgameº, Epopeea lui Izdubar, Enuma eliº)
Poemele de dragoste, religioase renunþã la stilul avântat,
supravegheat retoric, ºi fac intens recurs la minimalism, la versul
scurt, la fel de încãrcat imagistic: „Deschise peste lume mâinile
mele,/ ce lume vor avea sã-ºi aleagã?// Stau în mijlocul lumii - ºi
lumea o caut./ Stau în mijlocul zilei - ºi ziua unde este?// Iubirea
mea se sprijinã pe mãri!/ Zborul întrece pajura.// Mâna mea a
început sã vorbeascã.// Pentru câtã lume aduc/ vor trebui douã
lumi.” (Orizont) Un astfel de poeta vates abundent în sentimente
ºi în modalitãþi de a le expune, unitar totuºi, niciodatã cu exagerãri
eclectice, cu izvoare prehomerice ºi prebiblice, cu vehemenþã
împotriva fãcãtorilor de texte pentru texte (aluziile la optzecism
sunt virulente, neiertãtoare), nu poate fi decât un scriitor important
printre alþi poeþi care dominã versul românesc contemporan prin
personalitatea lor opritã la o barierã, pentru a trece, leneº, un tren
ocupat pânã la refuz de „fericiþi cei sãraci cu duhul” poetic. ªtie
Virgil Diaconu ce spune!
*Virgil Diaconu, Sufletul peregrin, Editura Contrast, Bucureºti,
2021.
de adevãr, lasã sã transparã iradierea lucrurilor
ºi fenomenelor, realul brut se redeschide în alte
zãri ºi se întruchipeazã, poate fãrã voia ei, în mit.
„Eu cu mine” este confesiune elegiacã, rãgaz al
pãtrunderii în lumea de vis: „Cu tine,/ în eternul
fiinþei/ am mai rãmas doar / eu cu mine./ O umbrã
palid-vie / ce se înclinã dupã soare. / O lacrimã
arzând / a suferinþei nepãsare,/ Silabã mutã de
cuvânt. / Petalã rãvãºitã / ºi nimic / Nimic mai
mult...”
Meritã totodatã citatã ºi poate cã este singura
poezie cu trimitere terestrã – „În Ciºmigiul
binecuvântat”, deºi versul „Nimic aproape” este
revelator pentru rãsfrângerile sensibilitãþii proprii,
parcul are ceva ireal, se adaugã universului unitar
al artistei.
Sunt de asemenea câteva poezii despre credinþã,
din sfera religiei, ca niºte psalmi târzii, rugi cãtre
înalt, precum „Iedera în rugãciune” sau „Trãieºte-
mã!” Acestea ar putea constitui punctul de
plecare pentru o carte manifest întru credinþa
creºtinã ortodoxã.
O poezie autenticã, fãrã impuritãþi, aflatã sub
zodia veºniciei.

16
Singurãtatea unei þãri fãrã lideri de valoare,
dar bogatã în „politicieni de succes”
Motto:
Încearcã sã fii un om de valoare
ºi nu un om de succes. (Albert
Einstein)
Este un sfat înþelept, care ar trebui
Gl.BG.(rtr) sãpat pe frontispiciul
Gheorghe universitãþilor elitiste ºi al
organizaþiilor iniþiatice ezoterice
Dragomir pentru a pregãti oameni de valoare
cu principii morale ºi etice solide,
Preºedintele
care sã serveascã pãcii ºi armoniei
Centrului de
universale, sã apere libertatea ºi
Eticã ºi Strategii
dreptatea, sã reprezinte într-adevãr
interesele ºi aºteptãrile popoarelor, sã elimine din dicþionarul
politico-diplomatic ameninþãrile ºi arbitrarul deciziilor unilaterale,
sã respecte ºi sã protejeze moºtenirea primitã de la divinitate
pentru a face mai plãcutã ºi mai uºor de suportat traiul pe aceastã
planetã. Dar, din pãcate, istoria umanitãþii este bogatã în exemple
de oameni de succes care, pentru a atinge aceastã poziþie, s-au
abãtut de la calea cea dreaptã, ignorând cu bunã ºtiinþã existenþa
unei interconectãri energetice între cer ºi pãmânt, instituind
propriile norme de organizare a societãþii bazate pe concurenþã,
de multe ori neloialã, care genereazã sentimente de neîncredere,
invidie, trufie, rãutate, lãcomie, purtãtoare de atractori energetici
negativi, de joasã vibraþie ºi frecvenþã, care se rãspândesc cu
repeziciune în lume sub forma conflictelor de tot felul,
ajungându-se la confruntãri militare cu „razã de acþiune” localã,
regionale sau globale.
Omul de valoare, este suma calitãþilor, virtuþilor care îl conduc
sã schimbe lumea spre binele comun, universal. Oamenii de
valoare rãmân înscriºi în cartea de istorie a popoarelor. Modestia,
smerenia, generozitatea, empatia, autenticitatea, curajul,
adaptabilitatea, grijã pentru viitorul generaþiilor, sunt câteva din
darurile care îmbogãþesc caracterul ºi comportamentul oamenilor
de valoare.
Este actualã definiþia datã omului de valoare de cãtre un guru
spiritual ºi maestru al istoriei religiilor, Mircea Eliade: „Ce
oameni excepþionali trec pe lângã noi, anonimi ºi noi
admiram prosteºte atâþia neghiobi, numai pentru cã au
vorbit de ei presa ºi opinia publicã”.
În privinþa succesului, în multe situaþii apare în urma valorii,
ca o derivatã a acesteia, însã, în majoritatea cazurilor, este legat
de factori sociali: banii, ambiþiile, faima altora, omul de succes,
provine de obicei din rândul paturilor sãrace, poziþia lor socialã îi
motiveazã sã-ºi schimbe condiþia ºi sã se foloseascã de orice
oportunitate pentru a urca treptele piramidei profesionale. De
obicei, omul de succes urãºte originile sale modeste ºi uitã de
unde a plecat, fiindu-i jenã sã iasã în public cu pãrinþii sau rudele
sale modeste.
Din pãcate, în România post-decembristã radiografia „omului
de succes”, lãsatã moºtenire de pãrintele limbii române moderne,
genialul poet ºi publicist Mihai Eminescu, este tot mai actualã:
„Nu prin muncã cinstitã, nu prin studiu, nu prin merit ºi
inteligenþã se urcã cineva pe treptele societãþii române, ci
prin invidie ºi ignoranþã”.
Într-adevãr, gãseºti cu greu pe scenã politicã românã oameni
educaþi în spiritul iubirii de þarã, mândri de trecutul, istoria ºi
spiritualitatea româneascã, politicieni care sã lupte cu demnitate
ºi profesionalism pentru apãrarea ºi promovarea intereselor
naþionale. De fapt, este vorba despre educaþie, consideratã de
Mihai Eminescu ca fiind: „Cultura caracterului, iar cultura este
educaþiunea minþii”, iar Constantin Rãdulescu-Motru nu ezitã sã
afirme cã: „România nu duce lipsã de genii, ci de bune caractere”.
Astãzi trãim sub blestemul scorpionului care, din plãcerea de
a ucide, ajunge sã se sinucidã ritualic, rãzboaiele ºi conflictele
care îmbracã multe ºi diverse forme subtile, atipice, hibride, pun
în pericol pacea ºi prosperitatea popoarelor, aruncând în aer
planeta, creeazã haos cu efecte traumatizante pentru ecosistemul
social ºi planetar ºi în final autodistrugere.
Lipsa de loialitate în relaþiile dintre state, manifestatã ºi prin
nerespectarea tratatelor ºi convenþiilor bilaterale ºi internaþionale,
neîncrederea ºi lipsa de corectitudine în relaþiile contractuale la
nivelul guvernelor ºi corporaþiilor transnaþionale, atitudinea
„ºmechereascã” de a ne pãcãli unii pe alþii, exprimã gradul de
degradare al civilizaþiei umane ºi o radiografie dureroasã a
societãþii în care trãim.
Prin urmare, pentru a trece pragul civilizaþiei bazatã pe noile
tehnologii ale cunoaºterii ºi I.A., este nevoie de o resetare a
conºtiinþei individuale ºi colective la nivel planetar pentru a crea
ºi promova oameni de valoare care sã conducã popoarele prin
acest nou tunel al timpului oferit de spaþiul cibernetic infinit, care
se dovedeºte a fi mult mai complicat ºi plin de provocãri decât
relaþia spaþiu-timp gestionata în perioada civilizaþiei post-
PUNCTE CARDINALE
industriale.
De ce supun atenþiei cititorului ecuaþia om de valoare ºi
om de succes?
Pentru cã aceasta este esenþa evenimentelor pe care le trãieºte
umanitatea în prezent ºi care poate influenþa evoluþiile viitoare.
Într-un cuvânt, lupta elitelor pentru a deveni oameni de succes la
nivel global transformã spaþiul (inclusiv cel cibernetic) ºi timpul
într-un câmp de luptã ºi confruntare între orgolii, în detrimentul
cooperãrii, pãcii, securitãþii ºi prosperitãþii popoarelor care se
mai lasã pãcãlite ºi hipnotizate de lozincile amãgitoare de „luptã”
între ideologiile care apãrã democraþia ºi libertãþile oamenilor ºi
cele autoritare, numite ºi dictaturi, care se situeazã pe poziþii
opuse. Dar realitatea este cu totul alta. Asistãm la un joc de
lumini ºi umbre care provoacã adevãrate „iluzii optice”,
manipuleazã ºi distorsioneazã adevãrul pentru ca cei care se aflã
în spatele operatorului de imagine sã-ºi poatã atinge în liniºte
obiectivele, promovându-ºi propriile interese oculte.
Am reflectat foarte serios asupra oportunitãþii publicãrii acestui
material care sã evidenþieze destinul tragic al unei þãri bogate, dar
cu un popor tot mai sãrãcit ºi umilit, ajuns sã plece în bejenie pe
meleaguri strãine pentru a-ºi câºtiga cu sudoarea frunþii pâinea
cea de toate zilele, întrucât unele posturi de televiziune ºi o parte
din mass-media au luat la „puricat” modul în care România a fost
ºi este încã jefuitã ºi umilitã de multinaþionalele Occidentului
„prieten”, cu complicitatea cozilor de topor din þarã. Dar abordarea
mea va fi uºor diferitã ºi anume prin ochii omului care un sfert de
veac, alãturi de miile de colegi patrioþi, ºi-a dedicat viaþa
promovãrii ºi apãrãrii intereselor ºi imaginii României în plan
extern, într-un context geopolitic, geoeconomic ºi geostrategic
internaþional aflat sub ameninþarea nuclearã ºi a unui Rãzboi
Rece care a împãrþit Europa ºi lumea între cele douã ideologii în
aparenþã opuse, dar având acelaºi pãrinte fondator, Karl Marx,
ideologia capitalistã ºi cea socialistã.
În aceastã „ambianþã” geopoliticã, România avea nevoie de
lideri politici de valoare care sã conducã cu abilitate þara printr-
un adevãrat labirint de interese, unele oculte, pe calea reformelor
structurale, atât la nivelul instituþiilor (destalinizarea) ºi sã lanseze
un amplu proces de modernizare a unei þãri secãtuitã de ocupaþia
sovieticã a sovromurilor, condamnatã prin planul Valev la
subdezvoltare ºi sãrãcie. Pentru ca dezastrul sã fie complet,
intelectualitatea, specialiºtii din diverse domenii, inginerii, militarii
de carierã care au luptat pe frontul de Rãsãrit, a trebuit sã fie
trecuþi printr-un proces umilitor de „reeducare” în închisorile
comuniste la ordinul alogenilor care conduceau instituþiile de
forþã: securitatea, miliþia, procuratura, justiþia.
Fãrã a fi nostalgic, trebuie sã reamintesc cã din 1965 am început
sã respirãm un aer proaspãt, al revenirii la viaþã a naþiunii române
ºi de privire cu speranþã spre viitor. Ne-am recãpãtat încrederea
în noi, în puterea de regenerare ºi creaþie, demnitatea ºi respectul
pe plan internaþional. A fost o perioadã de pregãtire ºi afirmare a
unor generaþii de specialiºti de valoare în toate domeniile, care au
contribuit printr-o muncã eroicã, alãturi de întregul popor, la
efortul general de modernizare a economiei ºi industriei române.
De asemenea, în plan extern, prin deschiderile de cooperare
economicã ºi tehnico-ºtiinþificã realizate în urma numeroaselor
vizite de lucru ale preºedintelui Nicolae Ceauºescu, zecile de mii
de specialiºti români, de la ingineri la profesori ºi medici, au
fãcut cunoscute altor popoare cultura, civilizaþia multimilenarã,
istoria, ºcoala româneascã, contribuind la afirmarea României ca
partener loial, demn de respect ºi de încredere.
Era perioada de unificare a geniului tehnologic cu valorificarea
resurselor naturale, de punere rapidã în producþie a invenþiilor ºi
inovaþiilor româneºti, de modernizare a industriei ºi agriculturii,
România devenind un partener ºi un rival pe pieþele concurenþiale
ale lumii. Marile puteri occidentale ºi îndeosebi SUA, priveau cu
interes ºi curiozitate schimbãrile profunde ce se petreceau în
aceastã þarã socialistã, cãutând sã înþeleagã cât de realã ºi de
statornicã era politica de independenþã faþã de Moscova promovatã
cu ostentaþie de cãtre preºedintele Ceauºescu.
Banca Mondialã, Fondul Monetar Internaþional, Fondurile
americane de investiþii au fãcut evaluãri ºi simulãri privind
soliditatea economiei române în vederea acordãrii de credite
preferenþiale pentru investiþii în infrastructura de transporturi
(terestre, maritime ºi aeriene), comunicaþii, energie, calculatoare,
agriculturã, pentru ca mai apoi corporaþiile de profil sã realizeze
proiecte de cooperare în producþie, societãþi mixte. De asemenea,
Congresul american, la presiunea corporaþiilor organizate în
Camera de comerþ ºi industrie americano-românã, a aprobat
acordarea clauzei „naþiunii celei mai favorizate”, unicat în relaþia
cu þãrile Europei de Est, ceea ce a dinamizat ºi mai mult schimburile
comerciale ºi cooperarea tehnico-ºtiinþificã. Întrucât climatul
internaþional era dominat de efervescenþa luptei popoarelor lumii
a treia pentru eliberare de sub dominaþia colonialã, luptã stimulatã
ideologic ºi logistic de URSS, sentimentele anti-occidentale ºi
implicit anti-americane impuneau ca multinaþionalele occidentale
sã gândeascã o nouã strategie pentru a-ºi conserva cât de cât
influenþa în aceste zone. Soluþia „salvatoare” a venit din partea
serviciilor de informaþii americane care au procedat la aplicarea
metodelor de spionaj ºi la domeniul economico-comercial, ºi
anume de a opera sub steag strãin, astfel cã s-a apelat la
preºedintele Ceauºescu care a aprobat ca multinaþionalele
occidentale ºi cu prioritate cele americane sã opereze în þãrile
lumii a treia sub acoperirea întreprinderilor româneºti care se
aflau deja prezente pe aceste pieþe ºi se bucurau de încrederea ºi
aprecierea guvernelor locale. Este o altã etapã a prezenþei
româneºti pe terþe pieþe, când BM, FMI ºi Fondurile de investiþii
americane finanþau întreprinderile române sã participe la cât mai
multe licitaþii guvernamentale strãine pentru a fi contractor direct,
iar companiile americane erau în spatele lor ca sub-contractor,
situaþie care a favorizat accesul întreprinderilor române la unele
tehnologii avansate din Occident.
Treptat însã, România, având o anumitã experienþã ºi rezultate
comensurabile pe aceste pieþe, din 1975 a început sã aibã propriile
investiþii, încercând la un anumit moment sã renunþe la sprijinul
american ºi sã introducã în proiectele de dezvoltare ale zonei
propria tehnologie realizatã de specialiºtii români care au beneficiat
de stadii de pregãtire în întreprinderile americane. De altfel ºi în
prezent, la peste o jumãtate de secol de la construirea de baraje,
porturi, autostrãzi, ferme agricole, spitale, ºcoli etc., proiectate ºi
executate de inteligenþa industrialã românã, aceste obiective
continuã sã funcþioneze în bune condiþii, statele beneficiare
amintindu-ºi cu nostalgie de modul în care zecile de mii de
specialiºti din România, din varii domenii, au contribuit la
modernizarea economicã ºi industrialã a acestor þãri.
L-am cunoscut personal pe preºedintele Ceauºescu cu ocazia
pregãtirii, din partea CIE, a vizitei de stat în Kuweit la 27-28
noiembrie 1982 (când îºi încheia turneul asiatic) ºi în Zambia
(20-22 iulie 1983, la finalul unui turneu obositor în Africa). În
ambele þãri a reuºit, în urma unor negocieri personale, sã
influenþeze conducerea guvernelor respective sã semneze acorduri
de cooperare economicã ºi comercialã, înfiinþarea unor societãþi
mixte de vânzare a autoturismelor Dacia, ARO ºi autocamioanele
MAN pe aceste pieþe care deveniserã concurenþiale pentru
mãrfurile româneºti.
M-a impresionat puterea sa de muncã ºi concentrare în purtarea
negocierilor, curajul ºi argumentarea punctelor sale de vedere,
arta sa de a convinge, chiar în condiþiile unor realitãþi ostile; era
capabil sã convingã eschimoºii sã cumpere gheaþã din România,
fiind din cea mai purã apã de pe planetã. Când apãreau sincope în
negocieri avea harul sã strecoare o glumã inteligentã care
detensiona discuþiile. În ciuda bolii sale avansate (diabetic
dependent de insulinã) care îi impunea o dietã strictã, odihnã,
totuºi nu renunþa la un program de muncã aproape fãrã pauze,
spre exasperare miniºtrilor ºi celorlalþi membrii ai delegaþiei care
îºi doreau sã „iasã” la cumpãrãturi.
Drama Preºedintelui Nicolae Ceauºescu a fost cã nu a înþeles
jocul pervers al „prietenilor” occidentali ºi îndeosebi a Unchiului
Sam, cã era considerat un simplu pion sau nebun pe tabla de ºah
a geopoliticii globale de care era nevoie în acel moment pentru a
se crea breºe în lagãrul socialist, urmând a fi demonizat ºi sacrificat
odatã ce ºi-a îndeplinit misiunea ºi a apãrut pe firmament o nouã
figurã, Mihail Gorbaciov, piesã mai valoroasã ºi mai docilã în
mâinile ocultei globaliste.
Din pãcate, în ciuda realizãrilor remarcabile în plan intern prin
amplul proces de modernizare a economiei þãrii ºi a unei politici
externe ample, în plan personal a eºuat, acceptând în jurul sãu o
camarilã formatã din personaje toxice, selectate cu grijã de soþia
sa, care le-au stimulat ambiþia nemãsuratã ºi cultul personalitãþii,
decuplându-l de la realitãþile ºi aºteptãrile poporului român, obosit
de sacrificiile pe care le-a fãcut pentru se atinge þintele de
dezvoltare fixate de Ceauºescu.
Când analizãm viaþa ºi activitatea unui om de valoare, care a
fost ºi om de stat, trebuie sã ne raportãm la ce moºtenire a lãsat la
încheierea mandatului sãu ºi slavã Domnului, Nicolae Ceauºescu
a lãsat visteria statului plinã, fãrã datorii externe, cu creanþe de
3,4 miliarde de dolari de recuperat din proiectele de cooperare
economicã încheiate cu þãri din Orientul Extins ºi din Africa, cu
peste o sutã de tone de aur în rezervele BNR, cu un patrimoniu
economic diversificat ºi cu un portofoliu industrial impresionant
ºi la un nivel tehnologic ridicat.
Sã nu uitãm ºi de construirea Canalului Dunãre – Marea
Neagrã, a Canalului Dâmboviþa-Bucureºti, Casa Poporului;
Metroul Bucureºti, Aeroportul Otopeni ºi amplul program de
modernizare a oraºelor ºi satelor, unele reconstruite din temelii
dupã cutremurul devastator din martie 1977 ºi a numeroaselor
inundaþii care au impus mãsuri de regularizare a cursurilor de
apã cu risc de revãrsare.
În planul încurajãrii industriei electronice ºi electrocasnice s-a
reuºit, printr-o cooperare în producþie cu firme de profil
(continuare în pag.17)

