Sistemul nervos simpatic

Sistemul nervos simpatic (SNS) este o subdiviziune a sistemului nervos autonom, care

la rândul său aparține sistemului nervos periferic. În general, acest sistem este
responsabil pentru activarea răspunsului corpului la pericol, cum ar fi alergarea,
ascunderea sau lupta.

Sistemul nervos simpatic funcționează prin intermediul neuronilor interconectați. Acești

neuroni sunt considerați parte a sistemului nervos periferic, deși există și alții care
aparțin sistemului nervos central.

Neuronii simpatici presinaptici sau preganglionari găsiți în măduva spinării comunică cu

neuronii simpatici postsinaptici sau postganglionari aflați în periferie. Acestea fac acest
lucru prin așa-numiții ganglioni simpatici, în cadrul cărora apar sinapse chimice între
ambele tipuri de neuroni.

La sinapsele din ganglionii simpatici, neuronii preganglionici eliberează acetilcolină, un

neurotransmițător care activează receptorii neuronilor postganglionici.

Odată activati, neuronii postganglionari eliberează norepinefrină și, dacă sunt activați
pentru o perioadă mai lungă de timp, eliberează adrenalină. Acești neurotransmițători se
leagă de receptorii aflați în țesuturile periferice și acest lucru provoacă efectele luptei
sau ale răspunsului la fugă.

Neuroni preganglionari
Corpul neuronilor preganglionari se găsește în sistemul nervos central, în special în
măduva spinării, ceea ce înseamnă că funcția sistemului nervos simpatic este direct
reglementată de sistemul nervos central.

Acești neuroni formează fibre nervoase motorii eferente, ceea ce implică faptul că
transportă informații din sistemul nervos central către mușchii netezi ai organelor
viscerale:

 Ochi  Vezică
 Plămâni  Sistem reproductiv
 Stomac  Inima
 Ficat  Bronhiile
 Rinichi  Vase de sânge
Neuroni postganglionari
Când fibrele preganglionare ajung la ganglionii simpatici, aceștia comunică cu corpurile
celulare ale celui de-al doilea neuron: neuronii postganglionari, ai căror axoni formează
fibrele postganglionare.

O astfel de comunicare are loc prin sinapse chimice, deoarece fibrele preganglionare
eliberează mesageri chimici.

Principalul mesager chimic eliberat de aceste fibre este acetilcolina, care este
recunoscută în mod specific și se leagă de receptorii de pe suprafața corpului celular al
fibrelor postganglionare. Se spune că fibrele preganglionare sunt colinergice, deoarece
secretă acetilcolină.

În cele din urmă, neuronii postganglionari eliberează norepinefrină sau epinefrină, care
ajung la receptorii lor în organele viscerale ale corpului nostru, activând efectele care
cuprind răspunsul la luptă sau fugă.

Funcțiile sistemului nervos simpatic

Funcționarea tuturor organelor noastre este controlată delicat de echilibrul dintre cele două
diviziuni ale sistemului nervos autonom, adică sistemul nervos simpatic și parasimpatic.

Sistemul nervos simpatic este responsabil de reglarea tonusului vaselor de sânge, a ritmului
cardiac, a funcțiilor tractului digestiv (inhibiție), dilatarea pupilei, controlul urinării (urină) etc.

Una dintre cele mai proeminente funcții ale sistemului nervos simpatic este participarea
sa la pregătirea corpului nostru pentru stări de pericol, urgență sau stres, cunoscut sub
numele de răspuns de „luptă sau fugă”.

Diviziunea simpatică este responsabilă pentru răspunsurile involuntare rapide pe care le

avem atunci când ne confruntăm cu ceva care ne sperie sau despre care știm că poate fi
periculos.

Răspunsul de „luptă sau fugă” este obținut de sistemul nervos simpatic prin stimularea
producției de mesageri chimici (neurotransmițători), cum ar fi norepinefrina și
adrenalina. Acești neurotransmițători generează diferite răspunsuri:

 Dilatația pupilelor ochilor pentru a crește acuitatea vizuală

 Cresc ritmul cardiac și constrâng vasele de sânge, provocând un aport mai mare
de sânge la țesuturile musculare și mai puțin sânge la alte organe precum pielea
și sistemul digestiv.
  Dilată bronhiile pulmonare, ajutând la o respirație mai buna și la o livrare mai
mare deoxigen în creier (bronhodilatație).
 Cresc eliberarea de energie stocată sub formă de glucoză, astfel încât energia
este rapid injectată în țesuturile care au cea mai mare nevoie de ea pentru a ne
ajuta să evadăm sau să luptăm.
 Creșterea presiunii sângelui.
 Inhibarea producției de salivă.
 Reduce viteza de digestie.
 Creșterea producției de transpirație.

Neurotransmițătorii SNS și efectele acestora

Noradrenalină
Sistemul nervos simpatic acționează prin fibrele sale nervoase postganglionare asupra
majorității organismului datorită secreției de norepinefrină. Acest neurotransmițător are
multe funcții fiziologice.

La nivel cardiovascular, norepinefrina provoacă constricția vaselor de sânge, ceea ce

crește presiunea și ritmul cardiac, adică accelerarea contracțiilor mușchiului cardiac.

Adrenalină
Există fibre nervoase preganglionare (derivate din sistemul nervos central) care nu
interacționează cu alte fibre nervoase la nivel ganglionar, ci inervează direct medularul
suprarenal, care este partea centrală a glandelor suprarenale.

Glandele suprarenale sunt glande endocrine care, stimulate de sistemul nervos simpatic
prin aceste fibre nervoase, sunt capabile să elibereze hormonul adrenalină.

Acest hormon este cel care participă la stabilirea vigilenței, reglând funcțiile viscerale.

Funcțiile sale includ stimularea creșterii zahărului din sânge (eliberarea de energie sub
formă de glucoză), dilatarea pupilei, creșterea irigării către țesuturile musculare, inclusiv
inima, etc.