DEZVOLTAREA GÂNDIRII MORALE ÎN TIMPUL

COPILĂRIEI ȘI PERADOLESCENȚEI ÎN CADRUL

ROMÂNESC

CONSPECT / REZUMAT

Obiectivul studiului este să compare rezultatele obținute de Piaget cu privire la

dezvoltarea morală a copilului și dezvoltarea morală a copilului corespunzătoare
contextului cultural românesc recent.

Metoda de cercetare este mixtă: atât calitativă cât și cantitativă.

Rezultatul sugerează existența acelorași etape clasice de dezvoltare morală, dar

identifică numeroase profiluri mixte care evidențiază oscilațiile gândirii morale
pentru copiii imorali și preadolescenții docili.

CUVINTE CHEIE

• dezvoltarea morală
• profiluri mixte
• copii imorali

Stadiile de dezvoltare morală – Kohlberg

1.INTRODUCERE

În studiile lui Piaget s-au indentificat elemente dinsticte în ceea ce privește

noutatea metodologiei cercetării și rezultatele referitoare la unele caracteristici ale
dezvoltării cognitive și morale ale copilului precum:

➢ Egocentrismul
➢ Dificultatea de a sintetiza
➢ Gandirea transductivă

Problemele de comunicare între adult și copil sunt privite ca aspecte secundare

care fac ca unele practici educaționale ale vremurilor să fie îndoielnice.

Dezvoltarea morală a fost studiată si prezentată de Piaget în lucrarea sa “ Judecata

morală a copilului”. Autorul susține că dezvoltarea judecății morale are loc în
anumite stadii. Acestea sunt:

• stadiul motor și individual

• stadiul egocentic
• stadiul egalitarismului progresiv
• stadiul autonomiei morale

Dezvoltarea morală se realizează prin trecerea progresivă de la moralitatea

heteronomă de supunere la reguli la moralitatea autonomă reciprocă (când un copil
își va da seama că nu există o acțiune corectă sau greșită și va judeca o situație
conform convingerilor sale)

Stadiul moralității heteronome corespunde egocentrismului fiind determinat

cronologic la vârstele de 4-5 respectiv 7-8 ani ,etapă în care copilul întâmpină
dificultăți în a judeca punctul de vedere al celorlalți. Întrucât sunt egocentrici copii
privesc o situație dintr-un singur punct de vedere ,ei cred că regulile nu pot fi
adaptate, iar felul în care te porți este fie corect fie greșit și că orice abatere de la
aceste reguli merită pedepsită.

Stadiul egalitarismului progresiv care apare în jurul vârstei de 7-8 respectiv

11 ani este caracterizat prin voința puternică de a respecta regulile. Copilul
interiorizează și conștientizează valoarea normelor, le aplică și își formează
propriul sistem de valori.
Stadiul autonomiei morale începe după vârsta de 11 respectiv 12 ani și se
caracterizează prin respectarea reciprocă a drepturilor și obigațiilor precum și
percepția egalității în drepturi raportată fiecarui individ. În jurul vârstei de 11 ani
copii resping ideea preșcolarilor care cred că regulile sunt absolute și pornesc pe
drumul formării raționamentului moral.

Trecerea de la o etapă morală la alta este spontană fiind legată de dezvoltarea

cognitivă. Autorul subliniază că noțiunea de “dreptate” nu este dobândită de copil
ca rezultat al relației sale cu adultul, ci ca urmare a interacțiunilor sale cu alți copii
în timpul participării la activitățiile comune.

2. LUCRĂRI CONEXE

Diverse studii au discutat despre trecerea la autonomia morală, care este cel mai
frecvent asociată cu vârsta de zece ani, când normele sunt interiorizate, astfel
confirmand constatările lui Piaget.

Nevoia de răspunsuri psihologice valide cu privire la înţelegerea şi rezolvarea unor

probleme morale și pedagogice a dus la reluarea studiilor cu privire la dezvoltarea
morală.

Cercetătorii au inclus atât copii cu probleme emotionale și de comportament cât si

copii fără probleme.

Compararea copiilor de vârste diferite a atestat vârsta la care are loc trecerea la
autonomia morală.

Relațiile conceptuale cele mai studiate sunt între:

• dezvoltare morală și comportament violent,

• tulburări de comportament,
• climatul școlar,
• dezvoltarea emoțională,
• atașamentul,
• empatia,
• credințe epistemologice,
 • eficiența anumitor metode educaționale.