(urmare din pagina 16)
americane, germane ºi franceze, fabricarea de calculatoare,
televizoare color, echipamente sanitare, frigidere, maºini de spãlat
etc.
Ca o premierã în Europa de Est s-a reuºit crearea unei fabrici
de diamante sintetice ºi a unei uzine de scule diamantate, producþia
acestora fiind destinatã exportului pe piaþa occidentalã în proporþie
de 70-80%.
Lista realizãrilor ºi moºtenirii lãsate de Ceauºescu este lungã,
ceea ce a permis „urmaºilor sãi” comuniºti post-decembriºti sã
devinã peste noapte capitaliºti prosperi ºi anti-ceauºiºti extrem
de vocali, care fãrã ruºine demonizau perioada socialistã în care
s-au educat ºi au deþinut funcþii de conducere în ierarhia politicã
ºi administrativã, fiind consideraþi adevãraþi „zeloþi” ai sistemului.
Drept mulþumire pentru toate aceste realizãri, Nicolae
Ceauºescu a sfârºit ca alþi „mauri care ºi-au fãcut datoria”,
împuºcat la zidul infamiei de cãtre personajele care i-au fost
apropiate ºi care deja erau în slujba ocultei mondiale ºi fãceau
jocurile acesteia pregãtind în culise scenariul debarcãrii de la
putere a „tãtucului” lor protector. A murit demn, în fata plutonului
de execuþie a fredonat „Internaþionala”, dovedindu-se ºi în faþa
morþii un visãtor convins de victoria socialismului în lume ºi
construirea unei lumi mai bune, fãrã exploatare, indiferent sub ce
formã se manifesta. A murit trist ºi dezamãgit de lipsa de caracter
ºi perfidia oamenilor pe care i-a promovat ºi acceptat în cercul
sãu intim.
Nicolae Ceauºescu va rãmâne în istoria României ca un om de
stat valoros, un patriot autentic care ºi-a slujit þara cu devotament.
Astãzi, când se vorbeºte despre epoca Ceauºescu se scot în
evidenþã numai elementele negative pe care nu le contestã nimeni:
cultul personalitãþii, lipsa alimentelor de bazã, raþionalizarea
energiei electrice ºi termice, lipsa medicamentelor, restrângerea
drepturilor ºi libertãþilor cetãþeneºti, o televiziune naþionalã limitatã
la douã ore de transmisie, inclusiv îngrãdirea dreptului de a cãlãtori
liber în strãinãtate, interzicerea avortului s.a.
Sã ne amintim perspectiva pe care ne-o oferea marele filosof
patriot Petre Þuþea în privinþa lui Nicolae Ceauºescu:
„Sã dãm Cezarului ce este al Cezarului! A fost ºi bou pe
deasupra prin cultul personalitãþii, dar pe lângã ce a fãcut ar
trebui sã i se ierte... Când voi muri eu, dupã mine rãmâne un
singur mare naþionalist în care sã credeþi, Ceauºescu. Nu ºtiu eu
cât de comunist e el, dar þine cu naþia asta, sã ºtiþi de la mine. Ãsta
e român adevãrat. Þine cu noi!”
Destinul a fãcut sã moarã Ceauºescu înaintea lui ºi el, Petre
Þuþea, a spus:
„Aþi vãzut domnule, era mai mare naþionalist ca mine, cã l-au
omorât înaintea mea.
Ceauºescu a condus România timp de 24 de ani. Nu se poate
spune cã era bine pe vremea lui Ceauºescu, dar puþini ºtiu cum
era România înainte de Ceauºescu!
Acest conducãtor a fost pentru þara asta ceea ce au fost Kemal
Atatürk pentru Turcia ºi Abdul Nasser pentru Egipt: TATÃL
NAÞIUNII!
Ceauºescu a scos România din Evul Mediu, de la lumina
lumânãrii, la lumina electricã, de la carul cu boi, la întreprinderi
producãtoare de automobile, camioane, tractoare, locomotive ºi
avioane…
Nu ºtiu dacã, pãstrând proporþiile, existã performanþe
asemãnãtoare în istorie – poate Ramses cel Mare. Ceauºescu a
dictat sã se ridice ºcoli, spitale, diguri, baraje, hidrocentrale, cãi
ferate, aeroporturi, baze militare subterane, lucrãri hidrotehnice
portuare, flote de avioane ºi vapoare, irigaþii pe mii de hectare,
poduri impresionante, ba chiar ºi... autostrãzi. În 24 de ani amãrâþi
a plãtit datoriile ºi a dublat populaþia urbanã.
De fapt este incredibil. Dacã ºtiþi despre ce vorbesc veþi vedea
cã performanþele lui Ceauºescu frizeazã imposibilul. ªi, peste
asta, a pãstrat DEMNITATEA acestui popor de... tâmpiþi.”
Ce s-a întâmplat dupã 1990 cu acele cooperãri ºi cele 3,4
miliarde dolari lãsate moºtenire de epoca ceauºistã?
Este binecunoscut!
Cãpuºele din jurul guvernelor, indiferent de coloratura politicã,
au avut grijã ca aceste miliarde sã fie tranzacþionate la sume
ridicole pe pieþele speculative pentru ca apoi sã fie transferate
prin firme „strãine”, înfiinþate în paradisuri fiscale, cãtre
„capitaliºtii de cumetrie” care au apãrut ca ciupercile dupã ploaie.
Aceeaºi soartã nemiloasã au avut-o ºi flota comercialã românã,
combinatele siderurgice ºi metalurgice, industria chimicã,
industria uºoarã, institutele de cercetãri ºi proiectãri, combinatele
agro-zootehnice, sistemul de irigaþii, iar mai nou milioane de
hectare de teren arabil au fost vândute la strãini. Sã nu mai vorbim
de „aurul verde” ºi „aurul negru” care au fost vândute austriecilor,
iar Banca Naþionalã a României (BNR) a renunþat la propriul
poanson motivând cã nu este interesatã sã cumpere aurul
românesc din exploatãrile miniere pentru cã este scump. În
schimb, BNR a reuºit „performanþa” istoricã de a vinde rezerva
de argint la preþuri joase, argumentând cã nu are spaþiu de
depozitare. Pentru a fi dezastrul complet, BNR a transferat din
rezerva naþionalã 60 de tone de aur în City-ul londonez pentru a
garanta achiziþia de credite cu dobânzi preferenþiale. Din pãcate,
PUNCTE CARDINALE
creditele pe care guvernele post-decembriste le-au achiziþionat
au fost cu dobânzi foarte mari (ceea ce se întâmplã ºi azi) iar cele
60 de tone de aur, deºi Parlamentul României a hotãrât sã fie
repatriate, aºa cum au procedat majoritatea bãncilor occidentale,
nici pânã în prezent BNR nu a fãcut demersuri în acest sens.
Poate cã „armata” de specialiºti de la BNR, de altfel plãtitã cu
salarii ºi bonusuri generoase, ar trebui sã ºtie cã estimãrile
experþilor de pe pieþele de metale preþioase aratã o creºtere fãrã
precedent a preþului argintului ºi aurului, deja foarte ridicat, în
condiþiile lansãrii unei adevãrate „febre a aurului”, când þãri ca
Rusia, SUA; China ºi India cumpãra cantitãþi impresionante de
aur pentru a-ºi mãri rezervele sau investesc în minele de aur ºi
argint din Africa de Sud, Canada, Congo, þãri din America Latinã
ºi Asia.
Interesant este cã deºi aflatã în plin rãzboi cu Ucraina, rãzboi
ce necesitã cheltuieli militare semnificative, Rusia nu a renunþat
la cumpãrarea de aur de pe pieþele internaþionale, inclusiv din
Elveþia, sfidând sancþiunile impuse de SUA ºi UE.
Ajunºi în zilele noastre, recent, am reþinut o ºtire prezentatã de
un post de televiziune potrivit cãreia nave militare americane vor
folosi pavilionul românesc pentru a pãtrunde ºi staþiona în Marea
Neagrã (ceea ce ne aminteºte de anul 1975, când corporaþiile
americane se foloseau de steag strãin – România – pentru a
pãtrunde ºi a-ºi menþine controlul asupra resurselor naturale în
þãrile lumii a treia. Sã vedem ce „beneficii” vom obþine din aceastã
acþiune strategicã americanã.
De asemenea, Pentagonul a anunþat înfiinþarea unei a patra
baze militare pe teritoriul României (posibil în zona Babadag), ca
o componentã avansatã a strategiei de securitate a SUA pe flancul
de sud-est al NATO. Sã sperãm cã prezenþa militarã a SUA ºi
NATO pe teritoriul României va fi un factor de descurajare pentru
Rusia post-conflict ºi o garanþie cã Ucraina post-rãzboi îºi va
tempera ambiþiile ºi provocãrile la adresa þãrii noastre.
Analizând cu mai multã atenþie situaþia realã a Republicii
Ucraina vom constata cu stupoare cã existenþa ei ca stat, cât de
cât suveran, este o „metaforã”, dacã þinem cont cã înainte sã se
declanºeze conflictul datoria sa publicã a fost cumpãratã de fonduri
de investiþii americano-israeliene (aºa se explicã ºi interesul
Israelului de a deveni mediator), iar 80% din terenul arabil pe
care se cultivã cereale este cumpãrat de corporaþii americane de
profil ºi de cele producãtoare de îngrãºãminte, rezervele de cereale
din silozurile ucrainene sunt deja în proprietatea companiilor
americane ºi israeliene, iar teritoriul este ocupat de trupe ºi
armament american ºi NATO, trupe care asigurã inclusiv asistenþa
medicalã populaþiei ºi funcþionarea instituþiilor statului. Aºa se
explicã interesul „nezdruncinat” al administraþiei Biden de a
continua acordarea de ajutoare militare ºi financiare pentru a
asigura „funcþionarea” instituþiilor ºi protecþia propriilor investiþii,
inclusiv valorificarea cerealelor din silozuri pe pieþele Orientului
Mijlociu la preþuri „adecvate”.
Toatã aceastã acþiune de manipulare ºi dezinformare pusã în
operã de serviciile de informaþii americane ºi israeliene afecteazã
serios exportul de cereale româneºti ºi pe fermierii români, care
în acest an se vãd în situaþie de a nu mai putea finanþa cultivarea
de cereale, ceea ce ar reduce semnificativ PIB-ul þãrii noastre.
Preºedintele ºi guvernul României mai au în faþã o „surprizã”
strategicã pe care o trec sub tãcere ºi anume adevãrul din spatele
scandalului Canalului Bâstroe ºi Chilia, care de fapt ar ascunde
interesul strategic al americanilor de a forþa, prin adâncirea
canalului, ieºirea la mare ºi crearea unei „porþi” de intrare în
Ucraina a navelor militare ºi comerciale, chiar dacã aceastã acþiune
ar avea consecinþe dezastruoase pentru viitorul ecosistemului
Deltei Dunãrii. Dar cum minciuna are picioare scurte este posibil
sã aflãm adevãrul despre conflictul ruso-ucrainean din surse
externe ºi nu de la guvernanþii noºtri. Sunt convins cã deja sunt
contacte „discrete” între oficialii americani ºi ruºi pentru a stabili
noile frontiere ºi eventuale soluþii de realizare a pãcii contra
teritorii, sugeratã de guru diplomaþiei americane, Henry Kissinger,
un fin cunoscãtor al relaþiilor cu Rusia ºi un personaj agreat de
preºedintele Putin.
Este posibil sã se readucã în discuþie Planul Kozac care
deschidea perspectiva federalizãrii Ucrainei de vest cu Moldova.
În acest context geopolitic s-ar putea regândi o nouã hartã a
Europei de Est, ca un pas îndrãzneþ pentru realizarea proiectului
de federalizare a continentului european conform intereselor de
securitate americane care au drept þintã blocarea realizãrii unui
parteneriat strategic Germania-Rusia, care ar afecta direct controlul
american asupra pieþei ºi slãbirea prezenþei militare ºi influenþei
SUA în cadrul Consiliului NATO.
Ce se aflã de fapt în spatele scandalului canalului Bâstroe?
Aºa cum am arãtat, interesele de securitate americane în zona
Mãrii Negre sunt clar definite în Black Sea Security Act of 2022,
document adoptat în decembrie 2022 de Comisia pentru Relaþii
Externe a Senatului american ºi se referã la Strategia SUA de
dezvoltare ºi securitate a regiunii Mãrii Negre, despre care
preºedintele Klaus Iohannis ºi premierul Ciucã, au fost informaþi
încã din luna noiembrie 2022, când Middle East Institute din
Washington, condus de directoarea Iulia Joja ºi ex-ambasadorul
Georgiei la Washington, Batu Kutelia, a înaintat Departamentului
de Stat ºi Congresului o analizã bine articulatã privind modalitãþile
17
de ocolire a Convenþiei de la Montreaux (1936) care limiteazã
accesul în Marea Neagrã al navelor care nu aparþin þãrilor riverane.
Întrucât Turcia s-a opus prezenþei navelor strãine în strâmtorile
Bosfor ºi Dardanele, analiza institutului în cauzã sugera cã Black
Sea Security Act sã prevadã clar urmãtoarele: „Dacã Convenþia
de la Montreaux nu poate fi anulatã sau modificatã, atunci o flotã
NATO ar putea opera sub pavilion românesc, ori amenajarea
canalului Bâstroe pentru a oferi trecerea navelor militare americane
ºi NATO spre Ucraina, ocolind Turcia.”
Cu ocazia prezentãrii scrisorilor de acreditare preºedintelui
Iohannis de noua ambasadoare a SUA la Bucureºti, Kathleen
Kavalec, aceasta a reiterat cererea Departamentului de Stat de
implementare a acestui document subliniind cã: „Guvernul
american are în vedere creºterea unei prezenþe maritime NATO
stabilã ºi rotaþionalã în Marea Neagrã”. Prin punerea în aplicare
a acestei strategii de securitate americane se urmãreºte o resetare
a echilibrului militar în zonã în condiþiile în care Rusia ºi Turcia
considerau cã Marea Neagrã este a lor.
Acesta este contextul geopolitic ºi geostrategic care explica
tãcerea nejustificatã ºi bâlbele guvernului român în privinþa
adâncirii canalului Bâstroe din raþiuni de „securitate”, chiar dacã
efectele ecologice pentru viitorul Deltei Dunãrii vor fi
dezastruoase. ªi de aceastã datã interesele României sunt ignorate
de partenerul nostru strategic, care ne trateazã ca pe o colonie
având misiunea de pion avansat în direcþia Rusiei.
România anului 2023, pe fondul neîncrederii faþã de
proprii diriguitori ºi scepticismul privind modelarea
actualelor structuri euro-atlantice
Din pãcate, în 2023 putem constata cu uºurinþã cã România a
devenit groapa de gunoi a Europei ºi un vasal docil care se
gudurã în fata unchiului SAM ºi a unor comisari europeni, care
în marea lor majoritate sunt personaje cu o moralitate îndoielnicã,
aplecaþi spre corupþie, care în þãrile din care provin au fost urmãriþi
pentru fapte incompatibile cu statutul de demnitar, trafic de
influenþã s.a., care elaboreazã directive ºi legi de multe ori
împotriva cetãþenilor, pe care îi împovãreazã cu taxe, impozite
sau reglementãri care le controleazã viaþa intimã.
În acest amalgam de interese obscure reprezentanþii României
în Parlamentul ºi Comisia Europeanã, cu mici excepþii, se comportã
ca niºte picolo care servesc la „masa” stãpânilor tot felul de
informaþii denigratoare ce se transformã ulterior în argumente
„solide” pentru fi þinuþi departe de deciziile care se iau la vârful
acestor organisme supranaþionale.
În cele trei decenii de democraþie guvernele care s-au perindat
la cârma þãrii au atins performanþa de a distruge economia ºi
industria „ceauºistã” pe care le-au etichetat ca fiind „un morman
de fiare vechi”, a sãrãcit marea majoritate a populaþiei care a
rezistat la foame, frig ºi la alte greutãþi în timpul socialismului, cu
încrederea cã urmaºii noºtri vor avea o viaþã mai bunã ºi mai
lipsitã de griji. Dar, ghinion! Tinerii geniali ºi apþi de muncã au
pãrãsit þara aducând plus valoare în þãrile de adopþiune, cei rãmaºi
în þarã nu se bucura de respectul guvernanþilor care ar trebui sã le
ofere o legislaþie prietenoasã pentru a stimula antreprenoriatul ºi
creativitatea, iar celor aflaþi în pragul pensionãrii li se propune sã
lucreze pânã la 70 de ani în condiþiile în care speranþa de viaþã în
România abia atinge 73-75 de ani, iar Europa este zguduitã de
proteste de stradã care cer menþinerea vârstei de pensionare la 62
de ani.
Pe un alt plan, România a devenit campioana împrumuturilor
cu dobândã excesivã care au atins peste 140 miliarde euro, pe
care nu-i regãsim în investiþii menite sã diversifice economia ºi
sã modernizeze infrastructura criticã ºi agricultura.
Pandemia de corona-virus a adâncit ºi mai mult fractura existenta
între diversele categorii socio-profesionale, dar ºi între instituþiile
statului ºi cetãþean, care se simte tot mai umilit ºi jecmãnit de
cãtre un stat clientelar condus de o „elitã” parazitã, ignorantã ºi
arogantã.
Rãzboiul de la graniþele þãrii a evidenþiat, dacã mai era cazul,
vulnerabilitatea României în faþa unor provocãri ºi ameninþãri de
securitate, atât în ceea ce priveºte gestionarea situaþiilor de crizã
de orice fel, dar ºi cu „hambarele goale”, cu datorii publice în
creºtere, cu o armatã aproape inexistentã ºi prost echipatã care se
bucurã cã vom fi apãraþi de militarii americani ºi ai NATO
staþionaþi în cele patru baze de antrenament, dovedind, dacã mai
era nevoie, cã am devenit o colonie americanã care depinde de
bunãvoinþa stãpânului de la Washington, dupã cum ne-a etichetat
„bravul” nostru preºedinte-turist, Klaus Iohannis.
Aceasta este România de azi, singurã în fata primejdiilor
externe, aºa cum a fost de-a lungul istoriei sale zbuciumate,
pavãzã în fata lãcomiei imperialismului din est ºi din vest, fiind
folositã ca monedã de schimb în marile târguieli ale vremii.
Pe acest fond de neîncredere faþã de diriguitorii lor ºi sceptici
privind modelarea actualelor structuri euro-atlantice dupã
interesele cetãþenilor, românii trãiesc drama unei þãri fãrã lideri
de valoare, dar „bogatã” în politicieni ºi elite de „succes”.
În încheiere, apropiindu-se Sãrbãtorile Pascale, doresc tuturor
românilor ºi cititorilor revistei „Sud” luminã în suflet, unitate în
credinþã ºi respect pentru sacrificiul martirilor care ne-au lãsat o
þarã bogatã ºi binecuvântatã!
18
de ici, de colo...
Un volum despre mãnãstirea
Strâmbu-Gãiseni la Editura Sud
Gabriel DRAGNEA
În Patericul românesc, editat în 2005, pãrintele duhovnic Ioanichie Bãlan îl citeazã pe arhimandritul
Serafim Popescu atunci când face referire la importanþa ºi rolul schiturilor ºi mãnãstirilor ortodoxe
româneºti, considerate „dintotdeauna lãcaºuri ºi ºcoli duhovniceºti ale evlaviei ºi sfinþeniei, în care s-
au cultivat marile virtuþi evanghelice ºi s-au desãvârºit sufletele iubitoare de Hristos, pânã au ajuns la
asemãnarea cu Dumnezeu. Mãnãstirile sunt ºi adevãrate cetãþi ale Ortodoxiei, ale tradiþiei, ale moralei”.
Am început cu acest citat din Pateric pentru a scoate în
evidenþã importanþa evenimentului care a avut loc în ziua de
26 martie a acestui an la Centrul Pastoral-Cultural „Gavril
Drugãnescu”, gãzduit de conacul Drugãnescu din comuna
Floreºti-Stoeneºti. Aici a fost lansatã lucrarea Mãnãstirea
Strâmbu-Gãiseni. Studii ºi cercetãri, volum realizat de
editura Sud din Bolintin Vale. Despre lucrare au vorbit nu
doar coordonatoarea acesteia, monahia Benedicta Moldovan,
ci ºi Vasile Grigore (directorul editurii Sud) ºi dr. Laurenþiu-
ªtefan Szemkovics (consilier superior în cadrul Arhivelor
Naþionale ale României) în prezenþa unui public nu foarte
numeros, dar suficient aº spune ºi îndeajuns de bine
documentat cu privire la rolul ºi importanþa aºezãmintelor
monahale în pãstrarea ºi promovarea patrimoniului cultural
ºi spiritual românesc în rândurile generaþiilor tinere, tot mai
asaltate informaþional ºi emoþional de culturile ºi obiceiurile
lumii întregi.
Pentru a evidenþia aspectele cele mai importante ale
conþinutului cãrþii, chiar de la începutul întâlnirii, monahia
Benedicta Moldovan, coordonatoarea lucrãrii, a prezentat istoria ºi parcursul existenþial al schitului
Strâmbu-Gãiseni, azi aflat în judeþul Giurgiu, ridicat în secolul al XVI-lea, ctitorie a unuia dintre cei
mai importanþi dregãtori ai lui Neagoe Basarab, vornicul Drãghici Vintilescu din Floreºti.
Contribuind la acest volum cu un articol referitor la trecutul mãnãstirii Strâmbu, dar ºi la prezenþa
satului Gãiseni în date ºi documente inedite din perioada Regulamentului organic, cum ar fi
recensãmântul din 1838, dl. Vasile Grigore a menþionat cã: „În privinþa contribuþiei mele, ea este una
de istorie socialã, una de istorie umanã ce transcende evenimentele, conducãtorii ºi comandanþii,
Participanþi la lansarea volumului dedicat istoriei mãnãstirii Gãiseni
utilizând instrumente din apanajul demografiei pentru a îndepãrta negura aºezatã de trecerea timpului
în privinþa stãrii ºi a vieþii oamenilor de rând, cei care, de fapt, constituiau populaþia satului Gãiseni.
Analiza datelor cuprinse în mai multe surse inedite, situate în perioada regulamentarã, în jurul anului
1838, mi-a permis sã vorbesc despre «vremea» ºi «vârstele» cãsãtoriilor sau morþii, despre «gradul
de aglomerare» sau promiscuitate, despre hranã ºi alte componente ale traiului de zi cu zi.”
Analizându-se existenþa ºi trecerea prin secole a acestui aºezãmânt vechi de cinci secole, dr.
Laurenþiu-ªtefan Szemkovics, consilier superior în cadrul Arhivelor Naþionale ale României, a
punctat pe marginea unui subiect cu referire la „Blazonul familiei Florescu ºi sigiliile domnitorilor
ªerban ºi ªtefan Cantacuzino”: „Cercetarea mea aduce informaþii edificatoare referitoare de sigiliile
ºi blazoanele aplicate pe documentele din perioadele 1679-1681 ºi 1711-1715, pe care le-am selectat
ºi care se regãsesc conservate la Arhivele Naþionale Istorice Centrale din Bucureºti, în fondurile
Mitropolia Þãrii Româneºti, Mãnãstirea Hurezi, Mãnãstirea Nucet ºi Peceþi. (...) Stemele ºi sigiliile
reflectã viaþa socialã ºi totodatã ele aduc în faþa generaþiilor date noi ce îmbogãþesc cunoaºterea
proceselor sociale din trecut. (...) Studiul meu ºi-a propus sã scoatã în evidenþã aceste fragile vestigii
ºi sã repunã heraldica ºi sigilografia la rolul important ce li se cuvine în ansamblul disciplinelor
speciale ale istoriei”.
Printre cei prezenþi s-au numãrat ºi membri ai Asociaþiei pentru Culturã ºi Tradiþie Istoricã Bolintineanu,
partenerã a proiectului editãrii volumului despre mãnãstirea Strâmbu-Gãiseni: Alexandru Cazacu,
ªtefan Crudu, Gianina Mehedinþu, Corneliu State, Milica Dan ºi Gheorghiþa Ghiþã.
Evenimentul lansãrii volumului a stat sub semnul celor scrise în cuvântul înainte semnat de
Preasfinþitul Pãrinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, despre schitul Strâmbu-Gãiseni: „a cunoscut
de-a lungul timpului mai multe etape de dezvoltare, fiind martora evenimentelor majore ce au marcat
istoria Þãrii Româneºti”.
Colaborare transfrontalierã româno-bulgarã
Ziua Scriitorului European, 27 martie, a prilejuit Bibliotecii Judeþene „I.A. Bassarabescu” Giurgiu
sã marcheze acest eveniment printr-o manifestare de excepþie, lansarea cãrþii recent apãrute, bilingve,
românã ºi englezã, a tinerei Andreea Ruxandra Tudor în oraºul de dincolo de bãtrânul fluviu Dunãrea,
în monumentala clãdire a Bibliotecii regionale „Lyuben Karavelov”.
În prezenþa unui numeros public, români ºi bulgari, într-un spaþiu cu atmosferã de primãvarã creat
de tablourile realizate de artista plasticã Elitsa Kaloianova, noua apariþie editorialã a Ruxandrei
Tudor a fost prezentatã, în cuvinte alese, de doamna Daniela Bardan, managerul Bibliotecii Judeþene
Virgil Cioflec – o personalitate
care e firesc a fi recuperatã
Luca ARBORE
Oamenii se dau uitãrii. Într-un fel, este firesc. Totuºi, un om care a fãcut un extraordinar dar
Clujului ar trebui sã nu fie dat uitãrii. Ar trebui. Îl am în vedere pe Virgil Cioflec, scriitor, critic
de artã, colecþionar, filantrop. Prin tatãl sãu, Nicolae Cioflec, provenea din Transilvania, din
Araci, o localitate dintre Braºov ºi Sf. Gheorghe. În revista SUD, s-a scris de mai multe ori
despre Virgil Cioflec, proprietarul moºiei Mârºa, de lângã Bolintin, aproape de Bucureºti. La
conacul din Mârºa, cei doi, Zenobia ºi Virgil Cioflec (Zizi ºi Ciancu, cum erau alintaþi de prieteni)
aveau în mod frecvent invitaþi artiºti, scriitori, pictori. Probabil, pictorii erau preferaþi. Sava
Henþia i-a realizat, în 1900, portretul lui Virgil Cioflec. ªtefan Luchian a pictat-o pe Zizi Cioflec,
în 1906. Alþii ºi alþii veneau la Mârºa pentru a petrece în liniºte cu prietenii, pentru a uita de
zgomotul capitalei. Virgil Cioflec îi preþuia pe toþi.
Din dragostea pentru frumos, pentru artã, desigur ºi pentru a-i ajuta pe artiºti, amfitrionul de la
Mârºa le cumpãra tablouri. Aºa, de-a lungul anilor ºi-a constituit o frumoasã colecþie, pe care s-a
hotãrât s-o doneze. La sugestia prietenului sãu, lingvistul Sextil Puºcariu, rectorul Universitãþii
„Regele Ferdinand I” din Cluj, doneazã, în 1930, valoroasa sa colecþie acestei universitãþi. Într-un
final, colecþia Virgil Cioflec a ajuns la Muzeul de Artã din Cluj-Napoca ºi reprezintã astãzi principalul
nucleu valoric al patrimoniului acestui muzeu.
În chiar ziua comemorãrii a 75 de ani de la moartea lui Virgil Cioflec, la Muzeul de Artã din
Cluj-Napoca a avut loc un elocvent eveniment omagial – conferinþa intitulatã: Moºtenirea
personalitãþii lui Virgil Cioflec (1874-1948) prilejuitã de apariþia volumului Virgil Cioflec.
Contribuþii bioblibliografice, apãrut la Editura Sud, Bolintin Vale, cu o prefaþã de Vasile Grigore,
fiind un proiect susþinut de Asociaþia pentru Culturã ºi Tradiþie Istoricã Bolintineanu.
În faþa Muzeului Naþional de Artã din Cluj ºi a afiºului manifestãrii câþiva
dintre participanþii la evocarea lui Virgil Cioflec: Bogdan Negrea, Gabriela
Corodeanu, Luminiþa Cornea, Monica Colan, ªtefan Crudu, Vasile Grigore...
Conferinþa a fost susþinutã de istoricul literar Luminiþa Cornea (autorul volumului) care a avut
ºi urmãtorii invitaþi de prestigiu: Mircea Popa, critic ºi istoric literar, Vasile Grigore, director al
Editurii Sud ºi al Centrului Cultural „ªcoala Veche” Bolintin Vale, iar din partea familiei Cioflec:
dna Gabriela Corodeanu, nãscutã Cioflec, dl Bogdan Negrea ºi dna Monica Colan. Evenimentul
a fost moderat de muzeograful Alexandra Sârbu.
Prin participarea familiei ºi a celor care s-au ocupat de cercetarea vieþii ºi a operei colecþionarului,
toþi ºi-au putut imagina prezenþa luminoasã a lui Virgil Cioflec, simþindu-l alãturi, poate ºi
datoritã faptului cã în sala Tonitza a muzeului, unde s-a desfãºurat evenimentul, patrona spiritual
chiar Virgil Cioflec... prin bustul realizat de Dem. P. Anastase, aparþinând colecþiei Virgil Cioflec
a muzeului. De asemenea, în sãlile apropiate se aflau tablourile cu menþiunea „Colecþia Virgil
Cioflec”, inclusiv tabloul „Zizi Cioflec” pictat de ªtefan Luchian.
Printr-un astfel de eveniment, Virgil Cioflec se dovedeºte a fi o personalitate recuperatã în lumea
artisticã a Clujului? Sigur, nu. Este mult prea puþin. Timp de 75 de ani, nu s-a amintit de Virgil
Cioflec la Cluj. A trebuit sã vinã intelectuali interesaþi de acest Mecena tocmai din judeþul Giurgiu,
tocmai din Bolintin, ca sã aminteascã clujenilor cã Virgil Cioflec a fãcut Clujului „un mare ºi
preafrumos dar naþiei, hãrãzindu-i cu mânã largã neasemãnata comoarã artisticã adunatã o viaþã
întreagã cu atâta dragoste ºi pricepere”, dupã cum mãrturisea într-o scrisoare folcloristul ºi editorul
Gheorghe I. Kirileanu (1872-1960). Cei doi bolintineni, Vasile Grigore ºi ªtefan Crudu, au parcurs
un drum scurtat sentimental între Bucureºti ºi Cluj ºi au adus la Cluj dragostea ºi preþuirea faþã de
o personalitate a meleagurilor lor, au vorbit despre Virgil Cioflec la Mârºa ºi i-au adus volumul
tipãrit la Bolintin Vale, oferindu-l clujenilor ºi pentru a-i determina sã-l cunoascã, sã ºtie cine le-a
fãcut darul de preþ prin oferirea dezinteresatã a colecþiei sale Muzeului de Artã din Cluj. Este doar
un pas spre recuperarea unei personalitãþi a culturii româneºti, o personalitate care prin originea
familiei provine din Transilvania, dar care a trãit o viaþã în sud, la Mârºa-Bolintin ºi la Bucureºti.
Evenimentul cultural desfãºurat la Muzeul de Artã din Cluj-Napoca a adus clujenilor luminã
asupra personalitãþii lui Virgil Cioflec, boierul de la Mârºa, un cãrturar care a unit prin culturã
Transilvania de vechiul Regat.
Emil TALIANU
din Giurgiu, dar ºi de poeta Dunia Pãlãngeanu, coordonatoarea Cenaclului literar „Luceafãrul” în
care s-a format scriitoarea care ºi-a lansat volumul.
Vãdit impresionaþi au participat la aceastã lansare tatãl autoarei, colegi ºi prieteni, sporind
starea emoþionalã a acestui eveniment unic, amplificat de rostirea cuvintelor în românã, bulgarã ºi
englezã.
Manifestarea literarã a fost onoratã de prezenþa doamnei directoare a bibliotecii gazdã, Teodora
Evtimova.
 INTERSTITII
, 19
Lidia Zadeh sau despre simbioza cuvânt-imagine
Aþi privit vreodatã un geam lovit cu mare înverºunare de o ploaie de varã? V-aþi chinuit sã priviþi dincolo de geam ºi nu vã era permis sã vedeþi decât siluete
miºcându-se parcã sacadat ca-ntr-o peliculã cu zeci de cadre lipsã? Rezultatul este combinaþia dintre curiozitate ºi perseverenþã, o uºã întredeschisã într-un unghi
din care ochiul doar îºi construieºte o întreagã regie din fragmente de realitate. Din poziþia de vizitator ajuns cu puþin înaintea închiderii vitrinei cu sentimente
aºezate în vers ºi culoare, aceºtia sunt termenii care descriu cel mai bine atât poezia Lidiei Zadeh, dar ºi tablourile ei care împreunã cu poemele sale se aºeazã fericit
între parantezele simbiozei cuvânt-imagine. Nãscutã într-o Craiova a anului 1967, Lidia Zadeh Petrescu este absolventã a Facultãþii de Automaticã din cadrul
Institutului Politehnic din Bucureºti, urmat de un master în management ºi comunicare, semn cã pasiunile nu pot fi îngrãdite sau izolate, chiar dacã sunt din zone
diferite de activitate. Poezia Lidiei este una autobiograficã, lipsitã de prejudecãþi inutile, o poezie care ne descrie un autor direct, cu o confesiune parþialã, bine
controlatã, o devoalare din care cititorul trebuie sã înþeleagã doar ce îi este permis. Atât cât ne este lãsat sã aflãm din propriile destãinuiri lirice, putem sã conturãm
imaginea unei poete stãpânã pe acþiunile ºi sentimentele ei adeseori rebele, îmbrãcate în hainele unei neliniºti care o provoacã la noi destãinuiri ºi în poezie ºi pe
pânza albã care o aºteaptã sã vinã cu noi policromii misterioase. (Gabriel Dragnea)

SUFLET M-aº vinde rãtãcirii într-un troc Parcã-am pierdut lumina ºi veºmântul
La un taifas cu falsa nemurire Sunt doar penel avid într-un deºert
Citindu-i un poem compus ad-hoc Când îmi usucã vântul pergamentul
La mine-n suflet stau poeþii cu chirie
Abia mai scriu timid versul incert
ªi câteodatã diavoli, nebuni ºi cerºetori
Aº vrea sã îi plãtesc tribut iubirii
Ca-ntr-un altar în care depun o mãrturie
În noima din fãrâma de extaz A mai trecut o zi ºi multe vin
Despre iubiri pierdute în versuri uneori
Ca-n ultima secundã a trãirii Precum vise ieºite din tipar
Sã mai pot scrie vers fãrã necaz Aº vrea sã râd dar dacã nu beau vin
În gândul ce-mi colindã cupole prin biserici
Scandez tristeþi ºi versuri în amar
Adun ºi risipesc poveºtile de viaþã
Dar mã complac în gesturi imprudente
Pe bancã stau în noapte trãgând de mânã clerici
ªi încã scriu scrisori cãtre destin ªi nu mai ºtiu ce vorbe sã adun
Le povestesc diverse cu firea mea glumeaþã
Speranþele rãmân dar sunt scadente Plâng fãrã glas ºi râd fãrã umor
Într-un apus al vieþii clandestin În ritm vrãjit de strofe ce compun
Plimb gândul pocãit pe cãi rudimentare
Poem nemuritor pentru popor
Mã risipesc mereu în nopþi cu nepãsarea
Cu mâna inocentã ca privirea
Atunci când stau pe brânci la slujbe în altare
Îþi scriu ºi þie azi la ceas târziu Un înger rãvãºit dintr-un surghiun
ªi ceara lumânãrii topitã-mi schimbã starea
Povestea e versetul din iubirea Vegheazã muza tot privind pendula
Prins în decor de dramã timpuriu Când eu transcriu ºi mai degust magiun
Lãcaºul meu de cult descinde dintr-un crez
E iarna grea ºi mi-am pierdut cãciula
În care mã compar cu nudul din muzeu
ªi dacã din pãmânt mã fac pãmânt
Din gândurile rele mã reconfigurez
Cum viaþa e doar trecere-n revistã
ªi port mereu o cruce adânc în decolteu
Aº face reverenþã cãtre-un sfânt BLÂNDEÞE
În fiecare zi ca o solistã...
La mine-n suflet stau ºi pictori cu chirie
Ce deseneazã veºnic frumoase siluete Aº trece pe la poarta casei mele
Aº da eternitatea clipei triste
Chiar dacã-s vii legende ce stau în vrãjmãºie Privind exagerat iarna din casã
ªi aº fi preamãrit-o pe altar
Mi-e inima prea plinã de vise incomplete ªi parcã-aº rupe gardul de nuiele
Ca Dumnezeu alãturi sã-mi existe
Sã fac un foc de tabãrã pe masã
ªi „mâine” sã nu fie în zadar
În suflet mai mereu e mare adunare
ªi nici mãcar de mine îmi pare cã n-am loc Aº mângâia din ochi umbra fântânii
În disperarea gravã a neputinþei
Aºa cã-mi pun paltonul ºi sacul în spinare E apa rece pe o scalã minus
Când mâna mi-a apus de-atâta vânt
ªi plec lãsând regrete pe scara de la bloc Dacã ar bea ar rãguºi toþi câinii
Pe drumul meu ºi al fãgãduinþei
ªi noi am crede cã au luat un virus
Rãmân doar pânza albã ºi-un cuvânt
RÃTÃCIRI Putem sã îi tratãm antiviral
CÃCIULA Cu paracetamol extras din sinus
„Ne pierdem orbi în rãtãciri bolnave”
Cã noi le ºtim pe toate cultural
Când totul ni se nãruie-n iubire
Sunt iernile prea reci ºi persistente ªi ºtim sã calculãm cu plus ºi minus
Vom traversa tristeþile ca sclave
ªi cerul ne apasã mai mereu
Cu paºii aplecaþi spre mântuire
Avem pe chip grimase exigente Dar toate astea sunt în visul meu
Sau uneori doar liniºti de muzeu Când rãtãcesc prea singurã pe strãzi
Cu firea adâncitã în paloare
ªi uneori mã-ntreabã Dumnezeu
Descânt ca o nebunã prin culori
Vãd ani grãbiþi de zile maniace Dacã mai construim autostrãzi
Într-un banal al vieþii trecãtoare
Când trecerea prin lume încã doare
Mi-aº vinde frici ca pe copii din flori
ªi poartã taine-adânci ce nu-mi dau pace În fine
În loc sã fie mare sãrbãtoare
Încet, încet icoana mã dezleagã
Tot negãsind potecile rãzleþe
Din drumul rãtãcit printre atei
Simt clipa uneori când se dezminte ªi nici podeþe punþi ºi alte cãi
ªi dinspre bolta sacrã ce se-ncheagã
ªi orizontul e ascuns în ceaþã Întind spre tine mâna cu blândeþe
Mã mângâie un vis trimis de zei
E poate o aducere aminte Sã te întreb timid, tu ce mai vrei?
Din visul cu potecile de gheaþã
În fiecare gând de miruire

Lumea aºa cum este

Lumea cu fundul în sus
Dupã titlu s-ar pãrea cã am de gând sã fac politicã. Nu, nu
vreau sã vorbesc despre politica României, nici despre politicienii
noºtrii, cu atât mai puþin de ce se întâmplã în lume unde, sub
diferite pretexte, uneori de-a dreptul absurde, unii se rãzboiesc
cu alþii, omoarã, distrug spunând de fapt cã vor binele acelora, cã
vor pacea lumii.
Nu, nu despre toate acestea vreau sã scriu, deºi ar merita sã
Vasile Szolga scriu destule. Am sã vorbesc despre, de fapt am sã scriu, despre
ce se întâmplã astãzi în ºcoli. Las la o parte faptul cã nivelul de
pregãtire în ºcoli, de la treapta cea mai de jos la cea mai înaltã (masterate ºi doctorate), ºi trebuie
sã mã credeþi, dacã vreþi, pentru cã am funcþionat în învãþãmântul superior timp de peste 50 de
ani, deci, cum spuneam, nivelul de pregãtire atât al cadrelor didactice cât ºi al elevilor ºi
studenþilor, a scãzut în ultimii ani sub orice criticã. Un singur exemplu este elocvent. Elevi din
gimnaziu primesc la disciplina „limba ºi literatura românã” ca lecturã particularã cãrþi scrise de
autori strãini în altã limbã decât cea românã (evident traduse). Este ca ºi când la matematicã sau
la fizicã þi s-ar cere sã faci exerciþii fizice, cãci ºi la aceastã disciplinã se pot numãra paºii sau numãrul
de genoflexiuni sau mai ºtiu eu ce altceva.
Vreau sã scriu despre ce aflu, de la televizor, evident, ºi din ce în ce mai des, cã unii colegi sau chiar
ºi colege, prieteni sau nu, se înjurã, îºi bat joc unul de altul, se iau la bãtaie ajungându-se pânã la se
înjunghia (chiar s-a inventat un cuvânt pentru aºa ceva: „bullying”).
Eu am fãcut ºcoala ºi în special gimnaziul ºi liceul într-un mic oraº de provincie. Eram 30 în clasã. Era
sãrãcie pe vremea aceea, sigur erau ºi colegi mai înstãriþi, mai avuþi, dar nu existau diferenþe între noi,
cu atât mai puþin, doamne fereºte, bãtãi sau altfel de comportamente. Era suficient ca în pauzã unul sã
întrebe: „care ai mãi, o felie de pâine cu unturã, sau cu marmeledã?” ºi imediat apãrea un coleg ºi îºi
rupea „sendviciul cu unturã” ºi þi-l dãdea. Despre bãtaie sau jignire nici nu putea fi vorba. Aºa cã, din
ce în ce mai des mã întreb: „ce fel de lume va fi cea în care aceºti copii, care îºi jignesc colegii, se bat cu
ei, vor ajunge maturi?”. Cred cã deja încep sã se vadã rezultatele acestei creºteri a violenþei în toatã
societatea unde, mai deunãzi, un „distins bucureºtean” era sã-l batã, într-un supermarket, pe un biet
bãtrân cã stãtea prea mult în faþa unei vitrine din care „distinsul” voia ºi el ceva.

20
Primãvara pierdutã
Fiecare scriitor ºi fiecare cineast sperã sã poatã oferi mãcar un
volum respectiv o peliculã reprezentativã pentru propria sa viziune
asupra subiectului tratat care sã aibã calitãþile artistice demne de
a fi reþinute de public ºi de specialiºti. Iar atunci când determinãri
istorice, sociale ºi personale, obligã creatorii la o operã foarte
redusã, dezideratul amintit este ºi mai greu de realizat. Un caz
deosebit îl constituie romancierul Alain Fournier (1886-1914)
Afiºul filmului din 1967
cu lucrarea sa Le Grand Meaulnes ºi regizorul Jean-Gabriel
Albicocco (1936-2001) cu ecranizarea acestei opere literare din
anul 1967.
Viaþa lui Alain Fournier este ea însãºi un subiect tragic. Nãscut
în familia unor institutori din regiunea Centre Val de Loire, terminã
studiile primare în localitatea natalã, La Chapelle d’Angillon,
zonã de care va rãmâne foarte ataºat. Apoi urmeazã liceul „Voltaire”
ºi ºcolile preparatoare „Lakanal” ºi „Sceaux” pentru admiterea
la École normale supêrieure Paris (dupã un scurt pasaj la Brest
în vederea înscrierii la academia navalã unde realizeazã lipsa
vocaþiei pentru o carierã în navigaþie). Va fi un ºcolar eminent ºi
amic cu elevi care vor deveni nume importante culturii franceze.
O prietenie aparte dezvoltã cu omul de litere de mai târziu, Jacques
Rivière, care îi va deveni cumnat. Dupã eºecul admiterii la
universitate, efectueazã stagiul militar ºi colaboreazã cu poeme
ºi pagini de prozã la diverse ziare ºi reviste pariziene devenind
un remarcabil tânãr scriitor al capitalei franceze. Apariþia unicului
sãu roman, Le Grand Meaulnes, (în limba românã titlul a fost
inspirat tradus drept Cãrarea pierdutã) în 1913 ºi nominalizarea
acestuia la prestigiosul premiu Goncourt (lipsa unui singur vot
al juriului a fãcut ca distincþia sã nu meargã la Alain Fournier) îi
aduce consacrarea. Dar odatã cu declanºarea Primului Rãzboi
Mondial, tânãrul locotenent este mobilizat în august 1914 ºi
doar o lunã mai târziu este rãpus în luptele cu armata germanã la
Saint-Remy. Avea 27 de ani.
Romanul este plasat mereu în primele cinci cele mai citite cãrþi
din Franþa, fiind de asemenea un succes financiar pentru edituri,
estimându-se a fi vândute pânã în prezent peste ºase milioane de
exemplare doar pe teritoriul Hexagonului. John Fowles considera
cã lucrarea este „cea mai frumoasã carte a adolescenþei din toatã
literatura europeanã”, Francis Scott Fitzgerand îºi numeºte
celebrul sãu roman Marele Gatsby dupã lectura cãrþii lui Alain
Fournier, iar Gabriel Garcia Márquez considera Le Grand
Meaulnes o capodoperã ce a oferit cititorilor în premierã acel
„realism magic” la ora când acest termen încã nu se inventase.
J.D. Salinger în al sãu De veghe în lanul de secarã este de
asemenea „tributar” acestui roman. A fost cartea preferatã al lui
Mihail Sebastian, a influenþat mult scrierile de tinereþe ale lui
Mircea Eliade, iar „spiritul” acestui text în cunoscutul ciclu La
Medeleni de Ionel Teodoreanu este de asemenea prezent.
Geneza romanului se aflã într-o întâlnire întâmplãtoare dintre
Yvonne de Quièvrecour ºi Alain Fournier la Paris pe Cours-la-
Reine în 1910. Va fi un coup de foudre însã numai în cel priveºte
pe autor. Când se vor revedea, peste opt ani, Yvonne va fi
cãsãtoritã ºi mamã a doi copii. Marcat profund de aceastã
întâmplare tânãrul Fournier decide sã o imortalizeze pentru
totdeauna pe tânãrã în Cãrarea pierdutã unde personajul
ARTE SI
, LITERE
pãrea sã aibã o lungã carierã înainte. Nu a fost aºa. Dupã
ecranizarea capodoperei lui Alain Fournier (care s-a bucurat de
un succes important) ºi regizarea a încã douã filme (lipsite de
ecou) intrã într-un fel de uitare ºi neînþelegere a spectatorilor ºi
criticii, iar nemulþumirea faþã de propria sa activitate îl determinã
Alexandru CAZACU
sã se mute definitiv în Brazilia pânã la sfãrºitul vieþii. Jean-
Gabriel Albicocco este singurul cineast în care a avut încredere
principal feminin îi poartã chiar prenumele. Isabelle Rivière, sora lui Alain Fournier ºi deþinãtoarea drepturilor
François Seurel este un elev timid ºi liniºtit într-o ºcoalã de autor, cã va putea aduce pe ecran cel mai bine spiritul
secundarã unde pãrinþii sãi sunt institutori. Odatã cu sosirea în romanului. Aceasta dupã ce regizorul a propus doamnei Rivière
clasã a lui Augustin Meaulnes acesta din sã contribuie la scenariu împreunã cu el, sã fie
urmã devine un model ºi un ghid pentru prezentã pe platou în supervizarea dialogurilor
Seurel. Prototipul adolescentului perpetuu, ºi sã poatã oferi sugestii cu privire la maniera
dotat cu un temperament puternic, atmosferei ce se dorea transpusã pe ecran. Ceea
nonconformist, Meaulnes este mereu dornic ce s-a ºi întâmplat. Climatul oniric al filmului
sã se afirme ºi sã descopere tot ce se poate precum ºi jocul actorilor fac ca totul sã aibã o
afla. Nesuportând eºecul de a nu fi trimis el fineþe care captiveazã spectatorul. Pelicula a
la garã de cãtre conducerea ºcolii pentru a fost filmatã în funcþie de desfãºurarea
aduce oaspeþii care soseau într-una din serile anotimpurilor din roman (director de imagine
de dinaintea sãrbãtorii de Crãciun, el se fiind chiar tatãl lui Albicocco), iar regizorul nu
pierde cu ºareta pe drum. Astfel descoperã va alege vedete consacrate, ci doar tineri actori
întâmplãtor un castel unde avea loc un fête la început de drum. Personajele principale,
champête. La aceastã sãrbãtoare, într-o interpretate de Jean Blaise (Augustin), Brigitte
atmosferã suspendatã între realitate ºi vis, Fossey (Yvonne), Alen Nuri (Franz) ºi Alain
Augustin o întâlneºte pe aproape ireal de Libolt (François), au o prospeþime ce reuºeºte
frumoasa Yvonne de Galais (o prinþesã sã impresioneze printr-o eleganþã pusã în slujba
feericã), de care se îndrãgosteºte tulburãtor. cãutãrii unui „sentiment pierdut”. Adolescenþa
Evenimentul este oferit în cinstea logodnei marcatã de privirea lui Ianus, deopotrivã cãtre
dintre fratele Yvonnei, Franz de Galais trecut ºi prezent, este rezolvatã de regizor (la
(personajul este o versiune indulgentã ºi sugestia scriitorului) prin crearea unui
distructivã a lui Meaulnes, dar un etern copil) dreamland aproape esoteric la care a contribuit
cu Valentine (o antitezã a personajului decorurile lui Daniel Louradur, muzica lui
Yvonne, ea încarneazã prin realismul ei un Jean-Pierre Bourtayre ºi costumele realizate
anumit prozaism ºi, de asemenea, deziluziile de Sylvie Poulet. Aceastã ecranizare este una
lumii adulte) care nu mai apare. Revenit la Alain Fournier a mirajelor ºi cãutãrii, Meaulnes fiind un
internat povesteºte totul lui François, iar Odiseu în cãutarea Penelopei chiar dacã uneori
peste câteva zile aflã cã Franz le va fi coleg. Augustin decide sã este oprit de Circe. Este ºi o peliculã a prieteniei consideratã
meargã la Paris pentru a o cãuta pe Valentine ºi a o convinge sã sacrã, a evoluþiei, a declaraþiei de iubire pentru locurile natale,
se întoarcã la noul sãu amic, Franz, care se pierde în aventuri cãci spaþiul acþiunii este un teritoriu al descoperirilor unde natura
frivole. Dupã un timp, François Seurel, acum proaspãt institutor, pare sã imite reveria ºi visul. Este desigur ºi un miºcãtor film de
gãseºte la rândul sãu domeniul Sablonnières (aflat acum în ruinã iubire. Acþiunea pare a fi preluatã din romanele cavalereºti. De
datoritã excentricitãþilor lui Franz) unde Yvonne este la fel de altfel, istoricii literari au documentat faptul cã la baza scrierii
operei literare au stat lecturile din povestiri ºi poeme medievale
ºi un sejur londonez unde Fournier a parcurs lucrãri cu acest
profil ºi chiar a încercat traduceri din limba englezã. Cartea a mai
fost ecranizatã în 2006 de Jean Daniel Verhaeghe, însã modul în
care scenariul a amestecat întâmplãrile din roman cu viaþa
scriitorului nu a fost suficient de bine articulat. Dar actorii ce
interpreteazã pe Augustin ºi Yvonne, Nicolas Duvauchelle ºi
Clémence Poésy au fost la înãlþime.
Una din numeroasele ediþii ale cãrþii
fermecãtoare precum în descrierile lui Augustin. Fidel prieteniei
cu acesta, François îi scrie lui Meaulnes, iar acesta vine ºi se
cãsãtoreºte cu Yvonne, dar îºi pãrãseºte mireasa ºi prietenii dupã
noaptea nunþii, plecând iar în cãutarea lui Valentine pentru a-ºi
þine promisiunea faþã de socrul sãu. Yvonne însã decedeazã dupã
Brigitte Fossey în rolul Yvonnei de Galais
ce dã naºtere unui copil din cauza complicaþiilor medicale. Din
jurnalul lui Meaulnes, gãsit de Seurel, aflãm cã Valentine ºi
Augustine se întâlniserã la Paris ºi avuseserã o relaþie. Valentine Teritoriul Sablonnières, descris de scriitor ºi relevat pe ecran
este readusã la domeniu ºi se cãsãtoreºte cu Franz. Meaulnes de regizor spectatorului, devine un fel de paradis lãsat în urmã,
revine ºi el, iar François (cultul prieteniei nu îl va pãrãsi niciodatã unde existã regrete ºi bucurii ce vor vizita mereu memoria oricãrei
pe acest autor-narator) crede cã va pleca, împreunã cu copilul existenþe. Este nostalgia însãºi dupã „le vertige de l’absolu et la
sãu regãsit, din nou, cãtre alte ºi alte aventuri. fulgurance de la vie”. Romanul ºi ecranizarea acestuia ne spun
Jean-Gabriel Albicocco a fãcut parte din curentul „nouvelle cum fiecare din noi purtãm în amintire o Yvonne de Galais ºi
vague” al cinematografiei franceze, iar preocuparea lui pentru întregul ei univers devenit un loc aflat in illo tempore, o primãvarã
cea de-a ºaptea artã s-a manifestat de timpuriu, fiind nãscut în pierdutã de care ne vom aduce mereu aminte.
familia unui operator din Cannes. Reuºeºte cu La fille aux yeux
d’or, dupã scrierea omonimã de Balzac, sã devinã cunoscut ºi