Ideea unei evoluţii spontane a gândirii morale și legătura ei directă cu dezvoltarea

cognitivă este destul de controversată în zilele noastre.

Așadar, au fost realizate studii atât pe pre-adolescenți care se confrunta cu tulburări

de comportament, cât si pe pre-adolescenți fără tulburări de comportament.

Astfel, s-a dovedit că cei din prima categorie sunt competenți din punct de vedere
cognitiv, însă lipsiți de moralitate. În același timp, studiile prezintă un număr mare
de copii ce aparțin categoriei a doua, dar care totuși emit judecăți morale imature.

Alte studii compară adulții si copiii, construind argumente care sugerează existența
anumitor contradicții a gândirii morale în toate stadiile de dezvoltare umană.

De asemenea, cercetarea științifică include și studii desfășurate într-un cadru

cultural variat.

Unele cercetări au fost realizate asupra copiilor israelieni și arabi cu privire la

raționamentele despre conflictele sociale în China, Grecia și Nigeria unde
participanții au evaluat consensul, majoritatea și autoritatea ca baze pentru decizii
in contexte precum: egalitatea, familia, scoala.

Ideea rezultată a fost aceea că diferențele între indivizi și contexte sociale în cadrul
culturilor sunt mai mari decât diferențele dintre culturi.

Pentru a explica diferențele dintre tipurile de raționamente, studii recente susțin

existența “inteligenței morale”, care se referă la abilitatea de a aplica norme etice
credințelor personale în timp ce alte studii identifică un „decalaj” între cogniția
morală și acțiunea morală.

Pentru a studia gândirea morală, Piaget a folosit modelarea și metoda clinică. În

cazul celei de-a doua, a scris povești pe care le-a prezentat copiilor, iar apoi a pus
întrebări legate de gravitatea minciunii, prezența vinovăției sau i-a rugat să aducă
argumente care să le susțină răspunsurile.
Criticii și-au exprimat îndoiala în ceea ce privește tendința cercetătorilor de a
induce răspunsurile, de a interpreta afirmațiile copilului dintr-o perspectivă extrem
de matură și concentrarea întrebărilor folosite pentru o singură dimensiune.

În cercetarile actuale se folosește o gamă largă de metode de diagnostic: de la

folosirea poveștilor originale ale lui Piaget, la adaptarea lor sau introducerea de noi
tehnici precum: completarea propoziţii sau interpretarea unor poveşti din
perspectivă comportamentală în anumite situatii ipotetice sau reale, direct legate de
ipotezele cercetării.

Unele studii arată că propriile greșeli din viața reală sunt judecate mai puțin și
justificate mai mult decat cele ipotetice.

3.METODOLOGIA CERCETĂRII
Cercetarea a avut scopul de a explora dezvoltarea morală în timpul copilăriei și
preadolescenței. Metoda cercetării a fost clinică. Poveștile lui Paget au fost
adaptate culturii române.
Întrebările care au dirijat cercetarea au fost:

1. Stadiile de dezvoltare morală indentificate de Piaget se regăsec la copii

români?
2. Există diferențe între limitele cronologice și caracteristicile prin care se
manifestă la copii români față de trăsăturile indentificate de Piaget?
3. Copii de 9-10 ani care au frați dispun de o morală mai corectă a judecății
comparativ cu cei ce cres singuri la părinți?

Experimentul se desfășoară astfel: ∆

Copilul ascultă poveștile care sunt sunt adecvate stilului său de viață, iar apoi
răspunde întrebărilor adreste de o persoană în vârstă(intervievatorul).

∆ După ce au ascultat poveștile,participanții au fost rugați să evalueze următoarele:

-gradul de vinovăție al eroilor

-tipul de pedeapsă pe care ar trebui să o sufere

De asemenea au fost rugați să aducă argumente în favoarea declarațiilor lor.

Pentru interpretarea datelor au fost folosite atât metodologiile calitative cât și cele
cantitative. Metodologia cantitativă a permis evaloarea corecă a eșantionului în
timp ce metodologia cantitativă a ajutat la stabilirea unor asemănări între
rezultatele finale.
Participanții la cercetare au fost 213 copii și preadolescenți dintre care 106 băieți și
107 fete cu vârste cuprinse între 3 și 13 ani, vârsta medie fiind de 7 ani.