„Repetiþie pentru o lume mai bunã”
Regia Radu Afrim
Univers sonor Radu Afrim
Dramatizare Mihai Radu ºi Ionuþ Sociu
O piesã de teatru vãzutã la avanpremiera din 19 martie
la TNB ºi care mã va trimite la romanul omonim scris de
Mihai Radu...
O piesã „afrimianã” a controversatului regizor, dar
aplaudat ºi aºteptat cu interes la fiecare producþie. O
creaþie „afrimianã”: emoþie, viaþã, vis, emoþie, umor fin
sau/ºi umor negru, emoþie, grotesc, emoþie, muzicã,
rafinament, emoþie, corpuri goale frumoase, actori cu
ºoaptã cursivã prinºi în scenografia tablou, scenografia
fotografie, picturã, emoþie, viaþa ca metaforã sau noi
înºine.
Cu sentimentul cã spectacolul se mai poate
„comprima” puþin sub trei ore, dar nevrând sã pierd nicio
replicã, ºtiu cã puzzle-ul lumii lui Radu Afrim este, la
fiecare ºi alt spectacol, o lume mai bunã.
Acum, garanþia pentru mine cã-mi va plãcea, subiectivã
fiind, este chiar începutul piesei, cu un Marius Manole
singur, desculþ, palid, nici înalt, nici scund, nici frumos,
dar deloc urât, cu o memorie remarcabilã, putând fi
distins ºi rece acum, iar în mai puþin de trei secunde
copilãresc sau cerºetor sau câine sau umbrã.
Da, Marius Manole, acest versatil actor este „umbra”
care umple scena sãlii mari a TNB, „umbra” ce se desparte
de trecut fãrã sã se îndrepte spre viitor, „umbra” care stã
ºi numãrã iluziile ºi deziluziile unei vieþi pe care ºi-o
doreºte a fi fost a altcuiva. Actorul adult povesteºte despre
copilul care va fi fost, detaºat, cãutându-l parcã în abisul
scenei ºi al minþii.
Paul Negrescu se desparte de soþie pentru a fi singur,
nu cu altcineva; îºi duce, fãrã regret, tatãl la azil ºi vede
în moartea acestuia o izbãvire, nu neapãrat a lui, dar pe
care ºi-o asumã.
Omul care se desparte de tot, fãrã regrete, lasã o bucãþicã
din el pe unde trece, cãutând, în final, o lume mai bunã.
Decorul Irinei Moscu este gri, impersonal, fãrã pete de
culoare, costumele actorilor la fel, fãcând povestea
personajelor, oameni obiºnuiþi dintr-un cartier select al
Bucureºtilor, povestea tuturor.
Spectatorul are timp în cele trei ore de spectacol sã se
amuze, sã lãcrimeze ºi sã se gândeascã dacã ar fi povestea
lui sau dacã ESTE... ºi ce ar face dacã ar fugi, dacã ar
încerca sã schimbe ceva în viaþa lui, dacã ar lãsa trecutul
CRONICÃ TEATR
TEATRALÃ
TRALÃ 21
fotograf de aceºti „ochi” ai
locuinþelor noastre pe care uitãm
sã le privim sau, în cazul
personajelor (Paul Negrescu,
Mãdãlina, fosta soþie, iubita lui
Paul, asistenta Tamira) rãmân, fiind
frecvent deschise, graniþa spre
lumea din afarã, speratã,
necunoscutã, dar oricum mai bunã.
Emilian Mârnea îl interpreteazã
pe Cordoº, prieten cu Mircea
Mona
Negrescu. Fuge de la azil, condiþia Dobrisan
,
fizicã un pic mai bunã ca a
dureros în urmã sau rãnile l-ar transforma într-un catatonic
colegului îi permite acest lucru.
tot restul vieþii.
Gândindu-se cã moare Mircea, îi pândeºte aragazul pe
Interesantã prestaþia actorului Marius Bodochi, un tatã
care vrea sã ºi-l însuºeascã. Este personajul care stã mai
abuzator ºi dur, dar pe care, vãzându-i fragilitatea ºi lipsa
tot timpul în scenã, ba uitat în baie, ba abia întrezãrindu-
de reacþie din finalul vieþii, îþi este greu sã-l urãºti. Îl iei
se în bucãtãrie, ba moþãind ºi sincer afectat de sfârºitul
ca atare, gândindu-te cã traumele copiilor provocate de
prietenului sãu doar pentru cã e conºtient cã ºi lui i se va
adulþii rãi sau de cei care nu au reacþii la abuz (mama) se
întâmpla la fel destul de curând. Personaj comico-
pot transmite altor generaþii ºi altor relaþii, perpetuând
dramatic, îºi plimbã ca o nãlucã destinul paralel,
nefericirea.
ducându-ºi propria poveste spre nicãieri. Interacþioneazã,
Afrim foloseºte la maxim toatã scena mare a TNB –
dorit sau nu (de cele mai multe ori), cu restul personajelor,
vezi scena în care mama (Natalia Cãlin, veºnica „mamã”
apãrând comicul.
a lui Afrim, cea care apare ºi în „Pãdurea spânzuraþilor”)
De remarcat cuplul Ciprian Nicula – Emilian Oprea,
trage dupã ea cãminul, familia, greul, grijile, vinovãþia,
prieteni ai lui Paul ºi parteneri de afaceri cu acesta.
fugind de abandon. Ea devine pe parcurs un personaj la
Condiþia fizicã a celor doi ºi abilitãþile vocale ºi
care tot restul personajelor se raporteazã permanent, este
actoriceºti atrag aprecierea publicului, încântat de duetul
ancora familiei.
actorilor care danseazã remarcabil ºi oferã fine ºi variate
Cele douã exilate, fiica (Cãtãlina Mihai) ºi sora
niºe interpretative, abil conduse de regizor.
(febleþea mea, actriþa Irina Movilã, impecabilã,
Actualul iubit al Mãdãlinei (Istvan Teglas) poartã în
dramaticã, purtând în ochi suferinþa întregii familii pânã
permanenþã sacoºe, embleme ale viitorului. El nu ºtie
la sfârºitul decent al tatãlui), sunt libere într-o anumitã
cui aparþine, e uºor rãutãcios pe alocuri, îi ia câinele
mãsurã, lumea lor, deºi nu veselã, pare puþin mai coloratã,
Mãdãlinei (Mirela Opriºor, actriþã foarte susþinutã ºi
mai vie, speranþa pare mai aproape. Ele conþin drama
câinele – tânãrul, minunat actor, ªtefan Iancu) ºi refuzã
familiei lor, dar transferã celorlalþi, care rãmân închiºi în
sã i-l mai dea. Deºi „fost” al Mãdãlinei ca ºi Paul, se
universul gri al apartamentului ºi al destinului lor, greul,
simte trãdat de aceasta ºi o pedepseºte þinându-i câinele
truda, vina, ruºinea ºi calea spre izbãvire.
sechestrat pânã la momentul în care acceptã trecutul ºi
Foarte reuºitã creionarea lui Afrim ºi a actriþei Raluca
despãrþirea ºi înlocuieºte sacoºele mari cu mâncare de la
Aprodu (foarte frumoasã!), a personajului Tamirei,
Penny cu una finã de la Victoria’s Secret.
asistenta care rãmâne, cu chiu cu vai, lângã muribund,
Crina Semciuc, prezenþã agreabilã nu doar fizic,
neînþelegând decât în ultima parte a piesei, din
întruchipeazã alternativa nereuºitã a viitoarelor relaþii
destãinuirea dramaticã a fiului, de ce ura pentru tatãl
ale lui Paul Negrescu. Fiinþã destul de superficialã,
sãu, de ce indiferenþa care-i mai rea ca ura. Tânãrã ºi
încearcã sã umple un gol nu cu esenþã, ci cu alternativã
plinã de viaþã, cu un devotament profesional excepþional,
femininã uzatã ºi þese o relaþie cu cineva care nu-ºi doreºte
„evadeazã” din mâzga cenuºie a profesiei ºi a îngrijirii
aparent nimic mai mult decât împãcarea cu trecutul ºi
muribunzilor privind spre soare, culegând o floare
îngroparea acestuia o datã cu tatãl abuzator.
galbenã care sã-i aminteascã de viaþã sau dezlãnþuindu-
ªi, în final, perdeaua fluturândã (aºezatã cu prea multã
se într-un dans senzual, lasciv, provocator, în singurãtatea
grijã) din secvenþa plecãrii lui Paul cu un ghiozdan gol,
camerei celui care agonizeazã, punându-ºi la gât perlele
fãrã conþinut, ca ºi viaþa lui.
mamei, femeia care suferã ºi adunã în ea toate pãcatele
O piesã de vãzut la TNB (regia Radu Afrim), o carte de
lumii.
citit (Mihai Radu) ºi o cronicã scrisã azi, de Ziua
Coregrafia Flaviei Giurgiu îi dã Ralucãi Aprodu ºansa
Teatrului (27 martie), ca omagiu, ceea ce nu e puþin lucru,
unui dans foarte bine conturat ºi executat. Interesantã
cititorule drag.
metafora de sfârºit a dansului în care actriþa se aºeazã pe
fereastra-cruce, rãstignindu-se.
Ferestrele sunt importante pentru Afrim, pasionat ca ºi
22 SPIRITU ALIT
SPIRITUALIT ATE
ALITA

Noi convorbiri duhovniceºti cu †Ioan al Banatului (VIII)

„Când te rogi, este necesar sã te rogi cu credinþã, cu umilinþã ºi de bunã voie”

Luminiþa Cornea (L.C.): Înaltpreasfinþite prin cartea mea de geografie. Acolo, la Tg. Mureº, aplece mãcar sã înveþe în aceastã viaþã abecedarul
Pãrinte, îmi amintesc cã aþi afirmat într-un interviu am mers la o librãrie ºi vãzând o hartã rugãciunii, pentru cã ºcoala rugãciunii de aici,
cã în ziua de Sf. Ioan Botezãtorul þineþi post asemãnãtoare cu cea din cartea mea, i-a spus de pe pãmânt, aceasta ne va folosi în Împãrãþia
pentru cã mama Înaltpreasfinþiei Voastre vã librarului: Dã-ne, te rog, harta aceea! Îmi lui Dumnezeu, unde nu vom mai avea de lucrat
spunea în copilãrie cã aºa este bine sã faceþi, amintesc cã a costat cinci lei. Tata a pus acea hartã cu mâinile, ci doar cu preamãrirea lui Dumnezeu.
având în vedere viaþa Sfântului Ioan Botezãtorul în piuneze, deasupra patului meu ºi, în fiecare De aceea, zic eu, sã putem sã obþinem din viaþa
cãruia îi purtaþi numele. Tot atunci aþi spus cã searã, ca la rugãciune, mã punea în genunchi, în pãmânteascã certificatul acesta cã ºtim sã ne
pentru mama aþi fãcut Teologia, iar pentru tata pat ºi mã întreba unde-i þara cutare, ce capitalã rugãm, ca sã ne poatã Dumnezeu admite în ºcoala
aþi fãcut Politehnica. Vã rog sã evocaþi un aspect are, care sunt vecinii... Interesant era cã tata nu veºniciei, a rugãciunii,
al copilãriei. era de acord cu toþi vecinii. Spunea: Pãi noi am L.C.: Desigur, Înaltpreasfinþite Pãrinte, multe
Î.P.S. Ioan: Fac parte din ultima generaþie în fost vecini ºi cu Polonia, de ce spui cã nu sunt persoane v-au întrebat cum anume sã ne rugãm.
opinci. M-am nãscut pe vatra unei case unde timp vecinii noºtri? ªi cu alte state º.a.m.d. Efectiv, Foarte mulþi oameni îºi pun aceastã întrebare ºi
de trei sute de ani mai bine a existat continuitate aceastã hartã mi-a deschis viziunea spre lume. doresc un rãspuns, mai ales cã în ziua de astãzi,
de generaþie în generaþie. Am luat primul zece la geografie când suntem atât de ocupaþi, nu avem timp fizic
Strãbunicul meu, în secolul ºi de aici, zic eu, n-a mai fost drum ca sã ne rugãm. Care este ABC-ul rugãciunii?
al XVIII-lea era diac, de întoarcere. Când mã aflam la Î.P.S. Ioan: La temelia rugãciunii trebuie sã stea
cântãreþ la biserica de lemn studii la Ierusalim, nu voiam sã mai trei elemente fundamentale. Când te rogi, este
a satului, care a fost vin în þarã, pentru cã mi se pãrea necesar sã te rogi cu credinþã, prima condiþie, a
distrusã de generalul cã încã n-am aflat toate câte s-au doua condiþie: rugãciunea sã fie fãcutã cu
Bucov, în 1762. Cei din scris pânã acum pe pãmânt. umilinþã ºi a treia, sã fie fãcutã de bunã voie,
familia mea de atunci au L.C.: ªtiu, Înaltpreasfinþite liber consimþitã. Deci, de aceea credinþa stã la
recuperat câteva grinzi din Pãrinte Mitropolit, din alte baza rugãciunii – mulþi spun: Nu mi se împlineºte
foc ºi le-au pus grindã în interviuri, cã în toate vacanþele aþi ruga! Nu se împlineºte ruga, pentru cã, aºa cum
casã. Aºa am zis cã, atunci lucrat pentru a vã întreþine la studii, spune Mântuitorul: Cereþi ºi nu ºtiþi ce cereþi. Ia,
când m-a nãscut maica ca sã nu fiþi o povarã pentru pãrinþi. cere ceva lui Dumnezeu care îþi va fi de folos, de
mea, mai întâi am vãzut-o Ba mai mult, aþi lucrat în acest fel mântuire, în clipa aceea îþi împlineºte Dumnezeu,
pe Maica Domnului pictatã chiar ºi în Banat, încât, frumos aþi cãci Dumnezeu nu îºi pune pleoapele pe ochi
în grindã, apoi mi-am mãrturisit la un moment dat cã de niciodatã. Dacã ceri ce nu îþi este de folos spre
vãzut mama. Era un sat la slugã în Banat aþi ajuns mântuire, cum sã-þi dea Dumnezeu? Dã un pãrinte
destul de izolat. Apoi, dupã Mitropolit al Banatului. copilului otravã? Nu-i dã decât pâine. Tot aºa
ce m-am dus în lume, când Î.P.S. Ioan: Da. La 30 mai se este ºi Dumnezeu. Al doilea ºi al treilea element,
eram în strãinãtate, mi-am încheiau cursurile la clasa I, deci cu umilinþã ºi benevol. Apoi, te rogi ca fariseul
dat seama cã eu, când am intram în vacanþã. Tot atunci, pe la sau ca vameºul? Adicã cu umilinþã. Cum ai putea
terminat clasa a patra, nu sfârºitul lunii mai, se dezlegau tu sã stai plin de trufie, cu fruntea sus, în faþa lui
ºtiam mai mult de trei-patru izlazurile satului ºi puteai sã scoþi Dumnezeu? Nu poþi sta în faþa lui Dumnezeu
sute de cuvinte din limba vitele satului la pãºunat. Mama, decât în stare de umilinþã. În rugãciunea ta, Îl
românã. Acesta era nivelul când am terminat clasa I, m-a dat înfrunþi tu pe Dumnezeu sau Îl rogi sã te ierte de
de culturã al satului. Însã, pãstor la vitele din sat ºi câºtigam câte ori ai greºit pe pãmânt?
iatã cã Dumnezeu mi-a dat pe zi cam 1,60 lei, cam 30 de lei Rugãciunea sã fie fãcutã de bunãvoie, în
dorul ºi setea de pe lunã, din cele trei luni din acea conºtiinþã liberã, nu forþat. În aceastã privinþã, este
cunoaºtere, pentru cã n-am varã, banii primiþi de la oamenii important rolul pãrinþilor ºi al duhovnicului, fiind
fãcut ºcoala ca sã mã ÎPS Ioan cu volumul Omul cãrora le-am pãzit vitele. Cu acei chiar una dintre cheile rugãciunii, sã-i
mândresc, ci pentru comoara lui Dumnezeu bani, toamna, mama s-a dus la târg conºtientizãm pe cei din jur cã rugãciunea ne face
cuvântul lui Dumnezeu ºi mi-a cumpãrat o pereche de sã intrãm în legãturã cu Dumnezeu, sã stabilim o
lãsat scris nouã de profeþi ºi de apostoli. ªi ce opinci noi, haine, vestuþã, caiete, cãlimarã cu relaþie cu Dumnezeu. Dar ce relaþii aºteaptã
poate fi mai dulce pentru un suflet decât sã se cernealã, peniþe, ghiozdan, toate câte trebuiau Dumnezeu sã se lege între mine ºi El? Relaþii
adape din izvorul harului lui Dumnezeu, din atunci. Asta a fost în copilãrie, apoi am crescut, economice? Dã-mi, Doamne, sã câºtig! La o
Sfânta Scripturã ºi din înþelepciunea pãrinþilor! am trudit în Banat, prin partea de munte a singurã relaþie rãspunde Dumnezeu: sã stabilim
L.C.: Tot din declaraþiile Înaltpreasfinþiei Banatului. Interesant, tot în Banat, tatãl meu a cu El o relaþie de mântuire! Pe celelalte nu le
Voastre am reþinut ideea – chiar m-am întrebat fost dat slugã la o familie de nemþi. Fiind pãmânt recunoaºte Dumnezeu. Dumnezeu vrea sã nu fie
dacã nu e doar o legendã – cã tatãl mult în Banat ºi neavând forþã de muncã, veneau între noi ºi El decât dorul de mântuire, dorul de
Înaltpreasfinþiei Voastre a investit în oameni în pãrþile Bihorului ºi cãutau copii de întâlnire cu El ºi cu Maica Domnului ºi cu sfinþii
dumneavoastrã-copil 5 lei. diferite vârste, fiecare de ce avea nevoie. Aºa se Sãi. Nu sunt mai multe feluri de relaþii cu
Î.P.S. Ioan: Eu am fost hãrãzit de tatãl meu sã face cã ºi tatãl meu n-a putut sã urmeze ºcoalã Dumnezeu. Nu dialogãm cu Dumnezeu, cã noi
urmez în viaþa aceasta doar patru clase. Pãrinþii multã în viaþã. suntem pulbere.
mei au avut foarte puþin pãmânt, mai puþin de un M-a întrebat odatã cineva ce studii au pãrinþii L.C.: Vã rog, pãrinte Mitropolit, sã transmiteþi
hectar. Când am terminat clasa a III-a, tata a mei. ªi am spus: Au fost profesori universitari! – cititorilor noºtri urãri sau gânduri.
cumpãrat o pereche de mânji ºi i-a spus bunicului O! Se vede cã vã trageþi dintr-o familie foarte Î.P.S. Ioan: Pentru mamele care sunt în
meu: Învaþã pruncul acesta sã umble cu caii, cã cultivatã. Dupã ce m-a crezut cã mã trag dintr-o suferinþã ºi triste o rog pe Maica Domnului sã le
mai are un an de ºcoalã. Eu am auzit. În clasa a familie foarte cultivatã, am zis: Sã vã spun ºteargã lacrima de pe obraz. Pruncilor, sã-ºi
IV-a a venit colectivizarea ºi, în viaþa mea, am adevãrul. Pãrinþii mei au avut ºapte clase, dar cinsteascã pãrinþii ºi sã-l iubeascã din tot sufletul
trãit momentele acelea grele, când oamenii erau sã ºtiþi cã au avut ºapte clase împreunã, tata a lor pe Dumnezeu. Bãrbaþilor le doresc sã aibã
bãtuþi sã se înscrie în colectiv, sã-ºi cedeze avut trei ºi mama, patru. înþelepciune ºi putere ca prin munca cinstitã a
terenurile. Tata era plecat pe la sonde, departe, în L.C.: Înaltpreasfinþite Pãrinte Mitropolit, doresc braþelor sã-ºi poatã creºte copiii, sã-ºi întreþinã
þarã, bunicul, fugit prin pãduri, ºi au chemat-o pe sã vã pun o întrebare al cãrei rãspuns cred cã îi familia. Celor ninºi de ani, ca ºi mine, sã aibã
mama, ca sã semneze adeziunile acelea. Mamei, va interesa mult pe cititori. Ce loc ocupã parte de sãnãtate, sã nu plece cu iubirea pe care
ºtiind ce se întâmplã acolo, i-a fost fricã ºi m-a rugãciunea în viaþa dumneavoastrã? o au în inimã, sã nu plece cu ea dincolo, ci sã o
luat ºi pe mine cu dânsa. Când au sãrit s-o batã, Î.P.S. Ioan: Din nefericire, nu pot sã mã laud împartã nepoþilor, strãnepoþilor, sã-ºi împartã
eu am îmbrãþiºat-o ºi am început sã plâng, ºi au cã sunt foarte, foarte rugãtor. Sunt încã un iubirea cu ei. Iar þãrii, rog pe bunul Dumnezeu sã
lãsat-o. Era iarnã, era frig, ºi aºa ne-am întors începãtor al rugãciunii. Tot încep mereu, încep punã la hotare îngerii de pazã ca mamele sã-ºi
amândoi plângând acasã. în fiecare zi sã mã rog, noaptea, ziua, când pot creascã pruncii în pace, ºi sã aibã pace ºi liniºte
Au trecut ºi acestea, iar tata vãzând cã planul încep sã mã rog, aºa cã nu m-aº da ca exemplu ºi cei care se pregãtesc pentru întâlnirea cu
lui de a mã face plugar a eºuat, m-a luat la Târgu în privinþa aceasta, ci spun încã o datã, un Dumnezeu.
Mureº. Eram în clasa a V-a, fãceam geografia începãtor al rugãciunii, însã îi îndemn pe toþi cei
economicã ºi politicã a Europei ºi tata s-a uitat care trãiesc, sunt în jurul meu, credincioºi, sã se A consemnat Luminiþa Cornea
 EVENIMENT 23
„La ziua aniversalã...”
(urmare din pagina 1)

în rândul membrilor sãi nu plugarii, ci meseriaºii, meºteºugarii,

preoþii, negustorii, intelectualii...
La Centrul Cultural „ªcoala Veche” a fost vernisatã expoziþia
„Cronostampe”, unde vizitatorii au avut ocazia sã ia contact cu
un concept original de expunere ce urmãreºte familiarizarea cu
cele trei componente definitorii ale spaþiului bolintinean:
patrimoniul cultural, oamenii, personalitãþile. „Povestea” expusã
începe cu „Potopul lui Noe” ºi fascinantele „pãduri îngropate de
la Bolintin”, trece prin toate epocile istorice, începând cu bogãþia
culturalã a Neoliticului, surprinde cele mai reprezentative
monumente, inclusiv unul dintre cele mai vechi aºezãminte
religioase ale Þãrii Româneºti, mãnãstirea Bunavestire de la
Bolintin, precum ºi activitatea în slujba comunitãþii a unor
personalitãþi cum au fost Dimitrie Bolintineanu sau ruda sa,
„boierul-primar” Constantin ªt. Bolintineanu.
ªedinþa aniversarã „Bolintin 590" l-a avut ca principal
protagonist pe dl. prof. univ. dr. Dumitru Preda, unul dintre
istoricii marcanþi ai zilelor noastre, cel care a contribuit în mod
remarcabil la punerea în valoare a unor evenimente cruciale ale
istoriei noastre. Din prodigiosul parcurs profesional al domniei
sale, au fost amintite în cadrul ºedinþei cariera didacticã, de Dl. George Apostoiu surprins în timpul unei
profesor la universitãþile din Bucureºti, Timiºoara ºi Constanþa, discuþii cu elevii ºcolii din Malu Spart
conducerea Direcþiei Arhivelor Diplomatice, faptul cã a fost a Iulian Bota, George Apostoiu,
fost editor-coordonator al Colecþiei Naþionale de Documente Dumitru Preda, Vasile Grigore
Diplomatice sau cariera diplomaticã, ca delegat permanent ºi
însãrcinat cu afaceri ad interim al României pe lângã UNESCO
ºi ambasador extraordinar ºi plenipotenþiar al României în Cuba.
Dupã alocuþiunea d-lui prof. univ. dr. Dumitru Preda au luat
cuvântul alte personalitãþi marcante ale zilelor noastre, pentru ale
cãror contribuþii în slujba afirmãrii culturale a oraºul Bolintin
Vale le-a conferit titlul de Cetãþean de Onoare. Astfel, s-au adresat
participanþilor publicistul ºi diplomatul George Apostoiu ºi
scriitorul ºi publicistul Florentin Popescu. Suplinind regretata
dispariþie a celor care au fost scriitorul Nicolae Dan Fruntelatã ºi
artistul plastic Gheorghe Iacob ºi ei Cetãþeni de Onoare ai oraºului
Bolintin Vale, dar ºi din propria posturã de iubitori ai Bolintinului
ºi intelectuali remarcabili, au fost invitaþi sã ia cuvântul d-na
conf. univ. dr. Ioana Ruxandra Fruntelatã ºi dl. Iulian Bota.
Pentru reuºita manifestãrii, organizatorii au mulþumit sprijinului
primit din partea Consiliului Local al oraºului Bolintin Vale ºi d-
lui primar Daniel Trãistaru, restaurantului Lebãda Neagrã Resort,
d-lui Vasile ªtefan, ca ºi membrilor Asociaþiei pentru Culturã ºi
Tradiþie Istoricã Bolintineanu, în mod special lui ªtefan Crudu,
Marian Grigore, Laura Nicolau ºi Monica Dobriºan. La vernisajul expoziþiei „Genealogica”: ªtefania
La finalul acestei relatãri, anunþãm pe cei interesaþi cã expoziþiile Costache, Daniel Lazãr (consilier judeþean), Leontin
prezentate mai sus sunt deschise zilnic, odatã cu parcurgerea lor Alocuþiunea d-lui prof. univ dr. Dumitru Preda, care îi Zamfir (viceprimar Bolintin Vale), Costin Gabriel
vizitatorii putându-se familiariza ºi cu preþioasele clãdiri care le are alãturi pe dl. Florentin Popescu, d-na Ioana Ruxandra Danciu
adãpostesc, clasate monumente istorice, respectiv „Poºta Veche”, Fruntelatã ºi dl. Iulian Bota
creaþie din anul 1906 a arhitectului Alexandru Clavel ºi „ªcoala
Veche”, realizatã în 1889 dupã planurile arhitectului John Elisée
Berthet.

În sala de ºedinþe a Centrului Cultural „ªcoala Veche”: Maiana Mladin, Nicu Brânzea, La vernisajul expoziþiei „Genealogica”: Alexandra Crudu, Mirela Crudu, Nicu Crudu,
Julieta Brânzea, Floricã Dan, Raluca Tudor, Corneliu Cristescu, Monica Dobriºan, Marin Ceauºu, Gianina Mehedinþu, Mihai Chiva, Bogdan Chiva, Marian Dumitru,
ªtefania Dinu, Mioara Mãnescu... Costel Oprescu...

Mesajul d-lui ªtefan Crudu la vernisajul expoziþiei „Genealogica”. În imagine se

mai pot observa: Ioana Fruntelatã, Mariana Stanciu, Gabriel Pintilie, Vasile ªtefan,
Leontin Zamfir, Iulian Bota, Emilian Bãnicã (primar com. Bolintin Deal), Florentin
Popescu, Vasile Grigore, Milica Dan, Marian Pãun... Centrul Cultural „ªcoala Veche” Bolintin Vale
24 EPISTOLAR

La doi ani dupã Revoluþia din Decembrie 1989 reveneam, în Finlanda, ca lector de limba românã la Universitatea din Turku (Turun Yliopisto, de limba finlandezã, pentru cã în Turku/Åbo
existã ºi o universitate de limba suedezã, Åbo Akademi). Reveneam, pentru cã mai fusesem, pentru scurt timp, un semestru, la aceeaºi universitate (1979), activitate întreruptã prin niºte mãsuri
luate „de sus”, de „conducerea de partid ºi de stat”, ca sã folosesc o formulã din limbajul de lemn al acelor ani. Acum, propunerea de a merge ca lector de limba românã la respectiva universitate
cãdea foarte bine. „Revoluþia” sau ce va fi fost atunci, trecuse, apele se mai limpeziserã, deºi atmosfera era încã tensionatã, unele întrebãri, care rãsunau la manifestaþiile de protest, nu îºi gãseau
încã rãspunsul ºi nu ºi-l vor fi gãsit nici astãzi („Cine a tras în noi/16-22?”), „revoluþionarii”, care în 1990 ceruserã ferm sã nu se mai facã „repartizãri în producþie”, cereau insistent, acum, sã
li se dea un loc de muncã, apãruserã, dupã modelul european, vestic, universitãþile particulare, susþinute tot cu cadre didactice din învãþãmântul superior de stat. Aºa cã am acceptat fãrã ezitare
propunerea de a merge în Finlanda, unde mai pãstrasem, prin corespondenþã, unele legãturi cu colegii de la Universitate, în primul rând cu Dl. Lauri Lindgren, ºeful departamentului de limbi
romanice ºi asiduu susþinãtor al predãrii limbii române în departamentul sãu. În cei patru ani (februarie 1992 – decembrie 1995) am pãstrat legãtura cu Þara, prin copiii noºtri rãmaºi la studii
în Bucureºti, prin familiile noastre, printr-o serie de colegi, între care cel mai ataºat, prieteneºte, s-a dovedit a fi profesorul Ion Dodu Bãlan (n. 5 oct. 1929 – d. 6 mai 2018), pe care îl avusesem
asistent în studenþie ºi care a fost ultimul ºef al marii catedre de literaturã de la fosta Facultate de Limba ºi Literatura Românã.

Memoria scrisului
Nicolae CONSTANTINESCU

Schimb epistolar la
ºedinþa din anul 1988
II.
Dlui Prof. Univ. Dr. ION DODU BÃLAN
Str. D. Orbescu nr. 11
Sect. 2 Bucureºti 70252
România

„Din Nordu-ndepãrtat trimit, dar, carte,

Sã-mi faceþi, de voiþi, ºi mie parte,
La cel taifas, unde se strâng poeþii,
Lingviºtii1, cãrturarii, ca bãieþii ...
Aºtept ca dovleceii-n câmp sã iasã –
Cercat-am cu banane, însã pas sã
Meargã! Iºalniþa2 e una!
Aici sunt renii, vodka ºi sauna
ªi cupei nu-i lipseºte Otonelul,
Dar îmi lipsesc Fierbinþii ºi Muscelul,
Vaideii, Mehedinþii,Vâlcea, Oltul,
ªi Teleormanul, ca sã spunem totul,
Care abstraºi din vremea poate hâdã
O sã-mi ceteascã slovã ºi-o sã râdã.
Mã-nclin ºi închid jiletca ºi portfeiul.
Muscelul, Oltul, Vîlcea ºi Vaideiul
Bucureºti, Librãria „Eminescu”, 28 mai 2015 (de la stânga): Titus Vîjeu, Nicolae
Constantinescu, Lia Maria Andreiþã, Neagu Udroiu, Ion Dodu Bãlan...
Sã-mi ierte cã la stih acum mã spurcu,
Acelaºi sînt. Doar cã vã scriu din Turku!”

N. Constantinescu
(vulgo Domn Nae)

10.02.92
(Top secret – nu se difuzeazã)

III.
Bucureºti 7 mai 1992
Iubite domnule Nae,
Mai întâi ºi la început, voie bunã ºi dor mult,
odatã cu întrebarea: ce mai faci Mãria Ta,
„Columb român” prin strãina strãinãtate? Îmi
pare rãu cã Hasdeu a folosit mai întâi metafora
pentru bardul de la Mirceºti, pentru cã dumneata
ai fi meritat-o mai mult, întrucât nu faci excursii
turistice pe unde umbli, ci umbli ca sã cucereºti
zone necunoscute ale sufletului popoarelor pe
care le fructifici apoi, cu atâta ºtiinþã ºi cu atât
talent, în cãrþile matale. În afarã de ºtiinþã ºi de
Schimb epistolar ºedinþa din 1988
muncã educativã, ce mai face Mãria Ta, craiul
Sã rãmânã aºa cum e din (....), acolo departe, frate, departe, departe ºi
I. Cã e bine, tinere!” nici prea foarte, în þara orgii de mesteceni, unde
Schimb epistolar, între I. D. B. ºi N. C., în Coautorul imaginar / C-o poezie de sertar! degetele cântã pe clapele frunzelor simfonii de
timpul unei ºedinþe de partid a O. B. Românã: Johan Julius Cristian Sibelius! Din ce apã
„Ca poet nefiind uns fermecatã ai sorbit de ne-ai uitat de tot, fiindcã
„Dl. Nae, Dl. Nae, Nu mã-nghesui la rãspuns, uitare numesc faptul cã nu-mi scrii un rând, acum
Om cu vervã ºi cu coae, Dar tot citind la poezie când nu te mai cenzureazã nimeni. Frumoasa
E ceva sau þi se-ndoaie O sã-ncep ºi eu a scrie. carte poºtalã pe care ai scris-o în versuri ºi ai
De poveri – „apã de ploaie”! De e soare, de e ploaie expediat-o, ca Topârceanu, „fãrã adresã”, nu
Dacã da, spune-mi ºi mie Gãseºti rime pentru Nae, suplineºte o scrisoare adevãratã. Dar nu mã mir,
Chiar aicea pe hîrtie, ªi când vom culege rodu’ cãci ºtiu din versul romanþei, „cã ºi uitarea e
Dacã nu, de cap sã-þi fie, Om afla ºi pentru Dodu!” scrisã-n legile omeneºti”.
(n. c.) Vai de mine! Ce dracu fac? Încep sã mã plâng
14 ian[uarie] 88 (continuare în pag.25)

(urmare din pagina 24)
ca o muiere pãrãsitã, acum când la noi toatã lumea
pãrãseºte pe toatã lumea, se fac încuscriri
monstruoase între tigri ºi porumbei, iar struþo-
cãmila e declaratã fetiþã de mãritat.
Nu, domn Nae, nu mã plâng ºi pentru faptul cã
„ochii care nu se vãd se uitã”. Eu nu cred cã ne-
ai uitat, dar te-au furat puþin valurile altei lumi,
aºa cum era ºi firesc. ªi acum sã trec la lucruri
mai concrete.
Deci, aflã despre noi toþi cã suntem sãnãtoºi,
care sãnãtate þi-o dorim ºi þie, de la bunul
Dumnezeu. Avem tot ce ne trebuie, chiar ceva
pe deasupra. Ne avem ca fraþii ºi
suntem unul pentru toþi ºi toþi pentru
unul în faþa pericolului marþienilor.
Te-am „suplinit” – vezi cã pun în
ghilimele termenul, fiindcã mata faci
parte dintre oamenii care nu pot fi
supliniþi – dar administrativ te-am
suplinit la examenul de folclor cu dl.
Decan, „Nea Puiul”, el þinând strâns
în fiecare mânã câte un bilet semnat
de mata. Ziceai cã þine douã pahare.
Cei doi prieteni , Dan e din nou
prodecan, Costicã, membru în
Consiliu. Dl Silviu, care s-a lãsat de
toate ºi e numai la Facultate
munceºte serios ºi mai are ºi timp sã
iasã cu noi la Domn Lucaciu. Ultima
datã a fost ºi senatorul Piru. La noi,
Ganã e ºeful catedrei; Paul Cornea,
decan; azi e o sesiune ºtiinþificã a
catedrei de Ist. Lit. Rom., având ca
temã „canonul literar”, noþiune pe
care eu unul n-o prea pricep. O sã
vãd la ora 9 cum au înþeles-o unii
mai mintoºi. Cartea matale la Nea
Ghiþã 3 e pe drum bun ºi avansatã
spre apariþie.
Ai apucat sã-i spui prorectorului4
salutãri de la mine? Organizaþi vreun
simpozion, congres sau adunare
generalã a iubitorilor Finlandei?
Dragã Nae – vorba lui domn Pop
– las-o dracului ºi mai scrie ºi mata.
Dacã nu pe hârtie, scrie pe frunze de mesteacãn
ºi trimite-ne pe vânt, scrie pe cer ºi noi, sau în
orice caz eu te voi citi; scrie cu funingine ºi scrie
cu sânge sau chiar cu „scuipat”, dar scrie!
Cu veche preþuire ºi dragoste frãþeascã,
Ion Dodu Bãlan
N. B. Nu recitesc scrisoarea. De or fi greºeli de
ortografie, Dzeu cu mila, ºtiu cã nu-s greºeli de
simþire frãþeascã ºi am vãzut cã nu mor caii când
vor câinii. Am scris ºi un articol în Naþiunea [!!!
– cuvânt indescifrabil] alarmã de gradul zero, sau
în Þara. Salve, Nae!
IV.
17.05.92
Salutãri din Turku/Åbo [acesta este numele
suedez al oraºului TURKU = târg, aºezat la gurile
râului AURA (care în finlandezã înseamnã
PLUG!)]. Rîndurile Dvs. calde, febrile chiar, mi-
au produs o mare bucurie. Am reþinut ºi
reproºurile, întemeiate, dar nu e cazul sã mã
disculp, - asta-i viaþa! Oricum, citind ºi recitind
scrisoarea m-am simþit pentru cîteva clipe din nou
în mijlocul celor cu care am fost, în ultimii ani,
împreunã, cum se zice, ºi la bine ºi la rãu.
Aflasem, de la soþia mea, despre noul nostru
Decan5, nu ºi despre «înãlþarea în grad» a lui G.
G.6 ºi, cu atât mai puþin, despre „lãsarea la vatrã”
EPISTOLAR
7
a colegului Silviu A.
Remarcabilã, îmbucurãtoare ºi dãtãtoare de
speranþe prezenþa IªALNIÞEI8 în Consiliu; la mai
mare! ªederea noastrã aici (soþia a reuºit sã treacã
ºi ea noile cortine ºi bariere) se apropie de final.
Mai sunt niºte hopuri de trecut (vize), dar oricum
la jumãtatea lui iunie vom fi în Bucureºti. Cu cele
mai bune gânduri,
N. Constantinescu
V.
Turku, 12.02.93
Furat de marile ºi micile probleme ale vieþii,
constat cã a trecut mai mult de o lunã de când am
pãrãsit plaiurile mioritice ºi m-am depãrtat (în
Scrisoarea datatã 7 mai 1992, Bucureºti
spaþiu!) de cei apropiaþi, la care mã gândesc,
realmente, foarte des. Ce e nou pe la Dvs.? Se
pare cã apele au început sã îºi intre în matcã, deºi
n-au început sã treacã pe la toate morile. Ce mai
scrieþi, ce mai publicaþi? Ziarele ºi revistele care
vin aici au ºtiri aproape imposibile, ceea ce nu
înseamnã cã nu le citesc din scoarþã-n scoarþã ºi
nu le aºtept plin de încordare. Scrieþi-mi, când
aveþi rãgaz, despre ce se mai întâmplã prin
Facultate ºi în lumea noastrã. Sãrutãri de mâini
Doamnei. Succese de tot felul fetelor. Salutãri
colegilor ºi prietenilor noºtri – gânduri bune lui
nea Costicã, sper cã recupereazã cum se cuvine.
Cu toatã dragostea,
Nae C.
VI.
Turku, 2 apr[ilie] 1993
Stimate Domnule Profesor,
N-am însemnat de cîte9 ori, tot aºteptând un
semn de la Dvs., am pus mâna pe condei pentru
a vã scrie, dar trebuie sã se fi întîmplat, fãrã
exagerare, de cîteva zeci de ori.
Acum, cã „a mai trecut o iarnã grea” (vorba
cîntecului) ºi intrãm, tîrîº-grãpiº într-o nouã
primãvarã, mi-am zis cã e musai sã vã scriu.
25
La drept vorbind, timpul ºi vremea/vremurile
sunt mult mai îngãduitoare cu oamenii aici sub
Steaua Nordului decât sub Rariþa Sudului, de
unde vin, când ºi câte vin, numai veºti rele: viscol,
înzãpeziri, zahãr infestat, pîine pe sponci, corupþie
cât duce trenul, politicã cu ºi fãrã delicatese, crime
mai absurde decât cele din ultimul rãzboi (la
vecinii din S-V) ºi din Vestul pe care vrem neapãrat
sã-l ajungem din urmã ºi sã-l ºi întrecem, în ce-i
mai rãu, dacã se poate.
În fine, proverbul „Þara piere ºi baba se
piaptãnã” nu putea sã-ºi gãseascã o ilustrare mai
apropriatã decât hotãrîrea Academiei de a
modifica ortografia!
Înþelegeþi, deci, cã am o imagine la zi cu ceea
ce se întîmplã în Þarã, cãci oriunde am fi ºi orice
am face, tot acolo rãmânem cu gândul ºi cu
sufletul. Mai ales cã, deºi copiii noºtri sunt mari
de-acuma, ºi eu ºi soþia mea, care e acum cu mine,
sîntem cu gîndul mereu la ei, cu griji ºi spaime,
poate nu întotdeauna întemeiate.
În ceea ce mã priveºte, fãrã a mã plânge cumva,
am avut douã luni ºi jumãtate de program destul
de dens – aproape 20 (douãzeci!) de ore pe
sãptãmînã, dintre care trei la Helsinki, pentru care
am consumat o zi pe sãptãmânã. Acum am
încheiat acolo – a fost un curs „scurt” ºi abreviat
încã din lipsa acutã de fonduri pe care
învãþãmîntul o resimte din plin. Mã apropii de
încheiere ºi cu cursul de culturã popularã
româneascã (12 sãptãmîni), pe care l-am þinut, în
englezã, la departamentul de etnologie al
Univ[ersitãþii].
Rãmân, în continuare, cu seminarele ºi cursurile
de specialitate, pânã spre jumãtatea lunii mai.
Nu sunt prea mulþumit (sau nu sînt mulþumit de
loc) de faptul cã nu m-am putut concentra ºi
asupra unor proiecte ale mele, pentru care am
strîns ceva material, dar nu am gãsit rãgazul sã-l
gîndesc.
E adevãrat cã-mi lipseºte ºi acel ferment
intelectual care, la noi, balcanicii, nu poate fi
despãrþit de ºueta la o cafea, de discuþiile libere
ºi de sugestiile amicale.
(continuare în pag.26)
26
EPISTOLAR

(urmare din pagina 25) VII. - Silviu a primit dreptul de a conduce doctorate,
dar între timp a venit un ordin de la M. I. cã nu
Bucureºti, 6 Aprilie 1993
Aici, acum mai ales, cel mai agreat „partener” pot conduce decât profesorii. Conf. care au
de discuþie este maºina, computerul, în faþa cãruia început continuã însã.
Dragã Domnule Nae, stimate domnule profesor
stã fiecare ceasuri întregi. Din pãcate, nu am reuºit - „Þara arde ºi baba se piaptãnã”. Oamenii au
ºi iubite prieten,
sã mã lipesc de o astfel de maºinã, utilã, probleme grave ºi Academia se þine de o stupidã
De mult am vrut sã rãspund ilustratei pe care
altminteri; Dan Mazilu, care mã însãrcinase sã reformã a ortografiei.
mi-ai trimis-o ºi care m-a bucurat sincer pentru
mã specializez într-asta, o sã fie deziluzionat! Eu am cerut sã se revinã la dreptul meu de a
cã-mi fãcea dovada unei prietenii trainice, tot mai
Cum merg lucrurile pe la Dvs.? Ce e nou prin conduce doctorate. Vãd cã ºefii întârzie sã
greu de întâlnit astãzi în þara pe care o numeam
Facultate? Dar la celelalte unitãþi unde mai convoace Consiliul. Deci se deschid perspective
cândva „a Omeniei”10. Am jertfit stilul ºi am lãsat
predaþi? spre bucurii; vorba bietului Iancu, mai ales cã
deliberat trei pronume relative pentru a lumina
Aº vrea, desigur, sã întreb despre fiecare dintre Decanul s-a arãtat favorabil.
cum se cuvine gândul.
colegii ºi prietenii noºtri în parte. Încep cu nea Am fãcut 12 inspecþii. Chin mare. O prof. din
Am întârziat cu rãspunsul fiindcã doream sã te
Costicã; ce face? E spre mai bine? Spuneþi-i, vã Bucureºti, care a avut Doina, a þinut sã fii ºi mata
pun la curent cu niºte lucruri de pe aici, unde –
rog cã am întrebat de dînsul ºi cã îi urez sãnãtate îndrumãtor pe copertã. Am felicitat-o pentru
ca sã-l citez pe Avram Iancu într-o scrisoare cãtre
ºi mult bine. consecvenþa admiraþiei.
Iacob Mureºianu, din 23 iunie 1871 – „nu numai
Dacã Dan M[azilu] se mai ocupã de Cursurile Ghiþã mi-a zis cã va relua mai energic publicarea
ediþiei din D. R. Popescu.
Eu scriu mult. Fundaþia noastrã
ºi Univ. Spiru Haret a scos (patru
numere pânã acum) o splendidã
revistã Opinia naþionalã cu colegii
formate din oameni de ºtiinþã ºi
culturã de toate orientãrile politice
ºi cu articole foarte bune de
atitudine ºi înaltã þinutã
intelectualã. Cere sã te aboneze ºi
pe mata, respectiv lectoratul de
românã. Cum vezi, n-am cernealã
bunã de loc. Nu e pe nicãieri în
oraº. De aceea scriu cu douã culori
ºi aºa de rãvãºit. Salutãri
Îþi doresc din sufletul plin de
sincerã prietenie „Sãrbãtori
fericite” de Învierea Domnului ºi-
þi zic urarea creºtineascã „Hristos
a Înviat”.
Te îmbrãþiºez,
Ion Dodu Bãlan