!!!Poveștiile spuse copiilor au fost:

1.a) Adrian îi spune mamei sale că profesorul i-a dat o notă bună și l-a
felicitat. De fapt el minte.
b) Cosmin face o plimbare. Pe drum întâlnește un câine care îl sperie.
Când se întoarce acasă îi spune mamei sale că a văzut un câine mare cât
o vacă.
2.a)Ana fură dulceață și sparge farfuria din care a mâncat.
b)Maria sparge două farfurii în timp ce spală vasele.
3. Tatăl îi cere unuia dintre copii să-i povestească tot ce face fratele ∕sora
lui.
Analiza rezultatelor a pornit de la indentificarea temelor și subtemelor în
răspunsurile oferite de copii. Raportat la răspunsurile tipice indentificate de Piaget
au fost indentificate următoarele teme:

1. Moralitatea heteronomă cu următoarele subteme:

a)realismul moral: “Nu există un câine mare cât o vacă”
“ Două farfurii sunt mai multe decât una”

b) respectul pentu autoritate : “Tatăl are întodeauna dreptate”

2. Moralitatea autonomă cu subtemele:

 c) intenția protagonistului este esențială: “Nu trebuie să minți”
„Cosmin doar a reacționat exagerat,s-a speriat de câine”
„Maria a vrut să facă o faptă bună, dar Ana a furat.”

d) relativismul moral: decăderea bazată pe respectarea normei bazate pe

autoritate: “Tatăl nu a făcut ce trebuie” „Tatăl
este obligat să aibă grijă de copii ,nu trebuie să le ceară asta copiilor”

3. Moralitatea compusă în care două subteme ale unei etape (a și b) respectiv (c

și d) nu sunt asociate în mod normal , ci combinate aleatoriu.

4.REZULTATE
Din analiza răspunsurilor și indentificarea temelor și subtemelor au rezutat trei tipuri
de profiluri morale:

-profilul de moralitate heteronom

-profilul de moralitate compus

-profilul de moralitate autonomă

∆ Răspunsul la prima întrebare de cercetare este afirmativ. Tendința de evoluție a

judecății morale la copii români este aceeași cu cea indentificată de Piaget la
începutul secolului trecut. Pe măsură ce cresc, copii fac trecerea de la moralitatea
heteronomă la cea autonomă.

Profilurile corespunzătoare moralității heteronome sunt mai numeroase la copii de

până la 9 ani, în timp ce profilurile de moralitate autonomă sunt mai frecvente la
copii mai mari de 9 ani.

Cu toate acestea testul nu relevă existența unei diferențe semnificative statistic

între ponderile celor trei profiluri morale pe grupele de vârstă stabilite.

∆ În ceea ce privește răspunsul la cea dea doua întrebare de cercetare la care se

referă acest studiu , răspunsul este afirmativ, dar remarcăm și un element de
noutate și anume numărul mare al copiilor care au un profil composit , acest profil
se manifestă încă de la vârsta de 5 ani și își menține existența pe toată durata
intervalului de vârstă investigat. Din cei 121 de copii cu profiluri composite , 65
aparțin tipului caracterizat prin tema moralității heteronome . În mod surprinzător
un număr relativ mare de copii mai mari de 5 ani ,consideră că fata care a spart mai
multe farfurii în încercarea de a-și ajuta mama este de vină mai mult decât fata care
a spart doar o farfurie în timp ce a furat gem. A treia poveste corespunde
rezultatelor obținute de Piagt cu cele obținute de această cercetare, pentru că
presupune un mod mai complex de raționament și motivații mai bune pentru a
explica comortamentul moral. (tab2)

Se observă că pe măsură ce copii cresc , se îmbunătățesc punctajele în

argumentațiile lor. Deși corelația dintre vârstă și scorul de argumentare este
slabă,este totuși semnificatvă statistic.(tab3)

Acest rezultat susține asocierea între dezvoltarea morală și cognitivă a copiilor.

Corelația dintre vârsta participanților și scorul pentru tipul de răspuns heteronom

sau autonom nu este semnificativă statistic.

Răspunsurile lor nu corespund tipurilor subliniate de Piaget, cu toate acestea, sunt

corecte din perspectiva argumentării logice.