VIII.
Turku, 18.04.95
[ilustratã]

Sãrbãtoarea Învierii Domnului va

fi trecut deja, când primiþi aceastã
ilustratã. Vã zic, totuºi, „Hristos a
Înviat!”.
Scrisoare datatã 6 aprilie 1993, Bucureºti
Nu v-am scris cã nu prea am avut
natura vegetalã fãrã însãºi firea omeneascã ce. Am gãsit aici o traducere din poezia lui Blaga
varã, l-aº ruga sã urgenteze trimiterea prospectelor
îmbrãcase un doliu supãrãcios”. S-a întors o iarnã în limba finlandezã - singura, cred, pânã acum.
pentru a avea timp sã le difuzez ºi sã încercãm sã
grea cu foarte multã zãpadã care s-a topit, însã. Am trimis un articolaº în þarã; sper sã aparã.
obþinem niºte burse pentru studenþii de aici,
A murit profesorul Edgar Papu11, ziaristul D. M-am interesat de hârtie pentru Dl. G[hiþã]
doritori sã vinã în România, dar strîmtoraþi
Ichim12, soþul Adrianei, deputat în Parlament, a Fl[orea]. Cineva de aici a luat legãtura cu
financiarmente, ca toatã lumea, de altfel.
murit Ionel Jianu, la Paris, pictorul Drãguþescu, asociatul sãu, dar se pare cã nu l-a interesat oferta
Nu am nici o idee despre mersul editurii d-lui
la Roma, poetul Victor Felea, la Cluj ºi mulþi alþi noastrã – n-a rãspuns, aºa cã am lãsat-o moartã.
Ghiþã Florea; mai existã, mai produce?
oameni de treabã ºi nicio lichea. Vorba înþeleptului Încerc sã nu mã gândesc la soarta concursului
Am cartea aceea blestematã acolo (D. R.
popular, „ceapa rea nu piere”. Lichelele sunt bine pentru postul de profesor; nu ºtiu cum se vor
Popescu) ºi v-aº ruga, sã-i ziceþi, când îl vedeþi,
merci, prosperã, îºi consolideazã poziþiile, în timp derula lucrurile în absenþa mea. Dacã aveþi veºti
sã pãstreze neapãrat exemplarul tipãrit, în ’89,
ce milioane de oameni ajung muritori de foame bune, comunicaþi-mi-le ºi mie (ºtiu cã preþul
la Editura Albatros ºi scos din plan de o directoare
– la propriu, nu metaforic. Deºi mulþi sunt timbrelor pt. scrisorile externe a crescut, dar faceþi
prea zeloasã. Exemplarul acela e, pentru mine,
disperaþi, eu mai am în mine un dram de optimism un mic sacrificiu!). Salutãri amicilor. Sãrutãri de
mai preþios decât manuscrisul propriu-zis;
ºi de aceea las un citat din aceeaºi scrisoare a mâini Doamnei. Gânduri bune fiicelor Dvs. Toate
înþelegeþi de ce, nu?
Craiului Munþilor, a acestui Isus Hristos român, cele bune.
În fine, de prisos sã vã spun cã vã duc dorul ºi
sã-mi continue gândul „Însã D-zeii cei de sus Nae Constantinescu
cã aºtept sã ne revedem pe la începutul lui iunie.
amândouã aceste firi (vegetalã ºi omeneascã – n.
Tot mã întreb pe unde ºi ce mai scrieþi. Cu cine
mea, I. D. B.) le schimbã întru bucurie, liniºtind IX.
vã mai vedeþi ºi ce proiecte mai aveþi?
viforele timpului”.
ªi ar mai fi încã multe ºi multe întrebãri, dar [Fãrã datã; Ilustratã]
Deci, bucuriile:
trebuie, acum sã pun punct aici.
- Cu toþii suntem sãnãtoºi, chiar fratele Costicã
Sãrutãri de mîini Doamnei Dvs. ºi salutãri Stimate Domnule Profesor,
merge mai bine; a scãpat de a doua boalã (icterul)
fetiþelor. Îmi cer scuze pentru întârzierea cu care confirm
care era sã-i fie fatalã;
Gînduri bune tuturor amicilor noºtri comuni. primirea scrisorii Dvs. din oct. crt. Mulþumesc
- Cu toþii (e un fel de a zice, ºtabii, elitele, nu)
Cu toatã prietenia, pentru gândurile bune ºi pentru frumoasele
facem inspecþii în draci, ciugulim pe la pomeni
Nae C. urãri13. Timpul trece ºchiopãtând. Am o stare de
ºi, cu profesorii care te preþuiesc, te evocãm cu
spirit pãcãtoasã, pe care nu pot (sau nu fac efortul)
drag;
(continuare în pag. 27)

(urmare din pagina 26)
sã mi-o explic. I-am scris lui Dan Mazilu câteva
rânduri. Intenþionez sã vin în dec[embrie] acasã
– poate mã mai desluºesc puþin atunci.
Nãdãjduiesc sã avem, împreunã, câteva ceasuri
de tihnã ºi de taifas.
Ce face dl. Cruceru? Salutãri ºi gânduri bune
tuturor. Sãrutãri de mâini Doamnei ºi urãri de
succes fetiþelor. Cu cele mai bune sentimente,
N. Constantinescu
EPISTOLAR
amãgim ºi ne mângâiem! Oricum, ceea ce e sigur
e cã vremea trece ºi, ajutatã de unii colegi ºi
prieteni, aduce cu ea pensia, respectiv mult urâta
vârstã a treia, despre care unii chiori cu ochelari
de cal cred cã pentru ei nu va veni niciodatã. Va
veni, Nae, ºi încã urât de tot, cãci m-am convins
definitiv, pe lumea asta totul se rãzbunã sau va fi
rãzbunat. Dumnezeu ºi istoria au grijã de asta.
Niciodatã adevãrul proverbelor „sã moarã tata sã-
i iau briceagul”, „sã moarã moºul sã-i iau pipa”
n-au fost mai vii, decât în acest an, în Facultatea
noastrã, chiar dupã plecarea lui Cornea, de la
Decanat, care mi-a zis într-o zi, „Domnule Bãlan,
27
l scrii acolo temeinic ºi frumos, aºa cum am
stabilit. Lucrarea trebuie sã aparã în a doua parte
a anului viitor. Eu voi face poezia. Acum fiind
pensionar am timp berechet. Ceilalþi autori
lucreazã ºi ei în draci.
Pe aici cum ºtii: neamuri proaste fãrã numãr,
câtã frunzã ºi iarbã, gunoaie morale, lichele ºi
impostori aºijderea, oameni buni, decenþi ºi
truditori amãrâþi cu milioanele. E vreme urâtã. E
frig ºi ninge ºi drumurile, chiar cele spre nicãieri,
sunt înfundate, cum se anunþã dimineaþã la radio
ºi cum le vedem ºi noi cu ochii împãienjeniþi de
durerea unui neam ce aºteaptã de mult o dreaptã
sãrbãtoare. Iatã de ce nu þi-am rãspuns la scrisoare
ºi la felicitãrile pe care le meritai ºi mata pentru
aceeaºi zi ilustrã.
Acum îþi scriu sã te felicit din tot sufletul pentru
Sfântul Nicolae. Sã fii sãnãtos ºi mata ºi familia
ºi la pungã gros ºi sã te iubeascã Doamna
Constantinescu a cãrei mânã o sãrut respectuos!
Te sãrut cu drag, Nae, ºi te aºtept cã mi-e dor
de un prieten adevãrat.
Ion Dodu Bãlan
PS [Pe marginea din stânga a foii de hârtie] Nu
ºtiu ce fac foºti prieteni ºi nici nu vreau a ºti!
Facultatea de românã, colegii[le] ºi altele de la Sp[iru]
Haret nu au fost acreditate, de unde unele probleme
neplãcute. Silviu e la Paris. Mizeria moralã
universitarã e aici. Încolo, toate bune, cum le ºtii.
Servus, prin carte / Cã cu mâna suntem departe!
Ion Dodu Bãlãn