Rezultatul dedus sugerează superioritatea dezvoltarii cognitive peste dezvoltarea

morală.

În ceea ce privește răspunsurile date de copii la întrebările legate de a treia poveste,

observăm faptul că pe măsură ce copiii cresc ei obțin scoruri mai bune, și anume,
ei consideră în măsură mai mare că tatăl nu face lucrul corect când îi cere copilului
să-i spună tot ce face fratele său și că tatăl nu trebuie ascultat.

Corelația slabă între scorul total obținut în cele trei povești și vârsta, confirmă
faptul că argumentele date de copii sunt relevante în stabilirea stadiului moralei
dezvoltare.

Analiza calitativă identifică următoarele tipuri de argumente pentru stadiul de

moralitate heteronomă, de realism moral:

• „Nu există un câine atât de mare ca o vaca! (răspuns foarte frecvent)

• „Nimeni nu a văzut vreodată un câine atât de mare!’,
• „Este vinovat pentru că vrea să se laude cu câine lui mare”,
 • „Maria este vinovată! A spart mai multe farfurii și acum sunt o grămadă
de cioburi
• pe podea.”,
• „Amândoi sunt vinovați pentru că au distrus farfuriile mamei”.

Aceste judecăţile sunt o dovadă a realismului moral, rezultat din sistemul raţional
egocentric al copilului, care nesocoteşte caracterul moral sau imoral al intenției.

În cele mai multe cazuri, așa cum a susţinut și Piaget, noţiunea de dreptate şi a
avea dreptate nu pot fii diferențiate, la această vârstă. (‘Tatăl este șeful, trebuie să
știe totul’).

Pentru stadiul de moralitate autonomă, au fost identificate următoarele argumente:

• „Ana este vinovată că a furat; Maria a vrut să facă o faptă bună.” (răspuns
foarte frecvent)
• „Ana este vinovată pentru că a furat, iar burtica o va durea” (argumentul
are în vede intenția dar și afirmă pedeapsa intrinsecă)
• „Este a o minciună grozavă să minți despre școală. Școala este
prioritară.”
• „Tatăl nu trebuie să îndemne copii să pârască. Este gresit. Copiii se pot
obișnui să se pârască.”
• „Tatăl greșește. Eu nu i-aș spune nimic, pentru că nu-mi place să fiu
supravegheat.”
• „Tatăl greșește, fata are nevoie de intimitate.”
• „N-aș spune, tatăl greșește, fratele se va supăra.”
• „Tatăl greșește, dar tot i-aș spune, pentru că a spune adevărul nu este
greșit.”

În ceea ce priveste profilele compozite, observăm prezența lor în toate grupe de

judecată morală este dobândită progresiv.

A treia întrebare a acestui studiu se referă la existența unei relații între nivelul de
dezvoltare morală a copilului și prezența fraților. În ansamblu, răspunsul este
negativ: nu există diferenţe între copiii care au frați și copiii singuri, pentru nici
una dintre povești.

Deși cercetătorii s-au așteptat ca aceste diferențe să fie evidente, în special pentru a
treia poveste, testul independent a arătat că nu există diferențe statistice
semnificative între copiii singuri și cei care au frați.

Din analiza argumentelor date de către copii pentru a justifica nesupunerea fața de
cererea tatălui, observăm că mai mulți copii care au frați dau răspunsuri care
sugerează solidaritate, în comparație cu copiii singuri.

Având în vedere vârsta, sunt câteva diferențe semnificative statistic pentru scorul
global al celei de-a treia povestiri, în favoarea copiii care au frați.

Cu toate acestea, aceasta este doar valabil pentru grupa de vârstă între 7 si 9 ani.

5. CONCLUZII

Tendinţa demonstrată de rezultatele studiului este similară cu cea obţinută de

Piaget, sugerând existenţa aceloraşi trepte ale dezvoltării morale: pe măsură ce
vârsta avansează rata de copii care folosesc moralitatea heteronomă scade, în timp
ce rata celor care folosesc raționamentul autonom crește.

Cu toate că s-a afirmat că, înainte de vârsta de 5 ani, copiii nu pot înțelege regulile
morale, cercetătorii care au realizat studiul au identificat copii mai mici de 4 ani
care a oferit răspunsuri avansate, adecvate etapei următoare.