Scrisoare datatã 2 aprilie 1993, Turku
þi-au fãcut-o prietenii, nu duºmanii”.
X. Drept care eu am scris pentru început un
10 Noiembrie 1995 splendid articol în Naþiunea, intitulat „Fereºte-mã,
Iubite prieten ºi distins coleg, Doamne, de prieteni”. Am primit zeci de felicitãri
Dragã Nae, ºi mã aºtept sã primesc sute insulte ºi de picioare
în curul care s-a întors spre o anumitã lume.
Faci ceva, nu faci – ca sã parafrazez o pudicã Dar ce dracu fac? Scriu numai bazaconii! Or
expresie popularã – vremea trece ºi nu se mai fi ºi astea bune la ceva, mai târziu, când pe mulþi
întoarce. Vorba nefericitului genial poet „Vreme îi voi pensiona ºi eu.
trece, vreme vine”. Vine alta pentru lumea de Tu ce faci? Ai plecat ºi nu mi-ai lãsat textul
dincolo, pentru viaþa veºnicã. De, cu atât ne pentru Enciclopedia performanþelor14. Te rog sã-
1
În original Dramaturgii.
2
Localitatea de baºtinã a profesorului C. Cruceru care ne relata
cã la ei, acolo, þuica se fãcea ºi din... dovlecei (!!!).
3
Ghiþã Florea, conferenþiar la Facultatea de Litere de la
Universitatea din Bucureºti, „retras” la Universitatea particularã
„Spiru Haret”. Avea o editurã la care depusesem un volum de
texte comentate din scrierile despre copii ºi rãzboi ale lui D. R.
Popescu, volum în curs de apariþie în decembrie 1989 ºi aruncat
la gunoi de noua directoare a Editurii Albatros. Volumul (realizat
în colaborare cu profesoara Doina Bãghina) cu modificãri fãcute
în redacþia noii edituri, nu a mai fost tipãrit, exemplarul printat la
Editura Albatros nu mi-a mai fost returnat ºi nici prefaþa
„cosmetizatã” nu se mai regãseºte în paginile pe care le-am
recuperat, cu mari dificultãþi, de la noii editori.
4
Este vorba de profesorul Lauri Lindgren, prorector, la vremea
respectivã, al Universitãþii din Turku (Turun Yliopisto), pe care
I. D. Bãlan îl primise, într-o vizitã protocolarã, spre sfârºitul
anului 1989, pe când era, pentru scurtã vreme, Rectorul
Universitãþii din Bucureºti.
5
Profesorul Paul Cornea.
6
George Ganã, profesor la Facultatea de Litere, editor al operei
lui Lucian Blaga ºi Tudor Vianu.
7
Silviu Angelescu, coleg la catedra de folclor, învestit cu diferite
funcþii la începutul anilor ’90.
8
Profesorul Constantin Cruceru era originar din localitatea
Iºalniþa, pe care o evoca mereu cu cãldurã.
9
În schimbul de scrisori se fac dese referiri la iniþiativa Academiei
de a schimba ortografia; revenirea la â din a, la sunt faþã de sînt
ºi altele.
10
Trimitere la volumul Þara omeniei (Studii ºi eseuri), Bucureºti,
Editura Militarã, 1983, 216 p.
11
Edgar Papu (1908-1993), eseist, asistent, lector de literaturã
universalã, doctorat cu Tudor Vianu, pe care îl înlocuia la cursuri
pe când profesorul era plecat în misiuni diplomatice sau ºtiinþifice
în afara þãrii. Aºa se face cã, pe când eu eram în anul al II-lea
(1960-61), cursul de Literaturã universalã a fost þinut de Edgar
Papu. L-am audiat, ca atare, în Amfiteatrul R III de la Facultatea
de Chimie, din clãdirea Universitãþii, aripa din dreapta, pe
Bulevard, un amfiteatru imens, peste 200 de locuri, în care am
fãcut, mai târziu, ºi cursul de literaturã rusã ºi sovieticã, cu
Mihail Novicov. Seminarul îl fãceam, într-o salã din str. Schitu
Mãgureanu, cu foarte tânãrul asistent Ion Dodu Bãlan, selectat
de Tudor Vianu dintr-un numãr de absolvenþi, din acei ani.
12
Ziarist, susþinut ºi susþinãtor al lui Ion Iliescu, cãsãtorit cu
Adriana Stoichiþoiu-Ichim, cadru didactic la catedra de studii
lingvistice de la Facultatea de Litere.
13
Scrisoare lipsã din dosarul corespondenþei cu I. D. B. Fiind
vorba de octombrie ºi de „urãri”, trebuie sã fi fost în jur de 5
octombrie, când ne sãrbãtoream împreunã, ziua de naºtere. Abia
la slujba înmormântare a lui I. D. B. am aflat, fiind scris pe
crucea tombalã, cã data naºterii sale era, de fapt, 4 octombrie
1929, nu 5 oct., ºi cã dânsul þinea ca, în familie, sã fie sãrbãtorit
la aceastã datã.
14
Un proiect de cercetare pus la cale de Fundaþia „Spiru Haret”,
prin strãdaniile scriitorului Paul Anghel (1931-1995), unul dintre
promotorii ºi susþinãtorii teoriei „protocronismului”, alãturi de
Mihai Ungheanu, la care se raliase ºi Edgar Papu. Decesul lui
Paul Anghel în oct. 1995 a lãsat proiectul nedesãvârºit ºi
nepublicat.
28
Constituþia de la 1923 – 100 de ani de viaþã
constituþionalã democraticã
Constituþionalismul în România celebreazã în anul 2023 un
eveniment major: 100 de ani de la adoptarea Constituþiei
României Mari. De-a lungul timpului, în România s-au succedat
mai multe legi fundamentale pânã la cea din 1923, urmatã fiind
de Constituþia din 1938 ºi Constituþiile din perioada regimului
comunist – 1948, 1952, 1965. Dupã cãderea regimului comunist
în 1989, în anul 1991 a fost adoptatã o nouã Constituþie, revizuitã
în anul 2003, ºi care semnificã revenirea la principiile democratice
ºi valorile statului de drept.
În Þãrile Române, pânã în anul 1866, au fost elaborate o
serie de documente cu rol constituþional: Constituþia
„Cãrvurarilor” din 1822, „Regulamentele Organice” din Þara
Româneascã (1831) ºi Moldova (1832), proiectul de
Constituþie elaborat de Ion Câmpineanu (1838), „Statutul
Dezvoltãtor al Convenþiei de la Paris” (1864).
Constituþia de la 1866, adoptatã de cãtre Adunarea
Constituantã la 29 iunie, a fost promulgatã de noul domnitor
Carol I fãrã a se cere acordul Marilor Puteri ºi în special a
Imperiului Otoman, fiind elaboratã dupã modelul Constituþiei
belgiene din 1831. Fiind prima Constituþie adoptatã fãrã
concurs strãin ºi aprobare externã, Constituþia de la 1866 a
reprezentat un act de manifestare a Independenþei, oferind
cadrul pentru evoluþia statului român pe baze moderne ºi
democratice.
Dupã Primul Rãzboi Mondial ºi realizarea Marii Uniri
din 1918 se impunea cu necesitate elaborarea unei noi
Constituþii care sã consfinþeascã noile realitãþi teritoriale ºi
politice: introducerea votului universal ºi reforma agrarã.
Ca urmare, ca ºi Constituþia din 1866, noua Constituþie a
reprezentat un pact între Rege ºi Parlament (Reprezentanþa
Naþionalã). Venirea la putere, în 1922, a Partidului Naþional
Liberal, partid cu o bogatã experienþã în activitatea de
guvernare, reprezenta pentru România Mare o perioadã de
stabilitate. Ion I.C. Brãtianu, preºedintele Partidului Naþional
Liberal, beneficiind de încrederea regelui Ferdinand I, al
cãrui sfãtuitor era, a luat hotãrârea de a dizolva Parlamentul
ºi prin decretul de convocare a Corpurilor Legiuitoare a
declarat constituante noile adunãri alese. În urma unor
dezbateri aprinse pe marginea proiectului de Constituþie, la
26 martie 1923 Adunarea Deputaþilor a votat Constituþia cu
247 de voturi pentru, opt voturi împotrivã ºi douã abþineri.
La data de 27 martie 1923, Constituþia a fost votatã ºi de
cãtre Senat, cu 137 de voturi pentru, douã voturi împotrivã
ºi douã abþineri. Dupã votul din Parlament, noua Constituþie
a fost promulgatã prin Decretul regal nr. 1360 din 28 martie
1923 ºi publicatã în Monitorul Oficial nr. 282, la 29 martie
1923.
Constituþia de la 1923 avea opt titluri ºi 138 de articole,
spre deosebire de cea din 1866 care avea 128 de articole.
Au fost modificate integral 20 de articole, fiind incluse 7
articole noi, 25 de articole au fost reformulate, în timp ce
alte 76 de articole ale Constituþiei din 1866 au rãmas neschimbate.
Legea fundamentalã a României trebuia sã-ºi adapteze
prevederile la noile realitãþi politico-administrative, economice
ºi sociale determinate de Marea Unire, precum ºi sã ofere cadrul
legal aplicãrii unor reforme democratice. Deºi foarte asemãnãtoare
cu cea de la 1866, Constituþia de la 1923 avea totuºi individualitate
ºi originalitate, conferite de o serie de articole referitoare la
suveranitatea naþionalã, dreptul de proprietate, drepturile ºi
libertãþile românilor, principiul legalitãþii ºi supremaþiei
Constituþiei, modalitãþi noi de revizuire.
Principiul suveranitãþii naþionale era mult mai bine formulat,
prin declararea statului român ca stat naþional unitar, indivizibil
ºi inalienabil, fiind interzisã colonizarea cu populaþie strãinã.
Drepturile politice ale românilor erau prevãzute în noua
Constituþie: libertatea conºtiinþei, libertatea învãþãmântului, cel
primar fiind obligatoriu ºi gratuit, libertatea presei, libertatea
întrunirilor ºi de asociere, libertatea individualã. Femeile continuau
sã nu aibã drepturi politice (art. 6), iar orice persoanã, indiferent
de credinþã religioasã, de origine etnicã ºi limbã, putea dobândi
drepturi civile ºi politice ºi le putea exercita (art.7).
Referitor la dreptul de proprietate, potrivit Constituþiei din
1866, „proprietatea de orice naturã, precum ºi creanþele statului
sunt sacre ºi neviolabile” (art. 19). În cadrul Constituþiei de la
1923, se specifica: „Proprietatea de orice naturã precum ºi
creanþele statului sunt garantate” (art. 17). Prin acest enunþ, noua
Constituþie fãcea un pas înainte prin extinderea dreptului statului
de a opera exproprieri pentru „cauzele de utilitate publicã”. Pe
lângã cazurile deja cunoscute: „comunicaþiunea, salubritatea
ISTORII
publicã ºi lucrãrile de apãrare a þãrii”, se adãugau încã douã:
„interesul cultural ºi interesul general direct al statului ºi
administraþiilor publice”. De asemenea, pentru prima datã,
zãcãmintele de orice naturã ale subsolului deveneau proprietatea
statului, urmând ca o lege specialã sã precizeze normele ºi
condiþiile de punere în valoare a acestor bunuri. Proprietate a
statului deveneau ºi cãile de comunicaþii, spaþiul atmosferic ºi
apele navigabile.
Constituþia consacra ºi dezvolta ºi principiul separaþiei
puterilor în stat: puterea executivã, puterea legislativã ºi puterea
judecãtoreascã. Puterea legislativã era exercitatã de cãtre rege ºi
Reprezentanþa Naþionalã (Parlamentul), care se împãrþea în douã
adunãri: Adunarea Deputaþilor ºi Senat. Puterea executivã era
încredinþatã regelui, care avea astfel dreptul de iniþiativã,
sancþionare ºi promulgare a legilor, precum ºi dreptul de dizolvare
ºi prorogare a Parlamentului. Puterea judecãtoreascã putea limita
atribuþiile puterii legislative, având dreptul sã controleze
constituþionalitatea legilor. Organele judecãtoreºti erau:
judecãtoriile de ocol, tribunalele, Curtea de Apel, Înalta Curte de
Casaþie ºi Justiþie. Era înfiinþat pentru prima datã Consiliul
Legislativ, a cãrui menire era „sã ajute în mod consultativ la
facerea ºi coordonarea legilor, emanând fie de la puterea executivã,
fie din iniþiativã parlamentarã”. Consultarea Consiliului Legislativ
era obligatorie pentru toate proiectele de legi, cu excepþia celor
care priveau creditele bugetare.
Despre rege, în calitatea sa de ºef al statului ºi atribuþiile ce îi
reveneau, se stabilea cã puterile sale constituþionale erau
considerate ca ereditare în linie coborâtoare directã ºi legitimã
din bãrbat în bãrbat, prin ordinul de primogeniturã ºi cu excluderea
perpetuã a femeilor ºi coborâtorilor lor la succesiunea tronului
(art. 77). Regele era socotit major de la vârsta de 18 ani împliniþi
(deºi vârsta majoratului era de 21 de ani); putea fi numitã o
Regenþã compusã din trei persoane care sã exercite puterile regale
în timpul minoritãþii succesorului la Tron, iar persoana regelui
era inviolabilã, fapt pentru care, orice act al regelui trebuia
contrasemnat de un ministru. Potrivit art. 88 al Constituþiei, regele
putea revoca miniºtrii, sancþiona ºi promulga legile sau putea
refuza sancþionarea acestora, putea amnistia sau micºora
pedepsele, era ºeful armatei, conferea gradele militare ºi
decoraþiile, avea dreptul de a bate monedã ºi de a încheia convenþii
Muzeograf dr. ªtefania DINU
Prof. Constantin BÃRBUÞÃ
cu statele strãine. Guvernul exercita puterea executivã în numele
regelui, fiind condus de un preºedinte al Consiliului de Miniºtri,
însãrcinat de cãtre rege cu formarea guvernului. La dezbaterile
celor douã Corpuri Legiuitoare era necesarã prezenþa cel puþin a
unui ministru.
În Constituþia de la 1923, principiul legalitãþii ºi supremaþiei
Constituþiei era mai bine exprimat decât în cea de la 1866. Astfel,
art. 103 preciza în mod expres cã „numai Curtea de Casaþie în
secþiuni unite are dreptul de a judeca constituþionalitatea legilor
ºi a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrare
Constituþiei”, în timp ce la 1866, numai puterea legislativã
putea sã interpreteze Constituþia. Ca urmare, norma
constituþionalã deþinea locul suprem, ea fiind superioarã
tuturor legilor ordinare, hotãrârilor ºi regulamentelor care
trebuiau elaborate în baza ºi prin respectarea Constituþiei.
Drept garant al integritãþii Constituþiei era desemnatã Curtea
de Casaþie, care devenea instanþa supremã învestitã cu
examinarea ºi verificarea constituþionalitãþii legilor, având
dreptul de a declara cã o anumitã lege nu este aplicabilã
pãrþilor, dacã nu a fost elaboratã cu respectarea Constituþiei.
Constituþia mai fãcea referire ºi la finanþele statului,
puterea armatã ºi câteva „dispoziþiuni generale” referitoare
la faptul cã: „Albastru, galben ºi roºu aºezate vertical erau
culorile drapelului României”, reºedinþa guvernului era la
Bucureºti, limba românã era limba oficialã a statului, iar
Constituþia nu putea fi suspendatã nici total ºi nici parþial, în
caz de pericol putând fi instituitã starea de asediu generalã
sau parþialã.
Legea fundamentalã putea fi revizuitã total sau parþial
numai din iniþiativa regelui sau a uneia dintre cele douã camere
ale Parlamentului. Ultimele articole stabileau cã aveau
caracter constituþional dispoziþiile din legile agrare ºi se
ratificau decretele legi referitoare la încetãþenirea evreilor
care locuiau în vechiul Regat. O lege specialã urma sã fixeze
lista civilã a regelui Ferdinand, întâiul rege al României
întregite.
Pe final, Constituþia hotãra faptul cã „se vor revizui toate
codicele ºi legile existente în diferitele pãrþi ale statului român
spre a se pune în armonie cu Constituþiunea de faþã ºi asigura
unitatea legislativã”.
Pornind de la toate aspectele politico-juridice cuprinse
în toate cele 138 de articole, Constituþia de la 1923 a fost
numitã „Constituþia Unificãrii”, a desãvârºirii teritoriale,
economice, politice ºi sociale a României Mari. Pe baza ei, a
legilor agrare, votului universal, societatea româneascã a
înregistrat o evoluþie fireascã spre o mai largã participare a
populaþiei la viaþa politicã a þãrii, spre dezvoltarea pe baze
moderne a agriculturii ºi asigurãrii îmbunãtãþirii condiþiilor
de viaþã ale oamenilor, mai ales ale celor din mediul rural.
Constituþia a oferit ºi baza pentru dezvoltarea ºi afirmarea
culturii naþionale, cu deosebire a învãþãmântului pe întreg teritoriul
României Mari, ca factor al consolidãrii unitãþii naþionale. Noua
Constituþie a însemnat ºi afirmarea regimului parlamentar,
creându-se o legãturã directã între parlamentarism ºi democraþie.
Regimul parlamentar a fost susþinut de pluralismul politic, ceea
ce a asigurat existenþa unui regim politic democratic.
În ceea ce privea instituþia monarhiei a fost pãstrat primatul
Constituþiei în raport cu monarhia, regele fiind învestit cu putere
numai prin depunerea jurãmântului pe Constituþie: „Jur a pãzi
Constituþia ºi legile poporului român, a menþiune drepturile lui
naþionale ºi integritatea teritoriului”.
Referitor la adoptarea noii Constituþii, preºedintele Consiliului
de Miniºtri – Ion I.C. Brãtianu declara: „Suntem siguri cã, pusã
în aplicaþiune într-o lungã duratã, de un popor cuminte, bãrbat,
hotãrât sã reprezinte ceea ce simte cã i se cuvine în marea familie
a statelor civilizate, aceastã constituþiune va fi temeiul pe care
România Mare de astãzi, mare prin întinderea sa ºi mare prin
aspiraþiile sale, va fi România Mare ºi prin roadele facultãþilor pe
care le va fi manifestat ºi prin însuºirile pe care le va fi dezvoltat”.
Constituþia României Mari, deºi avea anumite limite, a condus
la afirmarea ºi consolidarea unui regim democratic-parlamentar,
care a dat posibilitatea statului naþional unitar român sã evolueze
pe calea progresului social. Pe baza noii Constituþii, care a jucat
rolul de instrument politico-juridic timp de un deceniu ºi jumãtate,
România a fãcut parte dintre statele europene cu un sistem politic
de lungã tradiþie democraticã.
 ISTORII
Ordinul „Coroana României”
decernat în 1923 directorului
ªcolii inferioare de meserii
Laurentiu-Stefan
, ,
Szemkovics din Giurgiu
Urmare a raportului lui I. G. Duca, ministrul Afacerilor Strãine, cancelar
al Ordinelor, nr. 13.570, regele Ferdinand I a semnat în Bucureºti, la 9
martie 1923, decretul nr. 956 (aflat la Arhivele Naþionale Istorice Centrale,
Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar nr. 252/1923),
prin care a conferit lui Alexandrescu A., director la ªcoala inferioarã de
meserii din Giurgiu, precum ºi altora, Ordinul „Coroana României” în
gradul de Cavaler. Actul normativ de mai sus a fost publicat în „Monitorul
Oficial” nr. 78 din 10 iulie 1923, p. 3878.
Apelând la la faleristicã, la heraldicã ºi la sigilografie, prezentãm descrierea
decoraþiei ºi reproducerile grafice care provin de la Arhivele Naþionale Istorice
Centrale din Bucureºti ºi de la Muzeul Jandarmeriei Române.
Ordinul „Coroana României”a fost instituit prin Legea nr. 1.244 din 10
mai 1881 ºi avea scopul de a recompensa serviciile aduse statului. Conform
Regulamentului pentru punerea în aplicare a legii relativã la instituirea
Ordinului „Coroana României”, sancþionat prin Decretul regal nr. 3.506
din 11 octombrie 1906 (aflat, sub formã de copie, la Arhivele Naþionale
Decretul regal nr. 956 dat în Bucureºti, la 9 martie 1923 (prima paginã).
Sursa: Arhivele Naþionale Istorice Centrale
29
Istorice Centrale, Ministerul Afacerilor Externe. Cancelaria Ordinelor, dosar
nr. 642): „Ordinul «Coroana României» este o cruce cu braþe egale; fiecare
braþ este de smalþ roºu având împrejur o dungã de smalþ alb; între braþe, cifra
regelui Carol I. În mijlocul crucii, în faþã ºi în dos, este un medalion de smalþ
roºu, cu un cerc de smalþ alb, împrejurul medalionului. Pe smalþul roºu, în
faþã, se aflã coroana regalã de oþel (fãuritã din metalul unuia dintre tunurile
luate ca trofee de la inamic, în bãtãlia de la Plevna de la 28 noiembrie 1877),
iar pe cercul de smalþ alb este scris, în partea de sus, «PRIN NOI ÎNªINE», iar
în partea de jos, «14 MARTIE 1881» (data proclamãrii regatului). Reversul
(dosul) medalionului poartã scris, la mijloc, pe smalþul roºu, în linie orizontalã
«10 MAI» (data încoronãrii) ºi împrejur, pe cercul de smalþ alb: «1866 –
1877 – 1881» (datele urcãrii pe tron, proclamãrii independenþei ºi proclamãrii
regatului). Pentru Cavaleri, diametrul crucii este de 40 mm, cifra regalã, între
braþele crucii, ca ºi montura crucii, sunt de argint, iar panglica este moaratã de
culoare albastru-închis cu câte o dungã pe fiecare margine de culoarea oþelului,
dunga latã de 6 mm”.
Ordinul „Coroana României” în gradul de Cavaler, model 1881 (avers ºi
revers). Sursa: Muzeul Jandarmeriei Române
30
Mersul
târgului
29.01.2023: Dorinþe
împlinite
Toþi, cu mic, cu mare, am sperat sã
vinã iarna adevãratã, împovãratã de
Stefan
zãpadã. ªi mai doream sã fie din belºug,
, ca sã acopere în întregime cu covorul
Crudu
imaculat mizeria din jur. Cu ce preþ, nu
conteazã. ªi s-a împlinit visul începând
de vineri seara când a început ºi viscolul.
Ieri dimineaþã ne-am trezit într-o poveste din copilãrie. Pãmântul
ºi copacii erau acoperiþi de o zãpadã moale ºi lipicioasã. Plãcut
de privit ca spectacol al naturii dar a sosit ºi cu impedimente
simþite imediat ce lumea a ieºit din case, ca de obicei, cu maºina
personalã. Autoritãþile, care nu se dezmint, au fost iar luate prin
surprindere ºi ca atare nepregãtite sã intervinã rapid ºi eficient.
Dificultãþi mari în trafic, lipsã de utilaje, copaci cãzuþi de greutatea
zãpezii. În câteva judeþe viscol puternic, drumuri blocate, maºini
înzãpezite, stare de alertã. În zonã, deºi s-a intervenit relativ
târziu, s-a circulat în condiþii de iarnã. Nu credeam cã târgul va
putea sã se desfãºoare în aceste condiþii, constrâns ºi de vreme ºi
de spaþiul îngustat la maxim de zãpada ce acoperã o parte
importantã din stradã. În pofida a ceea ce gândesc eu, chiar dacã
vãduvit (târgul) de mulþi comercianþi obiºnuiþi, au fost destui cei
prezenþi cu marfã. Mai puþin ca de obicei, cumpãrãtorii. De data
aceasta preþurile s-au menþinut, iar la unele produse chiar mai
mici (legume autohtone ºi fructe). Au predominat legumele de
import. Nu am vãzut decât un producãtor (Petricã din Hobaia).
Ceilalþi se ocupã de semãnat rãsadurile ºi probabil cã-ºi
supravegheazã solariile de efectele negative ale viscolului, aºa
cum s-a întâmplat anul trecut. În rest, dacã ne gândim cã a trecut
deja o lunã din acest an, presimt cã va fi din ce în ce mai greu ºi
n-ar fi cazul sã ne facem mari speranþe. Benzina ºi motorina se
scumpesc aproape zilnic (dar bine cã o gãsim) ºi de aici sigur vor
porni în lanþ altele. De ieri, un sortiment de pâine, cãutat, de la
2,70 lei/buc. s-a fãcut 3 lei. Doar preºedintele este încrezãtor ºi
de aceea, de Ziua Unirii, încadrat de militari la „Mormântul
soldatului necunoscut”, ne-a urat la mulþi ani. Bizarã urare lângã
un mormânt. Oricum, s-a ferit de oameni, de popor adicã. Care
popor, este nerecunoscãtor ºi oricând te poate huidui. Ca pe cei
doi, Ciucã ºi Ciolacu, la Iaºi ºi la Focºani, de Ziua Unirii. Nu
sunt primii ºi nu vor fi ºi ultimii. Oare de ce?
5.02.2023: Târgul lui Tremurici
Dupã atâtea atenþionãri ºi alerte de vreme rea, respectiv ninsori,
viscol ºi ger, nu mai ºtiam la ce sã mã aºtept în aceastã dimineaþã.
Din fericire pentru târg, nici nu a nins ºi nici vântul nu a bãtut.
Cer senin, soare cu dinþi ºi doar ger, numai bun de tremurat, mai
ales când eºti vânzãtor ºi stai pe loc. Se pare cã nimic nu poate
împiedica desfãºurarea târgului. Nemaifiind zãpadã, s-au
prezentat la datorie cam toþi cei obiºnuiþi, inclusiv cei cu fiare,
care au lipsit acum o sãptãmânã. Motivaþi au fost doar
producãtorii, posesori de solarii, care supravegheazã rãsadurile
plãpânde. Au suficiente emoþii pentru cã zãpada ºi/sau viscolul le
pot produce pagube, aºa cum s-a ºi întâmplat în zona Matca-
Tecuci. În plus trebuie sã asigure cãldura necesarã plantelor atât
de sensibile. Fiind temperatura exterioarã scãzutã, vânzãtorii au
scos marfa treptat din dubiþe, ca sã nu îngheþe. Chiar ºi aºa, cele
câteva ridichi de lunã ºi legãturi de zarzavaturi arãtau jalnic.
Riscuri sub cerul liber. A îngheþat chiar ºi muzica de la taraba cu
casete/dischete. Preþurile, la fel, au îngheþat ºi ele. Cu greu se mai
fac reduceri, iar diferenþa de preþ s-a datorat calitãþii (exemplu
cartofii: 2,5-3 lei/kg). Multe furaje ºi cereale. Diversitate de
vechituri la talciocari unde am vãzut ºi o oglindã destul de mare
ºi frumos înrãmatã. Nu a fost o idee bunã pentru cã toþi ne ferim
sã ne vedem feþele deloc fotogenice. Au apãrut iar cartofii de
Covasna. Cultivatorii cumpãrã acum sãmânþã din soiuri
selecþionate din zonã ºi, ca sã-ºi scoatã cheltuielile cu deplasarea,
cumpãrã ºi cartofi ambalaþi de calitate bunã, pentru mâncare, pe
care-i vând cu 3 lei/kg. Spre sfârºitul acestei luni îi pregãtesc (pe
cei de sãmânþã) de iarovizare (încolþire) pentru a fi buni de semãnat
în câmp pentru recolta timpurie. Evident cã-ºi cunosc bine
„meseria”. Frigul care a sosit pe neaºteptate i-a surprins nu numai
pe urºii treziþi prematur din hibernare, dar ºi pe cei nepregãtiþi
pentru iarnã cu lemne de foc. Pe strãzi trec spoitorii cu cãruþa cu
crengi uscate din zãvoi sau din pãdure. La Vasile al lui Oaie,
vecinul meu cãruia toatã vara „i-au cântat greierii” în timp ce bea
de zor bere sau ce se mai gãsea „pe caiet” la magazinele de
cartier, am auzit o drujbã cu care tãiase ultimul pom din curte. E
greu sã te încãlzeºti cu lemne puþine ºi verzi. ªi atunci cum sã nu
înjure pe guvernanþi cã nu-i dau ajutoare pentru ieºire din iarnã?
Sã ne fereascã Cel Bun de alte nenorociri pe o asemenea vreme,
chiar dacã ne-ar scãpa (poate) de puturoºi ºi de beþivi.
A CTU ALIT
CTUALIT ATEA
ALITA
12.02.2023: Meniu hibernal complet
Dintr-o datã, gerul s-a abãtut peste toatã þara. Meteo-filozofii
se cãinau cã iarna-i anormalã ºi cã ne trebuie obligatoriu ger ca sã
omoare microbii, dând ca exemplu epidemia de gripã. Natura
însã, imprevizibilã ca întotdeauna, ne-a arãtat ce poate. Dupã
zãpada bogatã de sâmbãta trecutã ne-a trimis gerul (ciclon siberian)
cel mare al acestei ierni (minus 31 de grade la Întorsura Buzãului
ºi minus 13 la noi în sud). Nopþile geroase ºi zilele cu temperaturi
sub zero grade ne-au sãturat de frig rapid. Cu toþii am suferit, dar
cei mai afectaþi au fost legumicultorii, cei care ne vor asigura
rãsadurile în primãvarã. Azi însã temperaturile au mai crescut
(minus trei grade la prima orã) ºi târgul a avut condiþii bune de
desfãºurare. Toatã lumea a rãspuns la apel. Marfã multã ºi diversã.
Preþurile însã au mai sãltat un pic. Vizibil în special la unele
legume: ceapã uscatã (5 lei/kg), morcovi, sfeclã roºie ºi ridichi
negre (4 lei/kg), varzã crudã 2 lei/kg, albiturã 8 lei/kg. Preþuri
stabile la fructe, dar ºi la cartofi (2,5-3 lei/kg). În rest, preþuri „de
monopol”, adicã asemãnãtoare cam la toþi vânzãtorii. Ouãle de
gãinã 1,5 lei/buc. La Nelu, carnea de viþel avea deja douã preþuri:
35 ºi respectiv 40 lei/kg, la antricot. Avem de ales sã renunþãm
sau sã mergem în Argentina unde-i mai ieftinã ºi mai bunã calitativ,
sã mâncãm pe sãturate. Nu fabulez, o doamnã notar ne-a
mãrturisit cã tocmai s-a întors dintr-o excursie în Argentina ºi
Paraguay. Deci, existã alternative. Însã târgul nostru nu are egal
în lume. Aici gãseºti un amalgam de oferte. Te întâlneºti cu prieteni,
afli noutãþi, iei þeapã dacã nu eºti atent la marfa preambalatã. Azi,
primind rest la ce-am cumpãrat am constatat cã lipsea o bancnotã
mare. Vânzãtorul mi-a spus cã greºeºte pentru cã are sechele de
la Covid. Se poate, mulþi se vaitã. Ca ºi cerºetorii care sunt
miluiþi de bunii creºtini. O afacere bunã pentru cea care-i
supraveghea de aproape, nevãzutã fiind de poliþiºti ºi/sau de
jandarmii dispuºi strategic la intrare. ªi casiera este miloasã cu
unii. Îl întreba pe unul cu fiare dacã a vândut ceva. Evident cã
acesta i-a spus nu ºi apoi ceva la ureche. C-aºa-i la noi. Ne avem
ca fraþii. Sã nu uit. Au apãrut florile (primule) în ghivece, ieftine
ºi frumoase. Ba chiar ºi mãrþiºoare. Fiþi optimiºti. Trece ºi iarna
asta!
N.B. Sã ne bucurãm cã trãim, chiar cu unele neajunsuri. Sã ne
rugãm sã fim feriþi de marile nenorociri ce se petrec în þãrile
vecine. Întâi rãzboiul din Ucraina. Acum cutremurul devastator
din Turcia, soldat cu zeci de mii de victime. Sã încercãm sã fim
mai buni.
19.02.2023: Cursuri intensive de seismologie
De când cu seismele din Gorj (13 februarie – 5,7 Richter),
toatã media s-a inflamat. Televiziunile nu mai contenesc cu cele
mai înspãimântãtoare interpretãri. Fel de fel de specialiºti sunt
„interogaþi” sã spunã ce nu ºtiu. Cu aceastã ocazie ne-am cam
convins ºi noi în cine sã avem încredere. La confuzia care s-a
creat au contribuit ºi moderatorii care, chiar dacã nu cunosc
deloc fenomenul, ºtiu sã creeze panicã. Oricum, eu m-am sãturat
sã vãd pe ecran „fosile” care bagã spaima în noi cu „marele
cutremur” care o sã vinã, dar nu se ºtie când. Noroc cã avem ceva
care ne face sã uitãm de veºtile rele: târgul. Spre el se îndreaptã
atâta suflare cu multã speranþã, iar azi ºi cu feþe senine. Asta
pentru cã de vineri vremea s-a încãlzit apreciabil, nopþile au fost
cu temperaturi pozitive, iar zilele (doar ieri ºi azi) cu mult peste
normal, respectiv temperaturi pozitive între 12 ºi 15 grade. O
stare de bine generalã. Mãrfuri destule. Se observã o tendinþã
uºoarã de creºtere a preþurilor. La cartofi, preþul general este de 3
lei/kg. La multe legume s-a stabilizat la 1 euro/kg (!). Verdeþurile
scumpe (la prima orã, vorbesc). Legãturile de mãrar, pãtrunjel,
ridichi de lunã, 2 lei/buc. Spanacul, 10 lei/kg. Salata verde 3-4
lei/buc. Erau ºi urzici, cam mici. Merele din belºug s-au menþinut
deocamdatã. Rãsad de salatã 50 de bani alveola. Flori multe ºi
atrãgãtoare, relativ ieftine. Manufacturate foarte multe: ºoºoni,
galoºi, adidaºi, ghete, cãciuli, pãlãrii ºi ºepci, fesuri ºi multe
altele, pentru toate vârstele. O babã, cam neghioabã, îºi exprima
aversiunea faþã de chiloþii expuºi. Toþi erau bikini, însã modelul
ei preferat se aflã la farmacie, nr. 3, tip chilot, unisex. Cunosc
situaþia, l-am îngrijit pe Moºu destul timp. Am vãzut ºi cartofi de
sãmânþã, încolþiþi, cu 1,5 lei/kg. Ca ºi varzã furajerã, tot cu 1,5
lei/kg. ªi la arpagic a mai crescut preþul cu 1 leu/kg. Am luat
preventiv, cã þine pânã la semãnat în curte. Am zãbovit ceva timp
la vânzãtorii de cruci din marmurã, modele ultimul tip. Voi
comanda pentru mine o placã cu epitaful care cred cã mi se
potriveºte ºi pe care l-am tot „finisat”. Nu vãd nimic macabru în
aceasta. Va fi ultima mea glumã „serioasã”. Apropo. Ieri a fost
sâmbãta morþilor. Bisericile ºi cimitirele au fost pline de coºuri
cu colive care de care mai bine aranjate, însoþite de colaci ºi
diverse dulciuri ºi fructe, toate pentru împãrþit, pentru sufletele
morþilor. O cheltuialã însã foarte mare, în medie cam 150 lei per
coº. S-au scumpit ºi lumânãrile, dar ºi taxa pentru pomenire. E
rãu sã mori, e greu sã trãieºti! Avem de ales?
26.02.2023: Rãzboi în casã ºi pace-n târg
Cam aºa zicea Moºu acum un an, dupã ce începuse invazia din
Ucraina ºi despre care spunea cã înseamnã „orfani, vãduve ºi
distrugeri” (era veteran de rãzboi). Pe 22 februarie ar fi împlinit
98 de ani. A trecut deja un an de rãzboi (24 februarie) ºi suntem
sãturaþi de atâtea ºtiri care se transmit la concurenþã de absolut
toate televiziunile. S-a uitat repede cataclismul tectonic din Turcia
ºi chiar cutremurele din Gorj. Acest rãzboi ne afecteazã mai mult
decât ar trebui, ºi psihic dar ºi, mai ales, economic. Preþuri mari
la orice, iar acum ºi unele lipsuri (medicamente, de exemplu). O
speranþã pentru noi o reprezintã târgul. Exceptând legumele care
au preþuri oarecum stabile, carnea ºi lactatele se scumpesc cu
repeziciune. Se iau ca model magazinele, mai mari sau mai mici.
Azi a fost o vreme plãcutã pentru târg, chiar dacã în alte zone este
viscol. Ni s-a mai dat o pãsuire pânã când vor sosi ºi la noi
precipitaþiile ºi frigul (coada iernii). Nici n-ai zice cã e posibil,
pentru cã la ora ºapte am vãzut primii grauri ce au sosit, cântând
de bucurie. Lângã târg, o magnolie albã a înflorit prematur, uimind
pe oameni, iar pe zambilele din ghivece, înflorite, albinele cãutau
polen necesar familiilor din stupi. O atmosferã nesperatã de
primãvarã. Târgul plin ne aºtepta cu tentaþii plãcute. În primul
rând cu prea multe flori în ghivece la prea mulþi vânzãtori (doar
doi cultivatori). Preþuri conjuncturale, ca în ajun de 1 Martie (de
la 5 lei/buc. la 25 lei/buc.). ªi chiar dacã fiecare a cumpãrat mãcar
un ghiveci, tot au rãmas destule. Zarzavaturi relativ scumpe.
Legãtura de spanac verde 6 lei, ridichile de lunã 2,5 lei/leg. La
cartofi, preþul s-a uniformizat la 3 lei/kg. Cei de sãmânþã, 1,5-2
lei/kg. În unele supermarket-uri se vând ºi cu 4 lei/kg. Aºa cã,
molima creºterii preþurilor de aici ni se trage. Varza crudã 2 lei/
kg, iar cea furajerã 1 leu/kg. Baloþii de lucernã ºi de paie s-au
terminat repede (recoltã slabã anul trecut). Destule pungi cu urzici
de pãdure la 5 lei una. Surprizã la lapte ºi brânzã: 15 lei/bidon de
2 litri de la 12 lei acum o sãptãmânã. Ouã puþine ºi mici cu 1,2 lei/
buc. Carne se gãsea (viþel sau porc) ºi se vindea fãrã ferealã.
Cheresteaua, deºi s-a scumpit mult, sosise încã de ieri. Au apãrut
ºi puieþii de pomi fructiferi (20 lei/buc.). Fructe destule, atrãgãtoare
(2,5-4 lei/kg). Covrigi buni, 10 lei ºirul de 50 bucãþi. Mi-am
fãcut plinul la arpagic (12 lei/kg) pentru plantat în primãvarã.
Luasem flori, dar pentru mãrþiºoare am mers în parcul central
unde era o expoziþie pentru orice preferinþã sau buzunar. Astfel
am putut ºi sã mã informez ca sã pot sã-mi exprim opiniile în
cunoºtinþã de cauzã (170 lei cheltuiþi în total azi). Mã preocupã
problemele fermierilor (cultiv ºi eu în grãdinã destule legume ºi
zarzavaturi) ºi urmãresc cu atenþie emisiuni specializate
(Agrojurnal) unde aflu lucruri interesante. De exemplu, cã persistã
seceta pedologicã (sub 50 cm solul este uscat) ºi este nevoie de
ploi ca sã se obþinã recolte pe mãsura cheltuielilor („Dacã ploaie
nu e, nimic nu se face”, vorba þãranului din noi). Aflu azi cã la o
întâlnire cu fermierii din 22 februarie (de fapt am vãzut ºi auzit
efectiv) a participat ºi dl. Geoanã care le amintea cultivatorilor
români prezenþi cã potenþialul autohton este de patru ori cât se
obþine acum. În minte mi-a apãrut „planul Valev” din 1964 când
þara noastrã era planificatã de sovietici sã fie „eminamente
agricolã”. Dacã discursul lui este doar începutul unei campanii
prezidenþiale poate fi plauzibil pânã la un punct. Acela cã el
reprezintã acum NATO care este preocupat cu altceva, nu cu
agricultura României. Sau poate mã înºel ºi existã interese ca sã
creascã producþia de cereale la noi ºi sã nu mai depindã Europa-
NATO de grâul rusesc (cea mai mare producþie din lume). Posibil,
iar dacã mai am zile, mã voi convinge personal.
N.B. Acum (ora 16), când scriu, a început sã batã vântul cu
putere, cerul s-a acoperit de nori ºi s-ar putea ca meteorologii sã
aibã dreptate: se schimbã radical vremea. Iar, referitor la subtitlu,
rãzboiul era cel de þesut, care era prezent toatã iarna în aproape
orice casã de þãran.
12.03.2023: Vânt de primãvarã
Chiar de-ar fi fost vreme rea, târgul sigur se þinea. Spre
mulþumirea tuturor a fost cum nu se poate mai bine. Puþina ploaie
de vineri seara s-a zvântat repede, dar a limpezit cerul de praful
secetei ce s-a accentuat îngrijorãtor. La ora opt lumea curgea in
valuri spre zona târgului unde se gãsea marfa cãutatã. Coadã
mare la arpagic (18 lei/kg), care s-a scumpit din nou cu trei lei pe
kg. Mult prea mult, chiar dacã ºi ceapa uscatã a ajuns la 7 lei/kg.
O crizã de moment, mult comentatã la ºtirile TV, alimentând
astfel specula. Poate înþeleg ºi oamenii cã un solar sau o micã
grãdinã cultivatã poate asigura cu legume ºi zarzavaturi proaspete
o familie. Comoditatea s-a instalat în ultimii ani cu urmãri ca
acestea, adicã preþuri prea mari. Cartofii s-au scumpit ºi ei: 3,5
lei/kg cei sortaþi. Restul, adicã amestecaþi, la plasã: 2,5 – 2,8 lei/
kg. Azi s-au cãutat ºi cartofii de sãmânþã (2 lei/kg), deja bine
încolþiþi. Morcovii, 5 lei/kg, sunt mai scumpi ca la mega-magazine
(4,5 lei/kg). Preþurile zarzavaturilor de sezon s-au menþinut: 3-4
lei bucata de salatã verde, 2,8 lei legãtura de ridichii de lunã, 10
lei un kg de spanac. Urzicile, la 10 lei punga, s-au vândut rapid.
Au apãrut mai multe rãsaduri pentru solarii: salatã, varzã timpurie
ºi chiar roºii, toate la alveolã. Brânzã ºi lapte, peºte proaspãt,
carne ºi chiar pastramã se vindeau la vedere. Fructe din belºug,
autohtone (mere) ºi din import. Furaje balotate destule ºi cu un
miros caracteristic, plãcut. Bune ºi pentru tratament fito-terapeutic
(vezi pictura cu autor necunoscut: nimfã pe claie de fân). Mulþi
puieþi de pomi ºi arbuºti fructiferi, dar ºi viþã de vie altoitã.
Aceleaºi preþuri ca astã toamnã: 15 lei pe bucatã. Meritã investiþia.
Un tablou de primãvarã completat cu mii de fire de flori de
sezon, la întrecere, expuse privirilor ºi albinelor. Toate la preþuri
(continuare în pag. 31)

(urmare din pagina 30)
mici, de concurenþã. O zi care nu trebuia sãritã, mãcar pentru
privit. Mi-am întâlnit câþiva colegi ºi prieteni vechi, nostalgici ca
ºi mine, pentru care târgul reprezintã o stare de bine. În jur,
natura reînvie. Corcoduºii se întrec (riscant) cu caiºii, grãbiþi sa
înfloreascã. Ei ne conving cã a sosit primãvara cu adevãrat. Toþi
am aºteptat-o ºi o simþim din plin.
N.B. Dupã amiazã, pe stradã, trecea vãrarul cu iapa Doina.
Am cumpãrat patru kg de var nestins, tot cu cinci lei kg ca acum
un an. Este cel care vesteºte sosirea primãverii ºi ne aduce aminte
cã trebuie sã ieºim în curþi ºi grãdini sã îngrijim pomii, gardurile
ºi casele ca odinioarã.
19.03.2023: Miros de þuicã îmbobocitã
Deºi întreaga sãptãmânã nopþile reci ºi dimineþile cu brumã
ne-au obligat sã folosim în continuare haine groase, unii pomi au
înflorit prematur, pãcãliþi de zilele însorite. Caiºii, dar ºi corcoduºii,
s-au albit de flori, sacrificate pe altarul primãverii capricioase. Sã
vedem mai spre Paºte dacã vom bea þuicã din fructele acestui an.
Sigur cã nu aceasta-i marea noastrã problemã, ci seceta pedologicã
acutã. Fãrã zãpadã în iarnã, iar acum nici ploaie consistentã, nu
este bine deloc. Am ajuns la târg la ora 6:28, deci devreme, dar
motivat. Doar la prima orã gãseºti sigur produsele pe care le
Liceul Tehnologic „Dimitrie Bolintineanu” Bolintin Vale
A CTU ALIT
CTUALIT
ALITAATEA 31
cauþi ºi care sã fie ºi de calitate adecvatã. De exemplu, azi am
cãutat (ºi am gãsit!) cartofi de sãmânþã, înmulþirea a doua,
uniformi ca dimensiune ºi încolþiþi aºa cum trebuie (2 lei/kg). La
Reviste primite
ieºirea din târg, la ora opt, deja se vânduserã în totalitate. Cartofii
de mâncare erau pe alese cu 2,5-3 lei/kg. La toþi vânzãtorii aceeaºi
marfã, aduºi din Covasna. A fost ziua puieþilor de pomi fructiferi
la redacþie
Actualitatea literarã, anul XII; nr. 122,
care s-au vândut masiv (15 lei/buc). E de bine cã oamenii doresc
sã aibã fructe proaspete în grãdini. Era ºi peºte proaspãt destul ianuarie-februarie 2023, revistã a Unirii
(30 lei/kg crapul românesc ºi 20 lei/kg novac, cel cu multe oase). Scriitorilor din România editatã de AL
Cam scump, dar nu cumpãrãm mereu. La fel, carnea expusã la LUGOJPRESS cu sprijinul Consiliului Local al
vedere. Flori în ghivece erau extrem de multe, la preþuri municipiului Lugoj ºi al SIP Timiº. Director
acceptabile (de la 2 lei). Nu puteai rezista sã nu cumperi, ceea ce
Nicolae Silade; Redactor ºef Ela Iakab; Secretar
am ºi fãcut. Fructe încã multe ºi de calitate, la preþuri neschimbate.
Am constatat cã a scãzut preþul la arpagic (17 lei/kg). Motivul ar general de redacþie Remus V. Giorgioni.
fi cã a crescut oferta (gãseºti la orice magazin) ºi altul cã a scãzut
cererea. Cei interesaþi l-au ºi plantat ºi e bine. La fel, au fost Bucureºtiul literar ºi artistic, anul XIII, nr. 1-
multe rãsaduri de solar: salatã (50 bani alveola), pãtrunjel verde, 2 (136-137), ianuarie-februarie 2023. Director
leuºtean (8 lei ghiveciul), ba chiar ºi roºii, dar cam firave, încã
Coman ªova; Redactor ºef Florentin Popescu.
prea devreme, pânã se instaleazã cu adevãrat primãvara. În rest,
ca de obicei, de toate. Inclusiv gogoºi înfuriate ºi bãºicate, la care
lumea stãtea la coadã, chiar dacã s-a ajuns la 3 lei/buc. Ori foamea, Caligraf, anul XXIII, nr. 1-2 (248-249),
ori poftã sau ambele. ianuarie-februarie 2023, revistã de culturã editatã
de Centrul Cultural Teleorman. Redactor ºef
Florea Burtan; Secretar general de redacþie Stan
V. Cristea.

www.liceubolintin.com; Tel/fax: 0246.271.283; Apostrof, anul XXXIV, nr. 1 (392), 2023,

mail@liceubolintin.com revistã a Uniunii Scriitorilor din România
publicatã cu sprijinul Ministerului Culturii ºi
Regulamentul de organizare ºi desfãºurare a Identitãþii Naþionale. Redactor ºef Marta Petreu.
Concursului „ªi eu vreau sã fiu scriitor” Scrisul românesc, anul XXI, nr. 1 (233), 2023;
din cadrul proiectului „Bolintineanu ieri ºi azi” , ediþia a IV-a nr. 2 (234), 2023; nr. 3 (235) 2023, revistã de
culturã fondatã la Craiova, publicatã de Fundaþia-
Organizator: Liceul Tehnologic „Dimitrie Bolintineanu”, Bolintin Vale, jud. Giurgiu Revista Scrisul Românesc. Director Florea Firan.

Argument: Concursul „ªi eu vreau sã fiu scriitor” iniþiat de cãtre Liceul Tehnologic „Dimitrie Bolintineanu”, Litere, anul XXIV, nr. 1 (274), ianuarie 2023;
Bolintin Vale, urmãreºte sã valorifice capacitatea elevilor din clasele V-XII, de a-ºi exprima, în mod creativ, nr. 2 (275), februarie 2023, revistã lunarã de
sentimentele ºi ideile, în versuri sau prozã.
Scopul concursului – constã în desfãºurarea unor activitãþi care sã ducã la trezirea interesului elevilor pentru
culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni editatã
creaþia liricã, pentru culturã, afirmarea, cunoaºterea ºi stimularea potenþialului artistic ºi creativ al acestora. Totodatã, cu sprijinul Consiliului Local Municipal ºi al
prin intermediul concursului, ne propunem sã menþinem în conºtiinþa publicã figura ilustrului scriitor ºi om politic Primãriei Municipiului Târgoviºte. Director Tudor
Dimitrie Bolintineanu, patronul spiritual al liceului. Cristea; redactor ºef Mihai Stan; secretar de
Condiþii de participare La concurs pot participa elevi din clasele V-XII, însoþiþi de profesorul coordonator. redacþie Mihail Florin Stan.
Participarea este directã, pentru secþiunea de creaþie liricã, ºi indirectã, pentru secþiunea de prozã scurtã.
Condiþii de desfãºurare: Concursul se desfãºoarã pe 2 secþiuni
Mozaicul, anul XXVI, nr. 1 (291), 2023; nr. 2
1. Creaþie liricã (maxim 3 creaþii pentru fiecare participant)
2. Prozã scurtã (1 creaþie pentru fiecare participant) (292), 2023, revistã de culturã editatã de AIUS
Printed. Director Nicolae Marinescu; redactor ºef
Redactarea creaþiilor – Tema creaþiilor este la libera alegere a participanþilor la concurs, dar va corespunde Petriºor Militaru; secretar de redacþie Maria Dinu.
specificului vârstei acestora. Creaþiile trimise nu trebuie sã mai fi fost premiate la vreun concurs sau sã fi fost
publicate. În cazul în care nu se va respecta aceastã condiþie, concurentul va fi eliminat din concurs. Litera 13, anul IX, nr. 33, 13 ianuarie 2023,
Un elev poate participa cu o singurã lucrare în prozã, în condiþiile respectãrii regulamentului, iar la secþiunea
revistã manifest publicatã de Editura InfoEST.
creaþie liricã, pot fi transmise maximum trei texte.
Un profesor poate coordona unul sau mai mulþi elevi, în condiþiile respectãrii regulamentului. Redactor ºef Mihai Vintilã; secretar Alexandrina
Perioada de desfãºurare: Iordache.
1. Concursul cu participare directã ºi jurizarea se desfãºoarã în data de 28.04.2023, între orele 9-13, iar premierea
va avea loc în aceeaºi zi, între orele 14-16, în incinta Liceului Tehnologic „Dimitrie Bolintineanu”, Bolintin Vale, Cu cioara vopsitã, anul I, nr. 2, martie 2023,
jud. Giurgiu. revistã de atitudine prin satirã ºi umor editatã de
Participanþii la secþiunea liricã vor fi grupaþi pe cicluri de învãþãmânt (gimnazial ºi liceal), iar creaþiile vor fi Asociaþia Culturalã „Am talent”, Broºteni,
realizate în 2 ore, în ziua derulãrii concursului, între orele 9.30-11.30.
2. Concursul cu participare indirectã presupune înscrierea ºi depunerea lucrãrilor de prozã scurtã pe adresa de
Vrancea. Redactor ºef Gheorghe Mocanu;
mail: dionysatosmadalina@yahoo.com. Se vor preciza: numele ºi prenumele elevilor participanþi, numele ºi redactor ºef adjunct Constantin Pavel.
prenumele profesorului coordonator, date de contact: telefon/ mail. Înscrierea se face prin completarea
formularului de înscriere ºi a acordului de parteneriat anexate. Formularul, acordul de parteneriat ºi lucrarea Luminã Linã, anul XXVII, nr. 4, octombrie-
vor fi expediate pe adresa de e-mail dionysatosmadalina@yahoo.com, într-un singur fiºier ataºat. decembrie 2022, revistã de spiritualitate ºi culturã
Textele vor fi trimise în format A4, portrait, redactate în Times New Roman, 12, la un rând, margini egale de 20 româneascã redactatã de cãtre Institutul Român
mm, cu diacritice. Nerespectarea acestor condiþii atrage eliminarea elevului din concurs.
de Teologie ºi Spiritualitate Ortodoxã; apare sub
Vã rugãm ca în e-mail, la subiect, sã scrieþi numele participantului la concurs pentru o mai uºoarã identificare.
Nu se percepe taxã de participare. egida UZPR. Director Theodor Damian; redactor
Jurizarea se desfãºoarã pânã în data de 28.04.2023, iar premierea va avea loc în aceeaºi zi cu secþiunea de creaþie ºef Mihaela Albu.
liricã, între orele 14-16, în incinta Liceului Tehnologic „Dimitrie Bolintineanu”, Bolintin Vale, jud. Giurgiu.
JURIZAREA LUCRÃRILOR. În perioada martie-aprilie 2023, juriul concursului, format din scriitori ºi Revista poate fi procuratã, în Bucureºti: de
reprezentanþi ai Asociaþiei pentru Culturã ºi Tradiþie Istoricã Bolintineanu ºi revistei „Sud”, va juriza lucrãrile
din secþiunea prozã scurtã ce urmeazã a fi premiate. Pentru evitarea subiectivismului, membrii juriului vor la chioºcul de presã din Piaþa Romanã (La
primi lucrãrile participanþilor fãrã numele ºi ºcoala de provenienþã ale acestora. Creaþiile vor putea fi Coloane) ºi de la sediul Editurii RAWEX
identificate printr-un numãr ce îi va fi atribuit fiecãrui concurent în funcþie de ordinea înscrierii în concurs. De COMS (Calea Griviþei, nr. 403, Bl. R, sector
asemenea, lucrãrile din secþiunea creaþie liricã vor fi jurizate în aceeaºi zi cu premierea.
Criterii de evaluare: 1); în Bolintin Vale: de la sediul redacþiei ºi
• respectarea normelor de tehnoredactare solicitate; de la Biblioteca orãºeneascã.
• corectitudinea exprimãrii;
• coerenþa textului (registrul lingvistic, stilul, lexicul);
Cãrþile se primesc pe adresa redacþiei
• originalitatea temei ºi conþinutul ideatic; (Str. Partizani, nr. 41A, Bolintin Vale,
• creativitatea (limbaj, figurat, imagini artistice); Giurgiu), iar manuscrisele pe adresa de
• elemente de tehnicã, particularitãþi de compoziþie.
PREMII – se acordã un premiu I, un premiu II, un premiu III ºi trei menþiuni;
e-mail: revistasud@yahoo.com.
• se acordã diplome de participare tuturor elevilor ºi profesorilor participanþi.
32
Biblioteca SUD-ului
Nicolae Dan Fruntelatã, Boabe de piper crud, vol. 2, redactor carte Ioana Fruntelatã, Bucureºti, Editura
RawexComs, 2023. „Volumul de faþã continuã punerea laolaltã a textelor publicate de Nicolae Dan Fruntelatã în
Flacãra lui Adrian Pãunescu, în cele douã rubrici alternative, Boabe de piper crud ºi Lumea ’ntr-o lacrimã. Sunt
scrieri «la cald», despre viaþa ºi cultura româneascã dintr-un trecut atât de recent încât îl simþim tot prezent, cu
tranziþiile ºi crizele lui interminabile, populate de mankurþi, de «gãinari ºi urechiºti», de «Mafoame» ºi «Mefrig», Editura Sud din Bolintin Vale
dar ºi luminate de «Steaua Crãciunului», de «merele lui Grigore Hagiu» sau de «galbena gutuie» din versurile- publicã volume de literaturã, istorie ºi artã
colind ale nemuritorului Adrian Pãunescu.” (Ioana Fruntelatã) ale autorilor din sudul þãrii, care trateazã
despre arealul bolintinean ori subiectele din
aceastã zonã.
Consilier editorial: Gabriel Dragnea.
E-mail: editurasud@gmail.com
Vasile Rãvescu, Pas parol, Bucureºti, Editura RawexComs, 2022. Þara e de sacrificiu.../ E în fruntea luptei, Telefon editurã: 0726179367
iat-o!/ E eroul de serviciu,/ Gata sã „salveze” NATO.
2019
Alexandru Ghiþã-Saºa, Sonete lângã somnul
tãu... ºi alte stihuri
Nicolae Scurtu, Cercetãri literare. Scriitori ºi
publiciºti giurgiuveni, vol. 1
Milica Dan, ªcoalã veche, ºcoalã nouã la
Rodica Lãzãrescu, Pe firul confesiunii..., Bucureºti, Editura Semne, 2023. Volumul este structurat în douã Bolintin Vale
pãrþi. Prima cuprinde opt interviuri, ºase apãrute în revista „Pro Saeculum” ºi douã, cele mai recente, în „Curtea Victoria Milescu, Cronicile Sudului
Gabriel Dragnea, Altharul lui Cronos
de la Argeº”... În completarea dialogurilor din volumul „Zigzag printre reviste” (2019, Editura Semne), partea a
2020
doua include ultimele cinci interviuri apãrute la rubrica Revista revistelor, pe care am susþinut-o sub pseudonimul
Vasile Grigore, Constantin ªt. Bolintineanu –
Dora Lazãr în „Pro Saeculum”. Portretul unui ctitor
Alexandru Cazacu, O camerã single
Vasile Grigore (coord.), ªtefan Crudu, Marian
Grigore, Despre oameni ºi ziduri. Cronicari ai
arealului bolintinean
Stanca Gianina Mehedinþu, Localitatea mea ºi
Ioan Scurtu, Povestiri adevãrate. Memorii, Iaºi, Editura Junimea, 2022. Am cunoscut persoane cu un rol major obiceiurile ei. Auxiliar didactic
în cultura ºi politica româneascã de la mijlocul secolului al XX-lea ºi începutul celui de-al XXI-lea. Mi-am expus Stanca Gianina Mehedinþu, Norme de
punctul de vedere la congrese, conferinþe ºi simpozioane pe teme de istorie ºi de arhivisticã desfãºurate pe patru ortografie ºi punctuaþie în limba românã
continente... M-am referit la ceea ce am vãzut ºi am trãit, cu percepþia mea de atunci, dar am considerat necesar sã contemporanã. Auxiliar didactic
includ ºi unele precizãri în paranteze drepte, privind realitatea atestatã documentar, care nu-mi era cunoscutã la Niculae Stoica, De la Miliþie la Poliþie
vremea respectivã, pentru ca cititorii sã poatã realiza cã între istoria vizibilã (propagandisticã) din acei ani ºi cea Floricã Dan, Bea omule, rãcoarea mea
realã este, adesea, o mare discrepanþã. Astfel vor înþelege cum a trãit ºi s-a realizat profesional generaþia mea. Corneliu C. Cristescu, Poeziile inimii
Corneliu State, Viaþa, Credinþa, Familia
2021
Laurenþiu-ªtefan Szemkovics, Documente de la Constantin Brâncoveanu privitoare la Mãnãstirea Hurezi ºi la Constantin Colonaº, Florin Colonaº, Omul cu
unele localitãþi din judeþul Vâlcea (1691-1714), Brãila, Editura Istros, 2017. Lucrarea de faþã scoate în evidenþã unele ochi albaºtri
aspecte, în special, din viaþa mãnãstirii Hurezi, ctitoria ilustrului Constantin Brâncoveanu, ridicatã în patru ani „într- Gheorghiþa Ghiþã, Ghid orientativ – titularizare,
al doilea den domnia noastrã pus-am temelie ºi... pânã în al ºaselea an den domnia noastrã sãvârºindu-se toatã definitivat, gradul II: educaþie fizicã ºi sport –
zidirea mãnãstirii” pe locul satului Hurezi cumpãrat de domn în 1685... Aºadar, prezentul volum cuprinde 41 de învãþãmânt preuniversitar: teste rezolvate,
documente, 34 originale ºi 7 copii, care provin de la Arhivele Naþionale Istorice Centrale... Documentele sunt scrise sisteme de acþionare, referate de specialitate
în limba românã, cu caractere chirilice, iar pãrþile de început, de sfârºit ºi unele cuvinte din text sunt scrise în slavonã. Corneliu State, Din arhivele unei ºcoli
Nicolae Dan Fruntelatã, Jurnal sudist
Constantin Bãrbuþã, Confesiuni din viaþã ºi de
la catedrã
Titus Vîjeu, Cãrþile Sudului
Nicolae Scurtu, Cãrþi cu autografe în biblioteca
lui Nichifor Crainic
Cãlin Georgescu, Marea Renaºtere: Adevãr, Libertate, Suveranitate – Ieºirea din Matrix, Bucureºti, Editura Florentin Popescu, Autori ºi cãrþi din
Prestige, 2022. Astãzi, din pãcate, faptul ca ai terminat ºcoala nu înseamnã cã eºti informat ºi cã înþelegi ce se bibliotecile Sudului
întâmplã în jurul tãu, ci doar cã ai fost hipersocializat, adicã dresat în conformism. Sã înþelegem esenþa vieþii ºi nu Emil Pãunescu, Fals tratat de muzeologie, vol. 1
aparenþele ei! Salvarea noastrã nu vine „de afarã”, ci doar din interior, din credinþã, din iubirea de pãmânt, de Luminiþa Cornea, Virgil Cioflec – Contribuþii
neam ºi de limbã. biobibliografice
2022
Emil Pãunescu, Fals tratat de muzeologie, vol. 2
G. Apostoiu, Dimitrie Bolintineanu – un pelerin
romantic valah
Vili Pârvãnescu, Hai Unirea! Hai Petrolul!
Doina Drãguþ, Jocul minþii, Bucureºti, Editura UZP, 2022. „Scriitura comprimatã a Doinei Drãguþ este Hai la fotbal Bolintin!
emanaþia unei imense singurãtãþi. Autoarea noii cãrþi de poeme mizeazã într-adevãr pe Jocul minþii. Ludicul e însã Corneliu State, Elena State, Neînfricaþii –
punctualist-convergent «spre limita unui înþeles ascuns în sine însuºi», adicã obscur în numele acelei ambiguitãþi cãlãtor prin þara mea
care oferã fie semnificaþii alternative, fie simultaneitatea semnificaþiei, fie combinarea lor neconcordantã.” (Ion Corneliu C. Cristescu, Farmecul amintirilor –
Popescu-Brãdiceni) povestiri din Bolintin ºi Crevedia
Caietele revistei Sud
Alexandra Firiþã, Rochia de hârtie
Gabriel Dragnea, Însemnãri din Sud. Referinþe
lirice ºi ipostaze culturale
Nicolae Scurtu, Cercetãri literare. Scriitori ºi
publiciºti giurgiuveni, vol. 1
Ruxandra Dragomir, Rime pentru Garofiþa
Florin Grigoriu, Copacul cu amintiri, Bucureºti, Editura Ghepardul, 2022. A scrie clar este o pricepere aparte.
Titus Vîjeu, Scrinul alb
A scrie haiku, tanka sau haibun este ceva mai mult, dincolo de concizie. Þine de simþ poetic special. Chiar daca ºtii Monahia dr. Benedicta Moldovan (coord.),
teoria, ingineria, materialitatea întocmirii a câtorva silabe, de obicei 17 (la tanka 31) totul poate rãmâne la Mãnãstirea Strâmbu-Gãiseni – studii ºi cercetãri
descrierea unui eveniment, la o explicaþie, fãrã ascunderea sau revelarea unor legãturi abia perceptibile etc. 2023
Niculae Stoica, Dârvari – un vechi sat de pe
Sabar

Director fondator: Constantin Carbarãu

Redacþia ºi administraþia:
Seniori editori: Ion Andreiþã, Ioana Ruxandra Fruntelatã, Victoria Milescu,
Florentin Popescu, Nicolae Scurtu Str. Partizani, nr. 41A,
Redactor ºef: Vasile Grigore Bolintin Vale, jud. Giurgiu Editura RAWEX COMS SRL
Redactor ºef adjunct: Gabriel Dragnea tel.: 0720350555 ralucatudor2000@yahoo.com;
Secretar general de redacþie: ªtefan Crudu revistasud@yahoo.com 0720 773209
Colectiv de redacþie: Alexandru Cazacu, Constanþa Crudu, Alexandra Firiþã,
Marian Grigore, Gianina Mehedinþu
Prelucrare imagini: Mircea Paraschiv
ISSN 1224-7367 Tipar: Venus Printing
PREÞ 10 lei
Solutions, Iaºi
Revista Sud publicã opiniile colaboratorilor sãi oricât de diverse ar fi acestea.
Responsabilitatea pentru conþinutul fiecãrui text aparþine, în exclusivitate, autorului.