Însă nu poate fii afirmat că evoluţia morală este mai rapidă, aceste răspunsuri fiind
o dovadă a capacității cognitive a copiilor, și nu de actele lor morale.

Pe langa raspunsurile convergente (în unanimitate, toată lumea a dat aceleași

răspunsuri), specifice la etapele morale tradiţionale, autorii articolului au identificat
diverse profile compozite.

(Un participant are și manifestări egocentrice, crede că totul este despre el, și
manifestări egalitariste, adică începe și se vede egal cu ceilalți din jur, și
manifestări de autonomie morală, adică își impune și respectă propriile reguli și
nu le accepta pe cele din exterior.)
Portretele compozite sugerează oscilații ale gândirii morale a copiilor, rezultate din
anumite contexte sau factori personali care nu au fost identificate în acest studiu.

Dupa analiza datelor apar patru tipuri de profiluri morale:

• două menționate în lucrările lui Piaget,

• două noi, dar indicate în unele studii recente.

1. Copii obedienți consideră moralitatea ca respectând regulile și legile

altor oameni, care nu pot fi schimbate. Încălcarea regulilor va duce la
pedepse imediate și severe.
2. Copii imorali. Profilul este caracterizat de absența diferenței dintre
intenția de înșelăciune, minciună și refuzul prevalenței autorității, a normei.

Este un punct de dezbatere dacă acest tip moral ar putea să fie asociat cu
proliferarea violenței în școală.
 3. Pre-adolescenții obedienți. Profilul este caracterizat prin acceptarea
regulilor impuse de adult, și în același timp identificarea corectă a intenţiei
morale.

Unele răspunsuri din cadrul studiului sugerează că pre-adolescenții renunță la a

mai respecta ordinele în exactitate și văd dreptatea independent de acestea.
(paraciosi)

Altele sunt mai complexe și asociază “adevărul“ cu “binele”. (daca e serios)

Există trecerea de la morala heteronomă la morală autonomă.

4. Pre-adolescenții autonomi. Copiii recunosc că nu există un bine sau

rău absolut și că moralitatea depinde de intenții, nu de consecințe.

(Oamenii fac reguli și oamenii le pot schimba - nu sunt inscripționate pe tăblițe

de piatră. În ceea ce privește „regulile jocului”, copiii mai mari recunosc că sunt
necesare reguli pentru a preveni certurile și pentru a asigura jocul corect.)

6.IMPLICAȚII PEDAGOGICE
Datele obținute în acestă cercetare subliniază faptul că intervențiile psihologului și
cele ale profesorului sunt înțelese diferit de către copii din același grup , în funcție
de nivelul judecății lor morale sau de vârsta cognitivă reală.

Opera lui Piaget nu se oprește doar la perspectiva psihologică ci discută și

domeniul educației.

Piaget formulează două întrebări legate de educție:

a)Care e scopul educției, supunerea la reguli sau autonomia?
b)Care sunt modalitățiile care pot ajuta la dezvoltarea judecății morale , predarea
lecțiilor de moralitate sau proiectarea activitățiilor practice cu semenii?

∞Piaget este adeptul evitării supunerii absolute la reguli.Acesta susține învățarea

și aplicarea regulilor împreună cu semenii.

∞Potrivit autorului factorii care ajută dezvoltarea morală ar fi de dorit să fie

implementați în școală prin utilizarea unor resurse “naturale” precum jocurile care
pot avea scopul de ai învăța pe copii respectul reciproc.
Așadar viața socială a clasei este esențială în evoluția morală a copilului,așa cum
afirmă Piaget.

Abordările actuale ale dezvoltării morale vizează diferite aspecte ale educației de la
relația elev-elev la relația elev-profesor.

Strategiile de educție morală recomandă o abordare bazată pe probleme în grupuri

mici și interacțiuni elaborate prin dezvoltarea unor tehnici de educație morală
folosind gândirea reflexvă și exemplele personale care au rolul de a complica
circumstanțele.

Dialogul moral dintre profesori și elevi ar trebui să fie îndreptat pe analiza

convingerilor și pozițiilor elevului, empatia , înțelegerea normelor comune , dar și
alegerea morală în acțiuni reale.

În domeniul școlar,rolul profesorilor este de a fi un model pentru elevi și de a crea

un mediu prmitor și plin de grijă.